Contestaţie la executare. Decizia nr. 934/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 934/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 934/2015
Dosar nr._ APEL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 934
Ședința publică din data de 26.11.2015
Președinte – N. C.
Judecător – M. M.
Grefier– M. S.
Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr. 166 județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.1984 din 21.05.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-contestator S. T. C., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Cabinetului de Avocat S. E. din Târgoviște, ., biroul nr. 9, județul Dâmbovița, dosarul având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apărătorul intimatului contestator S. T. C., avocat S. E., lipsă fiind apelanta intimată Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care precizează obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Apărătorul intimatului contestator, având cuvântul, depune la dosar borderou cu acte, respectiv hotărâri legalizate, și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Tribunalul, potrivit art. 392 Cod procedură civilă, nemaifiind cereri de formulat sau incidente de soluționat declară deschise dezbaterile asupra apelului și acordă părților cuvântul.
Apărătorul intimatului contestator, având cuvântul, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond pentru motivele expuse pe larg prin întâmpinarea formulată în apel și prin notele scrise pe care le depune la dosar, pe care le susține pe scurt în sensul că somația de executare ce formează obiectul litigiului dedus judecății s-a emis în baza a două decizii de impunere dintre care prima a fost anulată în instanță, iar a doua, fiind accesorie celei anulate, este de asemenea nulă în baza principiului anulării actului subsecvent actului principal anulat. Solicită obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată și depune la dosar chitanța nr. 64/05.11.2015 în valoare de 1000 lei.
Tribunalul, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul disp. art. 394 coroborate cu disp. art. 482 Cod procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în deliberare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._ contestatorul S. T. C. a contestat somația nr. 15/_ /_ și titlul executoriu nr._ din 31.01.2014 emise de Administrația județeană a finanțelor Publice Dâmbovița și comunicate la 13.01.2014 în contradictoriu cu Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, solicitând anularea acestora.
În motivarea contestației s-a arătat că, la data de 10.02.2014 i s-au comunicat somația și Titlul executoriu pentru suma totală de 9.661 lei, reprezentând: diferențe de impozit anual de regularizat, în baza Deciziei de impunere nr._ din data de 25.11.2013, în cuantum de 564 lei; diferențe de impozit anual de regularizat, în baza Deciziei de impunere nr._ din data de 25.11.2013, în cuantum de 2.377 lei; diferențe de impozit anual de regularizat, în baza Deciziei de impunere nr._ din data de 25.11.2013, în cuantum de 4.396 lei, contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, în baza Deciziei de impunere nr._ din data de 25.11.2013, în cuantum de 2.269 lei, contribuții de asigurări sociale de stat datorate de persoane care realizează venituri din activități independente,Decizie ACC nr._/30.09.2013, în cuantum de 55 lei și că până la data formulării contestației nu i-a fost comunicată Decizia de impunere nr._ din data de 25.11.2013, pentru suma de 4396 lei, pentru suma de 2.377 lei, pentru suma de 564 lei (compusă din 207 lei obligații fiscale accesorii și 3567 lei penalități de întârziere și pentru suma de 2.269 lei, reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate, ci doar Raportul de inspecție fiscală, la data de 6.12.2013, împreună cu două exemplare originale ale Deciziei de impunere privind TVA, contestate în termen legal, urmând procedura prevalabilă, în conformitate cu disp.art. 205-207 Cod Procedura fiscală la organul emitent, potrivit confirmării de primire și contestației anexate.
A mai arătat că până la data formulării cererii nu i s-a soluționat contestația, că din luna ianuarie 2011 a fost titularul I.I. S. T. C., fără personalitate juridică, că la data de 02.04.2013, potrivit sentinței nr. 379/02.04.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosar nr._ s-a deschis procedura simplificată de insolvență debitoarei I.I. S. T. C., al cărui titular a fost și s-a fixat termen limită pentru depunerea creanțelor la data de 14.05.2013, că la masa credală s-a înscris Direcția Finanțelor Publice Dâmbovița cu suma 5.125 lei, reprezentând creanțe bugetare neachitate la bugetul general consolidat al statului: a. din contribuțiile de asigurări sociale de stat datorate de persoane care realizează venituri, în cuantum de 2.922 lei compusă din sumele de: 731 lei scadență la data de 25.03.2013; 731 lei scadență la data de 25.03.2013; 731 lei scadență la data de 25.03.2013; 729 lei scadență la data de 20.12.2013 pentru care s-a emis somația și titlul executoriu ce fac obiectul prezentei contestații; b. din contribuții de asigurări sociale in cuantum de 529 lei și c. impozit pe venituri din activități independente în sumă de 1.574 lei.
