Încetare executare silită. Decizia nr. 64/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 64/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 64/cc
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I-a CIVILĂ
DECIZIA NR.64/cc
Sedința din camera de consiliu din data de 12 februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. S.
Judecător: D. S.
Grefier: N. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil, declarat de apelantul – creditor B. T. SA Sucursala Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, ., împotriva încheierii din 12.11.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._ privind încuviințarea executării silite înaintate de B. M. I. cu sediul în Ploiești ..1, ., având ca obiect – încetare executare silită.
Apel legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 10 lei, conform chitanței nr._/22.01.2015. La apelul nominal făcut în camera de consiliu au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află pricina, modul de îndeplinire a procedurii de citare, cu precizarea că în data de 23.01.2015 s-a depus la dosarul cauzei de către apelanta-creditoare dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 10 lei, după care:
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
Luând act că prin motivele de apel s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, în conformitate cu disp.art.411 alin.2 Cod procedură civilă, văzând prevederile art. 482 raportate la art. 244 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, judecătorul, socotindu-se lămurit, rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._ 28.10.2014, B. M. I. a solicitat încuviințarea executării silite, cerere de executare formulată de Improvement C. Collection SRL ce invocă a avea calitatea de mandatar al Băncii T. S.A., indicat drept creditor, privind pe debitoarea T. A. S., invocându-se, ca titlu executoriu, contractul de credit nr. 16/1398/06.12.2007.
Prin încheierea de ședință din 12.11.2014 Judecătoria Târgoviște a respins cererea formulată de B. M. I., în numele creditoarei B. T., prin mandatar SA IMPROVEMENT C. COLLECTION SRL, debitor fiind T. A. S..
Pentru a dispune astfel, instanța de fond, Judecătoria Târgoviște a reținut că o societate care nu funcționează în temeiul Legii 51/1995, nu poate avea calitatea de mandatar în cadrul procedurii executării silite întrucât și în această procedură se aplică în mod corespunzător dispozițiile legale conținute de noul Cod de procedură civilă în materie de reprezentarea convențională a unei persoane în fața instanței de judecată.
A mai reținut instanța că în speță nu a fost nevoie a se analiza dacă există/nu există înscrisuri care să probeze convenția părților implicate privind învestirea semnatarului cererii cu dreptul de a-l reprezenta pe creditor.
Nu a fost nevoie pentru că părțile nu ar putea conveni ca reprezentarea să se facă altfel decât cu îndeplinirea legii.
Cu alte cuvinte, sunt de ordine publică regulile privind reprezentarea în fața instanței de judecată care soluționează cererea de executare silită formulată de semnatarul ei și doar înaintată de către executor instanței (a se obsrrva art. 665 alin 1 Cod de procedură civilă).
A reținut instanța, că doar în cazul contractului de comision (ceea ce nu este cazul în speță), comisionarul acționează în nume propriu dar pe seama mandatului astfel încât actul încheiat cu terțul va produce efecte numai față de comisionar, ceea ce înseamnă că, de regulă, comisionarul (iar nu comitentul, cu care terțul nu a încheiat un act) se va îndrepta împotriva terțului (inclusiv cu o cerere de executare silită).
S-a remarcat că în speță, nici creditorul și nici executorul nu dau vreo explicație privind îndrituirea unui ,,agent de colectare” (noțiune utilizată în cuprinsul contractului din 24.10.2013) de a formula cererea de executare silită prin reprezentarea celui ce invocă a avea calitatea de creditor (titularul drepturilor izvorâte din titlul executoriu).
Nu s-a dat nicio explicație iar din înscrisurile depuse la dosar a părut că se invocă o reprezentare convențională făcută de o societate ce ar avea ca obiect activități reglementate de Legea 51/1995.
În continuare, instanța a analizat comparativ, de ce în cazul ,,agentului de colectare” ce formulează prezenta cerere de executare silită, nu se pot aplica regulile de la contractul de comision; din cele ce se vor prezenta mai jos, a rezultat motivul pentru care, ,,agentului de colectare”, deși învestit, printr-un înscris și cu puterea de a formula cerere de executare silită, nu a putut să fie primit în instanță ca având o asemenea calitate, motivul neprimirii fiind faptul că s-ar încălca regulile în materie de reprezentare a persoanei juridice de către un reprezentant convențional.
