Uzucapiune. Decizia nr. 50/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 50/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 30615/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 50/2013
Ședința publică de la 06 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. F.
Judecător M. E. N.
Grefier C. C. S.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de pârâtul M. C. PRIN PRIMAR în contradictoriu cu reclamanții V. M., domiciliat în C., .. 20, jud. D., V. P., domiciliat în C., ., ., împotriva sentinței civile nr. 6250 din 25 aprilie 2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect uzucapiune.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 30 ianuarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și când tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 146 C.p.civ. a amânat pronunțarea pentru astăzi 06 februarie 2013.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 08.11.2011, sub nr._ reclamanții V. M. și V. G. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. C. prin Primar ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dobândirea dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii de lungă durată asupra imobilului teren intravilan în suprafață de 746 m.p. situat în C., .. 20, având ca vecini: la N- . – N. I. și P. Aluix, S – Casa Universitarilor și Butărașcu V., V – Casa Universitarilor și Grădinița 23 și asupra imobilului casă de locuit în suprafață de 199 mp, compusă din 6 camere, demisol și beci, construită din cărămidă și lemn și acoperită cu tablă, situată pe terenul identificat mai sus.
Motivând în fapt acțiunea, reclamanții au arătat că au intrat în posesie imobilelor evidențiate mai sus locuind o vreme cu părinții, iar după decesul acestora singuri, exercitând asupra imobilelor o posesie utilă și sub nume de proprietar.
Au mai arătat că imobilul casă se găsește amplasat pe terenul de 746 m.p. și a fost construită de antecesorii acestora, undeva în jurul anului 1850, iar de atunci a fost locuită neîntrerupt de autorii săi și de reclamanți singuri de peste 40 de ani, terenul având aceeași conformație și dimensiuni și în perioada regimului comunist dar și după anul 1990.
S-a mai precizat că terenul de 746 m.p,. și casa de locuit nu au fost retrocedate vreunei persoane în temeiul legilor reparatorii și nici a celorlalte dispoziții de fond încât sunt îndeplinite prevederile impus de art. 1847 C.civil.
Au mai precizat reclamanții că potrivit dispoziției menționate mai sus „ca să se poate prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar”, iar având în vedere că sunt îndeplinite cumulativ aceste cerințe sunt in situația de a invoca beneficiul prescripției în folosul lor în contradictoriu cu pârâtul M. C. prin Primar.
În susținere a invocat prevederile art. 82 din legea nr. 71/2011 și art. 930- 934 din codul civil.
Au evaluat provizoriu bunurile la suma de_ lei.
La data de 28.03.2012 reclamanții au depus cerere precizatoare în sensul că solicită să se constate dobândirea dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii de lungă durată asupra unui teren în suprafață de 755 m.p. situat în C., .. 20, având ca vecinătăți: la N- . - N. I. și P. Aluix, la S- Butarescu V. și Casa Universitarilor, iar la V- Casa Universitarilor și Grădinița nr. 23.
Prin sentința civilă nr. 6250 din 25 aprilie 2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanții V. M. și V. G., în contradictoriu cu pârâtul M. C. prin Primar.
A fost constatat dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului situat în C., .. 20, jud. D., compus din teren în suprafață de 755 mp cu următoarele dimensiuni și vecinătăți: N - .,79 m ( pct. 1-2-3); E - N. I.= 39,93 mp ( pct. 3-4-5-6), P. Aluix = 7,23 m ( pct. 6-7), Sud - Butărescu V. = 5,25 m ( pct. 7-8); Casa Universitarilor = 14,58 m ( pct. 8-9), V - Casa Universitarilor = 1,12 m ( pct. 9-10); grădinița nr. 23 = 49,45 m ( pct. 1-12-11), grădinița nr. 23 = 2,85 m (pct. 10-11) conform raportului de expertiză realizat în cauză de expert tehnic C. A.; casă de locuit cu parter și pivniță, casă de locuit cu demisol și parter, conform raportului de expertiză realizat în cauză de expert P. M. I., prin uzucapiune.
S-a luat act că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat și reținut că prin procesul verbal de vecinătate încheiat la data de 18.08.2009, în temeiul Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, în conformitate cu Regulamentul privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară, reclamantul V. M. și vecinii săi, N. I., P. Aluix, Butarescu V., au procedat la recunoașterea și stabilirea limitei și vecinătăților imobilului situat în C., .. 20, jud. D., întocmindu-se și schița anexă.