A precizat că debitoarea I. I. S. T. C. nu a mai desfășurat activități conform obiectului de activitate din data de 24.11.2012, că la data de 22.10.2013 Tribunalul Dâmbovița a dispus încheierea procedurii insolenței debitoarei I. I. S. T. C. conform sentinței nr. 790 pronunțată în același dosar, rămasă definitivă prin neapelare și s-a dispus radierea debitoarei I. I S. T. C. de la ORC de pe lângă Tribunalului Dâmbovița, că, deși Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița a trecut în prezent la executarea silită a persoanei fizice S. T. C., titlurile executorii fiind emise pentru persoana fizică, apreciază că nu mai datorează nici o sumă bugetului general consolidat al statului, iar o eventuală continuare a executării silite ar fi abuzivă și i-ar aduce grave prejudicii materiale, întrucât: sumele cu titlu de impozite, contribuții de asigurări sociale de stat, de sănătate, etc. au fost datorate și calculate ca urmare a desfășurării activității economice a I. I S. T. C. și nu a persoanei fizice S. T. C., indiferent de modalitatea de înregistrare a debitelor în evidențele Administrației Finanțelor Publice, pe CNP sau pe C., potrivit art. 72 alin 1 lit. d din OG nr. 92/2003 orice persoană sau entitate care este subiect într-un raport juridic fiscal se înregistrează fiscal primind un cod de identificare fiscală, că prin Declarația 200 privind veniturile estimate, a încunoștințat organele fiscale despre activitatea desfășurată și despre veniturile din activitățile comerciale și deși aceste texte de lege stabilesc clar titularul obligației fiscale pentru veniturile realizate, prin încălcarea acestor disp. legale, Administrația Finanțelor Publice Dâmbovița a stabilit prin deciziile de impunere, în mod eronat ca fiind titular al obligației fiscale, persoana fizică identificată prin CNP și nu I. I S. T. C., că potrivit art. 3 pct. 3 din Legea nr. 85/2006 procedura insolenței este o procedură colectivă în care creditorii recunoscuți participă împreună la urmărirea și recuperarea creanțelor lor, în modalitățile prev. de prezenta lege, că potrivit art. 7 și pct. 8 din Legea nr. 85/2006 prin creditor se înțelege persoana fizică sau juridică ce deține un drept de creanță asupra averii debitorului și care a solicitat, în mod expres, instanței să îi fie înregistrată creanța în tabelul definitiv de creanțe sau în tabelul definitiv consolidat de creanțe și care poate face dovada creanței sale față de patrimoniul debitorului, în condițiile prezentei legi, că creditorul DGFP Dâmbovița este decăzut din dreptul de a-și realiza creanțele împotriva debitoarei I. I S. T. C., cât și împotriva I. I S. T. C., ulterior încheierii procedurii insolvenței, conform art. 76 din Legea nr. 85/2006, că cu excepția cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea disp. art. 7, titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin 1 lit. b, va fi decăzut, cât privește creanțele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor și nu va dobândi calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură, că potrivit disp. art. 26 din OUG nr. 44/2008 persoana fizică titulară a întreprinderii individuale răspunde pentru obligațiile sale cu patrimoniul de afecțiune, dacă acesta a fost constituit și în completare, cu întreg patrimoniului, iar în caz de insolvență, va fi suspusă procedurii simplificate prevăzute de Legea nr. 85/2006 și aceste prevederi imperative sunt aplicabile persoanei fizice S. T. C., titular a întreprinderii individuale supusă procedurii simplificate a insolenței și care răspunde potrivit disp. Legii nr. 85/2006.
A mai precizat că potrivit art. 137 din Legea nr. 85/2006: prin încheierea procedurii de faliment, debitorul persoană fizică va fi descărcat de obligațiile pe care le avea înainte de . în situația în care aceste obligații nu au fost acoperite integral, că textul vizând exclusiv persoanele fizice care sunt debitori într-o procedură de faliment, operează o modalitate nouă de stingere a obligațiilor, necunoscută în dreptul civil, o iertare de datorie care intervine în puterea legii și nu în baza unei convenții între creditor și respectiv, debitor ori în baza unei liberalități din partea creditorului, cu această excepție și cea în care creanțele nu au fost achitate în cadrul procedurii, debitorul este absolvit de răspundere și este reabilitat din punct de vedere comercial începând cu data încheierii, soluție menită să-i acorde debitorului șansa unui nou început în activitatea comercială.
