Partaj judiciar. Sentința nr. 1915/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1915/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 07-06-2013 în dosarul nr. 1539/201/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1092/2013
Ședința publică de la 07 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător G. C. F.
Judecător L. M.
Grefier G. D.
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâtul N. C.(fost M.) împotriva sentinței civile nr. 1915/22.10.2012 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosar nr. 1539 /201/2012, în contradictoriu cu reclamanta P. Ș., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reprezentată de avocat G. B., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar intimata a depus înscrisuri, cu duplicat.
Avocat G. B. pt. intimată arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de solicitat.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat G. B. pt. intimată solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat și plata transportului, depunând la dosar două bonuri fiscale privind contravaloarea carburantului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Reclamanta P. Ș. a chemat in judecată pe pârâtul N. C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate deschisă succesiunea autoarei M. Graziela, decedată la data de 13.11.2010, cu ultimul domiciliu în . ca moștenitori pe reclamantă, moștenitor testamentar și pârâtul, în calitate de nepot de fiu ; să se constate calitatea sa de moștenitor testamentar asupra întregii averi succesorale conform testamentului nr. 2170/17.08.2010 emis de BNP S. F. din Calafat, să se constate că este unica moștenitoare a autoarei, iar pârâtul N. C. este străin de moștenire prin neacceptarea succesiunii în termenul legal; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea in fapt a acțiunii, a arătat că la data de 13.11.2010, a decedat M. Graziela, iar la decesul acesteia au rămas bunuri: imobil casă de locuit situat în . din 3 camere, bucătărie, hol și pivniță, construit din chirpici si acoperit cu țiglă, pătul cu magazie construite din lemn si scânduri acoperite cu țiglă, suprafața de 0,2810 ha teren arabil intravilan in . sentinței civile nr. 38/25.01.2010 ; acțiuni nominative . în valoare totală de 1.000.000 lei conform certificatului de acționar nr._/29.11.1996 emis de SIF OLTENIA SA.
A menționat că prin testamentul autentificat sub nr. 2170/2010, defuncta M. Graziela a instituit-o legatar universal, urmând să stăpânească în deplină proprietate întreaga sa avere mobilă si imobilă existentă în patrimoniul său la data decesului. A luat această măsură deoarece, in timpul vieții, fiind bătrână și bolnavă, ea a fost cea care a avut grijă de mătușa sa, iar la decesul acesteia a suportat cheltuielile de înmormântare.
Defuncta a avut doi copii care i-au predecedat, iar pârâtul a fost plecat din localitate de mult timp, nu s-a interesat de bunica sa si nici de averea succesorală.
După decesul autoarei, a fost singura care a acceptat succesiunea, rămânând in imobilul succesoral, iar pârâtul nu a acceptat expres sau tacit succesiunea in termenul prevăzut de lege, acesta fiind plecat din localitate si din imobil, nemanifestându-și interesul față de averea succesorală, respectiv nu a săvârșit acte juridice sau fapte materiale din care să rezulte fără echivoc că a acceptat succesiunea.
A evaluat provizoriu masa bunurilor succesorale la valoarea de 500 lei.
La data de 25.06.2012, pârâtul N. C. a formulat întimpinare, prin care a solicitat admiterea in parte a acțiunii reclamantei, respectiv cu privire la capetele 1 si 2, respingerea acțiunii ce reprezintă capetele 3 si 4, obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, a motivat că este moștenitorul rezervatar al bunicii sale M. Graziela, decedata la 13.11.2010, venind prin reprezentarea tatălui său, M. A., predecedat la 21.05.2008.
A menționat că a luat cunoștința de decesul bunicii sale la 17.04.2012, când a primit citația însoțită de copie de pe cererea de chemare in judecată a reclamantei.
Pentru că defuncta M. Graziela locuia la distanță mare de locuința sa, respectiv cca. 350 km. și pentru faptul că nu avea telefon, legătura lor era foarte rară si anevoioasă, el fiind în relații normale de familie cu aceasta.
A mai arătat că defuncta a instituit-o pe reclamantă prin testamentul încheiat, legatar universal, dar in cuprinsul acestui testament s-a făcut mențiunea expresă că are moștenitori rezervatari si că a luat cunoștință de prevederile art. 841 c.civ.