Referitor la contractul de comision (neinvocat în cauză), instanța a reținut următoarele:
Acționând pe seama comitentului (deci, în baza împuternicirii dată de acesta), efecteleactului juridic încheiat de comisionar se răsfrâng asupra comitentului.
Însă, contractul încheiat între comisionar și terț, comisionarul este parte contractantă și, în consecință, el are (după caz) calitatea de debitor sau de creditor față de terț.
Terțul va răspunde față de comisionar iar nu față de comitent.
Ca urmare, comisionarul ar putea cere în nume propriu executarea silită urmând ca mai apoi să se descarce față de comitent.
Așa cum a rezultat din 2043 și următoarele din Noul Cod Civil, sub imperiul căruia s-a încheiat contractul de cesiune de creanțe (f.14-30), contractul de comision este o varietate a contractului de mandat fără reprezentare.
Art. 2043 definește contractul de comision ca fiind ,,mandatul care are ca obiect achiziționarea sau vânzarea de bunuri ori prestarea de servicii pe seama comitentului și în numele comisionarului care acționează cu titlu profesional, în schimbul unei remunerații numită comision”.
Art. 2045 prevede că terțul contractant este ținut direct față de comisionar pentru obligațiile sale.
Art. 2046 prevede că, în caz de neexecutare a obligațiilor față de terț, comitentul poate exercita acțiunile decurgând din contractul cu terțul, subrogându-se, la cerere, în drepturile comisionarului, sens în care acesta din urmă este obligat să-i cedeze acțiunile contra terțului, printr-un act de cesiune sub semnătură privată.
Instanța a reținut că în speță:
În cererea de executare silită nu se arată ce puteri ar avea ,,agentul de colectare”, iar definiția acestuia rezultă din contractul de colectare.
La art. 2.1 din contract se arată că agentul de colectare este mandatat.
Ca urmare, în ceea ce-l privește pe ,,agentul de colectare” ce a formulat prezenta cerere de executare silită, instanța a apreciat că, în raport cu considerațiile teoretice de mai sus, dar și din cuprinsul contractului de colectare, a rezultat că acesta nu acționează în nume propriu și pe seama creditorului - așa cum este cazul unui comisionar.
Nicăieri în cuprinsul înscrisurilor depuse de semnatarul cererii de executare silită nu s-a prevăzut că ,,agentul de colectare” ar acționa în nume propriu și pe seama cesionarului, astfel încât să se tragă concluzia că în relațiile cu terții, acesta acționează în nume propriu.
Spre deosebire de contractul de comision (celelalte varietăți ale mandatului fără reprezentare fiind contractul de consignație și contractul de expediție), contractul referitor la ,,agentul de colectare” este un contract nenumit.
De altfel, s-a și arătat explicit că ,,agentul de colectare” este un mandatar, însă nu unul fără reprezentare (cum ar fi trebuit să fie dacă ar fi fost un contract de comision).
În concluzie, ,,agentul de colectare” este un reprezentant convențional (împuternicit) al unei persoane juridice.
Faptul că mandatul ar fi fost încheiat în formă autentică nu are nicio relevanță în privința reprezentării în discuție, câtă vreme părțile nu au îndrituirea de a înlătura o regulă prevăzută de lege.
Pe lângă faptul că nu poate fi înlăturată regula, este de subliniat că din actele trimise de executor nu a rezultat dacă în dosarul de executare s-a depus originalul procurii sau o copie legalizată (iar nu doar o copie simplă).
S-a constatat că așa cum s-a arătat în doctrină (vezi ,,Tratat teoretic și practic de executare silită”, vol. I, pagina 398, continuare pagina 399, autori E. O., I. G.), scopul procedurii de încuviințare a executării silite constă în analizarea temeiniciei și legalității cererii de executare silită, în cadrul căreia instanța va face verificări privind calitatea părților din procedura de executare silită, inclusiv sub aspectul unor eventuale preluări de legitimare procesuală pe cale legală sau convențională.
