Acţiune în constatare. Hotărâre din 23-09-2013, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-09-2013 în dosarul nr. 27116/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1476/2013
Ședința publică de la 23 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător D. F. S.
Judecător S. L. M.
Grefier E. B.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind recursul declarat de recurentul pârât M. C. PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 2801 din 21.02.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă I. G., având ca obiect acțiune în constatare .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns ; avocat P. D. E., pentru intimata reclamantă I. G., lipsind recurentul pârât M. C. PRIN PRIMAR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
Avocat D. P., învederează că nu mai are cereri de probatorii de formulat.
Tribunalul, ia act că nu mai sunt cereri de probatorii de formulat și constatând dosarul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat D. P., având cuvântul solicită, respingerea excepțiilor invocate de recurentă, excepției lipsei de interes și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, iar pe fond solicită respingerea recursului, menținerea sentinței civile ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
La data de 18.10.2012 reclamanta I. G. a chemat în judecată pe pârâtul M. C. prin Primar, solicitând să se constate dreptul său de proprietate asupra construcțiilor situate în C., ., astfel: casă de locuit compusă din 3 camere, baie, bucătărie, hol, construită din cărămidă, acoperită cu tablă precum și magazie, construită din BCA acoperită cu plăci de azbociment și beci.
Prin certificatul de moștenitor nr. 295/30.11.2004 BNP Ș. F., prin care s-au dezbătut succesiunile autorilor părinți D. I. (decedat la 09.06.1999) și D. E. (decedată la 15.12.1987) precum și prin actul de partaj voluntar încheiat cu aceeași ocazie, a dobândit prin moștenire dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 450 mp precum și asupra construcțiilor existente pe teren, respectiv casă cu 2 camere, sală, bucătărie, magazie, toate situate în C., . – fost teren intravilan situat în T 5 P 338, ., județul D..
A mai arătat că imobilul construcție ce l-a moștenit, a fost edificat de părinții săi, după căsătoria lor, de mai bine de 30 de ani, respectiv în anul 1970 și ulterior decesului tatălui său (1999) reclamanta a efectuat o . îmbunătățiri la imobil, în sensul că a reamenajat o bucătărie de vară ce se afla situată lângă casa de locuit, în cameră de locuit, astfel că imobilul casă de locuit este compus din 3 camere, baie, bucătărie, hol, construită din cărămidă, acoperită cu tablă precum și magazie, construită din BCA acoperită cu plăci de azbociment și beciul a fost edificat lângă casa de locuit.
În toată această perioadă de timp, de la edificarea construcțiilor, inclusiv în prezent, atât reclamanta cât și anterior părinții săi, au stăpânit sub nume de proprietari construcțiile, fiind împlinit termenul de 30 de ani privind uzucapiunea, iar în temeiul art. 492 C.CIV., se prezumă că proprietarul terenului este și cel al construcțiilor; vecinătățile imobilului sunt: N-Ds 807, V-P. A., E-C. M., S-D. C..
În drept, a invocat art. 111 C.P.CIV., art. 1890 și art. 492 C.CIV.
A evaluat provizoriu bunul la suma de 10.000 lei și a depus taxă timbru 20 lei și timbru judiciar 0,3 lei.
Reclamanta a depus la dosar certificat de moștenitor nr. 295/30.11.2004 BNP Ș. F., certificat fiscal nr._/08.10.2012, certificat de nomenclatură stradală și TDP nr. 3556/13.09.2004.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat și instanța a încuviințat proba testimonială, fiind audiați martorii P. M. și Bîrtan Sevastița și efectuarea unei expertize tehnice specialitatea construcții civile pentru identificarea construcțiilor și evaluarea acestora, de către expert P. M. I..
Raportul de expertiză a fost depus la dosar la data de 07.01.2013 și reclamanta a formulat obiecțiuni, în sensul că evaluarea de_,63 lei este foarte mare, având în vedere vechimea construcțiilor ca și degradarea casei, iar reclamanta a formulat precizare la acțiune, solicitând să se constate inclusiv existența gardului, solicitând ca expertul să răspundă și la acest obiectiv.
Răspunsul la obiecțiuni a fost depus la dosar la data de 05.02.2013.
Prin sentința civilă nr.2801/21.02.2013, pronunțată de Judecătoria C.,în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanta I. G., în contradictoriu cu pârâtul M. C. prin Primar.
S-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei, dobândit prin accesiune imobiliară, asupra următoarelor construcții: casă de locuit construită din cărămidă, acoperită cu tablă, compusă din 3 camere, bucătărie, baie, 3 holuri, 2 săli și mansardă, o magazie din bolțari, acoperită cu tablă, o pivniță (beci) - construcție separată de casă din beton, un gard din bolțari la . terenul în suprafața de 450 mp, proprietatea reclamantei, situat în C., ., jud. D..
S-a luat act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin certificatul de moștenitor nr. 295/30.11.2004 BNP Ș. F., prin care s-au dezbătut succesiunile autorilor părinți D. I. (decedat la 09.06.1999) și D. E. (decedată la 15.12.1987) precum și prin actul de partaj voluntar încheiat cu aceeași ocazie, reclamanta a dobândit prin moștenire dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 450 mp, cu vecinii: N-Ds 807, V-P. A., E-C. M., S-D. C., precum și asupra construcțiilor existente pe teren, respectiv casă cu 2 camere, sală, bucătărie, magazie, toate situate în C., . – fost teren intravilan situat în T 5 P 338, ., ., județul D..
