Acţiune în constatare. Decizia nr. 303/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 303/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-02-2013 în dosarul nr. 8027/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 303/2013
Ședința publică de la 26 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. S.
Judecător L. A.
Judecător D. O.
Grefier L. E. C.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor, care au avut loc în ședința publică de la 19 februarie 2013 și consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea recursului formulat de reclamantul T. M. împotriva sentinței civile nr._ din 26.09.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă T. P., având ca obiect acțiune în constatare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 04.04.2012 reclamantul T. M. a chemat in judecata pârâta T. P., solicitind ca prin hotarirea ce se va pronunta să se constate valabilitatea conventiei -promisiunii de vinzare-cumpărare din 17.08.2009 si să se pronunte o hotarâre care sa tină loc de act autentic al conventiei.
In motivare arată că intre părti s-a incheiat o conventie-intelegere, prin care pirita să ii vindă terenul de 1,16 ha din care 4974 mp in intravilan pe care se află o casă veche, degradata, nelocuibilă. Pretul conventiei a fost de 25 milioane vechi si a fost plătit vinzatoarei la data perfectarii conventiei. Conventia a fost consemnata . semnatura privată intitulat „chitanță” la 17.08.2009 in satul Bujoru, ., jud.D.. Mai arata ca terenul a fost redobindit in proprietatea autoarei vinzatoarei – T. I. A. si este inscris in TDP nr. 1237-9630/13.04.1997.
Mentioneaza reclamantul că desi s-a inteles cu pârâta asupra vinzarii, aceasta doreste sa desfiinteze actele incheiate, pentru a vinde altei persoane la un pret mai mare. Precizeaza ca T. M. si T. A.-sot si sotie- au avut o fiică – T. L. care a decedat; a avut ca mostenitor pe sotul său T. S.-decedat si acesta. După decesul primei sale sotii, T. L., fostă T., T. S. s-a casatorit cu T. P., pirita in cauză, fiind sotie supravietuitoare si singurul mostenitor al lui T. S.. Mai arata ca imobilele vindute se află in posesia reclamantului, iar pirita refuză sa mearga la notar pentru perfectarea actelor in forma autentică.
A arătat că, a mai formulat aceeași cerere împotriva pârâtei ce a format obiectul dosarului nr._/215/2010, în care s-au administrat probe și acțiunea a fost respinsă. A solicitat atașarea acestui dosar.
A depus la dosar chitanța incheiata la 17.08.2009, TDP nr. 1237-9630/13.04.1997, certificat fiscal nr. 2075/18.11.2009-Primaria C., certificate deces – T. A. si T. M., adeverinta nr. 1281/16.07. 2009-Primaria Virvoru de Jos, copie act identitate pirită, taxa timbru, acte de stare civila.
La data de 20.06.2012 reclamantul a precizat acțiunea, înțelegând să evalueze imobilul la 2500 lei și a timbrat la valoare.
Reclamantul a solicitat si instanta a incuviintat proba cu interogatoriul luat pârâtei, apreciind că, probele sunt administrate în dosarul nr._/_ și sunt utile prezentei cauzei, nemaisolicitând alte probe.
Prin sentința civilă nr._/26.09.2012, Judecătoria C. a admis excepția autorității de lucru judecat, respingând acțiunea formulată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, în conformitate cu art. 1201 C.civ. ,,este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate”.
Autoritatea lucrului judecat are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată irevocabil decât o singura dată și nu poate fi combătută printr-o altă hotărâre judecătorească, astfel încât drepturile recunoscute printr-o hotărâre irevocabilă să nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces.
S-a reținut astfel, autoritatea de lucru judecat a prezentei acțiuni în raport de sentința civilă nr._/15.09.2010, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2010, definitivă și irevocabilă prin nerecurare.
Cu acel prilej, instanța a respins acțiunea introdusă de reclamantul T. M., având ca obiect acțiune în constatare prin care să se constate valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare din 17.08.2009 si să se pronunțe o hotărâre care sa tină loc de act autentic al convenției.
Analizând elementele autorității de lucru judecat, instanța de fond a constatat că în ambele cereri, sunt aceleași părți, același obiect și aceeași cauză.
