Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină. Sentința nr. 2051/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2051/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 2051/2015
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2051
Sedința publică din data de 18.12. 2015
Instanța constituită din:
Președinte: S. A.
Grefier: A. Ghiorghița
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect „ recunoaștere hotărâre străină ”, cerere formulată de reclamanta D. G., identificată cu pașaport tip P, cod ITA, nr. YA0540407 cu domiciliul ales la procurator S. M., din ., nr. 558, județul Dâmbovița, pârât fiind R. F., domiciliat în Elveția, . 5430.
Acțiunea este timbrată cu chitanțele nr._/02.12.2015,_/02.11.2015, privind plata taxei judiciare de timbru în sumă de câte 10 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat: procuratoarea S. M. pentru reclamantă, lipsă fiind părțile .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care indică obiectul cauzei, stadiul judecății, modul în care s-a îndeplinit procedura de citare, cu precizarea că cererea este timbrată și s-au depus înscrisuri la dosar din partea mandatarului reclamantei, după care:
Verificând din oficiu competența generală, materială și teritorială, în temeiul dispozițiilor art. 131 din Codul de procedură civilă, tribunalul constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze cauza în baza dispozițiilor art. 95 pct. 1 Cod procedură civilă .
Procuratoarea S. M., pentru reclamantă, depune la dosar procura autentificată sub nr. 3179/26.10.2015 și precizează că nu are cereri.
Instanța constată că nu se mai impune estimarea duratei cercetării procesului conform art.238 Codul de procedură civilă, cauza fiind la primul termen și în stare de judecată.
Tribunalul, în baza art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se socotește lămurit, astfel că declară cercetarea procesului încheiată, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, nu sunt incidente de soluționat și întrucât mandatarul nu poate formula concluzii orale (astfel cum prevăd dispozițiile art. 83 alin.1 Cod procedură civilă, nefiind aplicabile dispozițiile alin. 2 C procedură civilă) și nu solicită amânarea cauzei să formuleze concluzii scrise, rămâne în deliberare .
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată la 23.10.2015, reclamanta D. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul R. F., recunoașterea sentinței de divorț, act înregistrat în Elveția sub nr.3372, anexând hotărârea străină tradusă și apostilată.
Solicitarea nu a fost întemeiată în drept.
Examinând cererea formulată prin prisma prevederilor art.1094 și următoarele Cod procedură civilă, tribunalul o apreciază ca fiind întemeiată.
Se reține că în conformitate cu dispozițiile art.1094 din actul normativ evocat, în sensul Titlului III din Cartea a VII-a”Procesul civil internațional”, termenul de hotărâri străine se referă la actele de jurisdicție contencioasă sau necontencioasă ale instanțelor judecătorești, cele notariale sau ale oricăror autorități competente dintr-un stat nemembru al Uniunii Europene.
Cum Elveția nu face parte din Uniunea Europeană, în speță sunt incidente normele art.1095 și următoarele Cod procedură civilă.
Corespunzător situației premisă din acest text, hotărârile străine sunt recunoscute de plin drept în România, dacă se referă la statutul personal al cetățenilor statului unde au fost pronunțate sau dacă, fiind pronunțate într-un stat terț, au fost recunoscute mai întâi în statul de cetățenie al fiecărei părți ori, în lipsă de recunoaștere, au fost pronunțate în baza legii determinate ca aplicabilă conform dreptului internațional privat român, nu sunt contrarii ordinii publice de drept internațional privat român și a fost respectat dreptul la apărare.