Instanța a mai avut în vedere că faza de executare silită face parte din noțiunea de ,,proces” și că, dacă s-ar formula o contestație la executare s-ar pune problema stabilirii intimatului: ar fi cel indicat drept creditor și care ar trebui citat în străinătate? Ar fi cel care în faza de executare silită invocă a avea calitatea de mandatar dar care nu ar putea să efectueze acte de reprezentare în instanță pentru că nu ar fi îndeplinite cerințele Codului de procedură civilă în materie de reprezentare?
S-a mai avut în vedere că nu există nicio legătură între soluționarea fără citare, în cadrul procedurii necontencioase și posibilitatea de reprezentare (problemă care se ridică inclusiv în legătură cu depunerea unei cereri iar nu numai în legătură cu prezența fizică în instanță).
Art. 536 Cod de procedură civilă prevede că dispozițiile art. 527-535 se completează cu dispozițiile de procedură necontencioasă, în măsura în care acestea din urmă sunt compatibile cu natura necontencioasă a cererii.
Or, a apreciat instanța, stabilirea calității de reprezentant convențional nu ar aduce atingere art. 536 Cod de procedură civilă.
Judecătoria a motivat că a considera că reprezentarea în faza de executare silită s-ar putea face de către o societate de tipul celei de față, ar însemna și a accepta că nu există nicio regulă de respectat, la fel de bine, de exemplu, putându-se face dovada calității de reprezentant printr-o consemnare pe care executorul să o facă pe baza declarației verbale a celui ce afirmă că ar avea calitatea de reprezentant.
Nu poate fi însă de acceptat că nu există nicio regulă prevăzută de lege întrucât, din coroborarea dispozițiilor legale cu regulile de interpretare, se poate trage concluzia că în fața executorului reprezentarea se face după regulile generale ce sunt aplicabile, prin adaptarea lor, și în faza de executare silită.
Prima instanță a constatat că în materie de cereri de executare silită, legea prevede condiții speciale de formă, acestea fiind conținute de art. 663 alin 2,3 Cod de procedură civilă.
Alineatul 3 prevede că o cerere de executare silită cuprinde atât mențiunile de la art. 148, cât și datele arătate la literele a-c ale alineatului 3.
Art. 148 Cod de procedură civilă (la care face trimitere expresă art. 663 alin 3) conține normele de drept comun în materie de formă a cererilor (ca acte de procedură), ceea ce înseamnă că acestea se aplică atât în privința cererilor adresate instanței de judecată, ori de câte ori legea nu prevede expres alte condiții de formă, cât și în privința altor tipuri de cereri atunci când dispozițiile Codului de procedură civilă reprezintă dreptul comun aplicabil.
În ceea ce privește cererea de executare silită, chiar codul de procedură civilă prevede explicit că o asemenea cerere va cuprinde mențiunile prevăzute de art. 148 dar și cele trei tipuri de mențiuni arătate la alineatul 3 al art. 663 Cod de procedură civilă.
Alineatul 2 al art. 663 se referă la posibilitatea de a se formula cererea prin reprezentant, fără a face însă o referire explicită cu privire la condițiile în care se poate realiza reprezentare, la necesitatea dovedirii calității de reprezentant, respectiv la condițiile în care se va face o asemenea dovadă.
Art. 151 Cod de procedură civilă conține dispoziții referitoare la ,,cererea formulată prin reprezentant”; acest text de lege, de asemenea, face parte din Capitolul I ,,Forma cererilor”, fiind inclus în Titlul IV ,,Actele de procedură”, textul de lege conținând norme de drept comun ce se aplică în lipsa unor dispoziții speciale prevăzute de lege.
În ceea ce privește cererea de executare silită, s-a menționat că nu există asemenea dispoziții speciale astfel încât se aplică dispozițiile de drept comun conținute de art. 151 Cod de procedură civilă.
Instanța a apreciat că faptul potrivit căruia dispozițiile în materie de cerere de executare silită nu fac trimitere explicită și la art. 151 și implicit la dispozițiile art. 80 și următoarele Cod de procedură civilă, nu înseamnă că legea ar exclude aplicarea acestor din urmă dispoziții.
