Acţiune în constatare. Decizia nr. 14/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 14/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 16-01-2013 în dosarul nr. 3220/201/2012/a1
Dosar nr._ - suspendare executare silită -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
DECIZIA CIVILĂ NR.14/2013
Ședința publică din data de 16.01.2013
PREȘEDINTE R. Steluța G.
Judecător I. G. P.
Judecător A. M. Tăruș
Grefier I. C.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta reclamantă B. M. împotriva încheierii din 15 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._ 12, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. P. M. prin Primar .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat E. O. pentru recurenta reclamantă care depune la dosar împuternicire avocatială ,lipsă fiind recurenta și intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, nu a fost comunicată încheierea recurată, nu s-a depus taxa de timbru și timbru judiciar, motivele de recurs au fost comunicate, nu s-a depus la dosar întâmpinare, nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Avocat E.O. pentru recurenta reclamantă B. M. depune dovada achitării taxei de timbru.
La interpelarea instantei, avocat E.Oan cea învederează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, exceptii de invocat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe recurs.
Avocat E. O., solicit admiterea recursului declarat împotriva încheierii de suspendare, fără cheltuieli de judecată, arătând că prin această încheiere recurentei i s-a pus în vedere să depună înscrisuri, iar P. P. M. nu i-a eliberat nici un act, aceasta fiind chiar intimata pârâtă din prezenta cauză, iar dacă instanța ar fi vrut să obțină aceste înscrisuri putea dispune efectuarea unei adrese pentru aflarea adevărului.
Mai arată că instanța de fond a fost investită cu o acțiune în uzucapiune pentru care recurenta s-a judecat și a pierdut, această instanță împiedicând accesul la justiție prin faptul că s-a ajuns la un conflict juridic.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin încheierea pronunțată la data de 15 noiembrie 2012 de Judecătoria C. s-a dispus suspendarea judecății acțiunii civile nr._ promovată de reclamanta B. M. împotriva pârâtului P. Comunei P. M. prin Primar.
S-a reținut în considerentele încheierii recurate faptul că reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, stabilite prin încheierea din 1.11.2012 așa încât în conformitate cu prevederile art. 155 ind. 1 cod procedură civilă a dispus suspendarea cauzei pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță în timpul judecății, respectiv reclamanta nu a prezentat adeverință de la primărie din care să rezulte dacă terenul se află în proprietate privată a unei persoane fizice sau juridice, dacă terenul a fost obiectul Legii 18/1991 sau altor legi privind stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, cine îl posedă în prezent .
Prin urmare prima instanță a suspendat în temeiul art. 155 ind. 1 cod procedură civilă pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță în timpul judecății, respectiv reclamanta nu a prezentat adeverință de la primărie din care să rezulte dacă terenul se află în proprietate privată a unei persoane fizice sau juridice, dacă terenul a fost obiectul Legii 18/1991 sau altor legi privind stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, cine îl posedă în prezent .
Împotriva încheierii a declarat recurs recurenta B. M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că prima instanță în mod greșit a suspendat cauza, cu motivarea că nu a prezentat adeverința impusă din oficiu prin încheierea din 01.11.2012.
De asemeni, prima instanță în mod greșit a suspendat cauza, în condițiile în care recurenta a invocat uzucapiunea ca mod de dobândire a dreptului de proprietate.
Uzucapiunea este un fapt juridic carte poate fi dovedit cu martori. Recurenta a prezentat martorii în instanță, iar dacă ar fi existat probleme în privința individualizării terenului dacă și în ce măsură în care instanța ar fi apreciat că raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._ nu are forță probantă în dosarul pedinte, această chestiune a individualizării putea fi eventual rezolvată, fie prin prisma raportului deja existent, fie prin prisma altor înscrisuri sau chiar suplimentarea probei cu martori.
Instanța în mod greșit a suspendat cauza, în condițiile în care i se impune recurentei să aducă adeverință chiar de la partea cu care se judecă în contradictoriu, iar această refuză să i-o dea.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre continuarea judecății.
Examinând încheierea prin prisma criticilor formulate se constată că recursul este nefondat:
Informațiile solicitate de prima instanță și puse în sarcina recurentei reclamante, respectiv: adeverință emisă de la primărie din care să rezulte dacă terenul în litigiu se află în proprietate privată a unei persoane fizice sau juridice, dacă terenul a fost obiectul Legii nr.18/1991 sau altor legi privind stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, cine îl posedă în prezent, sunt informații cu caracter public ce pot fi obținute prin formularea unei cereri scrise întemeiată pe dispozițiile Legii nr.544/2001 privind liberul acces la informații de interes public.
Potrivit art. 2 din Legea nr.544/2001: ” În sensul prezentei legi: a) prin autoritate sau instituție publică se înțelege orice autoritate ori instituție publică ce utilizează sau administrează resurse financiare publice, ….b) prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației.”
În măsura în care instituția publică, deținătoare a informațiilor solicitate, refuză punerea la dispoziția persoanelor interesate a informațiilor solicitate, acestea au posibilitatea de a sancționa refuzul instituției publice pe cale unei acțiuni în contencios administrativ, acțiune scutită de plata taxei de timbru.
Astfel conform art. 7 din Lege: ”Autoritățile și instituțiile publice au obligația să răspundă în scris la solicitarea informațiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, …”
Art. 22 din lege dispune: ”În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.”
Există de asemeni posibilitatea ca în măsura în car este făcută dovada diligențelor către instituția publică, instanța constatând că instituția refuză nejustificat să pună la dispoziția părții informațiile solicitate, să dispună emiterea unei adrese prin care să solicite informațiile necesare soluționării cauzei.
Reclamanta nu a făcut însă dovada unui minim de diligență, din care să rezulte că s-a adresat Primăriei, fiind fără relevanță calitatea acesteia de parte adversă în litigiu, câtă vreme această calitate nu o înlătură pe cea de instituție publică, obligată să dea curs petițiilor formulate în condițiile legii privind liberul acces la informații de interes public.
Prin urmare, corect prima instanță a constatat, în lipsa oricărei dovezi din care să rezulte că recurenta s-a adresat Primăriei, că se împiedică soluționarea cauzei prin neîndeplinirea obligațiilor puse în sarcina reclamantei, sancțiunea suspendării cauzei devenind astfel operantă .
Având în vedere considerentele de fapt și de drept anterior expuse precum și dispozițiile art. 304 – 312 Cod procedură civilă se constată că în cauză nu sunt incidente motive de nelegalitate sau netemeinicie care să afecteze încheierea recurată, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat.
Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul promovat de recurenta reclamantă B. M. împotriva încheierii de suspendare a judecății cauzei din 15 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. P. M. prin Primar.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.01.203.
Președinte Judecător Judecător
R. Steluța G. I. G. P. A. M. Tăruș
Grefier
I. C.
Red. jud. A.M.Tăruș /Tehn.F.M.
Ex.2/22.02.2013.
21.01.2013
Jud. Fond.D.S..
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Uzucapiune. Decizia nr. 50/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
