Pretenţii. Decizia nr. 82/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 82/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 82/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR.82
Ședința publică din data de 4.02.2015
Instanța compusă din:
Președinte: B. Brînzică
Judecător: I. S.
Grefier: V. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanții reclamanți B. C., CNP_ și B. C., CNP_, domiciliați în P., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.777/15.09.2014 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâta C. V. M., domiciliată în P., ., județul Dâmbovița, dosarul având ca obiect pretenții-răspundere civilă delictuală.
Dezbaterile, susținerile și prezența părților au avut loc și s-au consemnat în încheierea de ședință din data de 28.01.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la data de 4.02.2015 și deliberând a pronunțat următoarea decizie civilă:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei P. la data de 27.03.2014 sub numărul_, reclamanții B. C. și B. C., au solicitat în contradictoriu cu pârâta C. V. M., obligarea acesteia la plata sumei 466 lei reprezentând prejudiciu cauzat ca urmare a sustragerii de către pârâtă de energie electrică din rețeaua reclamanților.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că la data de 6.01.2014 au sesizat organele de politie cu privire la faptul că pârâta C. V. M. sustrage energie electrică din rețeaua acestora.
În urma sesizării făcute reprezentanți ai poliției împreună cu reprezentanți ai .-au deplasat la fata locului și au identificat în holul pârâtei o doză-ramificație în care există curent electric care provenea din rețeaua reclamanților. Mai arată reclamanții că pârâta prin această faptă le-a cauzat cu vinovăție un prejudiciu de 476 lei, solicitând repararea acestuia, precizând că autorii prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă, conform art.1357 cod civil.
În dovedire, reclamanții au atașat cererii de chemare în judecată următoarele înscrisuri: contract vânzare cumpărare nr. 1045/4.04.2000, factura fiscală . NR._/23.02.2014, factura fiscală . NR_/20.10.2013, factura fiscală . NR_/4.02.2014, decizia asupra capacitații de munca nr.1737 din 17.08.2001, rezoluția procurorului din 31.01.2014 în dosarul nr. 58/P/2014 al parchetului de pe lângă Judecătoria P. și referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale.
Legal citată pârâta a formulat întâmpinare la data de 25.07.2014 prin care menționează că nu a sustras energie electrică de la reclamanți întru-cât legătura la rețeaua electrică este făcută înainte de a le da camera care conține rețeaua în discuție celor doi reclamanți. Menționează de asemenea că la cercetarea la fața locului poliția a constatat că doza era acoperită cu var și era neumblată, negăsind în locuința sa legături ilegale cu care să sustragă energie electrică.
În dovedire a depus la dosar contract de închiriere nr.516/31.08.2004, decizia nr._/6.12.2011 privind acordarea pensiei de invaliditate, bilet de ieșire din spital din 5.05.2006, referat medical, scrisoare medicală, cupon de pensie pentru luna mai 2014, chitanța . nr._/7.05.2014 și copie CI.
Prin sentința civilă nr.777/15.09.2014, pronunțată de Judecătoria P., în dosarul nr._, s-a respins cererea având ca obiect “răspundere civilă delictuală”, acțiune formulată de reclamanții B. C. și B. C., în contradictoriu cu pârâta C. V. M..
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, la data de 6.01.2014 organele de poliție au fost sesizate prin plângere de către B. C. cu privire la faptul că numita C. Marinele V. a sustras energie electrica din rețeaua sa.
In urma deplasării la fata locului împreuna cu reprezentanții .-a stabilit faptul că în imobilul în care locuiesc reclamanții locuiește și pârâta, fiecare având intrare separata. În holul care aparține pârâtei C. Marinele V. a fost identificata o duza - ramificație care nu prezintă urme de utilizare, fiind acoperită cu var, iar după verificarea acesteia s-a constatat că exista energie electrica din rețeaua reclamanților.
In referatul organelor de poliție se precizează că reprezentanții . au putut menționa dacă priza găsită în hol a fost folosită de familia C. și au susținut că nu s-a montat nici o instalație artizanală în scopul de a sustrage energie electrică. De asemenea, în referat se precizează că pârâta a declarat că a folosit priza din holul său crezând că este conectată la rețeaua sa, această activitate desfășurându-se timp de o lună de zile.