De asemenea, s-a considerat că trimiterea făcută explicit (doar) la art. 148 trebuie înțeleasă în sensul că s-a dorit a se sublinia că, pe lângă aplicarea dispozițiilor generale, mai sunt aplicabile și dispoziții speciale; de asemenea, nu a avut sens reluarea condițiilor de la art.148, fiind suficientă trimiterea la aceste dispoziții.
Persoanele juridice își vor exercita întotdeauna drepturile printr-un reprezentant legal care, la rândul său, poate împuternici un reprezentant convențional.
În ceea ce privește reprezentarea făcută prin împuternicit (cum se invocă în prezenta), instanța a constatat că, din interpretarea coroborată a art. 84 cu art. 85 Cod de procedură civilă (de asemenea aplicabile cu titlu de drept comun în materie), rezultă că o persoană juridică nu va putea fi reprezentată decât de reprezentantul legal ori de avocat sau de consilier juridic; doar persoanele fizice pot fi împuternicite prin procură, însă aceasta trebuie să aibă forma autentică iar la dosar trebuie depus originalul sau copia legalizată (așa cum cere art. 151 alin 1 Cod de procedură civilă).
Conform art. 148 Cod de procedură civilă, în ceea ce privește o cerere adresată instanței, printre altele, aceasta trebuie să cuprindă numele și prenumele, domiciliul sau reședința reprezentanților lor și, dacă este cazul, motivele cererii.
Ca urmare, o cerere de executare silită trebuie să cuprindă aceste elemente, fiind cazul să fie și motivată - mai amplu sau mai puțin amplu, în funcție de problematica ce se impune a fi analizată.
Pentru motivele deja expuse, instanța a apreciat că deși art. 80 și următoarele se referă la reprezentarea părților în judecată iar cererea de executare silită se adresează executorului, totuși, în mod evident, dispozițiile art. 80 și următoarele se aplică în mod corespunzător și în privința cererilor de executare silită.
În plus, instanța a adăugat că dacă o cerere de executare silită se depune la executor, totuși, aceasta este ,,înaintată în copie instanței” (art. 665 alin 1 Cod de procedură civilă), instanță care, în mod evident, o va analiza atunci când se pronunță asupra cererii de încuviințare a executării silite; -recunoașterea (de către art. 663 alin 2 a) posibilității de a formula o cerere de executare silită (și) prin reprezentant convențional, nu înseamnă că nu ar trebui respectate niște reguli atunci când se face dovada acestei calități-în același fel se pune și problema reprezentării de către reprezentantul legal; -rolul executorului judecătoresc este acela de prim filtru în calea sesizării instanței cu cereri informe, ceea ce înseamnă că, atunci când dispune asupra cererii de încuviințare a executării silite, instanța analizează în primul rând cererea de executare silită iar adresarea cererii către un organ care nu este instanță de judecată (în speță, executorul judecătoresc) nu s-ar putea face decât în condițiile prevăzute de lege; -legea nu prevede că, atunci când se formulează o cerere de executare silită, ar trebui aplicate alte reguli, derogatorii de dreptul comun iar Legea 188/2000 modificată prevede expres că ea (legea) se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă (iar nu cu dispozițiile Cod civil), ceea ce înseamnă că dreptul comun în materie de cereri adresate executorilor judecătorești este reprezentat de Codul de procedură civilă, iar nu de Codul civil; -ca urmare, în fața executorilor judecătorești (care, potrivit art. 2 alin 1 din Legea 188/2000, sunt învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public), dovada calității de reprezentant se va face în condițiile Codului de procedură civilă, ceea ce înseamnă că o societate ce nu funcționează conform Legii 51/1995, nu ar putea avea calitatea de mandatar nici în faza de executare silită.
Deși nu s-a făcut dovada privind obiectul de activitate în privința societății ce invocă a avea calitatea de mandatar, totuși, nu se invocă dispozițiile Legii 51/1995.
