Grăniţuire. Hotărâre din 21-10-2013, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 1852/201/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 421/2013
Ședința publică de la 21 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător M. O.
Grefier C. D. A.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind apelul declarat de apelanții-pârâți P. M. și P. M. V. împotriva sentinței civile nr. 1416 din data de 11.07.2013 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. P., având ca obiect grănițuire.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează căapelanții-pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea de pe listă (poziția nr. 11), la prima strigare s-a constatat lipsa părților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, instanța a dispus lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează că în cadurl motivelor de apel, apelanții-pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
La a doua strigare a cauzei au lipsit părțile.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă reține cauza spre soluționare..
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Reclamantul T. P. a chemat în judecată pe pârâții P. M. și P. M. V. solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților situate în Calafat, . și 49, jud. D. și obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a susținut că reclamantul este proprietarul imobilului situat în Calafat, ., jud. D., compus din imobil casă construită din cărămidă, cu patru camere, pivniță, bucătărie, anexă gospodărească, acoperite cu țiglă, cu teren aferent în suprafață de 400 m.p., tarlaua 52, . rezultă din actul de partaj voluntar nr. 50/26.01.2010 la BNP Budiană I. R. și titlul de proprietate nr. 9212/2007.
Pârâții dețin o proprietate în vecinătatea proprietății reclamantului compusă din casă și teren aferent.
În prezent între proprietăți există un gard despărțitor parțial, doar pe o lungime de 12-15 m. În spatele casei reclamantului nu există gard despărțitor și nu s-a stabilit niciodată un hotar.
Acolo unde a existat gard, în locul vechiului gard, pârâții au încercat să construiască un alt gard, dar pe un alt aliniament încât ocupă din proprietatea reclamantului 6-8 m de-a lungul hotarului.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 560 și 561 cod civil.
S-au depus la dosar titlul de proprietate nr. 9212 din 31.10.2007, contractul de partaj voluntar autentificat la nr. 50 din 26.01.2010 la BNP Budiană I. R., certificatul de moștenitor nr. 6 din 26.01.2010, certificat de atestare fiscală, certificat de informare privind avantajele medierii.
La 18.04.2013 pârâții au formulat întâmpinare în care au solicitat să se admită doar în parte acțiunea reclamantului.
În motivarea întâmpinării s-a susținut că pârâții sunt proprietarii imobilului din ., proprietate care se învecinează cu proprietatea reclamantului.
Încă din 1974 proprietatea pârâților a fost clar delimitată de cea a reclamantului, în sensul că în partea dinspre . distanță de 24,90 m delimitarea este dată de zidul nordic al casei reclamantului, care se află chiar pe limita de proprietate, iar în continuarea zidului, pe același aliniament a existat un gard de lemn, pe o distanță de 14,46 m. Poziția acestui gard nu a fost niciodată subiect de discuție până în prezent.
În martie 2013 pârâții au convenit cu reclamantul să repare acest gard care se deteriorase. Reclamantul a fost de acord să se facă reparația, însă în momentul în care pârâții au început să monteze gardul, reclamantul și-a manifestat nemulțumirea, susținând că acesta trebuie montat pe un alt amplasament.
Pârâții mai susțin că nu puteau să ocupe un teren al reclamantului și că ei ,în fapt dețin mai puțin teren decât cel prevăzut în acte.
S-a depus la dosar actul de vânzare cumpărare autentificat la 4.03.1974, schița amplasament și delimitare imobil, acte de identitate.
S-a mai depus Încheierea nr._ din 3.04.2013 a OCPI D. și extras de carte funciară.
În cauză s-au audiat martorii R. A., S. D., S. E. și s-a efectuat o expertiză având ca obiectiv stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților, avându-se în vedere actele de proprietate și vechile semne de hotar.
Prin sentința civilă nr.1416/11 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul T. P. împotriva pârâților P. M. și P. M. V. .
A fost stabilită linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul punctelor 6-42-92-91-46-50 de pe planul anexat raportului de expertiză întocmit de inginer T. V..
Au fost obligați pe pârâți la 1300 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că potrivit art. 560 cod civil, proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare și să suporte în mod egal cheltuielile ocazionate de această operațiune materială.
Acțiunea în grănițuire este acea acțiune prin care reclamantul pretinde ca în contradictoriu cu pârâtul, instanța să determine prin semne exterioare întinderea celor două fonduri învecinate.
