Fond funciar. Decizia nr. 1052/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1052/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 23-12-2015 în dosarul nr. 1052/2015
Dosarul nr._ apel
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA –SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1052
Ședința publică din 23.12.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – S. A.
JUDECĂTOR- C. G.
GREFIER - A. Ghiorghița
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă V. F., domiciliată în ., . Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.503/03.02.2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar Malu cu F., județul Dâmbovița și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ..1, județ Dâmbovița, dosarul având ca obiect „fond funciar ”.
Apelul este scutit de la plata taxei de timbru .
Prezența părților și dezbaterile cauzei au avut loc și s-au consemnat prin încheierea de ședință din data de 18.12.2015 care face parte din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată la data de 23.12.2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._ /18.06.2014 reclamanta V. F. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele C. L. de Fond Funciar Malu cu F. și C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Dâmbovița reconstituirea dreptului de proprietate pentru 0,24 mp categoria de folosință „ fineață” situat pe raza comunei Malu cu F., în punctul „ Galma” și 0,12 mp – categoria de folosință „ fâneață”, situat pe raza comunei Malu cu F., în punctul „ M.”, obligarea Comisiei Locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 . la întocmirea și înaintarea documentației către C. Județeană Dâmbovița pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor în vederea eliberării titlului de proprietate pentru cele două suprafețe de teren și obligarea Comisiei Județene Dâmbovița pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor la emiterea titlului de proprietate pentru cele două suprafețe de teren, cu cheltuieli de judecată.
Motivând cererea, reclamanta a arătat că soțul său,V. V., decedat la 14.08.1994, a formulat la nivelul anului 1991, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 5000 mp – teren situat pe raza comunei Malu cu F., vizând patru suprafețe de teren, printre care și cele două ce fac obiectul prezentei acțiuni. Suprafețele de teren au aparținut autorului său, defunctul Vintestu Gh. I., cu moștenitori V. S., V. I T. și V. V. toți decedați, primii doi fără moștenitori. Urmare a cererii depuse, comisia L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 . a dispus reconstituirea dreptului de proprietate cu consecința eliberării titlului de proprietate doar pentru două suprafețe de teren din cele patru și anume 0,02 mp teren curți construcții și 0,07 mp teren arabil intravilan iar în privința celorlalte două suprafețe de teren – obiect al prezentului litigiu, cererile au rămas nesoluționate până la această dată. A menționat că a solicitat relații iar pârâta comisia L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 . prin adeverința nr. 1960/22.04.2014 aceasta i-a comunicat ca moștenitorii defunctului V. Gh. I. figurează în registrul agricol al comunei Malu cu F., . 1959/1963 vol. III, poz. Nr. 95, cu următoarele suprafețe: 0,02 – curți construcții; 0,07 arabil construcții; 0,24 mp fâneață pct. „Galma”; 0,12 mp „fâneață” punctul „M.”.
S-a menționat că după decesul soțului său, reclamanta a formulat cereri de reconstituire pentru aceleași suprafețe de teren, în anii 2000 și 2005, cereri rămase fără răspuns.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, art. 11 din Legea nr. 18/1991, art. 36 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr.890/2005.
În dovedire, a solicitat încuviințare probelor cu înscrisuri, martori și expertiză.
La cerere au fost anexate copii conforme cu originalul de pe următoarele înscrisuri: adresa din data de 07.05.2014 (f. 8), certificat de deces V. V. (f. 9), certificat de căsătorie (f. 10), adeverință nr. 1960/22.04.2014 eliberată de Primăria Malu cu F. (f. 11), adresă nr. 2662/03.06.2014 (f. 12), declarație (f. 13, 14), extras din Registrul Agricol (f. 15).