Chiar dacă s-ar depune copia unei împuterniciri autentificată sau copia legalizată a acesteia, acest lucru nu înseamnă că ar putea fi încălcate normele în materie de reprezentare convențională.
Eventual, în baza unei asemenea împuterniciri și cu respectarea celorlalte condiții, societatea ar putea efectua alte acte de ,,colectare a creanțelor”, mai puțin a se adresa instanței de judecată sau executorului judecătoresc.
În cererea de executare silită/în încheierea de încuviințare a executării silite nu se dă nicio explicație privind posibilitatea de reprezentare convențională, semnatarul cererii rezumându-se la a indica faptul că este ,,împuternicit” al creditorului iar executorul rezumându-se la preluarea celor invocate.
S-a argumentat că a da altă interpretare (și anume că o persoană juridică ar putea fi reprezentant convențional, deși nu aceasta nu are ca obiect activități prevăzute de Legea 51/1995), ar însemna o eludare a dispozițiilor legale, lucru care nu poate fi de acceptat.
În acest sens, instanța a notat că prin Decizia nr. 22/12.06.2006 pronunțată în recurs în interesul legii, Î.C.C.J. a statuat faptul că cererile de autorizare a constituirii și de înmatriculare a societăților comerciale de consultanță, asistență și reprezentare juridică sunt inadmisibile, astfel că, o astfel de societate cum este și IMPROVEMENT C. COLLECTION SRL, nu poate îndeplini astfel de activități.
O soluție contrară ar fi condus la încălcarea atât a prevederilor din Codul de procedură civilă relative la reprezentarea părților în judecată, cât și a dispozițiilor obligatorii ale acestei decizii pronunțată în recurs în interesul legii, prin acordarea posibilității unor profesioniști, societăți constituite potrivit Legii nr. 31/1990, de a presta activități juridice, fie chiar și prin intermediul unor avocați sau consilieri juridici care să îi reprezinte pe ei și nu direct pe mandant, activități care prin natura lor nu pot fi exercitate decât de către avocați sau consilieri juridici după caz.
Împotriva încheierii a declarat apel în termen legal creditoarea B. T. S.A. cu motivarea că prin procura autentificata sub nr. 1108/24.10.2013, B. T. S.A. a mandatat S.C. IMPROVEMENT C. COLLECTION S.R.L. in calitate de Agent de Colectare ca pentru si in numele sau, sa efectueze toate demersurile juridice si formalitățile necesare si prevăzute de lege, in vederea punerii in executare a Titlurilor executorii pe care B. le deține in relația cu clienții săi.
Prin acest script autentic a mandatat de asemenea dreptul de reprezentare in fata instituțiilor implicate in realizarea mandatului (instanțe de judecata, autorități fiscal/financiare, Arhive, Direcții Fiscale, Birouri Notariale etc), astfel încât sa poată proceda la îndeplinirea atribuțiilor delegate.
Pornind de la aceasta stare de fapt si juridica, apelanta consideră argumentația instanței de fond lipsită de temei legal în condițiile în care:
Potrivit art. 665 alin (2) Cod procedură civilă „cererea de încuviințare a executării silite se soluționează de instanța in termen de maximum 7 zile de la înregistrarea acesteia la judecătorie, prin încheiere data in camera de consiliu, fără citarea părților. Or, a se invoca de către instanța de fond nerespectarea prevederilor art. 84 Cod procedură civilă drept considerent avut in vedere pentru respingerea cererii înaintate de B. M. I. este cel puțin hilar, având in vedere ca B. T. S.A., in calitate de creditor, neavând importanta daca prin reprezentant legal sau convențional, nu a fost citata si prin urmare, nu a fost reprezentata in fata instanței de judecata de nici o persoana, fie ea fizica sau juridica. Prin urmare este greu de înțeles afirmația instanței de fond cum ca S.C. IMPROVEMENT C. COLLECTION S.R.L. nu poate fi reprezentantul legal al creditoarei si nici reprezentant convențional. Art. 84 Cod procedură civilă menționează într-adevăr ca persoanele juridice pot fi reprezentate convențional in fata instanțelor de judecata numai prin consilier juridic sau avocat, dar despre ce reprezentare a pârtilor vorbește instanța de fond, din moment ce in procedura de citare nu a fost considerata necesara citarea pârtilor si nici legea nu a impus?
