Fond funciar. Decizia nr. 39/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 39/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 39/2015
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I-a CIVILĂ
DECIZIA NR.39
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. S.
Judecător: D. Ș.
Grefier: N. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil, declarat de apelanta-reclamantă M. M. N. A., domiciliat în București, sector 2, ..30 la av.M. Z., împotriva sentinței civile nr. 249/18.03.2014, pronunțată de Judecătoria P., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. G. S., domiciliată în București, sector 6, ., . Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor R., cu sediul în . și Comisia Județeană Dâmbovița pentru Aplicarea Legilor Proprietății, cu sediul în Târgoviște, Piața Tricolorului, nr.1, jud.Dâmbovița, având ca obiect – fond funciar.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 15.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, pentru ca părțile să depună note scrise, a amânat pronunțarea la data de 22.01.2015, dată la care a pronunțat următoarea decizie,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei P. la data de 08.07.2013, reclamanta M. M. N. A., în contradictoriu cu pârâții P. G. S., Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor R. și Comisia Județeană Dâmbovița pentru Aplicarea Legilor Proprietății – a solicitat să se constata nulitatea absoluta parțială a procesului verbal de punere în posesie a pârâtei P. G. S. pentru suprafața de 1,08ha teren forestier situat în Tarlaua 14, . 138D, . titlului de proprietate nr._/21.11.2005 emis pe numele aceleași pârâte, corelativ cu obligarea pârâtelor Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor R. și Comisia Județeană Dâmbovița pentru Aplicarea Legilor Proprietății la punerea în posesie a reclamantei și emiterea titlului de proprietate pentru aceeași suprafața.
In motivarea acțiunii, s-a învederat că reclamanta a solicitat Primăriei R. (prin cerere înregistrata la data de 27.07.2005) reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de pădure moștenite de la autorii săi, cerere soluționată pentru 1016 ha teren vegetație forestieră, pe vechiul amplasament, fiind emis titlul de proprietate nr._/09.08.2006.
Cu ocazia punerii în posesie s-a constatat că, deși, suprafața de teren reconstituită conform titlului de proprietate este de 1 016ha și 3 000mp, pe amplasamentul fizic existau doar 1 013ha si 8 969mp.
Din suprafața total reconstituită, cea de 8ha si 2000mp a fost reconstituita pe vechiul amplasament (Tarlaua 14, UA 138D).
În aceeași unitate amenajistica a fost pusă în posesie și pârâta, pentru o suprafața de 1,08ha teren vegetație forestieră (dar pe alt amplasament decât cel al autorilor).
Titlul de proprietate al pârâtei (nr._/2002) a fost anulat și „suplimentat” cu suprafața în litigiu la data de 21.11.2005 (prin Amendamentul nr. 6016 din 28.07.2005), deși, data înscrisă în procesul-verbal de punere în posesie este „16.07.2005” – fiind nul prin antedatare .
In drept, au fost invocate dispozițiile art.III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea Legii nr. 18/1991.
In probațiune a fost solicitata proba cu înscrisuri (atașându-se copie TP118701 cu proces-verbal de punere in posesie, Amendamentul nr. 6016 al Comisiei Județene Dâmbovița, solicitare olografa de reconstituire, TP_ si proces-verbal de punere in posesie, extrasa OCPI).
Pârâta P. G. S. a depus întâmpinare și cerere reconvențională la data de 10.10.2013, solicitând respingerea acțiunii, cu motivarea ca Amendamentul nr. 6016 al Comisiei Județene Dâmbovița nu se referă la validări sau stabiliri de amplasamente, iar suprafața obiect al acțiunii i s-a reconstituit prin d.c. nr. 474/21.03.2005 a Curții de Apel Ploiești, punerea în posesie făcându-se la data de 16.06.2005. Deoarece „pădurea nu este un teren intravilan” nu pot fi incidente prev. art. 24 alin. 2 din Legea nr. 1/2000. Diferența de suprafață invocată de reclamantă se încadrează în marja de 2% acceptata de OCPI. Solicită obligarea reclamantei la plata sumei de 5000 lei reprezentând daune morale pentru afirmații defăimătoare.
Pârâtele Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor R. și Comisia Județeană Dâmbovița pentru Aplicarea Legilor Proprietății nu au depus întâmpinare si nu au formulat apărări în cauza.
