Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 28/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 28/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 13116/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 467/2013
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. F. S.
Judecător S. L. M.
Grefier E. B.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind apelul declarat de apelanta petentă M. F., împotriva sentinței civile nr._ din 28.09.2012 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996) .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat Presacar E. M. pentru apelanta petentă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
- apelanta petentă, a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, în termen, netimbrată cu timbru judiciar în sumă de 0,45 lei ;
Avocat Presacar E. M., depune timbru judiciar în sumă de 0,45 lei și Decizia nr. 141 a Baroului O. cu privire la schimbarea denumirii cabinetului de avocat, solicită încuviințarea cererii de repunere a cauzei pe rol.
Tribunalul, prepune cauza pe rol, față de dispozițiile art. 245 alin 1, C.pr.civ.
Avocat Presacar E. M., învederează că nu mai are cereri de probatorii de formulat.
Nemaifiind cereri de probatorii de formulat, excepții de invocat și constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat Presacar E. M., având cuvântul solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței civile în sensul admiterii plângerii, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 25.05.2012 sub nr._ petenta M. F. a formulat plângere împotriva încheierii de carte funciară nr._/25.01.2012 precum și a încheierii_/04.05.2012 emise de OCPI D., solicitând anularea celor două încheieri și intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al petentei asupra imobilului garsonieră compus dintr-o cameră și dependințe, situat în C., .. P2, ., jud. D. și a cotei indivize din părțile comune.
În motivare a arătat că la data de 23.11.2012 a solicitat pârâtei intabularea în cartea funciară_ a imobilului menționat în baza sentinței civile nr. 1959/02.11.2010 a Judecătoriei B..
La data de 25.01.2012 prin încheierea_ s-a respins cererea petentei, iar la data de 14.02.2012, prin încheierea_ s-a respins si cererea de reexaminare formulată.
A mai arătat că motivul respingerii l-a constituit art. 771 alin. 6 din Legea 571/2003 privind achitarea impozitului la încheierea convenției de înstrăinare.
De asemenea a arătat că o astfel de obligație revine vânzătorului iar Codul Fiscal prevede obligația instanței de a transmite hotărârea judecătorească organului fiscal competent în vederea emiterii deciziei de impunere.
A menționat că dreptul de proprietate nu poate fi încălcat decât în cazuri excepționale cum ar fi cele de utilitate publică, astfel cum prevede art.1 din Protocolul Adițional la Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului.
În drept au fost invocate prevederile art. 20-36, art. 50 alin. 2 din Legea 7/1996, art. 77 indice 1 alin. 6 din Legea 571/2003, art. 1 din Protocolul 1 la Convenție.
În dovedire au fost depuse în copie la dosar: încheierea nr._/25.01.2012, dovada comunicării, încheierea_/2012, sentința civilă nr.1959/02.11.2010 a Judecătoriei B..
Instanța a solicitat actele care au stat la baza celor două încheieri contestate, înaintate la data de 15.06.2012.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr._ din 28.09.2012 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă plângerea formulată de petenta M. F. domiciliată în C., la M. & Asociații Insolvență SPRL ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1959/02.11.2010 a Judecătoriei B. a fost admisă cererea formulată de reclamanta M. F. în contradictoriu cu pârâta N. M., a fost constatată valabilitatea antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 14.08.2008 având ca obiect imobilul garsonieră situat în C., ..P2, ., jud. D., hotărârea judecătorească ținând loc de act autentic de vânzare cumpărare.
În baza sentinței civile, petenta a formulat cerere de înscriere în cartea funciară a dreptului dobândit, înaintată de către B. M. C. I. Biroului de cadastru și Publicitate Imobiliară D., fiind înregistrată la data de 07.12.2011 sub nr._.
OCPI D. a emis către petentă un referat de completare a documentației prin care i-a solicitat acesteia să facă dovada că fost achitat impozitul pe transferul dreptului de proprietate.
Prin încheierea nr._ din data de 25.01.2012 emisă de OCPI D. a fost respinsă cererea de intabulare în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în CF_ a loc. C., formulată de B. M. C. I. în baza sentinței civile 1959/2010 a Judecătoriei B., cu motivarea că nu s-a făcut dovada achitării impozitului pe transferul dreptului de proprietate.
Împotriva acestei încheieri, la data de 16.02.2012 petenta a formulat cerere de reexaminare, respinsă prin încheierea nr._/04.05.2012.
Analizând textele invocate ca temei de drept, instanța a constatat că potrivit disp art. 77 ind 1 alin 1 din Legea 571/2003 modif: " La transferul dreptului de proprietate și al desmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice fel fără construcții, contribuabilii datorează un impozit…."
De asemenea, analizând disp. art. 771 alin 6 din legea 571/2003 modif, instanța a reținut că acestea prevăd că: "… Pentru alte proceduri decât cea notarială sau judecătorească contribuabilul are obligația de a declara venitul obținut în maximum 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, în vederea calculării impozitului. Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului."
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.1517 alin.10 din HG 44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 571/2003, în cazul în care se solicită intabularea dreptului de proprietate sau a desmembrămintelor acestuia, în temeiul hotărârilor judecătorești, registratorii vor verifica existența deciziei de impunere emise de organul fiscal competent și dovada achitării impozitului.