La data de 27._, reclamanta a depus precizări (f. 18) prin care a indicat numele, prenumele și adresele martorilor. De asemenea, reclamanta a mai depus precizări și la data de 16.07.2014 (f. 25, 26) prin care a arătat că cererea este plângere întemeiată pe L. nr. 18/1991, cererea de reconstituire din data de 10.03.1991 nu a fost soluționată, nu a fost emisă hotărâre de validare și nu s-a eliberat Titlu de Proprietate iar succesiunea defunctului V. Gh. I. nu a fost dezbătută.
La 09.09.2014 pârâta C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Malu cu F. a depus întâmpinare (f. 47, 48) prin care a solicitat admiterea în parte a cererii de chemare în judecată în sensul că pentru suprafața de 2400 mp instanța trebuie să respingă acțiunea ca fiind nefondată, iar în ceea ce privește suprafața de 1200 mp urmează ca instanța să admită cererea.
Pârâta a arătat că, așa cum susține și reclamanta în registrul agricol al comunei Malu cu F. figurează tatăl acesteia cu suprafețele solicitate în cererea de chemare în judecată. Cu toate acestea se poate observa ca nici reclamanta nu solicită toate suprafețele de teren cuprinse în registrul agricol, ci doar o parte dintre aceste suprafețe pe care consideră că nu le-a primit. În realitate cu privire la suprafața de teren din punctul Gâlma, aceasta a fost pusă în posesie în baza unui proces-verbal iar în legătură cu suprafața de 1200 mp pârâta a menționat că este adevărat ca până la acest moment nu a fost pusă în posesie însă această situație se datorează în exclusivitate reclamantei întrucât nu a indicat amplasamentul suprafeței de teren în vederea efectuării reconstituirii dreptului de proprietate.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 201 C.proc.civ.
În apărare, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La întâmpinare nu au fost anexate înscrisuri.
La data de 25.09.2014, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare (f. 54, 55) prin care a arătat că nu are cunoștință de existența unui proces-verbal de punere în posesie iar în ceea ce privește cererea de a se dispune reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1.200 mp situată în punctul ,,M.” a solicitat ca instanța să ia act de poziția pârâtei.
La data de 08.01.2015 reclamanta a formulat cerere modificatoare (f. 89-92) prin care a solicitat în contradictoriu cu pârâții N. E., N. R., N. V., N. I., N. C., N. G., C. L. de Aplicare a legii Fondului Funciar . și C. Județeană Dâmbovița, constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de Proprietate nr._/20.04.2000 emis pe numele N. I., pentru suprafața de 2.448 mp situată în intravilanul Comunei Malu cu F., categoria de folosință ,,fânețe și livezi”, ., având ca vecinătăți: la N- G. T.; la E- P. S., Ruiciu N., la S-V. I. I., la V- P. T I., Ruiciu N., M. P..
La termenul din data de 03.02.2015 instanța a admis excepția tardivității depunerii cererii modificatoare și a invocat din oficiu excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată.
Prin sentința civilă nr.503/3.02.2015, judecătoria a admis excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecată și a respins ca prematură cererea inițială de chemare în judecată.
În ceea ce privește excepția tardivității depunerii cererii modificatoare, pentru admiterea acesteia, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Cererea modificatoare a fost depusă ulterior primului termen la care reclamanta a fost legal citată, context în care sunt aplicabile dispozițiile art. 204 alin. (3) Cod procedură civilă în conformitate cu care modificarea cererii peste acest termen poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părților.
Conform citativului de la f. 99, pârâtele au fost citate cu câte un exemplar de pe cererea modificatoare și cu mențiunea de a formula un punct de vedere cu privire la această.
După reținerea cauzei pentru deliberare, C. L. a transmis o cerere prin care a arătat că este de acord cu modificarea acțiunii.
C. Județeană nu a transmis nici un punct de vedere.
În această situație, față de momentul la care a fost depusă cererea modificatoare, lipsind acordul pârâtei C. Județeană, reclamanta este decăzută din dreptul de a modifica acțiunea, cererea modificatoare fiind tardivă.