Totodată, a arătat că, la data de 25.11.2013 s-a efectuat un control de inspecție fiscală, în condițiile în care la acea dată I. I. S.T.C era radiată și s-au stabilit obligații suplimentare de plată, printre care și pentru sumele de 564 lei, 2.377 lei, 4.396 lei și 2.269 lei conform Raportului de inspecție fiscală pe care l-a contestat, fără a i se comunica Decizia de impunere nr._ din 25.11.2013 pentru aceste sume și care fac obiectul contestației, că i s-a comunicat doar decizia de impunere privind TVA suplimentar de plată în dublu exemplar, deși s-a făcut mențiune în adresa nr. 113 094/25.11.2013 comunicată la data de 6.12.2013 că i s-a transmis și decizia privind impozit pe venit și CASS stabilite suplimentar de plată de inspecția fiscală nr._/25.11.2013, că o persoană radiată din Registrul comerțului, nu mai are calitate de contribuabil, motiv pentru care nu mai poate fi supusă unei inspecții fiscale, în baza prev. OG nr. 92/2003, iar potrivit art. 94 alin. 1 inspecția fiscală are ca obiect verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili, că dacă acel contribuabil nu mai există, fiind radiat inspecția fiscală nu mai are obiect, contribuabilul nu mai figurează cu obligații de plată în fișe de evidență analitică pe plătitor organizată la nivelul organului de administrare fiscală, aspect care reiese și din prev. art. 176 privind insolvabilitatea, din OG nr. 92/2003.
A concluzionat că potrivit art. 177 din OG nr. 92/2003 în vederea recuperării creanțelor fiscale de la debitorii care se află în stare de insolvență, Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate, vor declara lichidatorilor creanțele existente, la data declarării, în evidența fiscală pe plătitor, iar Direcția G. a Finanțelor Publice Dâmbovița a declarat prin lichidator creanța cu care s-a și înscris la masa credală și avea obligația ca în termenul de depunere a cererilor de creanță, să se înscrie cu întreaga sumă și că procedura insolenței s-a închis, debitoarea I. I S. T C a fost radiată și ulterior acestei operațiuni, același creditor efectuează inspecția fiscală și emite titluri executorii persoanei fizice, titulară a întreprinderii individuale, contrar disp. art. 76 din Legea nr. 85/2006, dar și a celorlalte prevederi invocate în cuprinsul contestației.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că Serviciul de Inspecție Fiscală Persoane Fizice a întocmit referatul nr._/24.03.2014 privind îndreptarea erorilor materiale pentru decizia de impunere emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr._/25 11 2013 urmând a se emite o nouă decizie de impunere înregistrată cu nr._/25.11.2013 bis, care va fi comunicată reclamantului conform prev. art. 48 din OG nr. 92/2003, că formele de executare emise și contestate în prezenta contestație nu mai au obiect, urmând a se emite o nouă decizie de impunere ce va conține alte sume, că regimul juridic al personalității, respectiv al persoanelor fizice/juridice care potrivit legii fiscale sunt și subiecte de drept fiscal, face obiectul dreptului comun reglementat de codul civil și cum legea fiscală nu reglementează un regim specific, rezultă că regimul instituit de dreptul comun, completează corespunzător dispozițiile legii fiscale iar în ceea ce privește regimul încetării existenței persoanei juridice, relevante sunt prevederile art. 244 și art. 251 din codul civil, aprobat prin Legea nr. 287/2009 republicată, cu modificarea și completările ulterioare, potrivit cărora persoana juridică încetează, după caz, prin constatarea ori declararea nulității, prin fuziune, divizare totală, transformare, dizolvare sau desființare ori printr-un alt mod prevăzut de actul constitutiv sau de lege și persoanele juridice supuse înregistrării încetează la data radierii din registrele în care au fost înscrise.
In ceea ce privește persoana fizică, a cărei calitate de a fi subiect individual de drept este dată de capacitatea de folosință, noțiune care semnifică aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi și obligații, relevante sunt dispozițiile art. 35 din Codul civil, potrivit cărora, capacitatea de folosință începe de la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia, iar referitor la persoana fizică autorizată/întreprinderea individuală, luând în considerare și prev. art. 34 Cod civil, rezultă faptul că, indiferent de natura drepturilor și obligațiilor, fie că acestea sunt de natură profesională, sau ca sunt de natură fiscală, suntem în situația aceluiași subiect de drept, care este însăși persoana fizică, deci toate drepturile și obligațiile unei persoane fizice, indiferent că se nasc din raporturi juridice civile, profesionale, fiscale, sunt ale persoanei fizice, între care unele sunt afectate, legate deci de activitatea economică desfășurată.