Textul menționat instituie o regula excepționala si anume reprezentarea convenționala doar în fața instanțelor de judecată, iar „exceptio est strictissimae interpretationis”, astfel ca interdicția altui mandatar al unei persoane juridice decât avocatul ori consilierul juridic nu se refera la procesul civil in sens larg, ci doar la procedura judiciara in sine.
Potrivit dispozițiilor art. 665 alin. 5 Cod procedură civilă, cererea de încuviințare a executării silite poate fi respinsa de instanța doar in cazurile strict enumerate in aceste dispoziții, cauza de fata neîncadrându-se în nici una dintre aceste situații. Procedura încuviințării era (in baza prevederilor legale aplicabile la data introducerii cererii petentului) una necontencioasa, care nu implica o reprezentare judiciara propriu-zisa.
Cat despre exercițiul dreptului de chemare in judecata conferit sau nu prin Procura autentificata sub nr. 1108/24.10.2013 de către Biroul Notarului Public C. D. C., Cluj si atașata prezentelor motive de apel, exercițiu invocat in considerentele instanței de fond, nici nu se poate vorbi, având in vedere ca B. T. S.A. nu si-a exercitat un astfel de drept, nici personal si nici prin mandatar, prin înaintarea de către B. M. loan a cererii de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit (pentru creditul in contul curent acordat posesorilor de card de debit) nr. 16/1398/06.12.2007,încheiat intre B. T. S.A. si T. A. S., in calitate de împrumutat. Cererea de încuviințare a executării silite nu a fost înaintata instanței de judecata de către S.C. IMPROVEMENT C. COLLECTION S.R.L., ci de către petentul B. M. loan. Prin urmare, raționamentul instanței de fond cum ca apelanta, unitate bancara ar avea in fata instanței un mandat convențional, este eronata, un astfel de mandat privind in fapt doar raporturile subscrisei cu S.C. IMPROVEMENT C. COLLECTION S.R.L., ceea ce nu este interzis de prevederile legale aplicabile.
Cu privire la considerentele instanței de fond, care fac referire la „art. 663 alin. 2 Cod procedură civilă, cererea de executare silita se depune, la biroul executorului judecătoresc, personal sau prin reprezentant legal sau convențional”, se arată că, textul integral al articolului anterior menționat prevede in mod clar si fără echivoc ca „cererea de executare silita se depune, personal sau prin reprezentant legal ori convențional, la biroul executorului judecătoresc competent ori se transmite acestuia prin posta, curier, tele-fax, posta electronica sau prin alte mijloace ce asigura transmiterea textului si confirmarea primirii cererii de executare cu toate documentele justificative.”
Mandatul convențional acordat S.C. IMPROVEMENT C. COLLECTION S.R.L., in baza procurii anterior menționate nu încalcă prevederi imperative ale nici unei legi, ci conferă drepturi si responsabilități, fiind suficient pentru puterea, autoritatea și drepturile depline oferite acesteia de a îndeplini sau determina îndeplinirea și de a întreprinde orice acțiune necesară de recuperare specifica executării silite a titlurilor de creanța deținute de B. T. S.A. împotriva debitorului, incluzând, dar fără a se limita la: pregătirea dosarelor creanțelor pentru executare silita, formularea si trimiterea cererilor de executare către executorii judecătorești competenți in vederea demarării formalităților de executare silita, monitorizarea si asistenta executorilor judecătorești pe timpul procedurilor de executare silita, iar invocarea de către instanța de fond a unor motive neîntemeiate o plasează pe debitoarea T. A. S. într-o situație mai favorabilă decât cea in care se află creditorul care nu poate trece la executarea titlului său executoriu din cauza unor motivații absurde de respingere a unei cereri de încuviințare a executării silite. Se consideră că o analiză a practicii instanțelor de judecată în această materie ar fi dus la o soluție cu totul diferită, întrucât practicienii pot observa cu ușurință situația defavorizată a creditorului în cadrul acestei proceduri.