Relativ la excepția prematurității cererii de chemare în judecată, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamanta solicită reconstituirea dreptului de proprietate asupra a două suprafețe de teren identificate în acțiunea introductivă de instanță.
Reclamanta nu se prevalează de o hotărâre judecătorească prin care să i se fi reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafețele de teren solicitate.
În acest context, sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (1) din L. nr. 165/2013, în conformitate cu care ,,până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către C. de Fond Funciar a Municipiului București, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar”.
Astfel, până la finalizarea situației centralizatoare prevăzute de dispozițiile articolului precitat, demersul judiciar al reclamantei este prematur,comisiile locale de fond funciar având obligația de a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 1 din același act normativ.
În acest interval de timp, persoanele care se consideră îndreptățite la reconstituire și care nu se prevalează de hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care să li se fi recunoscut dreptul de proprietate asupra unei/unor suprafețe de teren determinate nu au dreptul de a se adresa instanțelor judecătorești în vederea reconstituirii dreptului pretins.
În acest sens, judecătoria a invocat pentru identitate de rațiune și Decizia nr. 5/2015 din data de 16.03.2013 pronunțată de Î.C.C.J. – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în Dosarul nr._ /HP/C prin care s-a statuat că ,,în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1.528 din Codul civil coroborate cu dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, este prematură cererea persoanei îndreptățite adresată instanței ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, dar anterior împlinirii termenelor reglementate de art. 33 din acest act normativ de obligare a unității deținătoare să soluționeze notificarea la împlinirea termenelor respective.”
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru interpretarea eronată a legii.
Sub aspectul tardivității cererii introductive, s-a arătat că cererea modificatoare formulată de reclamantă are caracterul unei cereri incidente în sensul art.30 alin.(6) Cod procedură civilă, fiind generată de relațiile formulate de pârâta CL Malu cu F. (nr.3519/03.11.2014 respectiv nr.6003/03.12.2014), ultimei fiindu-i anexat și T.P. nr._/20.04.2000 prin care terenul de 2400 mp fusese atribuit altei persoane.
S-a menționat că cererea formulată nu modifică propriu-zis acțiunea introductivă ci completează cererea inițială cu un nou capăt de cerere datorită informațiilor și actelor furnizate de pârâți și, ca cerere incidentală, ea se formulează în timpul procesului, legea neobligând la solicitarea acordului expres al celorlalte părți, ci impunând, conform art.123 Cod procedură civilă soluționarea ei de către instanța ce soluționează cererea principală.
Apelanta apreciază că această cerere a fost provocată de relațiile furnizate de C. L. Malu cu F. în timpul procesului, astfel că sancțiunea respingerii ca tardiv formulată, sancțiune ce presupune o culpă a reclamantei în neformularea la timp a cererii, este nejustificată și încalcă prevederile art.6 (1) CEDO cu precădere dreptul la un proces echitabil.
S-a susținut că admiterea excepției este eronată și dintr-o altă abordare judiciară.
Astfel, pârâta C. L. Malu cu F. a formulat întâmpinare prin care nu a indicat faptul că terenul solicitat de 2400 mp a fost atribuit altei persoane, în data de 09.09.2014. La întâmpinare nici nu s-au anexat actele solicitate de instanță și cele ce urmau a se folosi în apărare de aceasta.
Or, instanța ar fi trebuit să constate că întâmpinarea nu fusese formulată în termenul prevăzut de art.201 alin.(l) - în procedura regularizării și nici nu fusese comunicat vreun act în dovedirea susținerilor formulate la 09.09.2014 și în atare condiții, instanța ar fi trebuit să constate decăderea pârâtei C. L. Malu cu F. - în a mai formula apărări, propune probe și invoca excepții, însă a încuviințat probele administrate peste termenul prevăzut de art.201 Cod procedură civilă, ignorând art.208 alin.(2) iar reacția procesuală la probele și situația juridică aflată abia în cursul procesului, a fost taxată cu sancționarea tardivității, lipsind echitatea în acest mod de administrarea drepturilor procesuale.