Astfel cum reiese din prevederile art.1096, hotărârile referitoare la alte procese decât cele prevăzute la art. 1.095 pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de autoritatea lucrului judecat, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: hotărârea este definitivă potrivit legii statului unde a fost pronunțată;instanța care a pronunțat-o a avut, potrivit legii statului de sediu, competența să judece procesul fără însă a fi întemeiată exclusiv pe prezența pârâtului ori a unor bunuri ale sale fără legătură directă cu litigiul în statul de sediu al respectivei jurisdicții; există reciprocitate în ceea ce privește efectele hotărârilor străine între România și statul instanței care a pronunțat hotărârea. Dacă hotărârea a fost pronunțată în lipsa părții care a pierdut procesul, ea trebuie să constate, de asemenea, că părții în cauză i-au fost înmânate în timp util atât citația pentru termenul de dezbateri în fond, cât și actul de sesizare a instanței și că i s-a dat posibilitatea de a se apăra și de a exercita calea de atac împotriva hotărârii.
Caracterul nedefinitiv al hotărârii străine, decurgând din omisiunea citării persoanei care nu a participat la proces în fața instanței străine, poate fi invocat numai de către acea persoană.
Se mai are în vedere că în conformitate cu exigențele înscrise în art.1097 Cod procedură civilă, recunoașterea hotărârii străine poate fi refuzată în următoarele cazuri: hotărârea este manifest contrară ordinii publice de drept internațional privat român; această incompatibilitate se apreciază ținându-se seama, în special, de intensitatea legăturii cauzei cu ordinea juridică română și de gravitatea efectului astfel produs; hotărârea pronunțată într-o materie în care persoanele nu dispun liber de drepturile lor a fost obținută cu scopul exclusiv de a sustrage cauza incidenței legii aplicabile conform dreptului internațional privat român; procesul a fost soluționat între aceleași părți printr-o hotărâre, chiar nedefinitivă, a instanțelor române sau se află în curs de judecare în fața acestora la data sesizării instanței străine; este inconciliabilă cu o hotărâre pronunțată anterior ei în străinătate și susceptibilă de a fi recunoscută în România;
instanțele române aveau competența exclusivă pentru judecarea cauzei;
a fost încălcat dreptul la apărare; hotărârea poate face obiectul unei căi de atac în statul în care a fost pronunțată. Recunoașterea nu poate fi refuzată pentru singurul motiv că instanța care a pronunțat hotărârea străină a aplicat o altă lege decât cea care ar fi fost determinată de dreptul internațional privat român, afară numai dacă procesul privește starea civilă și capacitatea unui cetățean român, iar soluția adoptată diferă de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii române.
Cu excepția verificării condițiilor prevăzute la art.1096 și 1097, instanța română nu poate proceda la examinarea în fond a hotărârii străine și nici la modificarea ei.
Din examinarea hotărârii străine, în traducere legalizată, se reține că la data de 16.06.2009, Tribunalul Baden a dispus în baza solicitării comune a părților, G. D. și R. F., desfacerea căsătoriei încheiată în România la data de 10 iulie 2004, în baza art.111 Cod civil, aprobându-se totodată înțelegerea intervenită între părți referitoare la partajul din 22.01.2009 potrivit căreia s-a renunțat complet la pretenția legală de partajare a fondurilor comune dobândite, garantându-se prin alte mijloace pensia corespunzătoare de vârstă și de invaliditate.
Văzând că sentința străină este definitivă din data de 27.08.2009(fila 37) și că îndeplinește toate condițiile de formă evidențiate mai sus, tribunalul, apreciind caracterul întemeiat al solicitării deduse judecății, va admite cererea astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta D. G., identificată cu pașaport tip P, cod ITA, nr. YA0540407, născută la 15.04.1983, cu domiciliul ales la procurator S. M., din ., nr. 558, județul Dâmbovița, pârât fiind R. F., domiciliat în Elveția, . 5430.
Recunoaște hotărârea de divorț din 16.01.2009, pronunțată de Tribunalul Baden, Elveția, în dosarul nr. OF.2009.26/vi.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.12.2015.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | ||
S. A. | A. Ghiorghița | ||
Red./Tehnored.A.S.
4 ex/5.01.2016
| ← Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia... | Fond funciar. Decizia nr. 1030/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
