Contestaţie la executare. Decizia nr. 75/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 75/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 795/232/2013
DOSAR NR._ APEL - noul cod de procedură civilă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 75
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2015
Președinte: M. I.
Judecător: G. S.
Grefier: I. M.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor civile declarate de apelantele intimate Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, cu sediul în localitatea D., ., nr. 30, județul Hunedoara, și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., cu sediul în municipiul C., .. 2, județul D., împotriva sentinței civile nr. 824 pronunțată la data de 26.05.2014 de către Judecătoria Găești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare S.C. I. E. S.R.L., cu sediul în ., satul Crângurile de Jos, județul Dâmbovița, și cu intimații C. G. al Gărzii Financiare - Garda Financiară Secția D., cu sediul în municipiul C., .. 2, județul D., și Agenția Națională de Administrare Fiscală (A.), cu sediul în municipiul București, sectorul 5, ., având ca obiect contestație la executare.
Prezența pãrților și dezbaterile susținute au fost consemnate în încheierea pronunțatã la data de 16 ianuarie 2015, care face parte integrantã din prezenta hotãrâre, când tribunalul a amânat pronunțarea la 23 ianuarie 2015 pentru a da posibilitate pãrților sã depunã la dosarul cauzei note scrise, iar apoi a amânat pronunțarea la 30 ianuarie 2015, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, datã la care, deliberând, a pronunțat urmãtoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ /2013 S.C.I. E. S.R.L. a formulat contestație la executare împotriva adresei de înființare a popririi asiguratorii asupra disponibilităților bănești înființată de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului D. și a deciziei de instituire a măsurii asiguratorii nr._/08.02.2013 a Gărzii Financiare D..
Se arată că, în motivarea declanșării procedurii de executare silită, Administrația Financiară D. invocă Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/08.02.2013, emisă de Garda Financiară D., care prin procesul verbal nr.380/08.02.2013, a estimat unele obligații de plată în sarcina S.C.KABLEROM IMPEX SRL, în sumă de 6.608.033 lei, reprezentând TVA și impozit pe profit.
Din această sumă declarată de S.C.KABLEROM IMPEX SRL, stabilită prin estimare, garda Financiară D., a considerat, fără temei, pe baza declarației D 394 care are un caracter pur informativ, că și declarația 392 B pentru persoane fizice autorizate, contestatoarea mai avea de plată suma de 67.799 lei.
Se precizează că decizia de instituire a măsurii obligatorii nu arată în ce constă această așa zisă datorie, de când datorează și la ce operațiuni comerciale se referă.
În perioada 01 iulie 2010 – 31 iulie 2012, operațiunile comerciale dintre cele două societăți s-au ridicat la suma de_,53 lei, care s-au stins în întregime prin plata produselor cumpărate.
În luna noiembrie 2012 Garda Financiară Dâmbovița a efectuat un control de fond la S.C.Internațional E. SRL și a constatat că nu datorează nici o sumă de bani, cu nici un fel de titlu, către S.C.KABLEROM IMPEX SRL.
Contestatoarea solicită și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
S-au depus la dosar în copii: decizia nr._/2013 a Gărzii Financiare D.; adresa nr._/2013 a Administrației Financiare D.; adresa nr.66/25.02.2013; balanța analitică a relațiilor comerciale cu S.C.KABLEROM IMPEX SRL; nota de constatare a Gărzii Financiare Dâmbovița.
Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului Hunedoara a formulat întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepție, declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei D.; respingerea, față de Administrația Finanțelor Publice D., a capătului de cerere privind anularea Deciziei de instituire a măsurii asiguratorii nr._/08.02.2013 a Gărzii Financiare D.; respingerea contestației ca executare ca fiind netemeinică și nelegală și menținerea actului de executare, respectiv adresa de înființare a popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești nr._/2013.
Prin contestatie se solicita anularea Adresei de înființare a popririi asiguratorii asupra disponibilităților bănești înființată de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului D., astel ca, potrivit disp.art.650 cod proc.civ., instanta competentaeste Judecatoria D..
Susține intimata că pe cale de excepție se impune respingerea față de Administrația Finanțelor Publice D. a capătului de cerere prin care solicită anularea Deciziei de instituire a măsurii asiguratorii nr._/08.02.2013 a Gărzii Financiare D., pentru lipsa calității procesuale pasive.
Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/08.02.2013 a fost emisă de Garda Financiară Secția D., și nu de către Administrația Finanțelor Publice a municipiului D., astfel încât consideră că se impune respingerea contestației la executare.