Potrivit certificatului de sarcini nr. 1109/2012 emis de OCPI D. asupra imobilului situat în C., .. 20, pe numele lui V. I., nu s-au găsit înscrise sarcini.
Potrivit certificatului fiscal eliberat la cererea reclamantului V. M., asupra imobilului situat în C., .. 20, nu există creanțe bugetare neachitate.
Din declarația martorilor D. E. și Z. E., instanța reține că reclamanții stăpânesc imobilul de peste 30 ani, nu au fost tulburați în posesia imobilului, terenul este îngrădit și are aceleași dimensiuni, iar pe teren se află un imobil construit înainte de anul 1940.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză specialitatea construcții civile, realizat de expert inginer P. M. I., construcția în cauză, este compusă din două corpuri unul în prelungirea celuilalt, corpul 1 este compus din parter și pivniță, construit în anul 1884, iar corpul 2, demisol și parter, construit în anul 1864, situate în C., .. 20, jud. Dolh, având următoarele vecinătăți: N – . – N. I. și P. Aluix, S – Casa Universitarilor și Butărescu V., V – Grădinița nr. 23.
Valoarea corpului 1, casă de locuit cu parter și pivniță este de_,40 lei Ron, iar a corpului 2, casă de locuit cu demisol și parter este de_,36 lei Ron.
Valoarea totală a casei de locuit corpul 1+corpul 2 este de_,76 lei Ron, evaluarea fiind făcută la valoarea actuală de circulație.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză specialitatea topo-cadastru realizat de expert C. A., imobilul deținut de reclamanții V. M. și V. G. este situat în C. pe . nr. 20, jud. D. și la data efectuării expertizei are suprafața totală rezultată din măsurători S=755 mp, cu următoarele dimensiuni și vecinătăți: N- ..t=13,79 m, pct. 1-2-3, E – N. I., D.t =39,93 m, pct. 3-4-5-6 și P. Aluix D=7,23 m, pct. 6-7, S – Butărescu V. D=5,25 m, pct. 7-8 și Casa Universitarilor D=14,58 m, pct. 8-9, V – Casa Universitarilor D=1,12 m, pct. 9-10, Grădinița nr. 23, D.t=49,45 m, pct. 1-12.11, Grădinița nr. 23 D=2,85 m, pct. 10-11.
Întreaga suprafață de teren este delimitată pe toate laturile cu garduri și ziduri construcții.
Instanța a stabilit taxa de timbru totală, la valoarea calculată în raportul de expertiză, teren și casă, în sumă de 4203,81 lei și 5 lei timbru judiciar, achitate de reclamanți.
Potrivit art. 1890 C. Civil toate acțiunile atât reale cât și personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care n-a definit un termen de prescripție, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu, și fără să i se poată opune reaua-credință, iar potrivit art. 482 C. Civil proprietatea unui lucru mobil sau imobil dă drept asupra tot ce produce lucrul și asupra tot ce se unește, ca accesoriu, cu lucrul, într-un mod natural sau artificial. Acest drept se numește: drept de accesiune.
Instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii și accesiunii imobiliare și a admis acțiunea așa cum a fost precizată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, calificat de instanță prin încheierea de ședință de la 31 octombrie 2012, drept apel, pârâtul M. C., prin Primar, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivare, se arată că hotărârea primei instanțe este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât din probele administrate reiese că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului situat în C., ..20, județul D.. Reclamanții nu au făcut dovada că au stăpânit și au exercitat posesia sub nume de proprietar, potrivit art. 1847 Cod Civil, iar simpla folosință nu conferea un drept de proprietate asupra acestuia, nefiind întrunite cerințele art. 111 C.pr.civ.
Se mai arată că instanța nu a analizat îndeplinirea obligațiilor fiscale de către reclamanți în raport cu suprafața de teren care pretind că au posedat-o ca buni proprietari, data de la care s-a făcut declarația de impunere și actele doveditoare care au stat la baza înregistrării la masa impozabilă,nefiind solicitat dosarul fiscal. Simplul certificat fiscal care atestă că nu există creanța bugetare nu poate face dovada plății impozitelor aferente suprafețe de teren și construcțiilor, pe perioada prescripției achizitive și nici nu poate justifica posesia utilă.