Pe de altă parte, se apreciază că în aplicarea art.204 alin.(72) Cod procedură civilă, instanța era obligată să emită adrese celorlalți pârâți - solicitându-le o poziție concretă față de cererea modificatoare formulată, iar menționarea pe citație a exprimării unui punct de vedere de către persoana citată nu întrunește condițiile legii. De altfel, și pârâta C. L. Malu cu F. a menționat în instanță că, în modul în care a fost citată cu un exemplar al cererii modificatoare, nu a înțeles că trebuie să exprime un acord expres. In consecință, aplicarea sancțiunii tardivității cererii pentru lipsa oricărui punct de vedere al Comisie Județene Dâmbovița este formală și abuzivă din partea instanței.
S-a concluzionat că față de cererea modificatoare, prima instanță a pronunțat o soluție de respingere aplicând o sancțiune inexistentă procedural întrucât sancțiunea aplicată cererii modificatoare peste termenul prevăzut de lege este decăderea și nu tardivitatea invocată din oficiu pe cale de excepție.
În al doilea rând, sub aspectul soluționării cererii introductive ca prematură, se critică hotărârea pronunțată pe considerentul că art.8 alin.(l) din legea nr.165/2013 prevede că „În termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, comisiile locale de fond funciar au obligația de a centraliza toate cererile de restituire nesoluționate, în vederea stabilirii suprafeței de teren necesare în vederea finalizării procesului de restituire”, așa încât termenul invocat de instanță și prevăzut de art. 11 alin.(l) - nu are legătură cu suspendarea prevăzută la art.7 alin.(l) asocierea dintre cele două texte normative fiind eronată.
In plus, suspendarea prevăzută de art.7 alin.(l) se referă la proceduri administrative (validare, eliberare titluri, punere în posesie etc.) nu și la proceduri judiciare, cum este cea de față.
Apelanta a învederat că practic, instanța refuză accesul la justiție printr-o interpretare eronată a legii, iar art.7 și 11 fac parte din capitolul II - Restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în timp ce terenurile solicitate au fost preluate în formule de asociere colectiviste ale regimului comunist.
Și art.33 alin.(l) din Lege - avut în vedere de Decizia nr.5/2015 a ÎCCJ, invocată de instanță în susținerea soluției sale, este neaplicabil în cauză, deoarece se referă la cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001 și nu Legii nr. 18/1991- în virtutea căreia s-aa promovat acțiunea.
De altfel, acest aspect era vizibil din cuprinsul citatului Deciziei nr.5/2015 care se referă la „... unității deținătoare să soluționeze notificarea la împlinirea termenelor respective".
Sintagmele „unitate deținătoare” și „notificare” sunt specifice procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001 și nu legilor fondului funciar.
Deci, cu argumente izvorâte din legi inaplicabile cazului nostru în mod nelegal, a fost respinsă acțiunea introductivă.
Se solicită admiterea apelului, administrarea probelor, desființarea sentinței și admiterea cererii, cu cheltuieli de judecată.
În drept, se invocă art.480 alin.3 Cod procedură civilă.
Intimatele nu au formulat întâmpinare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma probelor administrate, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, tribunalul apreciază apelul ca nefondat.
Se reține că în esență Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, a temporizat procedura de retrocedare a bunurilor ce fac obiectul reglementării până la centralizarea cererilor nesoluționate până la . acestui act normativ(20 mai 2013) corelativ cu inventarierea tuturor suprafețelor de teren aflate în proprietatea publică a statului ce pot fi afectate procesului de restituire, după desfășurarea procedurii legale de trecere a lor în domeniul privat al statului(art.6 alin.5).
Rațiunea acestei legi rezidă în preocuparea de a se acorda prevalență principiului restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, așa cum se prevede în mod expres în art.1.