Mai arată intimata că G. a Financiară Secția D. a transmis către Administrația Finanțelor Publice D., decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/08.02.2013, înregistrată la această instituție sub nr._/14.02.2013.
Prin urmare, Administrația Finanțelor Publice D. a procedat la instituirea popririi asiguratorii asupra bunurilor datorate cu orice titlu debitorului S.C. KABLEROM IMPEX SRL D., de către terțul poprit ., prin adresa de înființare a popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești nr._/2013.
În urma verificărilor efectuate de către Garda Financiară – Secția D., s-a întocmit procesul verbal nr.380/DJ/08.02.2013 și sesizarea penală nr._/08.02.2013 din care rezultă că în perioada semestrului II 2010, semestrul I 2011, . D., a înregistrat în evidența financiar contabilă și raportat organelor fiscale operațiuni fictive, realizând un prejudiciu total de 6.608.033 lei.
S-a stabilit că . D. a efectuat încasări prin Credit E.Bank, de la contestatoarea ., în sumă de 660.299 lei, iar potrivit declarației 394, aceasta din urmă declara achiziții de la . D., în sumă totală de 728.098 lei, inclusiv TVA; reiese că . mai are de plată către . D., suma de 67.799 lei (_.299 lei).
Susține intimata că adresa de înființare a popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești nr._/2010 a fost întocmit în conformitate cu prevederile OPANAF nr.2605/2010, pentru aprobarea procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asiguratorii, prevăzute de ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de proc.fiscală.
În drept au fost invocate prevederile art.650 din Legea 134/2010 Cod proc.civilă, art.129, art.149 alin 1 Ordonanța Guvernului nr.92/2003.
Contestatoarea a raspuns intampinarii, prin cererea depusa la data de 16.04.013(f.21).
Garda Financiară-secția D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare.
Se arata ca nu mai are personalitate juridica, neavand calitate procesuala pasiva, impunandu-se citarea in cauza a Comisariatului G. al Garzii Financiare.
De asemenea, invoca exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoiei Gaesti, decizia de instituire a masurii asiguratorii nr._/08.02.2013 fiind emisa de Garda Financiara Sectia D..
Pe fondul cauzei, se arata ca, in urma controlului efectuat de Garda Financiară-secția D. la ., s-a intocmit procesul verbal nr.380/08.02.2013 si sesizarea penala nr._/08.02.2013, din care rezulta ca, in perioada semestrul II 2010-semestrul I 2011, societatea a inregistrat in evidentele financiar contabile si a raportat organelor fiscale, operatiuni fictive, astfel cum sunt definite de art.2 lit.f din Legea nr.241/2005. Prejudiciul total produs bugetului de stat de catre . si evaluat, este in suma de 6.608.033 lei, reprezentand TVA dedus nelegal, aferent achizitiilor fictive inregistrate in contabilitate(3.964.820 lei) si impozit pe profit aferent cheltuielilor nedeductibile cu achizitiile fictive(2.643.213 lei).
Se mai arata ca, Decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr._/08.02.2013, a fost emisa in temeiul art.129(3)(4) din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, inainte de emiterea titlului de creanta, intrucat exista riscul ca pana la finalizarea inspectiei fiscale de catre DGFP D., solicitata prin adresa nr._/08.02.2013, debitorul sa se sustraga de la plata sumelor stabilite in sarcina sa, impiedicand, astfel, colectarea acestora, nefiind o masura de executare, ci de asigurare. Mai mult decat atat, emiterea deciziei era obligatorie, in temeiul disp.art.11 din Legea nr.241/2005, privind combaterea evazunii fiscale.
Asa cum reiese din decizia de instituire a masurii asiguratorii contestate, ., mai are de plata catre ., suma de_ lei.
Se solicita, totodata, respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecata.
In drept au fost invocatedisp.OUG 91/2003, OG 92/2003, HG 1324/2009, Ordinul 2605/2010, Legea nr.241/2005, cu modificarile si completarile ulterioare.
Intelege sa se foloseasca de proba cu inscrisuri.
In cauza a fost introdus C. G. al Garzii Financiare D..
Directia Regionala a Finantelor Publice C. a solicitat introducerea in cauza si a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, in conformitate cu prevederile art.19 din OUG nr.74/2013.
Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Timisoara, prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice Hunedoara, a formulat intampinare, solicitand, pe cale de exceptie, respingerea contestatiei, pentru lipsa calitatii procesuale pasive.