La interpelarea instanței, av. G. pentru reclamant a învederat că nu are alte probe de propus, apreciind că probele administrate în dosarul nr._/215/2010 sunt utile cauzei.
Prin sentința stată în dosarul amintit, instanța a respins acțiunea pe fond reținând că pârâta chemată in judecată nu are calitate de proprietar al terenului ce a făcut obiectul convenției de vânzare-cumpărare, astfel încât să fie întrunite dispozițiile art. 1295 c. civil.
Cum în cauză reclamantul nu a înțeles să administreze alte probe în susținerea cererii sale, invocând probele administrate in dosarul nr._/215/2010, se constată că o altă instanță s-a pronunțat deja cu putere de lucru judecat, asupra acțiunii în constatare.
Astfel, reținându-se îndeplinirea în cauză a triplei identități cerute de dispozițiile art. 1201 Cod civil, instanța a apreciat drept întemeiată excepția autorității de lucru judecat, pe care a admis-o ca atare și, în consecință, a respins cererea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâta, ca existând autoritate de lucru judecat în raport de sentința civilă nr._/15.09.2010, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2010.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul T. M. prin care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În mod greșit instanța a apreciat că în cauză operează excepția autorității lucrului judecat, întrucât a mai existat un proces și a fost respinsă acțiunea pentru că nu s-a făcut dovada cu certificat de moștenitor că pârâta este moștenitoarea soțului său, iar în cauză a fost îndeplinită condiția respectivă, astfel că acțiunea era admisibilă și întemeiată.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C.p.civ., instanța apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată, intimatul reclamant a solicitat să se constate valabilitatea convenției - promisiune de vânzare-cumpărare din 17.08.2009 și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic al convenției, cu privire la terenul de 1,16 ha din care 4974 mp în intravilan pe care se află o casă veche, degradată, nelocuibilă, situat în satul Bujoru, ., jud. D..
Tribunalul reține că prin sentința civilă recurată, a fost admisa excepția autorității de lucru judecat a prezentei acțiuni în raport de sentința civilă nr._/15.09.2010, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2010, prin care instanța a respins acțiunea pe fond reținând că pârâta chemată in judecată nu are calitate de proprietar al terenului ce a făcut obiectul convenției de vânzare-cumpărare, astfel încât să fie întrunite dispozițiile art. 1295 c. civil. De asemenea, instanța de fond a apreciat că în cauză reclamantul nu a înțeles să administreze alte probe în susținerea cererii sale, invocând probele administrate in dosarul nr._/215/2010, care au fost însă, insuficiente, în dovedirea calității de moștenitor.
Analizând actele și înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv actele de stare civilă ale părților, tribunalul constată și reține că, în realitate autoarea T. A. a fost moștenită de nepotul său, T. A., descendent de gradul II (nepot de fiică predecedată - T. L., căsătorită T.), care la rândul său, a fost moștenit de T. Ș. (tatăl său, decedat ulterior fiului), iar acesta din urmă a fost moștenit de pârâta T. P., soție supraviețuitoare.
Tribunalul apreciază astfel, că prima instanță nu a manifestat rol activ, în sensul celor impuse de art. 129 alin. 5 Cod de procedură civilă, în sensul că nu a verificat dacă T. A. are calitate de unic moștenitor legal față de bunica sa, T. A. și nici dacă T. Ș. are calitate de unic moștenitor legal față de fiul său T. A..
Potrivit art. 129 alin. 5 C.proc.civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală pentru aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
Instanța de fond nu a respectat aceste dispoziții, pronunțând o hotărâre susceptibilă de casare, astfel încât în baza art. 312 alin. 3 și 5 C.p.civ., recursul urmează a fi admis, casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, urmând ca în rejudecare, instanța să administreze probe din care să rezulte cine are calitate de moștenitor de pe urma autorilor T. A. și T. A..
Având în vedere motivul de casare pentru care a fost admis recursul, instanța consideră că nu se mai impune și analizarea celorlalte motive de recurs formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul T. M. împotriva sentinței civile nr._ din 26.09.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu intimata pârâtă T. P..
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Februarie 2013.
Președinte, J. S. | Judecător, L. A. | Judecător, D. O. |
Grefier, L. E. C. |
Red.jud.J.S.
Tehn.F.M./3 ex.
Jud.fond-A.G.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 191/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1451/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
