Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 7590/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7590/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 5662/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 419/2013
Ședința publică de la 11 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. F. S.
Judecător S. L. M.
Judecător M. N.
Grefier E. B.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul reclamant R. G. N., împotriva sentinței civile nr. 7590 din 18 mai 2012, de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți S. D., S. G., O. S. și T. E., având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns ; avocat C. M. pentru recurentul reclamant R. G. N., lipsind intimații pârâți: S. D., S. G., O. S. și T. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
- reclamantul R. G. N., a formulat recurs în termen, motivat; netimbrat; au fost comunicate motivele de recurs către intimații pârâți.
Avocat C. M., depune împuternicire avocațială pentru recurentul reclamant R. G. N., taxă de timbru 166 lei, și învederează că nu mai are cereri de probatorii de formulat.
Nemaifiind cereri de probatorii de formulat, excepții de invocat și constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursului ;
Avocat C. M., având cuvântul solicită într-o primă teză; admiterea recursului, casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare ; în subsidiar solicită; admiterea recursului, modificarea sentinței civile în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 09.03.2012 reclamantul R. G. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâții S. D., S. G., O. S. și T. E. a solicitat să se constate că la data de 10.01.2012 a încheiat antecontract de vânzare cumpărare prin care a cumpărat de la pârâți suprafața de 24.400 m.p. teren arabil situat pe raza comunei L., județul D. pe care promitenții vânzători îl dețin în baza titlului de proprietate nr. 2058 din 14.09.2002 și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Motivând în fapt acțiunea a arătat că la data de 10.01.2012 a încheiat cu pârâții un antecontract de vânzare cumpărare prin care a cumpărat suprafața totală de 24. 400 m.p. teren arabil extravilan, după cum urmează: 8000 m.p. în T14 P52, cu vecinii: N- Baluica M., E- DE87/3, E- DE 87/3, S- Ciocanescu I, V- DE 90/1, 11.200 m.p. în T16 P31/1, cu vecinii: N- DE49/5 S- baluica M, S- DE 46, V- G. A., 5200 m.p. în T22 P89 cu vecinii: N- De 159/1, E- G. M., S- DE 139, V_ V. C.. Terenul se află situat pe raza comunei leu, județul D., iar promitenții vânzători îl dețin în baza titlului de proprietate nr. 2058/14.09.2002.
La data încheierii convenției a achitat suma de 4000 lei prețul stabilit cu pârâții, urmând să se prerfecteze și să se încheie în formă autentică contractul de vânzare cumpărare în termen de 30 de zile de la încheierea antecontractului.
Pârâții, deși legal citați, nu s-au prezentat la interogatoriu și nu au depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 7590 din 18 mai 2012, de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul R. G. N., în contradictoriu cu pârâții S. D., S. G., O. S. și T. E., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 10.01.2012 între pârâți, in calitate de promitenți-vânzători și reclamant, in calitate de promitent-cumpărător, s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, prin care părțile contractante își exprimau acordul de voință cu privire la vânzarea, respectiv cumpărarea unei suprafețe de_ mp de teren extravilan situat în . .
Actul juridic în discuție, neîndeplinind condiția „ad validitatem„ a formei autentice, este nul ca vânzare – cumpărare, dar valorează antecontract de vânzare cumpărare în baza principiului conversiunii actului juridic.
Astfel, încheierea acestei promisiuni bilaterale de vânzare – cumpărare a generat în sarcina părților contractante obligații de a face, respectiv de a perfecta în viitor contractul de vânzare – cumpărare în formă autentică.
O dată cu încheierea convenției reclamantul susține că promitentul - vânzător a primit suma menționată în actul sub semnătură privată, reprezentând prețul imobilului ce formează obiectul convenției ,iar promitenta cumpărătoare a intrat în stăpânirea imobilului, după cum reiese din declarația martorului coroborate cu susținerile reclamantului, fără a proba aceste susțineri cu niciun mijloc de probă
Instanța a reținut că antecontractul de vânzare-cumpărare a afost încheiat sub imperiul legii noi, respectiv Codul civil aprobat prin Legea 71/2011, care prevede expres că, în situația în care una dintre părțile care au încheiat o promosiune bilaterală de vânzare-cumpărare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, așa cum prevede art. 1669.
Verificând aplicarea legii civile în timp, instanța a constatat că, potrivit art. 6 alin. 5 C. Civ. și art. 3 din Legea 71/2011, actele și faptele juridice încheiate, ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . noului cond civil, nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau după caz, a săvârșirii ori produceriilor, iar potrivit art. 6 alin. 6 C.civ. și art. 5 alin. 2 din Legea 71/2011, „dispozițiile noului cod civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare al acestuia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al terenurile, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi.”
Astfel, conform principiilor neretroactivității legii civile în timp, prevăzute de art. 6 C.civ. și al aplicării imediate a legii civile noi, actelor și faptelor juridice civile le sunt aplicabile dispozițiile legii civile în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor, cu excepția retroactivității legii civile noi și a ultraactivității legii civile vechi, dacă legea nouă prevede expres o astfel de excepție.
În cazul raporturilor obligaționale, instanța a reținut că se va aplica legea de la data încheierii acestor situații juridice, acestea nefiind expres prevăzute în excepțiile menționate de art. 6 alin. 6 C.civ.