Se arata ca, in fapt, Garda Financiara, Sectia D., a transmis catre Administratia Finantelor Publice D., Decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr._/08.02.2013, inregistrata sub nr._/14.02.2013.
Prin urmare, Administratia Finantelor Publice D., a procedat la instituirea popririi asiguratorii asupra bunurilor datorate cu orice titlu debitorului . D., de cate tertul poprit . adresa nr._/2013, procedand in conformitte cu prevederile art.129 alin.1 si 2 din Ordonanta Guvernului nr.92/2003, privind Codul de procedura fiscala.
In drept au fost invocate prevederile art.205 Cod proc.civ.si OG nr.92/2003.
Contestatoarea, la data de 09.12.2013 a precizat ca cererea se intemeiaza pe disp.art.139 Cod proc.fiscala, mentionand ca, fata de calitatea de tert poprit, codul de procedura fiscala, cat si cel de procedura civila, stabilesc ca instanta competenta sa solutioneze contestatia, este cea in raza careia isi afla sediul tertul poprit.
Instanta a unit exceptiile cu fondul.
In cauza au fost administrate probe cu inscrisuri si expertiza tehnica de specialitate.
Prin sentința civilă nr.824/26.05.2014 s-au respins excepțiile invocate, s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. I. E. S.R.L. în contradictoriu intimatii Administrația Finanțelor Publice a Municipiului D., Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului Hunedoara, C. G. al Gărzii Financiare D., A. București.
S-au anulat formele de executare, respectiv poprirea asiguratorie asupra disponibilităților bănești înființată de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului D. și decizia de instituire a măsurii asiguratorii nr._/08.02.2013 a Gărzii Financiare D..
Pentru a se pronunța astfel s-a reținut de instanța de fond că în urma verificărilor efectuate de către Garda Financiară – Secția D., s-a intocmit procesul verbal nr.380/08.02.2013 si sesizarea penala nr._/08.02.2013, din care rezulta ca, in perioada semestrul II 2010-semestrul I 2011, societatea a inregistrat in evidentele financiar contabile si a raportat organelor fiscale, operatiuni fictive, astfel cum sunt definite de art.2 lit.f din Legea nr.241/2005. Prejudiciul total produs bugetului de stat de catre . si evaluat, este in suma de 6.608.033 lei, reprezentand TVA dedus nelegal, aferent achizitiilor fictive inregistrate in contabilitate(3.964.820 lei) si impozit pe profit aferent cheltuielilor nedeductibile cu achizitiile fictive(2.643.213 lei).
Decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr._/08.02.2013, a fost emisa in temeiul art.129(3)(4) din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, inainte de emiterea titlului de creanta, intrucat exista riscul ca pana la finalizarea inspectiei fiscale de catre DGFP D., solicitata prin adresa nr._/08.02.2013, debitorul sa se sustraga de la plata sumelor stabilite in sarcina sa, impiedicand, astfel, colectarea acestora, nefiind o masura de executare, ci de asigurare. Mai mult decat atat, emiterea deciziei era obligatorie, in temeiul disp.art.11 din Legea nr.241/2005, privind combaterea evazunii fiscale.
Din decizia de instituire a masurii asiguratorii contestate, ., mai are de plata catre ., suma de_ lei.
Garda Financiara, Sectia D., a transmis catre Administratia Finantelor Publice D., Decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr._/08.02.2013, inregistrata sub nr._/14.02.2013.
Prin urmare, Administratia Finantelor Publice D., a procedat la instituirea popririi asiguratorii asupra bunurilor datorate cu orice titlu debitorului . D., de cate tertul poprit . adresa nr._/2013
., a formulat contestatie, in termen legal.
Potrivit art. 399 alin. 1 Cod pr. civ. împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar potrivit disp. art. 400 alin. 1 Cod pr. civ., contestația se introduce la instanța de executare. Instanța de executare este, astfel cum prevede art. 373 alin. 2 Cod pr. civ, instanța în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
In speta, sunt aplicabile disp.art.150 cod pr.fiscala, conform carora: Dacă terțul poprit înștiințează organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, precum și în cazul în care se invocă alte neregularități privind înființarea popririi, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, va pronunța menținerea sau desființarea popririi.
Astfel, în soluționarea contestației la executare formulată împotriva popririi pornite pentru executarea creanțelor fiscale dispozițiile art.150 Cod procedură fiscală stabilesc competența teritorială în favoarea judecătoriei de la sediul terțului poprit.
In aceste conditii, instanta se considera competenta sa solutioneze cauza.