Potrivit art.1349 alin (1) cod civil orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere prin acțiunile ori prin inacțiunile sale drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
Raspunderea civilă delictuală pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie a unei persoane este reglementată in art.1349 alin (1) și (2) și art 1357-1371. Angajarea raspunderii pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie presupune existența cumulata a patru conditii: prejudiciul,fapta ilicita, raportul de cauzalitate intre fapta ilicită și prejudiciu șli vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
Instanța reține că victima prejudiciata care îl cheamă în judecată pe autorul faptei prejudiciabile, fiind reclamant în proces, conform principiului actori incubit probatio, pentru admiterea acțiunii sale este ținută să facă dovada celor 4 condiții ale răspunderii delictuale prin orice mijloc de proba reglementat de lege. Același principiu este reglementat și de art.249 cod proc. civ. potrivit căruia cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
În speță reclamanții solicită plata sumei de 466 lei reprezentând prejudiciu prin depunerea a trei facturi fiscale din data de 23.02.2014,20.10.2013,4.02.2014, care conțin sume de plata diferite fata de furnizorul de energie electrică. Deși sumele de plată sunt diferite ca si valoare intre cele 3 facturi prin aceasta nu se poate dovedi existenta certa a unui prejudiciu si a cuantumului acestuia, mai ales in condițiile unei fluctuații a consumului ( perioada de facturare 16.09._13 -87,45 lei, perioada de facturare 16.12._14 -370,89 lei și perioada de facturare 16.01._14- 7,98 lei). Mai mult, reclamanții nu au menționat cât din valoarea celor trei facturi este reprezentată de consumul efectuat de către pârâtă.
În consecință, instanța a reținut faptul că reclamanții nu au făcut dovada unui prejudiciu cert. Dacă avem în vedere conduitele umane, în planul dreptului civil, fapta ilicită, chiar săvârșită cu vinovăție, este lipsită de relevanță și efecte, dacă prin ea nu s-a cauzat un prejudiciu unei alte persoane. Așadar, răspunderea civilă reparatorie are ca primă finalitate repararea prejudiciilor cauzate. Din această perspectivă prejudiciul este nu numai condiția răspunderii reparatorii, ci și măsura ei, în sensul că ea se angajează doar în limita prejudiciului cauzat.
În condițiile în care reclamanții nu au putut dovedi existența certă a unui prejudiciu și a cuantumului acestuia, instanța nu a mai analizat și existența celorlalte condiții pentru a stabili incidența răspunderii civile delictuale.
Astfel, instanța, în considerarea principiului înscris la art. 10 alin. (1) Cod procedură civilă, respectiv a faptului că în materie de probațiune regula este că acela care afirmă ceva în fața unei instanțe, are obligația de a dovedi susținerea făcută, constată faptul că reclamanții nu a făcut proba faptului există un prejudiciu în cuantumul precizat, respectiv că acesta ar fi fost cauzat de către acțiunea pârâtei, sens în care urmează a respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanți.
Împotriva aceste hotărâri au declarat apel reclamanții, care au arătat că, instanța, în mod greșit a apreciat, potrivit principiului – actori incumbit probatio- că nu au făcut dovada existenței celor patru condiții de admisibilitate a răspunderii delictuale a pârâtei în special în ceea ce privește dovada principiului.
Au mai arătat apelanții,c ă în dovedirea prejudiciului au depus la dosar facturi fiscale din 23.02.2014; 20.10.2013 și 04.02.2014, cu sume diferite care dovedesc existența certă a prejudiciului în sensul că există o fluctuație a consumului de energie electrică pentru perioada 16.09._13, factura 20.10.2013- 87,45 lei,perioada de facturare 16.12._14-370,87 lei, când pârâții au sustras energie electrică din rețeaua lor și perioada de facturare ( lună iarnă) 16.01._14 -7,98 lei, ca urmare a sesizării făcute la data de 06.01.2014 la organele de poliție, pârâta a încetat fapta ilicită de sustragere a energiei electrice din rețeaua lor care coroborat cu recunoașterea pârâtei că a folosit energie de la doza ce presupune o racordare cu fire (improvizată) și nu o priză.
Se mai arată că B. C. este o persoană cu handicap de vedere și beneficiază de facilități la plata energiei electrice și are conform legii, cantitatea de 2 000 KW gratuit/an și de aceea facturile nu au depășit suma de 10 lei și nici nu au consumatori ce funcționează cu energie electrică din anul 1994.
Apelanții, în dovedirea celor susținut, au depus la dosar înscrisuri.
În drept apelul a fost întemeiată pe disp. art.470 și urm. Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă, intimata arată că nu a sustras energie electrică și că handicapul apelantului B. C. nu are nicio legătură cu factura depusă la dosar și care este pe numele nurori sale B. C..
Examinând sentința civilă apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul apreciază apelul ca fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța de fond a respins acțiunea reclamanților pe considerentul că nu s-a făcut dovada unui prejudiciu cert în sensul că nu s-a dovedit existența certă a prejudiciului și nici cuantumul acestuia.
Reține tribunalul că așa cum se va arăta în continuare, prin probele administrate în cauză atât la instanța de fond cât și în apel, s-a dovedit îndeplinirea cumulativă a celor patru condiții, care conform art.1349 Cod civil și următoarele atrag angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.