Reclamanta a fost de rea-credință, împiedicându-l să participe la înmormântarea bunicii sale si implicit să accepte moștenirea de pe urma acesteia, având obligația să îl anunțe de decesul bunicii sale prin orice mijloc de comunicare, dar nu l-a anunțat despre deces.
De asemenea, a arătat că în calitatea sa de legatar universal si in conformitate cu disp. art. 893 c.civ., reclamanta este obligată la datoriile si sarcinile succesiunii personal până la concurenta părții sale, întrucât, prin s.c.nr. 38/2010, testatoarea reclamantei a fost obligată la plata unei sulte in sumă de 9555 lei, pe care el nu a primit-o până in prezent.
Pârâtul a precizat că in cererea de chemare in judecată, reclamanta nu a trecut unele bunuri primite de bunica sa prin hotărârea judecătorească, respectiv grajdul și împrejmuirea, cele 1000 de acțiuni au fost evaluate la 1.000.000 lei deși prin hotărâre au fost evaluate la suma de 1230 lei, a evaluat masa succesorala la suma de 500 lei, in loc de 18.620, așa cum s-a făcut prin hotărâre.
Prin încheierea din 24.09.2012, s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecata capătului de cerere privind acțiunile nominative cuprinse in certificatul de acționar nr._/1996 emis de SIF OLTENIA.
La data de 15.10.2012, pârâtul a formulat o precizare la întâmpinare, invocând excepția prematurității introducerii acțiunii de către reclamantă, întrucât nu și-a onorat pana in prezent obligațiile rezultate din dispozițiile sentinței civile nr. 38/2010, iar in subsidiar, a solicitat admiterea în parte a acțiunii, să se constate deschisă succesiunea autoarei M. Graziela având ca moștenitori pe reclamantă si pârât, să se constate calitatea de moștenitor testamentar a reclamantei precum si calitatea sa de moștenitor legal, dreptul fiecăruia in cotă de ½ din întreaga masă succesorală si să se dispună ieșirea din indiviziune si atribuirea in natură a bunurilor în funcție de cotele fiecăruia.
A solicitat, de asemenea, respingerea capetelor de acțiune 3 si 4.
La aceeași dată, a formulat cerere de reducere a legatului intitulat "testament", efectuat de autoarea M. Graziela în favoarea reclamantei, până la limita cotității sale disponibile.
Prin sentința civilă nr.1915/22.10.2012, pronunțată de Judecătoria Craioa, în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea precizată de reclamanta P. Ș., împotriva pârâtului N. C..
A fost respinsă cererea reconvențională de reducere a legatului, formulată de pârât.
S-a constatat deschisă succesiunea defunctei M. Graziela la data de 13,11,2010 iar ca moștenitoare acceptanta pe reclamanta P. Ș.-legatar universal conform testamentului nr 2170/17,08,2010.
S-a constatat că pârâtul N. C., nepot de fiu, este străin de succesiune, prin neacceptarea in termen a succesiunii conform art 700 CC
S-a constatat că masa succesorala se compune din bunuri imobile cuprinse în .,01,2010 a Judecătoriei Calafat: casa cu 3 camere, bucătărie, hol și pivniță, grajd, patul, magazie, împrejmuire si suprafața de 2810 mp teren intravilan in . Noi si revine reclamantei ca unica moștenitoare a defunctei.
A fost obligat pârâtul la 1359 lei cheltuieli de judecata către reclamanta.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 38/25.01.2010 pronunțată de Judecătoria Calafat in dosarul nr._, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta M. Graziela împotriva pârâtului N. C., in contradictoriu cu intervenienta ..
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta M. E., in contradictoriu cu M. Graziela, N. C-tin si . Calafat si cererea reconvențională formulată de pârâtul N. C-tin si cererea de intervenție in interes propriu, formulată de intervenienta ..