La cererea reclamantei, după acordarea unui termen în vederea supunerii discuției contradictorii a părților, instanța de fond a constatat decăderea pârâtei din dreptul de a formula cerere reconvenționala prin depășirea termenului prevăzut de lege și din dreptul de a mai propune probe, prin tardivitatea depunerii întâmpinării (termenul împlinindu-se la data de 12.08.2013).
Instanța de fond a solicitat reclamantei, prin raportare la conținutul cererii de chemare in judecata, sa precizeze fara echivoc daca înțelege sa invoce in cauza procedura înscrierii in fals cu privire la data invocata ca fiind antedatata a procesului-verbal de punere in posesie a paratei. La termenul de judecata din 28.01.2014, reclamanta, prin aparator ales, a precizat ca nu înțelege sa se înscrie in fals cu privire la invocatele mențiuni.
Prin sentința civilă nr. 249/18.03.2014 Judecătoria P. a respins acțiunea formulată, reținând următoarele:
Reclamanta a fost pusa in posesie pe suprafața de teren forestier validata spre reconstituire la data de 02.05.2006, titlul de proprietate având nr._/09.08.2006.
Anterior, la data de 21.11.2005 s-a emis pe numele paratei P. G. S. titlul de proprietate nr._, pentru suprafața de 5ha si 5300mp in . menționat proces-verbal de punere in posesie nr. 6016/28.07.2005 (in fapt acesta este numărul amendamentului prin care a fost modificata suprafața din titlul precedent emis cu același număr in favoarea paratei).
La data de 16.06.2005 (data contestata ca nereala de către reclamanta, dar fara administrarea de probe sau invocarea unui eventual fals) s-a întocmit un proces-verbal de punere in posesie (fara număr) in favoarea paratei pentru suprafața de 1,08 ha, in baza Amendamentului 6016/2005.
Amendamentul cu nr. invocat si depus la dosarul cauzei la fila 12 are ca data de înregistrare 28.07.2005, prin acesta dispunându-se in fapt corectarea suprafeței din titlul de proprietate nr._ de la 4,45ha la 5,53 ha.
Deși, data Amendamentului nr. 6016/2005 este ulterioara procesului-verbal de punere in posesie, acesta nu conține in sine dispoziții de retrocedare suprafața forestiera, ci doar „corectări de suprafața” in ceea ce privește un TP emis anterior (TP118701/2002).
In baza acestuia amendament, pe numele paratei a fost emis un nou titlul de proprietate cu același număr, dar la data de 21.11.2005 (fiind anulat vechiul titlul de proprietate), cu menținerea proceselor verbal de punere in posesie.
Din înscrisurile care au stat la baza emiterii titlului de proprietate al paratei (aflate in dosarul nr._, filele 73-82, atașat prezentei cauze), rezulta ca la data de 16.06.2005 s-au întocmit pe numele paratei doua procese-verbale de punere in posesie, unul având nr. 13 si referindu-se la o suprafața de 4,55ha in Tarlaua 14, . 138AC . de al doilea (fara număr), referindu-se la suprafața obiect al prezentei acțiuni (1,08ha in UA 138D).
In condițiile in care primul proces-verbal face referire la Amendamentul 3247/21.05.2003, rezulta si posibilitatea ca mențiunea din cel de al doilea proces-verbal de punere in posesie cu privire la Amendamentul nr. 6016/28.07.2005 sa fi fost adăugata ulterior.
Daca data procesului verbal de punere in posesie nu este cea reala faptic sau daca acesta a fost completat ulterior cu mențiunea referitoare la Amendamentul nr. 6016/28.07.2005, nu se poate stabili prin simpla „deducție”, ci printr-o procedura judiciara speciala (procedura falsului), procedura pe care reclamanta, prin avocat ales, nu a invocat-o in cauza sau prin administrarea de probe directe si neechivoce.
In lipsa unui probatoriu elocvent, instanța de fond nu a putut constata dincolo de orice dubiu rezonabil daca susținerile reclamantei sau întemeiate, cu consecința respingerii celor trei capete de cerere.
Împotriva sentinței civile menționate a declarat, apel, în termen legal, reclamanta M. M. N. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând următoarele:
Apelanta susține că nu a înțeles să se înscrie în fals împotriva datei procesului-verbal de punere în posesie din două considerente: a intervenit prescripția răspunderii penale și nu avea interes să se suspende judecarea prezentei cauze până la analizarea falsului de către organele de urmărire penală întrucât s-ar fi cauzat o prelungire a duratei procesului care ar fi prejudiciat-o în raporturile de vecinătate cu pârâta P. G.-S..
