Acţiune în constatare. Decizia nr. 852/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 852/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 08-05-2013 în dosarul nr. 31182/215/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 852/2013
Ședința publică de la 08 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. G. P.
Judecător M. N.
Judecător L. C.
Grefier I. C.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul reclamant I. A. S. împotriva sentinței civile nr._/05.12.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. C. PRIN PRIMAR, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu a răspuns consilier juridic M.B. pentru intimatul pârât, lipsă fiind recurentul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prezenta cauză a fost repusă pe rol pentru constatarea perimării.
Instanța, din oficiu, pune în discuție excepția perimării cauzei.
Reprezentantul intimatului pârât, c.j. M.B. solicită admiterea excepției și perimarea cauzei.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ reclamantul I. A. S. a chemat în judecată pe pârâtul M. C. prin Primar solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că este proprietarul balconului aferent imobilului situat în C. ,.,.. 1,.,balcon în suprafață de 32 mp.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4826/25.10.2007 încheiat la BNP Ș. F., a cumpărat apartamentul menționat situat la parter și care are aferent balconul în cauză ce a fost construit încă din anul 2004-2005 și are o suprafață de aproximativ 32 mp.
Precizează reclamantul că a cumpărat acest imobil în 2010 și nu a primit de la vânzător autorizație de construire pentru balcon.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 111 c.pr.civ.
În dovedire, reclamantul a solicitat și instanța a încuviințat administrarea probelor cu înscrisuri și probei testimoniale.
Martorul N. D. a fost audiat,declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
La termenul din data de 09 mai 2011 reclamantul a solicitat și instanța a încuviințat administrarea probei cu expertiză specialitatea construcții cu obiective identificarea și evaluarea balconului în litigiu.
În cauză s-a efectuat expertiza de către expert C. Ș. .
În apărare, pârâtul a depus note scrise prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
Reclamantul a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar,cerere ce a fost admisă în parte ,instanța dispunând reducerea cu 50% a taxei de timbru în cuantum de 943,2 lei,respectiv la suma de 471,6 lei.
Prin sentința civilă nr._/05.12.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul I. A. S., în contradictoriu cu pârâtul M. C. prin Primar.
A fost obligat reclamantul la plata către stat a sumei de 471,6 lei, reprezentând taxă de timbru.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat să se constate că este proprietarul unui balcon aferent imobilului proprietatea sa.
Cum din probatoriul administrat rezultă că balconul în litigiu nu a fost edificat de reclamant ci de către vânzător,instanța apreciază că reclamantul nu poate solicita pe calea acțiunii întemeiate pe art. 111 c.pr.civ constatarea existenței dreptului său de proprietate asupra balconului în litigiu.
În consecință, instanța a respins cererea ca neîntemeiată.
În baza art. 18 din OUG 51/2008 instanța a obligat reclamantul la plata către stat a sumei de 471,6 lei reprezentând taxă timbru.
Împotriva sentinței civile nr._/05.12.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ a formulat recurs reclamantul I. A. S. prin care a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar judecarea pe fond a cauzei în sensul admiterii acțiunii.
În esență, recurentul a arătat că hotărârea pronunțată este nemotivată iar excepția inadmisibilității ar fi trebuit să fie pusă în discuția părților.
Recursul nu a fost întemeiat în drept.
Prin încheierea de ședință din 14.03.2012, s-a dispus suspendarea judecării cauzei în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2. C.pr.civ., pentru lipsa părților.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției perimării recursului, pentru termenul din 08.05.2013, în considerarea faptului că perimarea este reglementată de norme de ordine publică și că operează de drept, prin simpla împlinire a termenului de perimare, instanța reține următoarele aspecte:
Perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată, fiind determinată de necesitatea de a se curma starea de incertitudine creată asupra unor raporturi juridice deduse judecății prin cererea lăsată în nelucrare timp de un an, din vina părții.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură îndeplinit în cauză, act ce nu a mai fost urmat, din vina părții, de actele de procedură ce trebuiau să succeadă în mod firesc. Așadar, momentul de la care începe să curgă termenul de perimare este data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății în temeiul art.242 alin.1 pct.2 C.pr.civ., deoarece din acest moment recurentul – reclamant avea îndatorirea de a stărui în continuarea judecății ce a fost suspendată.
În speță, ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 14 martie 2012, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.1 pct.2 Cod proc. civ. pentru lipsa părților.
Văzând că în conformitate cu dispozițiile art.248 C.pr.civ., „ orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părților, mai mult de un an", iar potrivit dispozițiilor art.252 Cod proc. civ. perimarea se poate constata și din oficiu,
Constatând că de la data încheierii de suspendare, prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de 1 an din vina părții, nemaiîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 248 și urm. Cod proc. civ., urmează a constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția perimării recursului.
Constată perimat recursul formulat de recurentul reclamant I. A. S. împotriva sentinței civile nr._/05.12.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. C. PRIN PRIMAR
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Mai 2013.
Președinte, I. G. P. | Judecător, M. N. | Judecător, L. C. |
Grefier, I. C. |
Red.jud.I.G.P.
15.05.2013
Tehn.S.V./2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 919/2013. Tribunalul DOLJ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 171/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