S-a confirmat raportul de expertiză întocmit de expert D. N., in unica variantă propusă si s-au atribuit loturile conform opiniei expertului, după cum urmează:
Lotul nr. 1 pentru M. Graziela – primește întreaga masă partajabilă in valoare de 13.010 lei: imobil situat în com. Ciuprcenii Noi . din casă din chirpici cu 3 camere, bucătărie, hol si pivniță, grajd, magazie – pătul, împrejmuire, 1000 acțiuni nominative . cu numerele de ordine de la_ la_, cu valoare nominală de 1000 lei fiecare, în valoare totală de 1000.000 lei, conform certificatului de acționar nr._/29.11.1996 emis de SIF OLTENIA SA. Plătește sultă pârâtului N. C-tin, 5.340 lei.
S-a confirmat raportul de expertiză tehnică agricolă întocmit de expert R. N. in var. a IV-a de lotizare, si s-au atribuit loturile după cum urmează:
Lotul nr. 1 M. Graziela – primește suprafața de 2810 mp. teren intravilan in . Noi, cu următorul amplasament: in T 10 P 1130 suprafața de 2010 mp. cu vecini: N – Cc 1128-P. P., E – B. M., S – B. C-tin, V – Cc 1128, Ds 1073 ; în T 10 P 1128 suprafața de 200 mp. cu vecinatati :N – A 1130, E – F. O., S – A 1130, V – A 1130 ; in T 10 P 1128 suprafața de 600 mp. cu vecini: N – P. P., E – A 1130, S – A 1130, V – Ds 1073. Dă sultă pîrîtului M. C. (N. C-tin), 4.215 lei.
Prin testamentul autentificat sub nr. 2170/17.08.2010 la BNP S. F. din Calafat, M. Graziela a dispus ca după încetarea sa din viață P. Ș. să stăpânească in plină proprietate întreaga sa avere mobilă si imobilă ce se va găsi in patrimoniul său in momentul încetării sale din viață, instituit-o legatar universal.
La data de 13.11.2010, a decedat M. Graziela cu ultimul domiciliu in com. Ciupercenii Noi ., având ca moștenitori pe P. Ș., in calitate de moștenitor testamentar, legatar universal si N. C., nepot de fiu.
Masa succesorală a autoarei se compune din bunuri imobile: imobil situat in com. Ciupercenii Noi . din casă din chirpici cu 3 camere, bucătărie, hol si pivniță, grajd, magazie – pătul, împrejmuire si suprafața de 2810 mp. teren intravilan în com. Ciupercenii Noi . Tarlaua 10 Parcelele 1130, 1128, dobândite de defunctă prin sentința civilă nr. 38/25.01.2010 a Judecătoriei Calafat.
Reclamanta a suportat cheltuielile de înmormântare la decesul autoarei si a intrat în posesia bunurilor succesorale pe care le folosește și le administrează, a plătit taxele si impozitele aferente.
Asupra excepției de neacceptare in termen a succesiunii, de către pârât, instanța a reținut, potrivit disp. art. 700 c.civ., ca "dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii."
Pârâtul este nepot de fiu predecedat, al defunctei M. Graziela, moștenitor rezervatar .
Rezerva succesorală este o parte a moștenirii, deferită de lege, iar din această calificare rezultă că ea nu poate fi pretinsă decât de persoanele care vin efectiv la moștenire, ceea ce înseamnă că prin clasa de moștenitori din care fac parte sau gradul de rudenie, au vocație succesorală utilă, au capacitate succesorală, nu sunt nedemne si nici nu au renunțat la moștenire.
Pârâtul nu a acceptat succesiunea expres sau tacit. El nu și-a manifestat intenția neîndoielnică de a accepta succesiunea prin acte juridice sau fapte materiale, pe care nu le-ar putea face decât în calitatea sa de erede și care lasă a se presupune neapărat intenția de acceptare.
Astfel pârâtul nu a participat la înmormântarea defunctei, iar după deces nu a mai locuit niciodată in domiciliul succesoral, nu a preluat bunuri sau produse din gospodăria defunctei, nu a plătit impozite, nu a făcut acte de folosința asupra averii ramase.
Paratul nu a avut relații de familie specifice cu bunica sa și nu au comunicat in nici un fel motivând ca aceasta nu avea telefon. El a plecat din localitate de la vârsta de 6 ani iar in perioada adolescentei a mai venit de 5-6 ori in perioada in care si tatăl sau M. A. era în viață, dar era arestat, așa cum a recunoscut la interogatoriu.