În opinia apelantei, din înscrisurile emise de cele două Comisii de Fond Funciar în perioada 2004-2006 există suficient de multe elemente pentru a putea stabili data procesului-verbal de punere în posesie pentru suprafața în litigiu de 1,08 ha pădure ca fiind ulterioară datei de 28.07.2005, chiar din motivarea sentinței rezultând chiar „dubiul rezonabil" acuzat de judecător atunci când invocă emiterea a două procese verbale de punere în posesie la data de 16.06.2005, din care cel cu nr. 13 este emis în baza unui Amendament anterior, din 2003, fiind fără justificare concluzia instanței, în sensul că al doilea proces-verbal de punere in posesie din 16.06.2005 (fără număr) este corect emis în baza unui Amendament ulterior, or constatarea instanței ar fi trebuit să demonstreze tocmai acuzațiile reclamantei privind antedatarea procesului-verbal de punere, iar nu să justifice emiterea lui în baza unui act juridic ulterior.
În ceea ce privește Amendamentul nr. 6016 din 28.07.2005, apelanta a susținut că prima instanță a denaturat efectele juridice pe care acesta le produce conform legislației în materie funciară, stabilind că, „deși data Amendamentului nr. 6016/2005 este ulterioara procesului-verbal de punere în posesie, acesta nu conține în sine dispoziții de retrocedare suprafața forestieră, ci doar corectări de suprafața în ceea ce privește un TP emis anterior (TP118701/2002). în baza acestui amendament, pe numele pârâtei a fost emis un nou titlu de proprietate cu același număr, dar la data de 21.11.2005”.
Or, întotdeauna „amendamentele” vor cuprinde corectări ale unor mențiuni greșite în actele de reconstituire, această concluzie fiind susținută inclusiv de definiția gramaticală a termenului - prin urmare este firesc ca prin Amendamentul din 28.07.200S să se corecteze suprafața atribuită pârâtei P. G.-S1mona, mai ales în contextul existenței unei hotărâri judecătorești.
Raționamentul primei instanțe, însă, este ilogic deoarece procesele verbale de punere în posesie se întocmesc întotdeauna în baza ( ulterior) hotărârilor/amendamentelor Comisiei Județene de Fond Funciar prin care se consfințește din punct de vedere administrativ suprafața de teren la care are dreptul persoana îndreptățită, acest lucru fiind cu atât mai necesar, cu cât cererea de reconstituire formulată de pârâta P. G.-S. nu privește vechiul său amplasament, ci amplasamentul autorilor reclamantei.
Mai susține apelanta că până la procesul-verbal de punere în posesie pe suprafața de 1,08 ha, niciun alt act de reconstituire nu stabilește în dreptul pârâtei P. G.-S. amplasamentul suprafeței în litigiu, în condițiile în care cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de reclamantă a fost formulată anterior punerii în posesie a pârâtei, fiind evident că suprafața de 1,08 ha trebuia dată pârâtei pe un alt amplasament (și nu în u.a. 138D)
Menționează apelanta că prin Amendamentul nr. 6016/2B.07.2005 a fost suplimentată suprafața de teren a pârâtei P. G.-S. din titlul de proprietate nr._/2002 de la 4,45 ha la 5,53 ha, „suplimentare” ce este o noțiune diferită de „corectare”, considerentele primei instanțe bazate pe acest din urmă termen fiind, în mod evident, fundamental greșite.
Este inadmisibil ca instanța să considere că Amendamentul nu cuprinde dispoziții de retrocedare suprafață în condițiile în care prin Amendament se adaugă o suprafață de 1,08 ha la cea menționată deja în titlul de proprietate vizat, înainte de Amendament suprafața trecută în titlul de proprietate al pârâtei era de 4,45 ha - după Amendament suprafața trecută în titlu a fost de 5,53 ha;
Concluzia primei instanțe în sensul că Amendamentul nu a produs nici un efect juridic este cu atât mai hilară, cu cât chiar aceasta în finalul aceluiași paragraf din considerentele sentinței arată că „in baza acestui amendament, pe numele pârâtei a fost emis un nou titlu de proprietate cu același număr, dar la data de 21.11.2005”.