Cat privesc partile in proces, s-au citat in cauza toate partile, cu respectarea art.174 cod pr.fiscala.
Pe cale de consecinta, exceptiile invocate vor fi respinse.
Pe fondul cauzei, din raportul de expertiza contabila efectuat, de expert Marijana B., coroborat cu inscrisurile depuse la dosar de parti, rezulta urmatoarele:
Intre cele cele doua societati . si ., in perioada 30.07._11 s-au derulat relatii comerciale.
Astfel ., in calitate de cumparator, achizitiona marfuri, de tip cabluri electrice, de la ., care avea calitatea de furnizor.
Marfurile erau de tipul cablurilor electrice, de diferite tipodimensiuni, unitatea de masura fiind in kilometri sau in metri.
La receptia marfurilor efectuate la sediul cumparatorului ., se constatatu diferente de cantitate inscrisa in factura si cea receptionata, motivat de dimensiunile cablurilor respective, masurat in kilometri sau metri.
Perioada in care au fost emise facturi este 30.07._11, ultima livrare efectuandu-se la data de 27.11.2010, iar la data de 07.04.2011, a fost primita o factura de stornare a unor cantitati nelivrate.
., in calitate de cumparator, intocmea o nota in care enumera diferentele de marfuri lipsa si le transmitea furnizorului sau ., care intocmea facturi de stornare a cantitatilor lipsa la receptionarea marfii.
Valoarea totala a facturilor emise de ., este de 660.421,39 lei, valoarea totala a marfurilor receptionate de ., este de 601.008,53 lei, iar valoarea totala a marfurilor lipsa, nereceptionate, este de 59.412,86 lei.
In concluzie, ., nu mai avea de incasat bani de la clientul sau .,deoarece primise, integral, prin banca, contravaloarea marfurilor livrate, in valoare de 601.008,53 lei.
Mai mult decat atat, ., a incasat in plus suma de 59.290,10 lei, suma stinsa, ulterior, prin compensare, cu .>
Marfa nelivrata de ., trebuia sa fie livrata, ulterior, de ., unui client, .>
Pentru stingerea obligatiei in valoare de 59.290,10 lei pe care, . o avea catre .(ca urmare a platilor in plus), cele doua societati au incheiat o nota de compensare in trei, impreuna cu .>
Aceasta a preluat datoria, urmand ca . sa ii livreze marfa respectiva.
In evidenta contabila a contestatoarei sunt inregistrate, in mod cronologic, toate facturile emise de ., Declaratia 394 fiind corectata ulterior.
La controlul efectuat de Garda Financiara Dambovita, la ., a fost intocmita Nota de Constatare nr._/13.11.2012, prin care s-a stabilit modalitatea de derularea a relatiilor comerciale dintre cele doua societati, valorile tranzactiilor, de 601.008,53 lei si modalitatile de plata prin care s-au inchis acestea(contravaloarea achizitiilor efectuate a fost achitata prin viramente bancare, in totalitate).
Astfel, platile au fost facute la nivelul facturilor si sunt in valoare de 660.298,63 lei, fiind efectuate prin banca, de ., catre ., in perioada 02.08._10.
In concluzie, . nu mai avea de incasat bani de la clientul sau ., deoarece isi primise integral, prin banca, cotravaloarea marfurilor livrate, in valoare de 601.008,53 lei.
Mai mult decat atat, . a incasat, in plus, de la ., suma de 59.290,10 lei, suma stinsa, ulterior, prin compensare.
In aceste conditii, masura asiguratorie nr._/08.02.2013, nu se impune.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara in nume propriu si pentru A. București in baza mandatului nr._/19.11.2013 (structură provenită din reorganizarea Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Hunedoara în conformitate cu O.U.G. nr. 74/20J3 și a H.G. nr. 520/2013).
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea hotărârii apelate in sensul respingerii acțiunii ca fiind neintemeiata.
Prin motivarea în fapt s-a arătat că prin contestația la executare formulata de către . s-a solicitat anularea Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr._/08.02.2013 emisa de fosta Garda Financiara Secția D. si Adresa de înființare a popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești nr._/2013.
Prin sentința nr. 824/2014 pronunțata de Judecătoria Gaesti in dosar nr._ s-a dispus respingerea excepțiilor invoocate si anularea formelor de executare, respectiv poprirea asiguratorie asupra disponibilităților bănești si decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr._/08.02.2013 emisa de fosta Garda Financiara Secția D..