Uzucapiunea presupune o posesie neviciată, adică utilă, posesie care trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Cu privire la petitul privind constatarea dreptului de proprietate asupra casei de locuit, apelantul arată că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu există un raport juridic obligațional între acesta și reclamanți, atât timp cât M. C., ori statul și nicio altă persoană, cu excepția reclamantului, nu invocă un drept asupra construcțiilor, persoana interesată având la îndemână procedura specială reglementată de Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
Pentru ca Municipiului C. să i se recunoască legitimare procesuală pasivă în litigii de genul celor analizate, este necesar să fi contribuit din fonduri publice la edificarea construcțiilor, ce fac obiectul litigiul, opri să fi eliberat un act administrativ care să-i confere Municipiului C. un drept asupra construcțiilor, cum ar fi preluarea abuzivă ori expropriere a acestor construcții, ori să se fi constatata printr-un certificat de vacanță succesorală dreptul de proprietate al Municipiului C. asupra acestor construcții, ceea ce este exclusiv atât timp cât pot existat moștenitori constatați cu certificat de moștenitor.
Instanța de fond a apreciat în mod greșit taxa de timbru, dat fiind faptul că terenul în suprafața de 755 m.p. nu a fost evaluat în cuprinsul sentinței nefăcându-se referire la aceasta.
Astfel, conform raportului de evaluare întocmit de camera Notarilor Publici C. și însușit de către D.F.F.P.D. valoarea terenului este de_ lei.
Intimatul V. M. a formulat întâmpinare, prin care arată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale, raportat la situația juridică dedusă judecății, în contextul în care a probat exercitarea unei posesii utile și neviciate, astfel cum impun dispozițiilor art.1847 Cod Civil,
Depozițiile martorilor audiați au evidențiat fără drept de tăgadă că autorii reclamanților și în continuare intimatul V. M., împreună cu soția sa au exercitat posesia.
În ce priește calitatea procesuală a apelantului, realizarea dreptului în procedura judiciară nu poate fi opusă decât acestei entități, de vreme ce raportul juridic obligațional nu poate fi imputat unei alte persoane, autoritatea administrativ-teritorială fiind singura în măsura în care să emită pretenții asupra tuturor bunurilor amplasate pe teritoriul acestora.
Critica referitoare la stabilirea taxei de timbru este nefondată, în condițiile în care prima instanță a impus cerința timbrajului acțiunii la nivelul valorilor rezultate din expertizele efectuate în cauză, atât pentru teren cât și pentru imobilul casă de locuit.
În ședința publică din 26.09.2012, față de împrejurarea că intimata reclamantă a decedat, instanța a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor acesteia, V. M., care are deja calitatea de parte în proces și V. P..
La solicitarea apelantului, instanța a dispus efectuarea unei adrese către Primăria Mun. C. Direcția de Impozite și Taxe pentru a comunica actele aflate în dosarul fiscal al imobilului, răspunsul la această adresă, împreună cu actele aferente, fiind înaintat la data de 29.11.2012, respectiv 15.01.2013.
Examinând sentința apelată, conform art. 295 C.proc.civ., prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce succed:
Critica referitoare la lipsa calității procesuale pasive a apelantei pârâte cu privire la cererea de constatare a dreptului de proprietate asupra casei de locuit este neîntemeiată întrucât, deși nu este nici proprietar al terenului și nici constructor al imobilului în litigiu, apelantul pârât are legitimitate procesuală pasivă întrucât în calitate de autoritate a administrației publice locale poate contesta dreptul de proprietate al intimaților reclamanți, această unitate administrativ teritoriala având în patrimoniul sau, pe lângă alte drepturi si datorii patrimoniale, un drept de proprietate asupra bunurilor din domeniul public si privat. De asemenea, iar in ceea ce privește construcțiile in litigiu, calitatea procesuala pasiva a unității administrativ-teritoriale M. C. este justificata și prin aceea ca doar autoritățile administrației publice locale pot contesta dreptul de proprietate al reclamanților asupra construcțiilor.
Este întemeiată însă critica referitoare la neîndeplinirea condițiilor cerute de art. 1847 cod civil de la 1864 pentru existența unei posesii care să ducă la prescripția achizitivă.