Acțiunea în grănițuire își justifică rațiunea atât în cazul inexistenței unei delimitări între proprietăți cât și în situația în care astfel de semne există, dar nu au fost stabilite prin înțelegerea părților sau prin hotărâre judecătorească și sunt contestate de părți.
Din declarația martorului R. A., instanța a reținut că între proprietățile părților a existat un gard care, datorită vremii se deteriorase. Martorul a fost solicitat de pârâți pentru a-i ajuta să monteze un nou gard.
Reclamantul și pârâții s-au înțeles cu privire la aliniament, s-a întins o sfoară și s-au montat bondoci din lemn, iar în ziua următoare reclamantul nu a mai fost de acord cu aliniamentul și nu a mai permis montarea gardului, susținând că bondocii trebuiau puși în interiorul proprietății pârâților.
Martora S. E. a susținut că anterior montării noilor bondoci, între magazia reclamantului și gard era un spațiu mai mare.
Din expertiza întocmită de expert tehnic T. V. rezultă că linia de hotar între proprietățile părților este dată de aliniamentul punctelor 6-42-92-91-46-50 de pe planul anexat raportului. În teren acest hotar este materializat astfel: punctul 6 se află la distanță de 0,40 m de colțul de Nord- vest al casei reclamantului - punctul 7 – și la distanță de 4,94 m. de colțul de sud-vest al casei pârâților - punctul 4.
Punctul 42 este materializat prin stâlp de lemn și se află la distanță de 0,46 m. de colțul de nord-est al construcției C 1- casa ce aparține reclamantului – punctul 35- la distanță de 7,20 m de colțul de sud-vest al casei pârâților - punctul 32 și la distanță de 3,50 m de colțul de sud-vest al casei pârâților - punctul 73.
Punctul 92 este materializat printr-un stâlp de lemn și se află la distanță de 2,93 m de punctul anterior determinat, la distanță de 2,75 m de colțul de nord-est al construcției C 1- casa ce aparține reclamantului - punctul 35- la distanță de 1,09 m. de colțul de nord-vest al anexei reclamantului – punctul 72, la distanță de 0,92 m. de colțul de sud-est al casei pârâților - punctul 73.
Punctul 91 este materializat prin stâlp de lemn și se află la distanță de 2,97 m de punctul anterior determinat, la distanță de 2,11 m. de colțul de nord-est al construcției C 2- anexă – ce aparține reclamantului-punctul 72, la distanță de 2,60 m de colțul de sud-est al casei pârâților - punctul 73.
Punctul 46 este materializat prin stâlp de lemn și se află la distanță de 6.02 m de punctul anterior determinat, la distanță de 2,90 m de colțul de nord-est al construcției C 2- anexă - ce aparține reclamantului – punctul 54 – și la distanță de 0,49 m de colțul de nord-vest al construcției C 3 – anexă - ce aparține reclamantului – punctul 53.
Punctul 50 este materializat prin stâlp de lemn și se află la distanță de 5,51 m de punctul anterior determinat, la distanță de 2,68 m de colțul de nord- est al construcției C 3 – anexă – ce aparține reclamantului - punctul 52 și la distanță de 0,33 m de limitele proprietăților S. G. din ..66 și L. P. din .. 68 –punctul 51, punct din care începe gardul de metal ce pornește din punctul 51 și trece prin punctele 84 și 83, puncte ce constituie limita de est a proprietății reclamantului.
În raport de starea de fapt reținută, instanța având în vedere prevederile art. 560 cod civil, instanța a admis acțiunea.
Reținând culpa procesuală a pârâților, instanța îi va obliga la cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și onorariu expert., conform art. 453 cod pr.civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții P. M. și P. M. V., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, pârâții arată că încă din anul 1974 au cumpărat imobilul, proprietatea lor fiind clar delimitată de cea a reclamantului iar poziția gardului nu a fost niciodată subiect al vreunei dispute.
În luna martie, pârâții au cerut reclamantului acordul ca să repare gardul pe cheltuiala lor exclusivă, deoarece se deteriorase mult în cursul iernii și au apelat la ajutorul a doi meșteri R. A. șu L. M. care au procedat la deminarea vechiului gard și în aceleași gropi în care fuseseră amplasați stâlpii noi. Seară, când intimatul reclamant s-a întors de la serviciu, nu a mai fost de acord cu poziția gardului, împiedicând finalizarea acestuia, pretinzând că stâlpii trebuie mutați cu aproximativ 1 metru înspre interiorul proprietății apelanților.