Hotărârea atacata este netemeinica si nelegala, având in vedere următoarele considerente:
Instanța de fond in mod nelegal a anulat întreaga decizie de instituire a masurilor asigurătorii nr._/08.02.2013 emisa de fosta Garda Financiara Secția D. la cererea contestatorului tert poprit ..
S-a arătat că această decizie privește operațiunile de incasari si de plați derulate prin conturile bancare ale . urmare a reiaților comerciale derulate cu mai mulți parteneri interni (., .), nu numai cu contestatorul ..
Or, instanța de judecata putea cel mult sa anuleze decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr._/08.02.2013 numai in ceea ce-1 privește pe terțul poprit ., nu si in ceea ce ii privește pe ., ..
S-a menționat că, in urma verificărilor efectuate de către Garda Financiara - Secția D. s-a intocmit procesul verbal nr. 380/DJ/08.02.2013 si sesizarea penala nr._/8.02.2013 din care rezulta ca in perioada semestrul II 2010 - semestrul I 2011 . D. a inregistrat in evidenta financiar contabila si a raportat organelor fiscale operațiuni fictive, realizând unprejudiciu total de 6.608.033 lei.
Totodată s-a stabilit ca . D. a efectuat incasari prin Credit E.Bank de la contestatoarea . in suma de 660.299 lei, iar potrivit declarației 394, aceasta din urma declara achiziții de Ia . D. in suma totala de 728.098 lei inclusiv TVA ; reiese ca . mai are de plata către . D. suma de 67.799 Iei (_.299 lei).
Întrucât s-a reținut ca terțul poprii nu datorează nicio suma de bani către . D., că dispozițiile art. 149 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, conform cărora sunt supuse executării silite prin poprire si orice sume urmaribile pe către terțul poprit Ie vor datora si/sau deține in viitor:
« (I) Sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmaribile reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deținute și/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terțe persoane sau pe care aceștia le vor datora si/sau deține în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente. "
In alta ordine de idei, Adresa de infiintare a popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești nr._/2013 a fost intocmit in conformitate cu prevederile OPANAF nr. 2605/2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectiva a masurilor asigurătorii prevăzute de Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala (M.Of. nr.732 din 3.11.2010). cuprinzând toate elementele prevăzute in anexa nr. 3 al acestui act normativ.
In consecința, s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea hotărârii apelate in sensul respingerii acțiunii ca fiind neintemeiata.
In drept, invocăm prevederile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală republicată, cu completările și modificările ulterioare.
Potrivit art. 30 și art. 54 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, Ministerul Finanțelor Publice și unitățile subordonate acestuia sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru pentru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, indiferent de obiectul acestora.
Împotriva sentinței a declarat recurs Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., ..2, prin reprezentantul său legal S. M. Pirvuletu - director general, in numele si pentru Agenția Naționala de Administrare Fiscala, solicitând admiterea căii de atac, in principal sa fie casată sentința si in subsidiar să fie modificată sentința atacată în sensul respingerii contestației la executare, având in vedere următoarele
Prin motivarea în fapt s-a arătat că, prin acțiunea introdusă în fața instanței, . a formulat contestație împotriva Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr._/08.02.2013 emisa de Garda Financiara D. pentru . si a popririi infiintate asupra disponibilităților bănești de către AFPM D..
Instanța de fond a admis acțiunea si a anulat actele contestate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța considerandu-se competenta sa soluționeze cauza, a reținut ca . nu mai avea de incasat sume de bani de la clientul sau ..
Se apreciază ca hotărârea instanței de fond a fost data cu încălcarea si aplicare greșita a legii, fiind aplicabile prevederile art.304, pct.3, 8 si 9 din Codul de procedura civila.
S-a menționat că hotărârea instanței de fond se bazează pe o interpretare eronata a textelor de lege si a probelor adminsitrate in cauza in ceea ce privește anularea actelor de executare.
1.Instanța a anulat Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii
nr._/08.02.2013 emisa de Garda Financiara D. cu incalcarea
competentei teritoriale a altei instanțe.
Prin întâmpinarea formulata in cauza de Garda Financiara-Sectia D., a fost invocata necompetenta teritoriala a Judecătoriei Gaesti in soluționarea contestației impotriva Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr._/08.02.2013 emisa de Garda Financiara D., in conformitate cu prevederile OMFP 2605/2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectiva a masurilor asigurătorii prevăzute de Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Conform anexei nr.3 din acest Ordin, in temeiul art.129 alin.(11) coroborat cu dispozițiile art.172 si 173 din OG 92/2003, impotriva prezentei decizii cel interesat poate face contestație in termen de 15 zile de la data comunicării la judecătoria in a cărei raza teritoriala se afla sediul organului fiscal care a emis decizia".