Astfel, potrivit adresei nr._/21.11.2012 a Direcției de Impozite și Taxe a Primăriei Mun. C., în evidențele fiscale imobilul în litigiu, situat în C., .. 20 (fost .. 22 și .) figurează ca aparținând numiților: V. M. (36%din imobil), M. S. A. (24% din imobil) și I. R. (40% din imobil). De asemenea, tribunalul constată că prin decizia civilă nr. 56/29.01.2009 a Tribunalului D., definitivă și irevocabilă prin nerecurare, s-a luat act de tranzacția părților în sensul ca imobilul în litigiu, situat în C., .. 20, compus din două corpuri de clădire și teren în suprafață de 748 mp, să rămână în indiviziune în următoarele cote: V. M. (36%din imobil), M. S. A. (24% din imobil) și I. R. (40% din imobil).
În drept, potrivit art. 1890 C.civ. toate actiunile atât reale cât si personale, pe care legea nu le-a declarat imprescriptibile si pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin 30 ani, fara ca cel care invoca aceasta prescripție sa fie obligat a produce vreun titlu, si fara sa i se poată opune reaua-credința.
Potrivit art. 1837 C.civ., prescripția este un mijloc de a dobândi proprietatea, iar conform art. 1846 al. 1 C. civ., orice prescripție este fondata pe faptul posesiunii. Pentru a putea prescrie se cere, in lipsa unui just titlu, o posesiune utila pe o perioada de cel puțin 30 de ani, utilitatea posesiei apreciindu-se in funcție de disp. art. 1847 C.civ. In baza art. 1860 C.civ. orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția, sa unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său.
Potrivit art.1853 Cod Civil, "Actele ce exercitam sau asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adică în calitate de locatari, depozitari, uzufructuari etc., sau asupra unui lucru comun, în puterea destinației legale a aceluia, nu constituie o posesiune sub nume de proprietar." Prin urmare, legea califica expres stăpânirea exercitata asupra unui bun aflat în proprietate ., ci detenție precara.
În speța, intimații reclamanți tind a opune apelantei, o posesie utila, însa în virtutea textului legal amintit și ținând cont de calitatea lor de coproprietari, ce rezultă din dispozitivul deciziei mai sus arătate, aceștia sunt prezumați a exercita numai o detenție precara asupra bunului, rezultata din situația de coproprietate existenta. În aceste condiții, si având în vedere si dispozițiile art. 1855 Cod Civil ("Când posesorul a început a poseda pentru altul, se presupune ca a conservat aceeași calitate, daca nu este proba contrarie"), revenea reclamanților sarcina de a răsturna prezumțiile instituite de lege, mai sus amintite, si de a proba ca se întâlnește în cauza vreuna dintre modalitățile reglementate de art.1858 Cod Civil, de intervertire a precarității în posesie utila, spre exemplu în forma negării dreptului celorlalți coproprietari, prin acte de rezistenta la exercițiul dreptului lor. Asemenea împrejurări nu au fost reținute în cauza, motive pentru care se apreciază ca stăpânirea exercitata de reclamanți cu privire la bunul litigios nu întrunește elementele unei posesii utile, necesare pentru a prescrie. Devin lipsite de relevanta argumentele intimaților-reclamanți legate de caracterul util si de însușirile posesiei pe care o pretind, deoarece tribunalul constata ca nu se poate vorbi despre o posesie în sensul art.1846 alin.2 si urmatoarele Cod Civil.
Față de cele expuse mai sus, în temeiul art. 296 C.proc.civ., tribunalul va admite apelul, va schimba în tot sentința apelată și pe fond va respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul declarat de pârâtul M. C. PRIN PRIMARm cu sediul în C., ., nr.7, județul dolj,în contradictoriu cu reclamanții V. M., domiciliat în C., .. 20, jud. D., V. P., domiciliat în C., ., .. 1, . ,jud. D., împotriva sentinței civile nr. 6250 din 25 aprilie 2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Schimbă sentința civilă atacată în sensul că respinge acțiunea.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Februarie 2013.
Președinte, G. C. F. | Judecător, M. E. N. | |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.G.C.F.
Tehn.F.M./5 ex.
Jud.fond:A.G.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 14/2013. Tribunalul DOLJ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 123/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