A concluzionat că încetarea existenței unui contribuabil la data radierii se aplică doar în cazul persoanelor juridice supuse înregistrării deci aceasta regulă nu se aplică celorlalte persoane juridice și nici persoanelor fizice autorizate/întreprinderilor individuale, care potrivit legii se înscriu în registrul comerțului, că PFA/întreprinderea individuală își încetează existența prin deces și radierea unei PFA/ întreprinderea individuala din registrul comerțului înseamnă doar scoaterea acesteia din registrul profesioniștilor.
In ceea ce privește efectuarea inspecției fiscale la contribuabilii radiați din registrul comerțului a precizat că inspecția fiscală este posibilă la întreprinderea individuală radiată, întrucât persoana fizică există în continuare, iar obligația fiscală de plată revine acesteia. Astfel, titularul obligației fiscale de plată este persoana fizică identificată prin nume, prenume CNP și faptul că, în scopul administrării impozitelor și taxelor pentru persoana fizică subiect de drept fiscal, legislația a prevăzut atribuirea a două coduri de identificare fiscală, unul pentru obligațiile aferente activității economice, altele decât impozitul pe venit din activitatea economică desfășurată TVA, impozite și contribuții reținute, respectiv cod de înregistrare fiscală și unul pentru celelalte obligații fiscale, inclusiv impozitul pe venit, respectiv CNP, este doar un aspect de administrare și nu produce efecte în ceea ce privește obligațiile subiectului de drept fiscal;
A apreciat că și dacă s-ar accepta că radierea din registru comerțului ar putea avea ca efect anularea C. - ului atribuit în procedura înmatriculării, eventualele obligații fiscale de plată rezultate în urma inspecției fiscale se pot stabili și în acest caz, se vor individualiza prin utilizarea datelor de identificare ale persoanei fizice inclusiv a CNP – ului iar în ceea ce privește realizarea și urmărirea obligațiilor fiscale ale persoanei fizice radiate din registrul comerțului, acestea se vor face, așa cum s-a arătat și în adresa nr. 8S908/S 1025/2010 a Ministerului Justiției, în primul rând pe seama bunurilor din patrimoniul de afectațiune, iar in situația în care acestea nu mai există sau nu sunt suficiente pentru acoperirea obligațiilor urmărirea se va face asupra celorlalte bunuri din patrimoniul personal ai persoanei fizice debitoare.
A mai arătat că somația nr. 15/_ /_ și titlul executoriu nr._ au fost emise pe codul numeric personal al contestatorului în baza impunerii nr._/25.11.2013, decizie ce a fost emisă în vederea recuperării debitelor provenite din impozitul anual de regularizat, contribuția de asigurări sociale de stat și contribuția de asigurări sociale de sănătate.
La data de 16.04.2014 contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că în cuprinsul deciziei de impunere nr._ din 25.11.2013 bis s-a menționat ca perioadă de calcul perioada 25.01._13, îndreptându-se data până la care s-au calculat accesoriile și cuantumul dobânzilor, că deși în referatul de îndreptare se menționează că s-a modificat și data de la care s-au calculat obligațiile fiscale accesorii, decizia nu cuprinde această îndreptare, că această decizie e emisă în mod ilegal, făcând obiectul unei contestații, că nu a primit până acum decizia de soluționare a contestației și că susținerea intimatei privind rămânerea fără obiect a contestației nu poate fi primită.
Totodată, a reluat susținerile din cuprinsul contestației.