Susținerea reclamantului în sensul că nu ar fi existat delimitare între cele două proprietăți a fost infirmată de declarațiile martorilor audiați și de actele depuse la dosar, din care rezultă clar contrariul și anume că din anul 1974 pârâții au cumpărat imobilul și că a existat o delimitare clară între proprietatea lor și cea a reclamantului.
Pârâții precizează că acțiunea formulată de reclamant în prezentul dosar nu era o acțiune în grănițuire propriu-zisă, cu o acțiune în grănițuire subsecventă acțiunii reale petitorii în revendicare imobiliară, întrucât reclamantul a motiv că "locul vechiului gard, pârâții au încercat să construiască un alt gard, dar pe un alt aliniament încât ocupă din proprietatea reclamantului 6-8 m de-a lungul hotarului".
Și această susținere este infirmată de probele dosarului, martorul R. A. relevând faptul că stâlpii de lemn- bonducii – au fost amplasați pe locul vechilor stâlpi. În prezent și cu acordul intimatului reclamant, declarația acestui martor coroborându-se în totalitate cu expertiza topo administrată în cauză.
Din expertiza topo a rezultat că stâlpii de lemn sunt amplasați în mod corect exact pe limita de proprietate și că pârâții nu au ocupat nicio porțiune de teren din proprietatea reclamantului.
Configurația granițelor indicate de raportul de expertiză coincide cu documentația cadastrală intabulată a pârâților, astfel încât, în ceea ce privește proprietatea pârâților, siuația din acte corespunde cu cea din teren.
Pârâții arată că prima instanță a fost învestită cu o acțiune în grănițuire prin care reclamantul pretindea și faptul că aceștia i-au ocupat o fâșie de 6-8 m.p. din terenul acestuia.
Din probele administrate în cauză nu rezultă că pârâții au ocupat vreo porțiune de teren din proprietatea reclamantului și că în teren există deja graniță între proprietățile părților și că această graniță este corect amplasată.
În mod greșit prima instanță a omis a se pronunța cu privire la capătul de cerere privind revendicarea care trebuia respins, întrucât din probele administrate nu a rezultat că pârâții ocupă din terenul reclamant.
Subsecvent respingerii acestui capăt de cerere soluția corectă ar fi fost și de respingere a acțiunii în grănițuire, întrucât aceasta rămânea practic fără obiect, din moment ce în teren există deja delimitare între proprietăți, iar expertiza a reliefat faptul că această delimitare este corectă.
În mod cu totul greșit prima instanță a ignorat toate argumentele expuse la sus a admis acțiunea și a obligat pârâții la cheltuieli de judecată.
Intenția pârâților de a reface un gard a existat, expertiza a demonstrat că este corectă granița dintre cele două proprietăți, a respectat în totalitate prevederile legii, neputându-se reține în sarcina acestora nicio culpă procesuală.
În drept, invocă art.466-482 C.pr.civ.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1416/11.07.2013 a Judecatoriei Calafat a fost admisa actiunea in granituire promovată de intimatul reclamant T. P. impotriva apelanților pârâți P. M. și P. M. V. si a stabilit linia de hotar dintre proprietatile părților pe aliniamentul punctelor 6-42-92-91-46-50 de pe planul anexat raportului de expertiză intocmit de inginer T. V..
Impotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții P. M. și Porumelu M. V.
Criticile sunt în esenta urmatoarele: instanța de fond a omis a se pronunța cu privire la capătul de cerere privind revendicarea suprafetei de 6-8 mp, actiunea in grănițuire fiind subsecventa petitului privind revendicarea ; au mai arătat că din probele administrate in cauza nu rezulta ca ar ocupa vreo portiune de teren din proprietatea intimatului reclamant, dimpotrivă, relevă că în teren exista deja graniță intre cele două proprietăți și că această graniță este corect amplasată, astfel incat solutia corecta ar fi fost de respingere a actiunii în grănițuire ca fiind rămasă fara obiect ; de asemenea, reclamantii au criticat hotararea apelata sub aspectul solutiei pronuntata asupra capatului de cerere accesoriu privind cheltuielile de judecata, in sensul ca nu se poate retine in sarcina acestora nici o culpa procesuala, intrucat intenția lor de a reface gardul a existat dintotdeauna, pe locul indicat in expertiza ca fiind linia de hotar.