În opinia recurentei, nelegalitatea acestei sentințe pronunțata de instanța de fond este confirmata si de multitudinea de hotărâri judecătorești pronunțata de toate instanțele de judecata din țară în spețe similare, dar mai ales deciziile pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în soluționarea cererilor de apel formulate de aceeași apelantă unitate bancara împotriva unor încheieri similare pronunțate de aceeași instanță, Judecătoria Targoviste, în aceeași componenta a instanței, decizii prin care au fost admise cereri de încuviințare a executării silite, depuse in probațiune, astfel: Decizia nr. 319/04.06.2014, pronunțata in Dosarul nr._ ; Decizia nr. 290/28.05.2014, pronunțata in Dosarul nr._ .
După cele ce s-au arătat mai sus si luând seama de susținerile instanței de fond, reiese ca unicul drept care se naște în beneficiul debitorului, precum și singurul interes care se ocrotește prin această dispoziție este acela că acesta câștigă un termen de câteva săptămâni, timp în care poate proceda la sustragerea unor bunuri de sub incidența viitoarei executări.
Se solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, si pe cale de consecința, de a schimba in totalitate încheierea pronunțata de Judecătoria Târgoviște, in sensul admiterii încuviințării executării silite formulata de către B. M. I..
In drept, se invocă prevederile art. 84, art. 466, art. 470 si art. 633 din Codul de Procedura Civila.
In temeiul art. 223 alin.3 Cod Procedura Civila, se solicită judecarea in lipsa.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Examinând încheierea atacată prin prisma probelor administrate, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, tribunalul apreciază apelul ca fiind fondat.
Se reține, contrar argumentării instanței de fond că în procedura de încuviințare a executării silite nu sunt aplicabile dispozițiile art.84 alin.1 Cod procedură civilă conform cărora „Persoanele juridice pot fi reprezentate convențional în fața instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii.”
Astfel cum rezultă din reglementarea cuprinsă în art.665 alin.2 din actul normativ menționat, cererea de încuviințare a executării silite este în esența sa necontencioasă(se soluționează în maximum 7 zile de la înregistrare, prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților).
Pe de altă parte, într-o primă fază, executarea silită se declanșează numai la cererea creditorului, dacă prin lege nu se prevede altfel și se depune personal sau prin reprezentant legal ori convențional executorului judecătoresc competent ori se transmite acestuia, prin poștă, curier, telefax, poștă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului și confirmarea primirii cererii de executare cu toate documentele justificative.
După ce executorul dispune prin încheiere înregistrarea cererii de executare și deschiderea dosarului de executare, el este cel care, potrivit art.665 alin.1 Cod procedură civilă are calitatea de a sesiza instanța de executare cu solicitarea de încuviințare a executării.
Prin urmare, în această etapă nu se pune problema reprezentării creditoarei persoană juridică în fața instanței, în condițiile în care nu este ea cea care sesizează judecătoria, ci executorul judecătoresc, în numele și în interesul creditoarei, împrejurare în care nu sunt incidente prevederile art.84 care obligă instanța de judecată să verifice modul în care persoana juridică este reprezentată „în fața instanței de judecată”, considerent pentru care în temeiul art.480 alin.2 Cod procedură civilă, se va admite apelul și se va schimba în tot încheierea atacată, în sensul admiterii cererii de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr.16/1398/6.12.2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul – creditor B. T. SA Sucursala Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, ., împotriva încheierii din 12.11.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._ privind încuviințarea executării silite înaintate de B. M. I. cu sediul în Ploiești ..1, ., ..
Schimbă în tot încheierea atacată și admite cererea.
Încuviințează executarea silită a debitorului în baza contractului de credit nr.16/1389/06.12.2007, autorizând creditorul să treacă la executarea silită.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12.02.2015.
P., JUDECATOR, GREFIER,
A. S. D. S. N. P.
JF T. E. M.
Dosar nr._
Judecătoria Târgoviște
Red.AS/tehnored.AS/N.P.
3 ex/24.02.2015
| ← Fond funciar. Decizia nr. 143/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 66/2015.... → |
|---|
