Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină. Sentința nr. 1704/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1704/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 30-10-2015 în dosarul nr. 1704/2015
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1704
Sedința publică din data de 30.10. 2015
Instanța constituită din:
Președinte: S. A.
Grefier: A. Ghiorghița
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect „recunoaștere hotărâre străină”, acțiune formulată de reclamantul R. C., cu domiciliul ales la Cabinetul de avocat „Lehădușu G. ”cu sediul în Târgoviște, ..5,., ., județul Dâmbovița, pârâtă fiind R. R., cu domiciliul în Israel, Tiberias, ., casa nr. 2, cod poștal_.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocatul Lehădușu G. pentru reclamantul R. C. și au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care indică obiectul cererii, procedura legal îndeplinită, cererea este timbrată, după care:
Avocatul Lehădușu G., pentru reclamantul R. C., nu are cereri.
Tribunalul, în baza art. 244 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, se socotește lămurit, astfel că declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea fondului în ședință publică în aceeași zi, față de acordul părților prezente; în conformitate cu dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, alte incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra cererii, acordând cuvântul, în condițiile prevăzute de art.216 Cod procedură civilă, părții prezente.
Avocatul Lehădușu G., având cuvântul pentru reclamantul R. C., solicită admiterea acțiunii, recunoașterea hotărârii străine, arată că părțile au divorțat în Israel.
Tribunalul, socotindu-se lămurit, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin. (1) Cod procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în deliberare asupra fondului cauzei .
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată la 3.09.2015, reclamantul R. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta R. R., recunoașterea hotărârii nr.NTH_-12-11, pronunțata de Curtea de familie din Nazaret in data de 24.09.2013, care este definitivă.
Motivând cererea, reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu R. R. din 24-02-2001 până în 24-9-2013, când Curtea de familie din Nazaret a pronunțat divorțul prin acord.
S-a menționat că Hotărârea Nr.NTH_-12-11, poarta apostila si este definitiva dar fără recunoașterea acesteia de către instanțele romanești, nu se poate recăsători.
De altfel, pentru întărirea celor susținute, s-a depus si extrasul din Registrul Populației din Data de 11 iunie 2014 din care rezulta ca la situația personala apare mențiunea „divorțat”.
În drept, se invocă dispozițiile art.l094, art.l096 alin 2 raportat la 1092 Cod procedură civilă.
S-au anexat cererii, legal timbrată, hotărârea menționată, în limba străină și în traducere legalizată.
Întrucât din cuprinsul hotărârii străine a reieșit că aceasta s-a pronunțat în baza acordului ambilor soți, procedura de soluționare a cererii s-a stabilit fără citarea pârâtei, corespunzător prevederilor art.1102 alin.2 Cod procedură civilă.
Examinând cererea formulată prin prisma înscrisurilor depuse și a prevederilor aplicabile în materie, tribunalul o apreciază ca fiind întemeiată.
Se reține că în conformitate cu prevederile art.1095 Cod procedură civilă, hotărârile străine sunt recunoscute de plin drept în România, dacă se referă la statutul personal al cetățenilor statului unde au fost pronunțate sau dacă, fiind pronunțate într-un stat terț, au fost recunoscute mai întâi în statul de cetățenie al fiecărei părți, ori, în lipsă de recunoaștere, au fost pronunțate în baza legii determinate ca aplicabilă conform dreptului internațional privat român, nu sunt contrare ordinii publice de drept internațional privat român și a fost respectat dreptul în apărare.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.1096 din același act normativ, hotărârile referitoare la alte procese decât cele prevăzute la art. 1.095 pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de autoritatea lucrului judecat, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: hotărârea este definitivă potrivit legii statului unde a fost pronunțată; instanța care a pronunțat-o a avut, potrivit legii statului de sediu, competența să judece procesul fără însă a fi întemeiată exclusiv pe prezența pârâtului ori a unor bunuri ale sale fără legătură directă cu litigiul în statul de sediu al respectivei jurisdicții; există reciprocitate în ceea ce privește efectele hotărârilor străine între România și statul instanței care a pronunțat hotărârea. Dacă hotărârea a fost pronunțată în lipsa părții care a pierdut procesul, ea trebuie să constate, de asemenea, că părții în cauză i-au fost înmânate în timp util atât citația pentru termenul de dezbateri în fond, cât și actul de sesizare a instanței și că i s-a dat posibilitatea de a se apăra și de a exercita calea de atac împotriva hotărârii.
Se mai are în vedere că recunoașterea hotărârii străine poate fi refuzată, corespunzător celor prevăzute de art.1097 Cod procedură civilă, pentru oricare dintre următoarele cazuri: hotărârea este manifest contrară ordinii publice de drept internațional privat român; această incompatibilitate se apreciază ținându-se seama, în special, de intensitatea legăturii cauzei cu ordinea juridică română și de gravitatea efectului astfel produs; hotărârea pronunțată într-o materie în care persoanele nu dispun liber de drepturile lor a fost obținută cu scopul exclusiv de a sustrage cauza incidenței legii aplicabile conform dreptului internațional privat român; procesul a fost soluționat între aceleași părți printr-o hotărâre, chiar nedefinitivă, a instanțelor române sau se află în curs de judecare în fața acestora la data sesizării instanței străine; este inconciliabilă cu o hotărâre pronunțată anterior ei în străinătate și susceptibilă de a fi recunoscută în România; instanțele române aveau competența exclusivă pentru judecarea cauzei; a fost încălcat dreptul la apărare; hotărârea poate face obiectul unei căi de atac în statul în care a fost pronunțată. Recunoașterea nu poate fi refuzată pentru singurul motiv că instanța care a pronunțat hotărârea străină a aplicat o altă lege decât cea care ar fi fost determinată de dreptul internațional privat român, afară numai dacă procesul privește starea civilă și capacitatea unui cetățean român, iar soluția adoptată diferă de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii române.
Din cuprinsul hotărârii străine reiese că desfacerea căsătoriei părților s-a dispus în baza consimțământului foștilor soți, așadar, în acord cu una dintre modalitățile reglementate de legea civilă română (art.373 lit.a) Cod civil), iar caracterul definitiv al acesteia este dobândit de la data pronunțării ei.
Pe de altă parte, se constată că în cauza de față nu se regăsește niciuna dintre ipotezele reglementate de art.1097 Cod procedură civilă, pentru care poate fi refuzată recunoașterea hotărârii Curții de Familie din Nazaret, împrejurare în care se va admite cererea reclamantului, astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul R. C., cu domiciliul ales la Cabinetul de avocat „Lehădușu G. ”cu sediul în Târgoviște, ..5,., ., județul Dâmbovița, pârâtă fiind R. R., cu domiciliul în Israel, Tiberias, ., casa nr. 2, cod poștal_.
Recunoaște hotărârea de divorț nr. N" TH_-12-11 pronunțată de Curtea de Familie din Nazaret.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30.10.2015.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | ||
S. A. | A. Ghiorghița | ||
Tehnored. A.S./25.11.2015
4 exemplare
| ← Fond funciar. Decizia nr. 680/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Grăniţuire. Decizia nr. 694/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