Prin sentința civilă nr. 1984/21.05.2014 Judecătoria Târgoviște a admis excepția inadmisibilității contestației împotriva titlului executoriu invocată din oficiu și a respins contestația împotriva acestuia ca fiind inadmisibilă pe această cale, a admis contestația la executare împotriva executării silite pornite de intimat în dosarul de executare nr. 15/_ /_, formulată de contestatorul S. T. C., în contradictoriu cu intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, a anulat somația nr. 15/_ /_ din data de 31.01.2014 emisă în acest dosar de executare și a obligat contestatorul la plata către intimat a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1388 lei. Ulterior, la data de 13.11.2014, la solicitarea contestatorului, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitiv în sensul că intimata a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către contestator.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 379 din 02.04.2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ a fost admisă cererea formulată de Întreprinderea Individuală S. T. C. și a fost deschisă procedura simplificată de insolvență împotriva acesteia, că în procedura de insolvență intimatul a formulat cerere de creanță pentru suma de 5.125 lei reprezentând creanțe bugetare neachitate la bugetul general consolidat, prin care își rezerva dreptul de a modifica nivelul creanței după efectuarea inspecției fiscale, că prin sentința civilă nr. 790 din 22.10.2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ a fost închisă procedura simplificată de insolvență față de debitorul Întreprinderea Individuală S. T. C. și s-a dispus radierea acestuia din registrul comerțului, că la data de 25.11.2013 a fost întocmit raportul de inspecție fiscală nr._, urmare a căruia au fost emise Decizia de impunere nr._ din data de 25.11.2013, pentru diferențe de impozit anual de regularizat și contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente și Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/30.09.2013, că la data de 31.01.2014 a fost emis titlul executoriu nr._ în temeiul celor două decizii mai sus menționate și somația nr. 15/_ /_ și că în raport de faptul că cele două decizii reprezintă acte administrativ fiscale conform art. 41 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, prin care se modifică obligațiile fiscale stabilite cu ocazia depunerii declarației de impunere și a deciziei de impunere inițiale, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 44 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 care prevăd că actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat.
Instanța de fond a mai reținut că acest lucru este necesar întrucât contribuabilul trebuie să aibă posibilitatea de a se conforma de bună voie obligațiilor stabilite prin actul administrativ fiscal, că intimatul nu a făcut dovada comunicării titlurilor de creanță, acte administrativ reprezentate de Decizia de impunere nr._ din data de 25.11.2013 și Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/30.09.2013 anterior emiterii titlului executoriu și a somației atacate în cauză și că potrivit art. 45 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic, deci implicit nu poate sta la baza unei executări silite.
Împotriva sentinței civile nr. 1984/21.05.2014 a formulat apel intimata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea apelului modificarea în tot a hotărârii atacate, respingerea contestației și menținerea formelor de executare, ca fiind legale și temeinice.
Motivând apelul, apelanta – intimată a arătat că în mod eronat, instanța de fond a admis contestația la executare formulata de contestator, motivat de faptul ca actele administrative emise anterior titlului executoriu si somației nu au fost comunicate, având în vedere că intimatului i s-a comunicat Decizia de impunere privind obligațiile de plata nr._/25.11.2013, în data de 06.12.2013, așa cum rezulta din confirmarea de primire de la dosar, decizia fiind contestată și la instanța de contencios administrativ, că în ceea ce privește comunicarea Deciziei referitoare la obligațiile de plata accesorii nr._/30.09.2013, aceasta a fost făcuta in temeiul prevederilor art. 44 alin. 3 din OG nr. 92/2003, că documentele prin care probează susținerile din apel au mai fost depuse și la instanța de fond, dar în motivarea hotărârii nu s-a ținut seama de toate documentele depuse la dosarul cauzei, că actele administrative fiscale sunt opozabile contribuabilului si produc efecte juridice, astfel ca acestea pot sta la baza executării silite pornite împotriva contestatorului și că potrivit art. 257 alin. 2 lit.b, coroborat cu alin. 3 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, cu modificările si completările ulterioare, in cazul persoanelor care realizează in același timp venituri de natura celor prevăzute la alin. 2 lit. a-d alin. 2A2 si la art. 213 alin.2 lit. h, contribuția se calculează asupra tuturor acestor venituri, iar potrivit art. 6-8 din Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007, persoanele care realizează venituri din activități independente, cum este si cazul intimatului, au obligația plații contribuției la FNUASS, calculate la veniturile impozabile care se supun impozitului pe venit. Contribuția se plătește de persoana care o realizează.
A mai susținut apelantă că în conformitate cu disp art. 2 secțiunea a ll-a din Ordinul CNAS nr. 617/2007, datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate, asigurații care realizează venituri impozabile din activități independente si profesii liberale, astfel ca susținerile intimatului ca nu datorează aceste sume întrucât nu are încheiat un contract de asigurare nu poate fi primita, că sumele cuprinse în titlul executoriu contestat în valoare de 2269 lei reprezintă obligații de plata la FNUASS calculate conform deciziilor de impunere definitive, că decizia de impunere a fost comunicată intimatului, care avea obligația să se prezinte la CJAS Dâmbovița, în vederea achitării sumelor menționate in cuprinsul acesteia și că în aceste condiții procedura de executare silita declanșată de CJAS Dâmbovița a fost legală și în conformitate cu prevederile OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare.