In anul 2009, M. Graziela a deschis acțiune de partaj judiciar in care pârât a fost N. C.. In acest dosar el nu s-a prezentat, la judecata participând prin formularea unei cereri reconvenționale.
Martorii au arătat că prin acest proces defuncta a dorit să-și stabilească dreptul său de proprietate, cu intenția de a înstrăina bunurile deoarece, fiind grav bolnavă nu avea nici un ajutor si avea cine să o întrețină.
Deși a cunoscut această intenție a defunctei, in urma unei discuții telefonice, pârâtul nu s-a mai interesat de starea de sănătate a bunicii sale, manifestând dezinteres atât față de aceasta cât și față de averea sa.
În întâmpinare, el a susținut că a fost împiedicat de către reclamantă să cunoască data decesului autoarei sale, prin aceea că nu l-a anunțat despre deces si despre înmormântare, susțineri irelevante în cauză.
In realitate, din probe a rezultat ca între reclamantă care este nepoata de sora a defunctei și pârât nu au existat niciodată relații, nu s-au cunoscut personal și nu și-au manifestat legătura de rudenie.
Cu toate acestea reclamanta a dorit să-l înștiințeze pe pârât despre decesul autoarei si in acest scop a sunat la un număr de telefon pe care l-a găsit în casa defunctei, dar nu a răspuns nimeni, acest aspect fiind confirmat de martora B. E., care a participat la înmormântare.
În raport de aceste considerente, instanța a apreciat că excepția invocată este întemeiată, pârâtul fiind străin de succesiune prin neacceptarea în termen, iar reclamanta este unica moștenitoare a defunctei, urmând să culeagă întreaga masă succesorală rămasă la decesul acesteia.
În speță, pârâtul, deși a avut asistență juridică calificată prin avocat, nu a cerut reducțiunea testamentului, întâmpinarea formulată nefiind echivalentă cu o astfel de cerere .
Abia la data de 15.10.2012, în ședința de fond, a depus cerere pentru reducerea legatului, cerere care, fiind formulată peste termenul legal, este inadmisibilă, urmând să fie respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, calificat drept recurs, pârâtul N. C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, recurentul arată că este moștenitor rezervatar al bunici sale, M. Graziela, cu ultimul domiciliul în comuna Cipuercenii Noi, . data de 13.11.2010, venind prin reprezentarea tatălui său M. A., predecedat la data de 21.05.2008.
Mai arată că a luat cunoștință de decesul bunicii după data de 17.04.2012, dată când trebuia să primească prima citație.
Reclamanta l-a citat la o altă adresă decât cea la care locuia efectiv de aproximativ 3 ani, iar faptul că prima citație împreună cu copia de pe acțiune a ajuns la recurent este o pură întâmplare datorată salariaților de pe poștă care o cunoșteau pe soacra pârâtului.
Recurentul precizează că locuia la 350 km față de locuința bunicii sale, nu avea telefon, iar legătura cu aceasta era foarte rară și anevoioasă.
În mod greșit a instituit-o pe reclamantă ca legatar universal prin testament.
Reclamanta a dat dovadă de rea credință deoarece avea obligația să îl anunțe pe recurent de decesul bunicii sale pentru a putea participa și acesta la înmormântarea acesteia și implicit să accepte moștenirea de pe urma acesteia dintr-o cauza mai presus de voința pârâtului.
Recurentul menționează că nu este vorba de o neacceptare a moștenirii rămasă de pe urma bunicii sale.
Așadar, recurentul este singurul moștenitor al bunicii paterne, iar intimata reclamantă este moștenitoarea testamentară, având fiecare câte ½ din averea lăsată de aceasta la data decesului intervenit la 13.11._.