In consecința, competenta de soluționare a contestației impotriva Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr._/08.02.2013 emisa de Garda Financiara D. aparține Judecătoriei C.(legea speciala care deroga de la generalul C.p.civ).
2.Instanța de fond nu s-a pronunțat pe excepția lipsei calității
procesuale pasive a A.(ce a dobândit calitatea procesuala a Gărzii
Financiare) in ceea ce privește contestarea popririi înființate asupra
disponibilităților bănești de către Administrația Finanțelor Publice D., organul de executare silita in sensul prevederilor art.132 Cod procedura fiscala. Precizam ca in cuprinsul adresei de înfiintare a popririi asiguratorie este menționat expres faptul ca aceasta este emisa de către AFP D., fiind acte semnate numai de conducătorul organului de executare Administrația Finanțelor Publice a Mun. D..
3.Instanța a anulat Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr.
_/08.02.2013 emisa de Garda Financiara D., pronunțând o hotărâre
in care nu este parte debitoarea ..
Pe fondul cauzei,
Instanța a apreciat ca măsura asiguratorie nu se impune.
S-a arătat că, potrivit art.125 din HG nr.1050/01.07.2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun și se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente. Aceste măsuri pot fi luate și în cazul în care creanța nu a fost încă individualizată și nu a devenit scadentă.
Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. O dată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
Condiția necesara si suficienta pentru a se dispune luarea masurilor asigurătorii este existenta pericolului ca debitorul să se sustragă de la colectarea creanțelor bugetare sau să își ascundă ori risipească bunurile.
În conformitate cu dispozițiile pct. 2.1 lit.c) și e) ale Ordinului Nr. 2605 din 21 octombrie 2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, organul de control prevăzut la pct. 1.1 lit. a) poate dispune măsuri asigurătorii ori de câte ori sunt indicii că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, în situația în care urmează să fie stabilite obligații fiscale cu ocazia acțiunii de control prin acte administrative fiscale de impunere și în cazul în care sunt îndeplinite condițiile pentru deschiderea procedurii de atragere a răspunderii solidare înainte de emiterea deciziei de atragere a răspunderii solidare.
Dispozițiile art.129 alin.(2) pct.6 din OG 92/2003 privitoare la modalitatea in care se aduc la indeplinire masurile asigurătorii sunt imperative si de stricta interpretare si prevăd dispozițiile referitoare la executarea silita.
Se învederează că, având în vedere natura măsurilor dispuse prin decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, aceasta a fost motivată corespunzător exigențelor prevăzute de art.129 al.(3), expunând motivele pentru care s-a apreciat că există pericolul ca debitorul să se sustragă de la colectarea creanțelor bugetare sau să își ascundă ori risipească bunurile, organul fiscal expunând indiciile pe care le-a avut în acest sens și elementele de ordin obiectiv care l-ar fi îndreptățit să ajungă la o asemenea concluzie.
In urma verificărilor efectuate de Garda Financiara-Sectia D. s-a intocmit procesul verbal nr.380/DJ/08.02.2013 si sesizarea penala nr._/08.02.2013, din care rezulta ca in perioada semestrul II 2010-semestrul I 2011 . a înregistrat in evidenta financiar-contabila si a raportat organelor fiscale operațiuni fictive, astfel cum sunt definite la art.2 lit.f) din Legea 241/2005, realizând un prejudiciu total de 6.608.033 lei.
In ceea ce privește operațiunile de incasari si plați in lei, derulate prin conturile bancare ale ., urmare studierii extraselor de cont, s-a constatat ca debitoarea derulează relații comerciale cu partenerii interni, printre care si cu contestatoarea ..
Acesta au fost indiciile pe care organul de control le-a avut în luarea măsurilor asigurătorii, considerente legate de pericolul ca debitorul să se sustragă de la colectarea creanțelor bugetare.
Potrivit dispozițiilor art.149 alin.1 din OG 92/2003, sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile pe care terțul poprit le va datora si/sau deține in viitor in temeiul unor raporturi juridice existente.
D. urmare, având în vedere că organul de inspecție fiscală a constatat că există indicii legate de pericolul ca debitorul să se și sustragă de la ,colectarea creanțelor bugetare, precum si faptul ca terțul poprit are un raport juridic existent cu debitoarea ., acesta avea posibilitatea prevăzută de art.129 alin.(3) de a dispune luarea unor măsuri asigurătorii.