F. de aceste aspecte, apelanta a apreciat că suma cuprinsă în titlul executoriu contestat este certa, lichida si exigibila, iar răspunderea pentru plata sumei revine în totalitate intimatului, solicitându-se plata unor creanțe care au ajuns la scadenta și nu au fost achitate.
S-a mai susținut că intimatul nu poate invoca faptul ca nu avea obligația de plată a contribuției la FNUASS, care este o contribuție obligatorie prin efectul legii, că orice persoană care datorează contribuția la FNUASS trebuie să o achite la termenele prevăzute de lege, indiferent dacă a beneficiat sau nu de servicii medicale, contribuția la FNUASS având la baza principiul solidarității, reprezentând o plată a unui serviciu efectiv prestat care ar reprezenta practic plata contravalorii unor servicii de care s-a beneficiat si nu o contribuție la un fond național comun (art. 208 alin. 3 din Legea nr. 95/2006), că potrivit art. 208 alin. 3 lit. e si alin. 6 din același act normativ, „asigurările de sănătate sunt obligatorii si funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele menționate la alin. 2 se realizează pe baza următoarelor principii:...e) participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări de sănătate la FNUASS și că în același sens este și practica judiciară, Curtea Constituționala pronunțăndu-se cu privire la excepțiile de neconstituționalitate ridicate de mai multe persoane cu privire la prevederile articolelor invocate in Legea nr. 95/2006, astfel: Deciziile nr. 1220/2009; 202/2010; 1245/2010; 1175/2009.
Urmare a inspecției fiscale efectuata de către organele de control din cadrul Activității de Inspecție Fiscala s-a emis decizia de impunere nr._/25.11.2013 prin care au fost stabilite obligații de plata in cuantum de 7337 lei.
În drept, apelul a fost întemeiat pe disp. art. 466 din Codul de procedura civila, pe dispozițiile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, precum si pe dispozițiile OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică.
A susținut intimatul că în mod corect Judecătoria Târgoviște a admis contestația la executare împotriva executării silite pornite de apelantă în dosarul de executare nr. 15/_ /_ și a anulat Somația cu același număr, emisă apelantă întrucât Decizia de impunere nr._ din data de 25.11.2013 și Decizia nr._ din data de 30.09.2013, referitoare la obligații de plată accesorii (în cuantum de 55 lei), nu au fost comunicate potrivit dispozițiilor art. 44 din Codul de procedură fiscală.
A arătat intimatul că la data de 31.01.2014 a fost emis titlul executoriu nr._ în temeiul celor două decizii menționate și somația nr. 15/_ /_, că cele două decizii reprezintă acte administrativ-fiscale iar obligativitatea comunicării și procedura comunicării sunt prevăzute expres de dispozițiile art. 44 alin. 1 și 2 Cod proc. Fiscală, că în ce privește Decizia nr._ din data de 30.09.2013, referitoare la obligații de plată accesorii (în cuantum de 55 lei), s-a susținut de către apelantă că s-a comunicat prin publicitate, fără însă a menționa și dovedi de ce comunicarea deciziei nu s-a putut realiza prin una din modalitățile prevăzute la art. 44 alin. 1, respectiv prin remiterea acesteia contribuabilului sau prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, că anunțul colectiv nu a fost depus la dosarul cauzei (fond sau apel) și că în mod corect instanța de fond, fiind datoare să verifice valabilitatea comunicării deciziei către subsemnatul și a existenței unui titlu executoriu în baza căruia a pornit executarea silită, a constatat că apelanta nu a făcut dovada comunicării titlului de creanță reprezentat de Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ din data de 30.09.2013, act administrativ fiscal anterior emiterii titlului executoriu și a somației atacate în cauză. Ori, potrivit art.45 alin.2 din Cod proc.fisc, actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art.44, nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic, deci, implicit, nu poate sta la baza unei executări silite.