În mod greșit prima instanță a reținut că reclamanta a suportat cheltuielile de înmormântare la decesul autoarei si a intrat în posesia bunurilor succesorale pe care le folosește și le administrează, a plătit taxele și impozitele aferente., în realitate cheltuielile de înmormântare au fost suportate din acel ajutor de înmormântare acordat de stat în sumă de 1800 lei, posesia bunurilor succesorale nu putea s-o aibă decât prin luarea consimțimântului de la recurent, iar pentru plata taxelor și impozitelor aferente nu a produs nicio dovadă scrisă.
Cât privește excepția de neacceptare în termen a succesiunii, prima instanță în mod greșit a luat în considerare numai dispozițiile art. 1 ale art. 700 Cod Civil, fără a ține cont de dispozițiile alin.2.
În mod greșit prima instanța a apreciat că susținerile recurentului cum că a fost împiedicat de reclamantă să afle de decesul bunicii sunt irelevante în cauză, în realitate sunt determinante aceste susțineri pentru acceptarea moștenirii respective, iar din declarația B. E., cum că ar fi sunat la un număr de telefona, iar nu a răspuns nimeni rezultă contrariul.
Recurentul arată că la data de 13.10.2012 a depus o cerere pentru reducțiunea legatului, dar în mod greșit prima instanță a respinsă ca fiind inadmisibilă.
Totodată în mod greșit a dispus scoaterea din masa succesorală a acțiunilor nominative.
În drept, invocă dispozițiile art.282-298 C.pr.civ., art. 673 14 C.pr.civ., precum și dispozițiile art.728 și urm. Cod civil.
La data de 29.03.2012, intimata P. Ș. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței.
În mod corect prima instanță a reținut că a suportat cheltuielile de înmormântare, a achitat taxele și impozitele aferente.
Intimată arată că a avut grijă de defunctă, a transportat-o la diferite spitale, în timp ce pârâtul nu s-a interesat niciodată de starea de sănătate a bunicii sale paterne.
Cât privește excepția de neacceptare a succesiunii instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, din declarațiile martorilor și interogatoriu luat recurentului rezultând că nu a venit niciodată în imobil, nu și-a manifestat interesul față de averea succesorală.
Recurentul nu a arătat care a fost motivul de forță majoră care l-a împiedicat să se folosească de dreptul său, pentru ca prima instanță să aprecieze și să se pronunțe, din probele administrate nerezultând acest aspect.
Intimata arată că decesul autoarei a fost public s-a produs în .. D. și nu într-o țară străină iar recurentul, dacă avea o relație firească și se interesa de bunica sa îi era foarte ușor să aibă cunoștință de decesul acesteia.
Apelantul a avut o apărare calificată efectuată de un avocat din cadrul Baroului București, iar acesta nu a depus decât o întâmpinare la termenul din data de 25.06.2012 .
În ceea ce privește cererea recurentului de reducere a legatului menționează că aceasta face obiectul dosarului cu nr._ suspendat la data de 11.12.2012, până la rămânerea definitivă și irevocabilă a soluției pronunțate în acest dosar.
Intimata arată că acțiunile nominative au fost vândute în timpul vieții de către defuncta M. Graziela.
În ședința publică din 26.04.2013, instanța a calificat calea de atac ca fiind recurs.
Examinând sentința recurată, conform art. 3041 C.proc.civ., prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Prima critică este neîntemeiată, posesia exercitată de intimata reclamantă asupra bunurilor succesorale, fiind o stare de fapt, a fost dovedită prin declarațiile martorilor B. E. și P. A. din data de 14.05.2012, coroborate cu răspunsul reclamantei la interogatoriul propus de recurentul pârât. Dovada plății impozitelor pentru imobilul ce face parte din masa succesorală a defuntei a fost făcută prin înscrisurile depuse în fața instanței de fond (filele 31, 32), coroborate cu declarația martorului P. A., precum și cu înscrisul depus în fața instanței de rrecurs.
Conform art. 653 Codul civil de la 1864, "descendentii si ascendentii au de drept posesiunea succesiunii din momentul mortii defunctului. Ceilalti mostenitori intra in posesiunea succesiunii cu permisiunea justitiei”.
Termenul "posesiune" folosit in acest text de lege difera ca inteles fata de cel din art. 1846 C. civ., care defineste posesiunea ceruta de lege pentru a putea uzucapa, deoarece sezina, desemnata ca "posesiunea de drept a succesiunii" nu presupune existenta celor doua elemente constitutive ale posesiei corpus (stapanirea de fapt) si animus sibi habendi (intentia de a stapani bunurile pentru sine).