Astfel, se constată că atât din referatul întocmit de Poliția orașului P. la data de 21.01.2014, cât și din declarația pârâtei dată în fața organelor de poliție, rezultă faptul că aceasta a folosit timp de circa o lună de zile priza din holul său, hol în care reprezentanții . identificat o duză-ramificație, în care exista curent electric din rețeaua reclamanților, astfel că orice consum din acea priză se înregistra în contorul reclamanților.
Indiferent dacă pârâta a avut sau nu reprezentarea faptului că prin folosirea acestei prize, consuma din energia electrică înregistrată la reclamanți, vinovăția exista, întrucât în materia delictuală, răspunderea este angajată indiferent dacă făptuitorul a acționat cu intenție sau din culpă, chiar și pentru cea mai ușoară culpă (art.1357 alin.2 Cod civil).
În ceea ce privește prejudiciul cauzat reclamanților, tribunalul constată că acesta este cert, atât existența cât și cuantumul său rezultând din actele dosarului.
Sub acest aspecte este de reținut că din examinarea facturilor fiscale depuse la dosar, atât de reclamanți, cât și de către pârâtă, rezultă faptul că reclamanții înregistrau în medie un consum lunar de circa 10 lei, atât anterior săvârșirii faptei ilicite pe parcursul anului 2013, cât și ulterior încetării activității de folosire a prizei respective, ca urmare a întreruperii energiei electrice din respectiva duză de către reprezentanții .>
Factura fiscală emisă pe numele reclamanților la data de 20.10.2013, este în sumă de 87,45 lei, perioada de facturare fiind 16.09._13, iar modalitatea de stabilire a consumului fiind prin citire.
Ulterior, următoarele două facturi fiscale emise pentru perioadele 16-10-_13 și 18.11._13 sunt în cuantum de 9,49 lei și 7,84 lei, ca urmare a estimării consumului, estimare ce se face având în vedere consumul înregistrat în lunile respective din anul anterior.
Ca urmare a citirii contuarului în luna următoare, s-a emis la data de 4.02.2013 în numele reclamanților factura în cuantum de 370,89 lei pentru perioada 16.12._14.
Din examinarea acestor facturi fiscale, precum și a celorlalte emise pentru perioada anterioară lunii septembrie 2013 și ulterioară lunii ianuarie 2014, rezultă cu certitudine că diferența mare de consum înregistrată, se datorează faptei ilicite a pârâtei, care a recunoscut că a folosit priza din holul său în perioada respectivă, priză ce consuma din energia electrică ce se înregistra la reclamanți.
Acest fapt rezultă indirect și din examinarea facturilor fiscale depuse de pârâtă care atestă media lunară de plată pentru energie electrică de peste 150 lei.
Prin urmare, tribunalul constată că prejudiciul cauzat reclamanților prin fapta ilicită a pârâtei este reprezentat de valoarea celor două facturi fiscale din 20.10.2013 și 4.02.2014 (fila 18 și 22 dosar apel), respectiv suma de 458,34 lei, din care tribunalul, apreciază că trebuie scăzută suma de 20 lei (10 lei pentru fiecare lună), care reprezintă contravaloarea consumului propriu, pentru că, nu se poate considera că în cele două luni, reclamanții nu au avut nici un fel de consum de energie electrică.
Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art.1357 Cod civil, respectiv fapta ilicită (activitatea pârâtei de folosite a prizei prin care se consuma curent electric din rețeaua reclamanților ), vinovăție (reținând forma culpei față de soluția dată de organele de cercetare penală), prejudiciu (constând în paguba creată patrimoniului reclamanților în cuantum de 438,34 lei) și legătura de cauzalitate (în sensul că obligația reclamanților de plată a sumei respective reprezentând contravaloare consum energie electrică a fost urmarea conduitei ilicite a pârâtei care a consumat curent electric din rețeaua reclamanților, consum evidențiat în facturile fiscale emise pe numele acestora), va admite apelul, conform art.480 Noul Cod de procedură civilă, va schimba în tot sentința civilă apelată, în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta la plata către reclamanți a sumei de 438,34 lei, reprezentând consum energie electrică.
În conformitate cu art.453 Noul Cod de procedură civilă, ca parte căzută în pretenții, va obliga pârâta la plata către reclamanți a sumei de 1057 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și taxă judiciară de timbru la fond și în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții reclamanți B. C., CNP_ și B. C., CNP_, domiciliați în P., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.777/15.09.2014 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâta C. V. M., domiciliată în P., ., județul Dâmbovița.
Schimbă în tot sentința apelată,în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 438 lei, reprezentând contravaloare energie electrică.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1057 lei cheltuieli de judecată în fond și apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 4.02.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
B. Brînzică I. S. V. C.
J.f.P. O. A.
Dosar nr._
Judecătoria P.
Redactat BB
Tehnored.AN/CV
Ex.5/9.02.2015
| ← Fond funciar. Decizia nr. 303/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 27/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