Cu privire la Decizia de impunere nr._ din data de 25.11.2013, pentru suma totală de 9.661 lei, intimatul a susținut că nici aceasta nu i-a fost legal comunicată, că la data de 18.04.2014 a depus la apelantă Contestația împotriva Deciziei de impunere privind impozitul pe venit și CASS stabilite suplimentar de plată de Inspecția fiscală nr._/25.11.2013, pe care a primit-o la data de 07.04.2014 de la Judecătoria Târgoviște, odată cu întâmpinarea comunicată în acest dosar (nr._ ), dar necomunicată în conformitate cu dispozițiile legale în materie și împotriva Deciziei de impunere nr._ bis/25.11.2013 comunicată la data de 31.03.2014 și a Referatului nr._/24.03.2014, privind îndreptarea erorilor materiale pentru Decizia de impunere emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr._/25.11.2013 (pentru TVA și accesorii în sumă totală de 14.400 lei) și că prin Sentința nr.1603/05.11.2014 pronunțată în Dosarul nr._ de Tribunalul Dâmbovița au fost anulate Decizia de impunere nr._/25.11.2013 privind TVA și accesorii în sumă totală de 14.400 lei; Decizia de impunere privind impozitul pe venit și CASS stabilite suplimentar de plată de Inspecția fiscală nr._/25.11.2013 în sumă totală de 9.858 lei; Raportul de inspecție fiscală nr._/25.11.2013; și Adresa de înființare a popririi pentru suma de 12.822 lei care cuprinde toate sumele din Somația de executare ce face obiectul cauzei deduse judecății.
Totodată, s-a admis de către Tribunalul Dâmbovița cererea privind suspendarea executării până la soluționarea definitivă a dosarului nr._, a actelor administrativ fiscale reprezentate de cele două decizii de impunere mai sus menționate, hotărârea fiind executorie și bucurându-se de autoritate de lucru judecat provizorie potrivit dispozițiilor art. 430 Cod proc. civ..
Pentru sumele ce fac obiectul somației la executare în sumă de 9.661 lei înscrise în titlul de creanță fiscală Decizia de impunere nr._/25.11.2013, emisă întreprinderii Individuale S. T. C., nu s-a dispus atragerea răspunderii solidare patrimoniale a intimatului, astfel că actele de executare (somația ce face obiectul prezentei cauze ) emise pe numele acestuia sunt nule pentru că este inadmisibil transferul obligațiilor fiscale instituite în sarcina întreprinderii individuale către persoana fizică-identificată prin CNP, fosta titulară a întreprinderii, obligații stabilite prin raportul de inspecție fiscală care a stat la baza emiterii deciziei de impunere, raportat atât la apărările formulate mai-sus.
A mai arătat intimatul că actele de executare emise în baza unei decizii de impunere anulate sunt nule, în baza principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial, că potrivit aceluiași raționament și Decizia referitoare la obligații de plată accesorii nr._ din data de 30.09.2013, necomunicată, este emisă tot ulterior deschiderii procedurii insolenței (02.04.2013), astfel că și Somația de executare trebuie anulată și că dacă i-ar fi fost comunicată această decizie din 30.09.2013, ar fi contestat-o ca și pe cea din data de 31.12.2013.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205 Cod proc. civ., precum celelalte dispoziții invocate în cuprinsul întâmpinării.
A anexat întâmpinării următoarele înscrisuri: certificat de grefă emis în dosarul nr._ ; adresă de înființare a popririi pentru suma totală de 12.822 lei; decizia nr. 856/03.10.2014; împuternicire avocațială.
Soluționarea apelului a fost suspendată la data de 23.02.2015 până la soluționarea în mod definitiv a dosarului nr._ al Tribunalului Dâmbovița.
Cauza a fost repusă pe rol prin referatul întocmit la data de 17.09.2015 iar la termenul de judecată din data de 26.10.2015 a fost respinsă excepția perimării apelului și s-a stabilit termen în vederea soluționării acestuia la data de 26.11.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține că prin sentința civilă nr. 1984/21.05.2014 Judecătoria Târgoviște a admis excepția inadmisibilității contestației împotriva titlului executoriu invocată din oficiu și a respins contestația împotriva acestuia ca fiind inadmisibilă pe această cale, a admis contestația la executare împotriva executării silite pornite de intimată în dosarul de executare nr. 15/_ /_, formulată de contestatorul S. T. C., în contradictoriu cu intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, a anulat somația nr. 15/_ /_ din data de 31.01.2014 emisă în acest dosar de executare și a obligat contestatorul la plata către intimat a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1388 lei. Ulterior, la data de 13.11.2014, la solicitarea contestatorului, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitiv în sensul că intimata a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către contestator.