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă că imobilul construcție ce l-a moștenit reclamanta, a fost edificat de părinții săi, după căsătoria lor, de mai bine de 30 de ani, respectiv în anul 1970 și ulterior decesului tatălui său (1999) reclamanta a efectuat o . îmbunătățiri la imobil, în sensul că a reamenajat o bucătărie de vară ce se afla situată lângă casa de locuit, în cameră de locuit, astfel că în prezent pe terenul de 450 mp se află următoarele construcții: casă de locuit construită din cărămidă, acoperită cu tablă, compusă din 3 camere, bucătărie, baie, 3 holuri, 2 săli și mansardă, o magazie din bolțari, acoperită cu tablă, o pivniță (beci) - construcție separată de casă din beton, un gard din bolțari la . terenul în suprafața de 450 mp, proprietatea reclamantului, situat în C., ., jud. D., așa cum au fost identificate de expertiza efectuată în cauză.
În toată această perioadă de timp, de la edificarea construcțiilor, inclusiv în prezent, atât reclamanta cât și anterior părinții săi, au stăpânit sub nume de proprietari construcțiile, fiind împlinit termenul de 30 de ani privind uzucapiunea.
Conform art. 490 C.CIV. "proprietarul poate face asupra pământului toate plantațiile și clădirile ce găsește de cuviință", iar conform art. 492 C.CIV., se prezumă că proprietarul terenului este și cel al construcțiilor, până ce se dovedește din contră.
Față de această prezumție legală, instanța în temeiul art. 111 C.P.CIV., a admis acțiunea așa cum a fost precizată, apreciind că este întemeiată.
Instanța a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, susținând, în esență că acțiunea este inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile accesiunii, în sensul art. 492 C.civ., coroborat cu art. 111 teza I Cpr.civ., în ceea ce privește imobilul-casă în litigiu; de asemenea, pârâtul a mai susținut că nu are calitate procesuală pasivă, pentru că nu este persoana obligată în raportul juridic de drept substanțial dedus judecății și nici persoana față de care intimații-reclamanți să poată stabili existența unui drept potrivnic, neavând astfel vocație concretă la imobilul-casă în litigiu, atât timp cât premisa Legii nr. 50/1991 Rep. permite .>
Prin întâmpinare intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Acțiunea promovată de reclamantă are ca finalitate tranșarea situației juridice a unei case pe care aceștia o au în posesie, dar care are o situație juridică incertă în cadrul circuitului juridic civil static și dinamic.
Astfel, acțiunea în constatare interogatorie dedusă judecății este pe deplin justificată a fi promovată împotriva pârâtului, întrucât acesta este singurul subiect de drept ce ar putea să conteste dreptul acestora, calitatea procesuală pasivă a pârâtului decurgând inclusiv din perspectiva dispozițiilor art. 120 din Legea nr. 215/2001.
În consecință, pârâtul, ca entitate administrativ-teritorială, își justifică pe deplin calitatea sa de a sta în proces, situație în care criticile ce vizează excepția lipsei calității sale pasive se înfățișează ca neîntemeiate.
În ceea ce privește celelalte critici ce vizează inadmisibilitatea acțiunii dedusă judecății, instanța de recurs constată că sunt tot ca neîntemeiate.
Astfel, în niciun caz, nu se poate pune problema, raportat la datele concrete ale speței rezultate din probatoriul administrat în cauză, că reclamantul ar mai putea recurge în prezent, după aproximativ 43 de ani de la edificarea respectivei construcții, la procedura autorizării acesteia, prevăzută de dispozițiile Legii nr. 50/1991 Rep. și Ordinului nr. 839/2009 privind normele de aplicare ale acestei legi, această susținere hazardată a recurentului-pârât, neputând constitui nimic altceva decât o ficțiune juridică, fără nicio interferență cu situația reală dedusă judecățăii.
Așadar, instanța de recurs constată că singura cale pentru rezolvarea situației juridice incerte a respectivului imobil-casă pe care reclamanta o avea la îndemână, având în vedere particularitățile speței, nu era alta decât aceea pe care de altfel a și urmat-o, și anume promovarea unei acțiuni în accesiune imobiliară artificială, întemeiată pe dispozițiile art. 492 C.civ., coroborate cu dispozițiile art. 111 teza I C.pr.civ.
Totodată, Tribunalul apreciază că nu se mai impune expunerea unor explicații suplimentare cu privire la termenele și condițiile prevăzute de legea autorizării executării de lucrări de construcție, fiind cât se poate de evident că o astfel de procedură nu se poate concepe a mai fi posibil de urmat și realizat, având în vedere impedimentele legale ce ar face practic imposibilă emiterea în prezent a unui certificat de atestare a edificării imobilului-casă în litigiu.
Pentru aceste considerente legale, Tribunalul, în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ., urmează să respingă ca nefondat recursul dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul pârât M. C. PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 2801 din 21.02.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă I. G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Septembrie 2013.
Președinte, L. A. | Judecător, D. F. S. | Judecător, S. L. M. |
Grefier, E. B. |
Red.jud.D.F.S.
Tehn.F.M,/2 ex.
Jud.fond.Fl.D.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 956/2013. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Hotărâre din 21-01-2013, Tribunalul... → |
|---|
