Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia nr. 330/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 330/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 08-12-2015 în dosarul nr.
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.330
Ședința publică din data de 08.12.2015
Instanța constituită din:
Președinte: L. B.
Judecător: M. M.
Judecător: S. D.
Grefier: Grațiela G.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul – contestator S. P., domiciliat în Târgoviște, Calea Domnească, nr.209, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.952/22.10.2014, pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. P. MARCO SRL – asociat al . sediul în comuna Șotânga, ., . – prin administrator B. A., domiciliat în comuna P., ., B. E. Judecătoresc M. F., cu sediul în Răcari, ..88, județul Dâmbovița, dosarul având ca obiect „plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc”.
Recursul legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 65 lei, achitată cu chitanța nr._/09.02.2015.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc și au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 03.12.2015, care face integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitate recurentului contestator a amânat pronunțarea la data de 08.12.2015, când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari la data de 20.05.2014 sub nr._, prin declinare de la Judecatoria Gaesti prin sentința civila nr. 649/24.04.2014, contestatorul S. P. a formulat plângere împotriva procesului – verbal din 05.11.2013 întocmit de M. F. – executor judecătoresc în circumscripția Judecătoriei R. cu privire la dosarul de executare nr. 3/2004 si a solicitat sa fie obligat sa continue executarea începuta.
In motivare, a arătat ca, potrivit sentinței civile nr. 1147 din 08.08.2001 a Judecătoriei Găești, rămasă definitivă și irevocabilă, are calitatea de creditor în dosarul execuțional nr. 3/2004 în contradictoriu cu debitorul S.C. PRODSUIN S.A., cu sediul în ., având ca administrator pe numitul B. A. cu domiciliul în ., .. Dâmbovița, debitul actualizat fiind de 13.310,55 lei conform actelor aflate la dosarul execuțional menționat mai sus, la care se adaugă cheltuielile de executare, onorariul de avocat, taxa de timbru, etc., sume ce se vor actualiza la momentul plății efective și integrale.
A precizat contestatorul că de mai multe ori debitorul S.C. PRODSUIN S.A. P., prin administratorul său, a fost somat să-i achite debitul din prezentul dosar de executare menționat mai sus, de fiecare dată acesta refuzând fără nici un motiv legal, iar față de această împrejurare la data de 27.06.2013 M. F. – executor judecătoresc din cadrul SCPEJ M. F. și M. G. R. împreună cu el și avocații A. D. O. și P. B. G., s-au deplasat la sediul S.C. PRODSUIN S.A. P., unde s-a încheiat procesul verbal de situație care ulterior împreună cu somația emisă în prezentul dosar de executare s-a înscris la OCPI Dâmbovița care a emis încheierea nr._/01.07.2013 prin care s-a înființat sechestrul pe următoarele bunuri aflate în proprietatea debitoarei, după cum urmează: teren construcții intravilan de 2.000 m. p., sediul administrativ al .. P. format din clădire P +1, cabină pază, platformă betonată și cale de acces, etc. .
S-a susținut că prin Încheierea cu nr._/01.07.2013 O.C.P.I. Dâmbovița verificând documentele propriii a admis cererea formulată de SCPEJ M. F. și M. G. R., iar executorul judecătoresc M. F. a trimis numitului B. A., administratorul S.C. PRODSUIN S.A. P. somația cu nr. 3/01.07.2013.
S-a menționat că, în urma comunicării somației cu nr. 3/01.07.2013, administratorul S.C. PRODSUIN S.A. B. A., abia la data de 18.10._ depune la dosarul de executare deschis pe rolul SCPEJ M. F. și M. G. R. documente din care rezultă faptul că bunurile imobile sechestrate în favoarea creditorului S. P. și notate în registrele de publicitate OCPI, un proces verbal de licitație încheiat la data de 15.09.2005, factura fiscală de executare silită, din care reiese achiziționarea bunurilor imobile, teren și altele, pe numele fiului lui B. A..
A precizat în continuare contestatorul că la data de 30.10.2013 i s-a adus la cunoștință că bunurile sechestrate de el în baza aprobării organelor menționate mai sus au fost vândute la licitație de DGFP Dâmbovița fiului administratorului B. A. cu suma de 56.545 lei + TVA, vânzare care nu îi este opozabilă, întrucât această înstrăinare a bunurilor menționate în factura întocmită de organele fiscale nu întrunește condițiile prevăzute de lege (f 3 dosar Gaesti).