Cu privire la situația de fapt ce a generat litigiul de față tribunalul reține că aceasta a fost corect stabilită de către instanța de fond. Astfel, prin sentința civilă nr. 379 din 02.04.2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ a fost admisă cererea formulată de Întreprinderea Individuală S. T. C. și a fost deschisă procedura simplificată de insolvență împotriva acesteia. În procedura de insolvență intimata DGRFP Ploiești prin AJFP Dâmbovița a formulat cerere pentru suma de 5.125 lei reprezentând creanțe bugetare neachitate la bugetul general consolidat, prin care își rezerva dreptul de a modifica nivelul creanței după efectuarea inspecției fiscale. Prin sentința civilă nr. 790 din 22.10.2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ a fost închisă procedura simplificată de insolvență față de debitorul Întreprinderea Individuală S. T. C. și s-a dispus radierea acesteia din registrul comerțului.
La data de 25.11.2013 a fost întocmit raportul de inspecție fiscală nr._, urmare a căruia au fost emise Decizia de impunere nr._ din data de 25.11.2013, pentru diferențe de impozit anual de regularizat și contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente și Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/30.09.2013 iar la data de 31.01.2014 a fost emis titlul executoriu nr._ în temeiul celor două decizii mai sus menționate și somația nr. 15/_ /_
În raport de faptul că cele două decizii reprezintă acte administrativ fiscale conform art. 41 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, prin care se modifică obligațiile fiscale stabilite cu ocazia depunerii declarației de impunere și a deciziei de impunere inițiale, corect a reținut instanța de fond că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 44 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 care prevăd că actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. Deoarece intimata nu a făcut dovada comunicării titlurilor de creanță, acte administrative reprezentate de Decizia de impunere nr._ din data de 25.11.2013 și Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/30.09.2013 anterior emiterii titlului executoriu și a somației atacate în cauză și că potrivit art. 45 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic, deci implicit nu poate sta la baza unei executări silite, în mod corect instanța de fond a procedat la anularea lor.
Chiar din conținutul și motivarea apelului rezultă că actele administrativ fiscale au fost comunicate intimatului contestator după începerea executării silite împotriva acestuia. Întrucât până la soluționarea apelului de față actele administrativ fiscale au fost contestate în mod separat de către intimatul contestator S. T. C., tribunalul nu va mai răspunde motivelor de apel ce vizează fondul deciziilor contestate deoarece o analiză juridică a legalității emiterii lor a fost făcută de instanțele învestite cu soluționarea contestațiilor respective. Urmare a acestor contestații, deciziile de impunere au fost anulate.
Tribunalul reține astfel că decizia de impunere nr._/25.11.2013 a fost anulată definitiv de Tribunalul Dâmbovița prin sentința nr. 1603/05.11.2014 pronunțată în dosarul nr._ precum și prin sentința nr. 1603/05.11.2014 prin care s-a admis cererea de completare a sentinței 1603/05.11.2014. drept urmare somația emisă urmare a punerii în executare a unui act nul este, la rândul său, nulă. De asemenea, adresa de înființare a popririi emisă în dosarul de executare al apelantei nr._/12.08.2014 a fost anulată prin sentința nr. 1603/05.11.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ .
Prin sentința civilă nr. 4782/17.12.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, rămasă definitivă, a fost anulată somația de executare pentru suma de 110 lei emisă în baza Deciziei accesorii nr._/30.09.2013 și s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că intimata apelantă nu a făcut dovada comunicării deciziei din data de 30,09,2013.
Prin decizia civilă nr. 163/06.03.2015 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ s-a admis apelul formulat de S. T. C. și contestația la executare împotriva somației emisă de apelanta intimată și s-a statuat că nu putea fi pornită executarea silită împotriva debitorului decât cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006.
Față de toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 480 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a respinge apelul și a menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
Ca parte căzută în pretenții, în temeiul dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă, apelanta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimat, cheltuieli de judecată constând în contravaloarea onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul formulat de apelanta - intimată Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr. 166 județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.1984 din 21.05.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-contestator S. T. C., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Cabinetului de Avocat S. E. din Târgoviște, ., biroul nr. 9, județul Dâmbovița, ca nefondat.
Obligă apelanta la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26.11.2015
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | |
N. C. | M. M. |
GREFIER
M. S.
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond nr._
Judecător fond N. M. A.
Red. MM/Tehnored. S.M./M.M.
4 ex/.23.12.2015
Comunicat azi, .
1ex. – pt. apelanta - intimată Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița,
1ex. – pt. intimatul-contestator S. T. C.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Pretenţii. Decizia nr. 757/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