Atunci când instanța de fond se referă la posesia exercitată de reclamantă asupra bunurilor succesorale nu are în vedere sezina, beneficiu recunoscut de lege doar anumitor categorii de moștenitori legali, ci posesia ca stare de fapt. Pentru dobândirea sezinei, reclamanta a promovat prezenta acțiune.
Nici cea de-a doua critică nu este întemeiată, instanța de fond făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 700 alin. 1 cod civil de la 1864, având în vedere probele administrate în cauză din care reiese faptul că recurentul pârât nu a făcut nici un act de acceptare tacită sau expresă a succesiunii, sarcina acestei acceptări revenindu-i acestuia, potrivit art. 1169 Cod civil.
Jurisprudenta a stabilit, însa, ca data decesului lui de cujus este momentul începerii curgerii termenului de prescriptie pentru acceptarea succesiunii, chiar si în situatia în care unii dintre succesibili nu au cunoscut de decesul autorului lor, singura exceptie admisa fiind atunci când necunoasterea mortii lui de cujus a fost imposibila, ca urmare a unor împrejurari imprevizibile si de neînlaturat. Aceasta solutie se justifica prin aceea ca, în împrejurari obisnuite, exista între rudele în grad succesibil asemenea legaturi încât, multumita lor, aceste rude, în mod normal, trebuie sa cunoasca în termen util atât moartea defunctului, cât si partile active ale mostenirii ce acesta a lasat.
Dispozițiile art. 700 alin. 2 reglementează, în materie succesorală, repunerea în termenul de acceptare a succesiunii, repunere ce poate fi făcută de instanță, doar la cererea expresă a succesibilului, care a fost împiedicat a se folosi de dreptul său. În speță, o asemenea cerere nu există, astfel că aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile.
În lipsa unei cereri de repunere în termenul de acceptare a succesiunii, și cea de-a treia critică ce privește aprecierea probelor ce vizau dovedirea necunoașterii decesului autoarei de către pârât, nu este întemeiată.
Critica privind faptul că instanța de fond nu a soluționat cererea sa de amânare a judecății formulată în ședința publică din 15.10.2012 nu poate fi reținută întrucât potrivit încheierii de ședință o astfel de cerere nu a fost formulată, ci doar ulterior, după închiderea dezbaterilor, prin cererea de repunere pe rol a cauzei. În mod corect instanța de fond a apreciat că întâmpinarea formulată de pârât la data de 25.06.2012 nu are caracterul unei cereri reconvenționale, motiv pentru care nu s-a considerat investită nici cu precizarea la cererea reconvențională depusă la data de 15.10.2012.
În lipsa unei cereri reconvenționale care să îi confere calitate procesuală activă, pârâtul nu se putea opune la modificarea cererii introductive de instanță, sub aspectul componenței masei succesorale, astfel că și ultima critică este nefondată.
Față de cele arătate mai sus, în temeiul art. 312 C.proc.civ., tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., reținând existența cuplei procesuale în sarcina recurentului pârât, tribunalul îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimata reclamantă în fața instanței de recurs, constând în cheltuieli de transport și onorariu de avocat, onorariu ce va fi redus de instanță potrivit disp. art. 274 alin. 3 C.proc.civ., avându-se în vedere atât valoarea pricinii cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de pârâtul N. C.(fost M.) împotriva sentinței civile nr. 1915/22.10.2012 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosar nr. 1539 /201/2012, în contradictoriu cu reclamanta P. Ș..
Obligă recurentul pârât la plata către intimata reclamantă a sumei de 900 lei cheltuieli de judecată (onorariu de avocat redus și cheltuieli de transport).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Iunie 2013.
Președinte, L. A. | Judecător, G. C. F. | Judecător, L. M. |
Grefier, G. D. |
Red.jud.G.C.F.
Tehn.F.M./ 2 ex.
Jud.fond.M.P.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 587/2013. Tribunalul DOLJ | Grăniţuire. Decizia nr. 168/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