In drept, au fost invocate disp. art. 388 C., art. 53 alin. 2 din Legea nr. 188/2000.
In dosarul declinat, intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării plângerii si, pe fond, a solicitat respingerea acesteia.
In motivare, a arătat ca, potrivit textului de la art. 56, alin. 2, mai sus - citat, prima teză, partea din dosarul de executare ofensată sau păgubită de executorul judecătoresc pretins recalcitrant, are la îndemână plângerea interesată de reactivarea procedurii paralizate prin voința organului de executare, îndatorat de lege la întocmirea unui proces verbal în care să-și explice/fundamenteze reticența, pe care revine să o formuleze „în termen de 5 zile de la data când a luat cunoștință de acest refuz”.
Creditorul, susține intimatul, care a optat pentru acest demers procedural, a luat cunoștință de procesul verbal care constată și motivează refuzul organului de executare la data de 30.10.2013, a întocmirii acestuia, semnându-l, fără a ridica vreo obiecție, împreună cu cei doi avocați care l-au asistat și, așa fiind, de vreme ce plângerea a investit instanța la data de 13.11.2013, iar debitorul a luat cunoștință despre procesul verbal în care se materializează evocatul refuz la 30 octombrie 2013, aceasta apare vădit tardivă, raportat la termenul procedural de 5 zile prevăzut de lege, astfel că aceasta urmează să fie respinsă cu această fundamentare.
Pe cale de întâmpinare s-a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, întrucât decizia executorului judecătoresc de a opri executare silită, prin valorificarea la licitație publică a unui bun ce nu intră în patrimoniul debitoarei, ci al altei entități juridice, care l-a dobândit, la rându-i prin adjudecare la licitație publică, tot într-o procedură execuțională instrumentată de organele fiscale și care și-a intabulat dreptul de proprietate corespunzător, după cum s-a documentat în cadrul dosarului de executare, este deopotrivă corectă, legală, dar și consistent fundamentată pe piesele dosarului (f. 39 dosar Gaesti).
In cauza, în ședința din 02.07.2014 apărătorul contestatorului a invocat exceptia necompetentei instanței în baza art. 373 C..
Prin sentința civilă nr. 952/22.10.2014, pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosarul nr._ s-au respins excepția necompetenței instanței invocată de apărătorul contestatorului și excepția lipsei capacității juridice a debitoarei invocată de către apărătorul acesteia și s-a admis excepția tardivității formulării plângerii invocată de apărătorul debitoarei iar pe fond s-a respins plângerea formulată de contestator ca fiind tardiv formulată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
In baza disp. art. 137 C., instanța s-a pronunțat în prealabil asupra excepțiilor de procedura si de fond invocate, fiind aplicabile spetei dispozițiile vechiului C. prin raportare la data începerii executarii silite si disp. art. 24 NCPC.
Excepția necompetentei instanței invocata de apăratorul contestatoarei, cererea avand ca obiect plangere împotriva procesului verbal intocmit de executorul judecatoresc fost formulata in baza art. 388 C. si art. 53 alin. 2 din Legea nr. 188/2000.
Raportat la obiectul cererii, in speta sunt aplicabile disp. art. 56 din Legea nr. 188/2000, avand caracter special fata de norma generala din art. 373 C..
Potrivit art. 56 din Legea nr. 188/2000, in cazul refuzului nejustificat de îndeplinire a atribuțiilor, partea interesata poate introduce plângere, în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest refuz, la judecătoria în a cărei raza teritoriala își are sediul biroul executorului judecătoresc.
Ori, biroul executorului judecătoresc care este investit cu executarea silita este în raza teritoriala a acestei instanțe, motiv pentru care excepția apare ca neîntemeiată și a fost respinsa.
În legătură cu excepția lipsei capacității juridice a debitoarei invocata de apărătorul acesteia, s-a reținut că din relațiile și înscrisurile comunicate de ORC Dâmbovița cu adresa nr._/04.09.2014, a constatat instanța ca s-a pronunțat dizolvarea societății – intimata prin sentința nr. 434/29.01.2013 a Tribunalului Dâmbovița, ca nu a fost numit lichidator si ca s-a promovat cerere pentru radierea acesteia.
Potrivit disp. art. 237 alin. 6 si art. 233 din Legea nr. 31/1990, pana la terminarea lichidării, societatea își păstrează personalitatea juridica, scopul fiind acela al acoperirii datoriilor, astfel cum a statuat si Curtea de Apel Ploiesti prin decizia nr. 7331/11.09.2013.