In consecința, nu are relevanta daca la momentul infiintarii popririi terțul datora sume debitoarei noastre, ci faptul ca, in temeiul relațiilor contractuale derulate, acesta poate datora in viitor.
2. Anularea in totalitate a Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr._/08.02.2013 emisa de Garda Financiara D. este nelegala, deoarece aceasta decizie privește măsura infiintarii popririi asigurătorii si a altor terți cu care debitoarea derulează operațiuni comerciale: . si .).
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr.824/26.05.2014, pronunțata de Judecătoria Gaesti in dosarul nr._, in sensul respingerii contestației formulate de ..
În drept, calea de atac s-a întemeiat dispozițiile art.299-316 din Codul de procedura civila.
..R.L. a formulat întâmpinare la motivele de recurs prezentate de Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice C. si a solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru urmatoarele considerente:
- cu privire la competenta teritoriala a instanței de fond
Instanța a pus in discuția, parțlor competenta si s-a stabilit ca Judecătoria Gaesti este competenta. Nici una dintre parti nu a avut o alta poziție. Recurenta nu cunoaște dispozițiile art. 139 si 150 din Codul de procedura fiscala.
Este neinteligibila formularea de la punctul 2 din motivele de recurs referitoare la nepronuntarea instanței pe excepția lipsei calității procesuale pasive a A., excepție neinvocata de nimeni, ba mai mult s-a susținut ca A. are calitate procesuala urmare a reorganizării Gărzii Financiare. Mai mult decât atat chiar DGRFP C. a solicitat introducerea in cauza a A..
- recurentra formulează o critica referitoare la pronunțarea unei hotărâri in care nu este parte debitoare . se face un comentariu demn de presa de scandal si nu de poziția unei instituții încheind cu o concluzie halucinanta:
In consecința, nu are relevanta daca la momentul infiintarii popririi terțul datora sume debitoarei noastre, ci faptul ca, in temeiul relațiilor contractuale derulate, acesta poate datora in viitor.
În temeiul art 496 C pr civ s-a solicitat respingerea recursului.
. a formulat întâmpinare la motivele de apel formulate de Administrația Finanțelor Publice Hunedoara solicitând respingerea apelului ca nefondat .
În motivare a arătat că recurenta omite să preczeze că în mod greșit s-a îndreptat împotriva . dovedit că nu datorează nimic . și de Garda financiară Dâmbovița care a efectuat un control la . perioada cu cel al Gărzii Financiare C. .
Recurenta nu înțelege că . datorează nimic nimănui și a-l menține printr-o dispoziție în situația de terț poprit pentru eventualele datorii pe care în viitor le-ar putea avea la vreun creditor este chestiune care frizează absurdul.
S-a mai arătat că nemulțumirea nejustificată a recurentei nu poate constitui motiv de recurs neîncadrându-se în cele prevăzute de art. 488 C pr civilă.
În drept art. 496 C pr. civ.
Prin încheierea de ședință din 16.01.2015 s-a calificat calea de atac ca fiind apel.
Examinând apelurile în raport de criticile formulate, de actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Referitor la excepția de necompetență teritorială invocată de apelanta DGRFP C., tribunalul, având în vedere petitul cauzei, constată că sunt incidente dispozițiile art. 150 alin 1 C.pr.fiscală potrivit cărora „Dacã terțul poprit înștiințeazã organul de executare cã nu datoreazã vreo sumã de bani debitorului urmãrit, precum și în cazul în care se invocã alte neregularitãți privind înființarea popririi, instanța judecãtoreascã în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare ori a altei pãrți interesate, pe baza probelor administrate, va pronunța menținerea sau desființarea popririi.”
Astfel cum rezultă din actele dosarului, pretențiile contestatoarei – terț poprit – sunt de a se constata că nu datorează nici o sumă debitorului . și deci poprirea înființată este nelegală, solicitarea contestatoarei fiind desființarea popririi, respectiv a actelor prin care aceasta a fost înființată. În acest sens a se vedea cererea precizatoare formulată de contestatoare la pag. 89.
Dispozițiile legale invocate de apelantă, respectiv art. 129, 172 și 173 C.pr.fiscală confirmă (nu infirmă) soluția instanței de fond referitoare la competența teritorială, art. 172 alin. 4 C.pr.fiscală stabilind: „Contestația se introduce la instanța judecãtoreascã competentã”. Ori dispozițiile art. 150 C.pr.fiscală, chiar stabilesc competența teritorială de soluționare în cazul cererii de desființare a popririi.