Apelanta a apreciat că raționamentul instanței sfidează logica si în ceea ce privește considerațiile făcute pe marginea existentei celor două procese-verbale de punere în posesie despre care afirmă că ar fi fost întocmite la aceeași dată de 16.06.2005, deoarece instanța a reținut prin sentința dată în cauză că la data de 16.06.2005 s-au întocmit pe numele pârâtei două procese verbale de punere în posesie, unul având nr. 13 și referindu-se la o suprafață de 4,55 ha în Tarlaua 14 . 138 AC . de al doilea (fără număr), referindu-se la suprafața obiect al prezentei acțiuni (1,08 ha în UA 138D). In condițiile în care primul proces-verbal face referire la Amendamentul 3247/21.05.2003, rezultă și posibilitatea ca mențiunea din cel de al doilea proces-verbal de punere în posesie cu privire la Amendamentul nr. 6016/28.07.2005 să fi fost adăugată ulterior”, fiind total ilogică concluzia că dacă procesul-verbal de punere în posesie nr. 13/16.06.2005 a fost întocmit în baza unui Amendament din 2003, atunci ar fi posibil ca al doilea proces-verbal din 16.06.2005 să fi fost întocmit în baza viitorului Amendament nr. 6016/28.07.2005.
În plus, nu au nici o legătură unul cu altul cele două procese verbale de punere în posesie „emise la aceeași dată”, acestea vizând nu numai proceduri de reconstituire distincte, ci și titluri de proprietate diferite. De altfel, chiar și Amendamentele în baza cărora au fost emise sunt diferite .
În al doilea rând, instanța nu arată care sunt probele dosarului care ar demonstra întocmirea procesului-verbal de punere în posesie pe suprafața de 1,08 ha la data de 16.06.2005. In condițiile acuzațiilor de antedatare pe care le-a adus prin acțiunea introductivă de instanță nu este suficient pentru instanță să constate că data procesului-verbal este „16.06.2005" pentru că așa sta scris pe hârtia respectivă.
Apelanta a argumentat în mod logic de ce procesul-verbal de punere în posesie pentru 1,08 ha pădure nu putea fi întocmit decât ulterior datei de 28.07.2005, iar motivația instanței este cu atât mai importantă, cu cât ar putea fi vorba în cauză, de o simplă eroare materială strecurată la data procesului-verbal de punere posesie. Reclamanta a plecat de la prezumția de antedatare (fapt care presupune intenția celor care l-au întocmit), deși situația în speță ar putea foarte bine să se circumscrie noțiunii de eroare materială (care ar presupune o simplă culpă din partea celui care l-a întocmit).
În al treilea rând, nu există nici o probă la dosarul cauzei care să demonstreze că, deși procesul-verbal de punere în posesie ar fi fost întocmit la 16.06.2005, pe acesta s-ar fi făcut modificări ulterioare în sensul adăugirii de mențiuni precum cea referitoare la existența Amendamentului nr. 6016/2005. Dimpotrivă, modul de întocmire a procesului-verbal demonstrează că în realitate acesta a fost întocmit ulterior emiterii Amendamentului, respectiv ulterior datei de 28.07.2005, iar această concluzie este susținută inclusiv de prevederile legale referitoare la procedurile care se derulează în fața comisiilor de fond funciar pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Intimata P. G. S. a formulat concluzii prin care a arătat că Amendamentul nr. 6016 din 28.07.2005 al Comisiei județene Dâmbovița nu se referă nici la validări și nici la procesele verbale de punere în posesie, ci numai la anulări (corectări titluri de proprietate), stabilind că în: T.P. nr._/2002 se corectează suprafața de 4,45 ha. la 5,53 ha și se exclude autorul defunct S. V. și în T.P. nr._/2004 se exclude autorul defunct S. V.".
Prin acest amendament nici nu s-a validat, nici nu s-a stabilit amplasamentul acestei diferențe de 5,53 - 4,45 = 1,08 ha
Această suprafață de 1,08 ha pădure i s-a reconstituit prin Sentința din 2004 a Judecătoriei P., dosar nr. 815/2004 și Deciziei nr. 474/21.03.2005 a Curții de Apel Ploiești (anexa 1), decizie în care se menționează că:„Prefectura jud. Dambovita, prin adresa nr. 614/03.06.2003 a confirmat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 5,53 ha teren forestier pe raza localității R., pentru diferența de teren urmează să fie pusă în posesie și să i se elibereze titlul de proprietate”.
Punerea în posesie s-a făcut în data de 16.06.2005 așa cum rezultă din scrisoarea nr. 2267/08.06.2005 a Primăriei R., jud. Dambovita (anexa 2), dată în care s-a semnat procesul verbal de punere în posesie (16.06.2005, anexa 3) amplasamentul și vecinătățile fiind stabilite anterior de Primăria R. și Ocolul Silvic P..