Prin urmare, din textele menționate, instanța a constatat că obligația de a plăti impozitul este o condiție sine qua non dintre cele prevăzute pentru intabularea dreptului de proprietate, neavând relevanță că plata acestor venituri trebuie să se facă de către vânzător și nu de către cumpărător, acesta din urmă având posibilitatea de a achita impozitul în contul vânzătorului, urmând a-și recupera această sumă de la vânzător.
Susținerea petentei în sensul că prin respingerea cererii sale îi este încălcat dreptul de proprietate, nu poate fi primită de instanță întrucât înscrierea în cartea funciară are în prezent efect de opozabilitate față de terți, după cum susține si petenta, iar nu efect constitutiv de drepturi.
De asemenea, potrivit art.1 alin 2 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului dispozițiile alin.1 nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.
Curtea a decis că dreptul statului de a recupera creanțele fiscale neplătite corespunde unui interes general, deoarece privește asigurarea obținerii de venituri care urmează a fi folosite în interesul întregii societăți.
Astfel, instanța a reținut că stabilirea prin lege a obligației de a dovedi plata impozitului în vederea intabulării în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit, nu este de natură a încălca principiul proporționalității între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta M. F., care a arătat, în esență, că Oficiul de Cadastru nu se poate substitui organului fiscal prin cenzurarea dreptului de intabulare, că impozitul este datorat de vânzător, că, potrivit art.77ind.1 alin.6 Cod fiscal organul fiscal competent este obligat să emită o decizie de impunere pe numele vânzătorului, născându-se o creanță fiscală ce poate fi recuperată conform normelor de executare silită; prin sentința apelată s-a cenzurat caracterul public al dreptului de proprietate, reclamanta fiind obligată să execute obligațiile unei terțe persoane.
Apelul este nefondat.
Prima instanță a făcut o analiză riguroasă a situației de fapt deduse judecății și o corectă interpretare a normelor legale incidente, pronunțând o hotărâre legală și temeinică., dând eficiență juridică unui impediment la intabulare reglementat de o normă legală imperativă.
La rezolvarea cauzei se impunea, într-adevăr, a se avea în vedere dispozițiile art.1 alin.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care statuează că dispozițiile primului alineat, referitoare la dreptul oricărui subiect de drept la respectarea bunurilor sale, "nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor".
Norma legală imperativă conținută de art.77 ind.1 alin.1 din Legea 571/2003, care consacră un veritabil impediment la operațiunea de intabulare a dreptului de proprietate, este în concordanță cu prevederile normei europene citate anterior, achitarea obligațiilor fiscale fiind o exigență majoră, ce corespunde interesului general al colectivității.
Totodată, în cadrul prezentului proces civil, instanța de judecată nu poate primi critici împotriva unei norme de drept, ci poate doar să constate concordanța dintre o normă adoptată de legiuitorul intern cu normele conținute de tratatele și convențiile la care România este parte; pentru acest considerent, apare ca nefondată susținerea apelantei potrivit căreia Oficiul de Cadastru nu se poate substitui organului fiscal prin cenzurarea dreptului de intabulare pentru neplata impozitului pe venitul obținut în urma tranzacției imobiliare, dat fiind că registratorul de carte funciară nu a făcut altceva decât să aplice un text de lege în vigoare, cu o reglementare clară și explicită, text care are în vedere atât actele autentificate de notarii publici, cât și hotărârile judecătorești ce servesc drept titlu de proprietate în vederea intabulării.
De asemenea, prima instanță a statuat în mod corect că nu are relevanță, pentru a fi operant impedimentul la intabulare, faptul că plata impozitului trebuie făcută de vânzător, și nu de cumpărător, în condițiile în care plata datoriei fiscale poate face obiectul unei desocotiri ulterioare, iar operațiunea juridică a plății poate fi făcută de orice persoană interesată, conform regulilor în materie.
Se impune și precizarea că, în cazul procedurii notariale de autentificare a actelor de înstrăinare, notarul public este cel care percepe și virează impozitul respectiv către organul fiscal și că într-o situație precum cea dedusă judecății este incident textul din Codul fiscal avut în vedere la soluționarea cauzei, existând aceleași rațiuni în aplicarea sa, indiferent de faptul că anterior formulării cererii de intabulare s-a derulat o procedură notarială ori o procedură judiciară ce a avut ca efect strămutarea dreptului de proprietate dintr-un patrimoniu în altul. Cu alte cuvinte, dobânditorul dreptului de proprietate, titular al cererii de intabulare, ar fi pus în aceeași situație și în cazul în care notarul public ar omite să perceapă impozitul pe tranzacție și să-l vireze la organul fiscal, în sensul că registratorul de carte funciară ar fi ținut să constate existența unui impediment la intabulare derivând din datoria ce incumbă unei alte persoane, motiv pentru care nu se poate institui un tratament juridic diferit față de persoana care a dobândit dreptul de proprietate asupra unui imobil printr-o hotărâre judecătorească cu efect constitutiv de drepturi.
Față de cele arătate, Tribunalul, în temeiul art.296 C.proc.civ., va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta petentă M. F., cu domiciliul ales la M. și Asociații Insolvență din C., ..62, județul D., împotriva sentinței civile nr._ din 28.09.2012 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Noiembrie 2013.
Președinte, D. F. S. | Judecător, S. L. M. | |
Grefier, E. B. |
Red.jud.S.L.M.
Tehn.S.V./4 ex.
Jud.fond-E. S.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 60/2013. Tribunalul DOLJ | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1241/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