În speță, prin cererea introductivă, intimatul - reclamant a solicitat stabilirea liniei de hotar dintre proprietatile partilor motivand in fapt că, intre proprietatile vecine nu a existat gard despartitor in spatele casei sale, iar in celelalte zone, unde a existat gard desparțitor, in locul vechiului gard apelanții pârâți au încercat să construiasca un alt gard, dar pe un alt aliniament, astfel incat îi ocupă din proprietatea sa aproximativ 6-8 mp .
Potrivit disp.art.560 C.civ., proprietarii terenurilor invecinate sunt obligati sa contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare și să suporte în mod egal cheltuielile ocazionate de aceasta operatiune materială.
Rezulta ca actiunea în granituire - actiune reala, este menita sa apere dreptul de proprietate, fiind astfel exercitata in scopul stabilirii traseului real pe care trebuie sa-l urmeze hotarul despartitor, putând fi solicitata si dispusa atat in cazul inexistentei unei delimitari intre proprietati, dar si in situatia existentei unor semne exterioare, dar care sunt contestate de parti, asa cum este cazul in speta.
Pe de alta parte, spre deosebire de acțiunea în revendicare, care urmărește în principal determinarea limitelor dreptului real de proprietate prin compararea titlurilor și doar printr-un posibil petit subsecvent stabilirea graniței dintre proprietățile cărora li se conferă întinderea dreptului, acțiunea în grănițuire promovată separat și independent de vreun drept clamat al pretinsului proprietar neposesor nu are alt scop procesual decât cel de a decide asupra liniei de demarcare dintre proprietăți.
In cauza, se constata ca nu poate fi vorba de un petit separat avand ca obiect revendicarea suprafetei de 6-8 mp, intrucat intimatul reclamant nu a susținut că îi ocupă această suprafață ci că, apelanții pârâți încearcă să modifice hotarul despărțitor în interiorul proprietății sale, intenționând să-i ocupe această suprafață
Prin urmare, fiind investită cu o acțiune al cărei obiect este reprezentat de determinarea limitelor fondurilor părților, limite care sunt incerte penru acestea, fără ca vreuna din părți să solicite proprietatea unei suprafețe de teren determinate, judicios instața de fond a calificat-o ca fiind acțiune in grănițuie propriu – zisă
Ca neîntemeiată va fi apreciată și critica privind împrejurarea că în teren există deja graniță între propritățile vecine ale părților .
În raportul de expertiză întocmit de expert T. V., necontestat de părți, s-a concluzioat că linia de hotar între proprietățile părților este dat de aliniamentul punctelor 6-42-92-91-46-50, aliniament care nu este delimitat prin semne exterioare.
Or, grănițuirea în sine presupune despărțirea prin hotar a două proprietăți și nu doar stabilirea limitelor unei proprietăți.
Cum apelantii pârâți recunsc lina de hotar stabilită prin raportul de expertiză ca fiind cea dată de aliniamentul anterior menționat,iar acesta nu este determinat prin semne exterioare, eronat se susține ca acțiunea in granițuire a rămas fara obiect.
In fine, tot ca nefondata va fi respinsă si critica privind reținerea culpei în sarcina sa.
Potrivit disp.art 453 alin.1 C.pr.civ., " partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată ".
Față de solutia pronunțată de instanța de fond, avand in vedere că apelanții pârâți au căzut în pretenții, in mod corect au fost interpretate și aplicate a dispozițiille legale anterior evocate, părțile hotărând sa tranșeze neînțelegerile ivite in cadrul raporturilor de vecinătate pe cale judecatorească.
În considerarea celor mai sus prezentate, Tribunalul constata că apelul este nefondat urmand a fi respins ca atare și să mențină sentința apelată ca fiind temeinică și legală
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de pârâții P. M. și P. M. V., ambii din Calafat, ., jud. D., împotriva sentinței civile nr. 1416 din data de 11.07.2013 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. P. din Calafat, ., jud. D..
Menține sentința atacată ca fiind temeinică și legală.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2013.
Președinte, A. P. | Judecător, M. O. | |
Grefier, C. D. A. |
Red.jud.M.O.
Tehn.F.M./5 ex.
Jud.fond:D.S.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 171/2013. Tribunalul DOLJ | Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... → |
|---|