Pe baza amendamentului nr. 6016 din 28.07.2005 nu s-a redactat alt proces verbal de punere în posesie ci s-a șters autoarea G. S. și înlocuită cu P. G. S., pe aceeași filă semnată în 16.06.2005 (anexele 3 și 4).
Pădurea nu este un teren intravilan, astfel că titlul de proprietate nu poate fi lovit de nulitatea absolută, iar art. 24 alin. 2 din Legea nr. 21)00 prevede că: „Se exceptează de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, terenurile foștilor proprietari, terenurile pentru care s-au eliberat titluri de proprietate sau procese verbale de punere în posesie cu respectarea legii fondului funciar nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare”.
Diferența dintre suprafața de 1016,3 ha înscrisă în titlul de proprietate nr._/09.02.2006 al reclamantei și suprafața de 1013,8969 ha din amplasamentul fizic (constatat nu se știe cum întrucât măsurătorile efective nu s-au făcut), reprezintă 0,236% față de 2% cât se admite de OCPI pentru înscriere în Cartea Funciară, fără acordul proprietarului.
De fapt, în acțiune, reclamantele motivează pe un neadevăr și anume afirmația că intimata ar fi antedatat procesul verbal de punere în pustie încheiat în data de 16.06.2005, afirmație ce constituie o calomnie care nu poate rămâne nepedepsită, astfel că intimata solicită plata sumei de 5.000 (cinci mii) lei RON, reprezentând daune morale pentru calomnie (acuzație de fals și uz de fals).
Examinând hotărârea atacată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile în materia dedusă judecății, tribunalul apreciază apelul ca nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Obiectul acțiunii l-a constituit cererea reclamantei M. M. N. A. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absoluta parțială a procesului verbal purtând mențiunea „ încheiat la 06.06.2005” privind punerea în posesie a pârâtei P. G. S. pentru suprafața de 1,08ha teren forestier situat în Tarlaua 14, . 138D, . titlului de proprietate nr._/21.11.2005 emis pe numele aceleași pârâte, în sensul înlăturării mențiunii privitoare la reconstituirea dreptului de proprietate al aceleeași pârâte pentru suprafața anterior arătată, corelativ cu obligarea pârâtelor Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor R. și Comisia Județeană Dâmbovița pentru Aplicarea Legilor Proprietății la punerea în posesie a reclamantei și emiterea titlului de proprietate pentru aceeași suprafața.
Cu privire la primul capăt de cerere, reclamanta a susținut că pârâta P. G. S. a fost pusă în posesie cu privire la suprafața suplimentară de teren de 1,08 ha prin procesul-verbal care poartă mențiunea că a fost întocmit la data de 16.06.2005, cât și mențiunea că această suprafață de teren a fost validată prin amendamentul nr.6016/2005.
În opinia apelantei reclamante acest proces-verbal este lovit de nulitate absolută, fiind un înscris antedatat în scopul eludării dispozițiilor legale prevăzute de art.III alin.1 lit.a paragraful ( ii) din Legea nr.169/1997 și cu consecința vătămării drepturilor reclamantei.
A mai susținut apelanta că, în mod evident, data de 16.06.2005 din procesul-verbal ca data de întocmire a lui este una nereală, în contextul în care procesul-verbal depunere în posesie este un act subsecvent amendamentului nr.6016/28.07.2005, astfel că nu poate avea ca dată a întocmirii o data anterioară, respectiv 16.06.2005, aspect ca rezultă în cuprinsul procesului-verbal a amendamentului nr.6016.
Criticile apelantei nu pot fi primite, susținerile sale fiind simple speculații, nesusținute de nicio probă.
Astfel, prin sentința civilă nr. 787/23.08.2004 a Judecătoriei P. pronunțată în dosarul nr.815/2004 ( filele 64 și 65 dosar fond), rămasă definitivă și irevocabilă, s-a admis acțiunea reclamantei P. G. S. s-a dispus anularea titlului de proprietate nr._/2002 și a procesului de punere în posesie din 16.08.2002, fiind obligată Comisia Județeană Dâmbovița de aplicare a Legii fondului funciar la emiterea titlurilor de proprietate pentru suprafața de 5,53 ha teren forestier și Comisia Locală la punerea în posesie pentru aceste suprafețe.
Sentința menționată a fost menținută prin decizia civilă nr.474/21.03.2005 pronunțată de Curtea De Apel Ploiești în dosarul nr.1464/2005 ( filele 28 și următoarele din dosarul de fond).