În speța dedusă judecății, apelanta reclamantă a susținut astfel cum a evidențiat și în calea de atac prin precizarea limitelor investirii(fila 22 dosar apel) că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate privată din 7.03.1991(fila 64 dosar fond), formulată de soțul său, V. V., de pe urma ascendentului său, V. Gh.I., a fost nesoluționată, deoarece reconstituirea dreptului de proprietate privată s-a dispus numai pentru două suprafețe de teren, din punctul „Căminul casei” din cele patru solicitate.
După cum bine a apreciat instanța de fond, în acord cu dispozițiile art.7 alin.1 din legea menționată, până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile județene de fond funciar, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art.11 alin.1, comisiile locale și județene de fond funciar au obligația de a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016.
Raportat la aceste norma imperative, în mod legal instanța de fond a invocat excepția prematurității cererii pe care a admis-o neavând posibilitatea să antameze temeinicia plângerii cu care a fost investită și care a fost completată pe parcursul judecății datorită relațiilor furnizate de comisia locală, deoarece în caz contrar ar fi pronunțat o soluție lovită de nulitate.
Contrar criticilor apelantei, termenele imperative înăuntrul cărora trebuie soluționate cererile de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv se aplică deopotrivă notificărilor formulate în condițiile Legii nr.10/2001 cât și cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate privată, formulate corespunzător legilor fondului funciar. În acest sens sunt prevederile art.3 punctul.1 din actul normativ indicat, potrivit cărora în înțelesul prezentei legi, expresiile și termenii de mai jos au următoarele semnificații: 1. cereri - notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cererile formulate în temeiul prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, cererile formulate potrivit Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, cererile de retrocedare formulate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, republicată, aflate în curs de soluționare la entitățile învestite de lege sau, după caz, la C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor”.
Chiar dacă soluția citată de instanță de fond, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dezlegarea unor chestiuni de drept, vizează exclusiv situația notificărilor formulate în temeiul Legii nr.10/2001, domeniul de aplicare a acestui act normativ este cel definit prin norma art.3 care se referă în mod expres și la cererile formulate în baza legilor fondului funciar enumerate, iar pe de altă parte, judecătoria a menționat în argumentarea sa că pentru identitate de rațiune soluția prematurității privește și situația cererilor formulate în materia fondului funciar.
Semnificativ sub aspectul legalității sentinței de fond este art.4 din legea nr.165/2013 conform căruia dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Este de subliniat faptul că prin Decizia Curții Constituționale nr. 88 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 281 din 16 aprilie 2014 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, constatându-se că acestea sunt constituționale, în măsura în care, termenele prevăzute la art. 33 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. Per a contraria, incidența normelor ce temporizează soluționarea cererilor de natura celei dedusă judecății se constată pe deplin pentru litigiile generate după . acestei legi.
Din această perspectivă criticile avansate de către apelantă în ceea ce privește completarea cererii de chemare în judecată și dacă s-ar considera fundamentate, nu au nicio înrâurire cu privire la prematuritatea demersului judiciar care practic putea fi invocată la primul termen de judecată.
Față de cele ce preced, se constată că nu se mai impune ase examina critica relativă la modul în care judecătoria a înțeles să respingă cererea modificată/completată câtă vreme legea aplicabilă exclude de plano verificarea temeiniciei pretenției dedusă judecății, considerent pentru care, în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul cu consecința păstrării sentinței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul civil declarat de apelanta reclamantă V. F., domiciliată în ., . Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.503/03.02.2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar Malu cu F., județul Dâmbovița și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ..1, județ Dâmbovița.
Păstrează hotărârea atacată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23.12.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
S. A. | C. G. | A. Ghiorghița |
Judecător fond S. A. –V.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
Red./Tehnored/A.S.
5 exemplare/29.12.2015
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 990/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 333/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