Față de aceste considerente, instanța a aplicat în speță dispozițiile noului Cod civil care prevede că, în conformitate cu art. 1669, (1) Când una dintre părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite.
(2) Dreptul la acțiune se prescrie în termen de 6 luni de la data la care contractul trebuia încheiat.
(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător în cazul promisiunii unilaterale de vânzare sau de cumpărare, după caz.
(4) În cazul promisiunii unilaterale de cumpărare a unui bun individual determinat, dacă, mai înainte ca promisiunea să fi fost executată, creditorul său înstrăinează bunul ori constituie un drept real asupra acestuia, obligația promitentului se consideră stinsă.
Verificând îndeplinirea condițiilor de validitate a promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, instanța a constatat că bunul promis a se vinde se află în circuitul civil, este determinat și individualizat, prețul este stipulat expres în convenție și a fost achitat, terenul intrând în posesia reclamantei, dar nu se face dovada cu nici un mijloc de probă că pârâții au refuzat nejustificat să încheie actul autentic.
Cum în speță nu se face dovada că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev de art. 1669 NCCiv., refuzul pârâților de a se prezenta la interogatoriu neputând fi considerat ca o recunoaștere deplină, atâta timp cât nu se coroborează cu alte mijloace de probă, instanța a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul susținând, în esență, că prima instanță a analizat și interpretat în mod greșit materialul probator administrat în cauză, din care rezultă incontestabil că sunt îndeplinite dispozițiile art. 1669 NCCiv., pârâții refuzând sistematic să încheie contractul în forma autentică cerută de lege.
Recursul este fondat.
Tribunalul constată întemeiate criticile recurentului, într-adevăr, prima instanță în mod eronat a analizat și interpretat materialul probator administrat în cauză, corelativ cu aplicarea neconformă a dispozițiilor legale incidente în materie, soluția pronunțată impunându-se astfel a fi reformată.
Astfel, Tribunalul apreciază că, în mod cert, atât timp cât în antecontractul încheiat de părți la data de 10.01.2012 s-a prevăzut un termen-limită la care pârâții trebuiau să se prezinte la notariat în vederea perfectării vânzării, respectiv în 30 de zile de la data încheierii acestuia, termen ce a expirat înaintea introducerii cererii de chemare în judecată, formulată la data de 09.03.2012, dublat de faptul că pârâții au fost și somați în acest sens, conform notificărilor emise la data de 14.02.2012 (filele 8–11 dos. fond), constituie suficiente elemente pentru a se putea aplica, cu prisosință, prezumția legală instituită de dispozițiile art. 1548 NCCiv., potrivit cărora: "Culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării ".
Într-adevăr, recurentul-reclamant nu a putut face dovada unui refuz expres al pârâților de a-și îndeplini obligația asumată prin antecontract, dovadă de altfel foarte rar întâlnită a fi făcută în cazuistica unor astfel de procese judecate, atât sub imperiul legii vechi civile, dar și a celei noi, constituind chiar o veritabilă excepție, astfel că, de principiu, regula în cazul unor astfel de litigii, cum este și cazul în speță, o constituie refuzul tacit, implicit, al debitorului obligației de a face, de a încheia contractul în forma autentică prevăzută de lege.
O altă interpretare, cum este cea dată de prima instanță și care ar conduce la concluzia că numai în cazul existenței unei dovezi certe a refuzului îndeplinirii unei astfel de obligații este admisibilă o acțiune, ca cea dedusă judecății, nu poate fi apreciată de Tribunal decât ca o rigoare mult prea excesivă, de natură să creeze o preeminență nejustificată a unei astfel de probe, față de celelalte probe și prezumții judecătorești, ce se pot interpreta și aplica în cazul litigiilor de acest fel.
În consecință, instanța de recurs, în condițiile art. 312 alin. 1 și 5 C.pr.civ., urmează să admită recursul dedus judecății, ca fondat, va modifică în tot sentința civilă recurată și, constatând pe deplin incidența dispozițiilor art. 1669 alin. 1 NCCiv., va admite acțiunea și va constata că între pârâți, în calitate de promitenți- vânzători și reclamant, în calitate de promitent-cumpărător, s-a încheiat la data de 10.01.2012 un antecontract de vânzare cumpărare având ca obiect suprafața totală de 24.400 mp, situată pe raza ., teren arabil extravilan compus din parcelele de 8000 mp,_ mp și 5200 mp, identificate în antecontract, pentru care s-a achitat prețul de 4000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurentul reclamant R. G. N., împotriva sentinței civile nr. 7590 din 18 mai 2012, de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți S. D., S. G., O. S. și T. E..
Modifică în tot sentința civilă recurată, în sensul că admite acțiunea.
Constată că între pârâți, în calitate de promitenți - vânzători și reclamant, în calitate de promitent - cumpărător, s-a încheiat la data de 10.01.2012 un antecontract de vânzare cumpărare având ca obiect suprafața totală de 24.400 mp, situată pe raza Comunei L., jud. D., teren arabil extravilan compus din parcelele de 8000 mp,_ mp și 5200 mp identificate în antecontract, pentru care s-a achitat prețul de 4000 lei.
Prezenta hotărâre ține loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2013.
Președinte, D. F. S. | Judecător, S. L. M. | Judecător, M. N. |
Grefier, E. B. |
E.B. 12 Martie 2013
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1241/2013. Tribunalul DOLJ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 14/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