S-a reținut în considerentele sentinței că reclamanta a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,45 ha ca proprietar și în calitate de moștenitor al defunctei S. G. pentru suprafața de 1,08 ha pădure, cererea fiind validată de Comisia Județeană Dâmbovița de aplicare a Legii fondului funciar pentru suprafața de 5,53 ha, iar cu toate acestea a fost emis titlu de proprietate și s-a procedat la punerea în posesie doar pentru suprafața de 4,45 ha.
În consecință, contrar susținerii apelantei punerea în posesie pentru suprafața de 1,08 ha a fost făcută în baza hotărârii judecătorești mai sus menționată, iar nu în baza Amendamentului nr. 6016 din 28.07.2005, acesta din urmă, în raport de sentința civilă doar corectând suprafața de 4,45 ha la 5,53 ha și excluzând pe autorul defunct S. V..
Din adresa aflată la fila 31 din dosarul de fond reiese că Primăria comunei R., la data de 08.06.2005, a convocat-o pe pârâta P. G. S. la sediul instituției, joi 16.06.2005, orele 9,00 în vederea punerii în posesie cu suprafața de 1,08 ha pădure de la autor G. S., ca urmare a deciziei civile nr.474/21.03.2005.
La fila 32 din dosarul de fond se află procesul-verbal de punere în posesie fără număr încheiat la 16.06.2005 care atestă punerea în posesie a pârâtei P. G. S. cu privire la suprafața de 1,08 ha teren forestier, în tarlaua 14, . 138D, ., într-adevăr, vechiul amplasament al reclamantei.
Procesul-verbal de punere în posesie fără număr încheiat la 16.06.2005 ( aflat la fila 11, respectiv 33 dosar de fond) a cărui nulitate absolută se solicită pentru antedatarea datei încheierii lui, reprezintă o reluare identică a primului, cu corectarea autorului în conformitate cu Amendamentul nr. 6016 din 28.07.2005.
Or, raportat la probatoriul administrat în cauză, concluzia care se poate trage este în sensul că acest proces-verbal este făcut doar în vederea corelării primului proces-verbal cu amendamentul menționat, doar în ceea ce privește numele autorului, suprafața de teren fiind aceeași, data punerii în posesie rămânând aceeași.
În consecință, întocmirea procesului-verbal contestat nu paralizează efectele primului proces-verbal care atestă punerea în posesie a pârâtei cu privire la terenul în cauză la data de 16.06.2015, nefiind de natură să infirme data punerii în posesie sau să ducă la concluzia că data punerii în posesie a pârâtei ar fi ulterioară emiterii amendamentului amintit, susținerile apelantei reclamante nefiind confirmate sub aspect probator .
În contextul menționat, în care procesul-verbal contestat atestă ca dată a punerii în posesie, ziua de 16.06.2005, dată cuprinsă în primul proces-verbal de punere în posesie, nu se poate dispune constatarea nulității absolute a lui, pe motiv că data punerii în posesie este antedată, fiind ulterioară emiterii Amendamentul nr. 6016 din 28.07.2005.
Tribunalul apreciază că în condițiile în care nu s-a făcut dovada certă a punerii în posesie a pârâtei la o data ulterioară formulării cererii de reconstituire de către reclamantă, respectiv nu s-a dovedit că terenul în litigiu era liber la momentul formulării cererii de reconstituire de către reclamantă, pe cale de consecință, este corectă și respingerea celorlalte capete de cerere formulate .
Față de cele ce preced, cum criticile nu pot fi primite, soluția judecătoriei fiind legală și temeinică, în temeiul art.480 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge apelul, ca nefondat, cu consecința păstrării hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă M. M. N. A., domiciliat în București, sector 2, ..30 la av.M. Z., împotriva sentinței civile nr. 249/18.03.2014, pronunțată de Judecătoria P., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. G. S., domiciliată în București, sector 6, ., ., Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor R., cu sediul în . și Comisia Județeană Dâmbovița pentru Aplicarea Legilor Proprietății, cu sediul în Târgoviște, Piața Tricolorului, nr.1, jud.Dâmbovița.
Păstrează hotărârea atacată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22.01.2015.
P., JUDECATOR, GREFIER,
A. S. D. Ș. N. P.
J.F. M. O. O.
Dosar nr._
Judecătoria P.
Red.D.Ș./tehnored.D.Ș.
5 ex/29.01.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 70/2015. Tribunalul... | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 866/2015.... → |
|---|