Chiar daca nu a fost numit lichidator în speță, totuși, efectele menționate de art. 237 alin. 6 din Legea nr. 31/1990 se produc de drept, la momentul pronunțării prezentei, societatea – intimata fiind in faza de lichidare, subzistand astfel personalitatea juridica.
F. de cele mentionate, exceptia a fost respinsa ca neintemeiata.
Excepția tardivității formulării plangerii formulata se refera la procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de 05.11.2013 ( f. 96 dosar executare).
La fila 93 din dosarul de executare nr. 3/2004 se afla procesul verbal încheiat la data de 30.10.2013 în prezenta contestatorului si a aparatorilor acestuia in care sunt inserate aceleasi mentiuni ca si in cel contestat, inclusiv constatarea unui impediment la executare.
Referitor la termenul de introducerii a plângerii, conform art. 56 alin 2 din
Legea nr. 188/2000, acesta este de 5 zile si curge de la data la care partea interesata a luat cunostinta de acest refuz.
Or, în speta, contestatorul a cunoscut faptul ca executorul nu va continua executarea silita la data de 30.10.2013, când a fost intocmit procesul verbal aflat la fila 93 dosar executare.
Asadar, refuzul de a continua executarea deja a îmbracat forma unui act de executare, fiind consemnat în procesul verbal din 30.10.2013.
Prin urmare, de la momentul luarii la cunostinta de masura dispusa prin procesul verbal de la 30.1.2013 contestatorul ar fi avut la dispozitie 5 zile pentru a ataca cu plângere în instanta refuzul executorului .
In plus, pe considerente de celeritate a procedurii în aceasta faza a procesului civil, nu se poate interpreta formalist textul legal, în sensul ca fara o cerere expresa a partii interesate si fara un refuz al organului de executare pe aceasta cerere nu se poate promova în instanta plângerea, instanta constatand ca la fila 95 din dosarul de executare se afla o cerere formulate de creditor prin care solicita continuarea executarii silite. În acest sens, se poate considera ca refuzul executorului poate sa rezulte din orice alt act de executare anterior prin care se dispune o solutie contrara cererii partii interesate și este argumentat în fapt si în drept și adus la cunoștința părților, nefiind necesar ca partea care se considera vatamata sa formuleze catre executor o cerere ulterioara prin care sa critice masura luata.
F. de cele expuse, instanta a admis aceasta excepție și a respins plangerea ca fiind tardiv formulata.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
1.S-a constatat că procedura aplicabilă cererii este aceea a Vechiului Cod de procedură civilă, care stabilea, conform art.373 că instanța de executare este aceea în circumscripția căreia se va face executarea, ori dosarul de executare a fost încuviințat și deschis sub nr.3/2004 la B. D. C., aflat în circumscripția Judecătoriei Găești la acea dată, această instanță fiind competentă în cauză.
Faptul că dosarul a fost preluat ulterior, ca urmare a plecării executorului judecătoresc din circumscripția Judecătoriei Găești, de către SCPEJ M. F. și M. G. R., nu schimbă cu nimic competența materială și teritorială, câtă vreme executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Găești și nu de Judecătoria Răcari.
Legea 188/2000 vine în sprijinul dispozițiilor Codului de procedură civilă și nu are caracter special sau prioritar, solicitându-se ca judecarea cauzei să rămână în competența instanței de apel conform art.297 alin.2 Vechiul Cod de procedură civilă.
2.Excepția tardivității a fost în mod eronat reținută de instanța de fond, deoarece obiectul plângerii l-a constituit procesul verbal încheiat la 05.11.2013, ce a fost comunicat la 07.11.2013,, conform ștampilei cu data poștei, iar plângerea a fost trimisă prin fax la 12.11.2013 și prin poștă la 13.11.2013, dar prima instanță a reținut alte date calendaristice neavând legătură cu cauza, în condițiile în care termenul de 5 zile prevăzut de art. 56 din Legea 188/2000 coroborat cu art.101, 102 și 104 Vechiul Cod de procedură civilă a fost respectat.
S-a solicitat casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată, atașându-se în copie: facturile nr.42-47/12.11.2013 pentru fax, cererea transmisă prin fax, procesul verbal din 05.11.2013, dovada de comunicare a acestuia.