Prin urmare, raportat la cele anterior reținute, tribunalul constată ca fiind corect sesizată instanța de fond cu soluționarea cererii astfel încât consideră ca fiind neîntemeiată această critică, urmând să dispună respingerea ei.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a A. (invocată în motivele de apel), se reține că participarea la proces a acestei părții este justificată de faptul că acțiunea contestatoarei a vizat desființarea actelor care au stat la baza popririi sumei contestate, deci inclusiv a deciziei de instituire a măsurii asiguratorii în ceea ce privește mențiunile referitoare la suma datorată de contestatoare. Cum decizia la care se face referire a fost emisă de A., în raportul juridic dedus judecății calitatea procesuală pasivă aparține acestei părți de la care actul contestat emană. Bineînțeles acțiunea vizează această pârâtă numai în limita în care se contestă actul emis de aceasta.
De asemenea, tribunalul apreciază neîntemeiată critica apelantului referitoare la neintroducerea în cauză a debitorului. Cum potrivit principiului disponibilității părțile sun cele care stabilesc cadrul procesual și întrucât în cauză nici una dintre acestea nu a formulat o cerere în sensul introducerii în proces a debitorului, părțile nu se mai pot prevala de o astfel de critică în apel.
Astfel cum se cunoaște, introducerea tertilor in proces trebuie solicitată și dispusa numai inaintea instantei de fond și nu direct înaintea instanței de apel pentru că o astfel de măsură ar duce la încălcarea prevederilor art. 478 alin. (1) NCPC.
Referitor la criticile pe care ambele apelante le fac în ceea ce privește fondul cauzei, potrivit probatoriului cauzei, în principal concluziilor raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, tribunalul rețin că la momentul emiterii deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, contestatoarea nu mai datora nici o sumă debitorului ., toate debitele acesteia fiind stinse prin plată sau compensație. Se reține astfel că măsura popririi ca și reținerea în decizia contestată a debitului de 67.799 lei este nejustificată, motiv pentru care soluția instanței referitoare la desființarea popririi este temeinică și legală.
Instanța nu poate primii susținerile apelantelor în sensul că măsura popririi trebuie menținută în temeiul dispozițiilor art. 149 C.pr.fiscală potrivit cărora poprirea poate viza și sume datorate în viitor. Astfel cum rezultă chiar din textul invocat, pentru a putea face obiectul unei popriri, sumele viitoare trebuie să rezulte cu certitudine din raporturi juridice existente la momentul popririi, raporturi care în cauza de față nu au fost însă dovedite.
Tribunalul privește ca fiind întemeiate însă criticile apelantelor referitoare la dispoziția instanței privind anularea în totalitate a deciziei de instituire a sechestrului asiguratoriu.
Astfel cum corect arată apelantele, decizia de instituire a sechestrului asiguratoriu viza activitatea debitorului, raporturile acestuia cu organele fiscale și în anularea acestui act în totalitate era interesat numai debitorul care avea deschisă procedura prevăzută de art. 129 alin. 11 C.pr.fiscală, terțul contestatorul din prezenta cauză justificând un interes numai în anularea parțială, în limita mențiunilor referitoare la debitul său.
Pentru considerentele ce preced, apreciind întemeiate apelurile sub acest aspect, în baza art. 480 C.pr.civ. tribunalul va schimba în parte sentința civilă, în sensul celor mai sus menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile civile declarate de apelantele intimate Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, cu sediul în localitatea D., ., nr. 30, județul Hunedoara, și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., cu sediul în municipiul C., .. 2, județul D., împotriva sentinței civile nr. 824 pronunțată la data de 26.05.2014 de către Judecătoria Găești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare S.C. I. E. S.R.L., cu sediul în ., satul Crângurile de Jos, județul Dâmbovița, și cu intimații C. G. al Gărzii Financiare - Garda Financiară Secția D., cu sediul în municipiul C., .. 2, județul D., și Agenția Națională de Administrare Fiscală (A.), cu sediul în municipiul București, sectorul 5, ..
Schimbă în parte sentința civilă în sensul că anulează în parte decizia de instituire a măsurii asigurătorii nr._/08.02.2013 numai cu privire la contestatoare.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței civile.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. I. G. S.
GREFIER,
I. M.
Jud. fond P. M.
Judecătoria Găești
Dosar fond nr._
Red. M.I / Tehnored. A.Gh
7 ex - 06.02.2015
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 33/2015.... | Declararea judecătorească a morţii. Sentința nr. 30/2015.... → |
|---|