S-au depus note scrise de către intimata . P., invocându-se disp.art.56 alin.2 din Legea 188/2000 privind executorii judecătorești, în raport cu care o astfel de plângere se adresează judecătoriei în raza căreia organul de executare are plasat biroul, deci competentă este Judecătoria Răcari, iar tardivitatea a fost corect reținută de prima instanță, investită la 13 noiembrie 2013, în condițiile în care debitorul a luat cunoștință de refuzul executorului judecătoresc la 30 octombrie 2013.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că acțiunea este vădit nefondată, decizia executorului judecătoresc de a opri executarea silită, prin valorificarea la licitație publică a unui bun ce nu intră în patrimoniul debitoarei fiind corectă și legală.
Calea de atac a fost recalificată în recurs în ședința publică din 16.04.2015 față de dispozițiile Legii 188/2000, art.56 alin.4 rap. la art.3 din Legea nr.76/2012.
Recurentul a depus note scrise.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Primul motiv de recurs nu este întemeiat, întrucât obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc de a continua executarea silită, exprimat prin procesul verbal din 05.11.2013 încheiat de executorul judecătoresc M. F. din circumscripția Judecătoriei Răcari, cerere înregistrată la 13.11.2013, dar transmisă prin fax la 12.11.2013, de la OP Târgoviște 1, la Judecătoria Găești.
Această instanță, prin sentința civilă nr.649/24 aprilie 2014 a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari, instanță care a respins excepția necompetenței teritoriale, conform art.373 Cod procedură civilă, invocată de contestatorul S. P., prin apărător, față de disp.art.56 din Legea nr.188/2000, dispoziții cu caracter special față de norma generală din art.373 Cod procedură civilă.
Tribunalul apreciază că în mod corect s-a soluționat problema competenței teritoriale de către instanța de fond, câtă vreme disp.art.53 alin.2 din Legea 188/2000 privind executorii judecătorești(actualmente art.56 alin.2) statuează că „în cazul refuzului nejustificat de întocmire a unui act partea interesată poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest refuz la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc”, ori aceste dispoziții, cuprinse într-o lege specială, derogă de la prevederea cu caracter general cuprinsă în art.373 Vechiul Cod de procedură civilă, conform căreia „instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea”, text care mai are și prevederea”în afara cazurilor în care legea dispune altfel”.
Câtă vreme legea specială dispune altfel, instanța competentă să soluționeze cererea contestatorului era Judecătoria Răcari în a cărei circumscripție își are sediul biroul executorului judecătoresc.
Este însă întemeiat al doilea motiv de recurs, în sensul că excepția tardivității formulării plângerii nu a fost corect soluționată de către instanța de fond care a admis-o raportându-se curgerea termenului de 5 zile prevăzut de art.56 alin.2 din Legea nr.188/2000, în care se putea face plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini un act de executare silită sau de a efectua executarea silită, de la data de 30.10.2013, când a fost întocmit un proces verbal prin care s-a constatat un impediment la executare, ca urmare a faptului că bunurile imobile ce au făcut obiectul sechestrului au un alt proprietar și nu de la data de 05.11.2013 când s-a stabilit clar de către executorul judecătoresc prin proces verbal că este în imposibilitate de a continua executarea silită și s-a menționat și calea de atac prev.de art.53 alin.2 din Legea 188/2000.
Dealtfel, împotriva acestui proces verbal s-a formulat și plângere de către contestator, plângere ce a fost transmisă prin fax la 12.11.2013, în termen de 5 zile libere, prev.de art.101 Cod procedură civilă, prin urmare, în termenul legal, care se sfârșea la 13.11.2013(față de data comunicării procesului verbal -07.11.2013, fila 98 dosar executare).
Prin urmare, cauza fiind soluționată pe o excepție, ce este considerată de tribunal ca fiind neîntemeiată, neintrându-se în cercetarea fondului cauzei, în temeiul disp.art.312 alin.5 Cod procedură civilă, recursul va fi admis, se va casa sentința recurată și cauza va fi trimisă spre rejudecare primei instanțe care se va pronunța asupra fondului plângerii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul – contestator S. P., domiciliat în Târgoviște, Calea Domnească, nr.209, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.952/22.10.2014, pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. P. MARCO SRL – asociat al . sediul în comuna Șotânga, ., . – prin administrator B. A., domiciliat în comuna P., ., B. E. Judecătoresc M. F., cu sediul în Răcari, ..88, județul Dâmbovița.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 08.12.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
L. B. M. M. S. D. Grațiela G.
J.f. N. M. M.
Judecătoria Răcari
Dosar nr._
Red.L.B/tehnored.G.G
Ex.3/06.01.2016
| ← Pretenţii. Decizia nr. 333/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
