Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 191/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 191/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 10352/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 191/2013
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. F. S.
Grefier E. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D. reprezentat de procuror C. R..
Pe rol, judecarea cauzei Civil privind acțiunea formulată de reclamantul I. T. A., în contradictoriu pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns ;avocat M. L. pentru reclamant, lipsind pârâtul .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
Instanța acordă cuvântul asupra excepțiilor invocate de pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin întâmpinare; excepția inadmisibilității capătului de cerere privind acordarea daunelor morale în raport de Decizia 1348 din 21 octombrie 2010, referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin 1, lit. a, teza I din Legea 221/2009, art. 31, alin 1 din Legea 47/1992 și excepției inadmisibilității capătului de cerere privind acordarea de despăgubiri materiale .
Având cuvântul asupra excepției inadmisibilității capătului de cerere privind acordarea daunelor morale.
Avocat M. L., având cuvântul lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
Reprezentantul Ministerul Public, având cuvântul solicită admiterea excepției inadmisibilității capătului de cerere privind acordarea daunelor morale.
Având cuvântul asupra excepției inadmisibilității capătului de cerere privind acordarea de despăgubiri materiale .
Avocat M. L., având cuvântul solicită respingerea excepției inadmisibilității capătului de cerere privind acordarea de despăgubiri materiale .
Reprezentantul Ministerul Public, având cuvântul solicită admiterea excepției inadmisibilității capătului de cerere privind acordarea daunelor morale.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ /12.06.2012, la Tribunalul D., reclamantul I. T. A. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 500.00 euro, cu titlu de daune materiale și suma de 300.000 euro, cu titlu de daune morale.
În motivarea acțiunii, a susținut, în esență că, tatăl acestuia, I. S. a fost supus unor măsuri administrative cu caracter politic, fiind dislocat începând cu anul 1949 din . luată în baza Decretului nr. 83/1949.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 5 ale Legii nr. 221/2009.
La dosarul cauzei, au fost depuse, în copie, înscrisurile invocate în acțiunea dedusă judecății.
Prin precizarea acțiunii formulată la data de 08.10.2013 reclamantul a învederat instanței că prin despăgubirile materiale solicitate reprezintă prejudiciul pentru faptul că, atât părintele său, cât și acesta au fost lipsiți în respectiva perioadă invocată de drepturile bănești pe care le-ar fi câștigat dacă ar fi avut continuitate în muncă.
Prin întâmpinarea formulată la data de 23.10.2013, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând excepția inadmisibilității acțiunii dedusă judecății, conform apărărilor amplu expuse în cadrul întâmpinării.
Analizând cu prioritate, conform dispozițiilor art. 137 C.pr.civ., excepția inadmisibilității acțiunii, invocată, din oficiu, instanța constată că această excepție este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Prevederile art. 5 alin. 1 lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 1358/ 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial din 15 noiembrie 2010, astfel că instanța trebuie să aibă în vedere dispozițiile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 și dispozițiile art. 147 din Constituție.
Potrivit art. 147 alin. 1 din Constituție, o normă de drept care a fost declarată neconstituțională își încetează efectele după 45 zile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, iar pe durata acestui termen dispozițiile sunt suspendate de drept.
În consecință, întrucât cele 45 de zile au expirat, iar Parlamentul nu a pus în acord dispozițiile declarate neconstituționale cu prevederile Constituției, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 nu mai pot fi aplicate, cu atât mai mult cu cât se prevede expres că după împlinirea termenului menționat, dispozițiile legale își încetează efectele.
În condițiile stabilite de art. 31 alin. 1 și 3 din Legea nr.47/1992 și art. 147 alin. 4 din Constituție, decizia care a declarat neconstituțională o dispoziție legală este definitivă și obligatorie, iar efectele sale se răsfrâng și în alte cauze, nu numai în cauza în care a fost invocată excepția.
Decizia Curții Constituționale este general obligatorie, opozabilă „erga omnes”, inclusiv pentru instanțele judecătorești și are putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că după publicare, ea are efect asupra cauzelor aflate în curs de soluționare sau care se vor soluționa în viitor.
De altfel, Curtea Constituțională prin Decizia nr. 186/18 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.151/12 aprilie 2000, a statuat că obligativitatea deciziilor Curții Constituționale pentru instanțele judecătorești, ca de altfel și pentru celelalte persoane fizice și juridice, decurge din principiul înscris în art. 51 din Constituție în redactarea de la data respectivă, potrivit căruia respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor, este obligatorie.
Având în vedere considerentele arătate, concluzia care se impune este aceea că dispoziția din lege declarată neconstituțională nu se mai poate aplica, instanța învestită cu soluționarea unei acțiuni, căreia i se aplica norma declarată neconstituțională, având obligația să nu aplice în acea cauză dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost constatată prin decizia Curții Constituționale.
Decizia Curții Constituționale nr. 1358/2010 a fost publicată în Monitorul Oficial partea I la data de 15.11.2010, astfel că, începând cu această dată dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 au fost suspendate de drept, iar după expirarea acestui termen de 45 zile în care Parlamentul nu a modificat aceste prevederi legale în sensul arătat, acestea și-au încetat efectele juridice.
Prin urmare, în prezent nu mai există un temei juridic pentru acordarea daunelor morale, ca măsuri reparatorii, putând fi acordate în continuare despăgubirile la care se referă art. 5 alin. 1 lit. b) și c) din Legea nr. 221/2009.
Urmează ca, față de obligativitatea deciziei nr. 1358/21 octombrie 2010, pronunțată de Curtea Constituțională, să se constate că S. nu datorează despăgubiri cu titlul de daune morale, astfel încât, în lipsa unui temei de drept, să fie admisă excepția inadmisibilității acțiunii de față, și, pe cale de consecință, va fi respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea având ca obiect acordarea despăgubirilor, reprezentând daune morale.
Referitor la solicitarea aceluiași reclamant de acordare a daunelor materiale, reprezentând prejudiciul suferit pentru faptul că, atât părintele său, cât și acesta au fost lipsiți în respectiva perioadă invocată de drepturile bănești pe care le-ar fi câștigat dacă ar fi avut continuitate în muncă, instanța constată că, în baza dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 221/2009 pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru bunurile imobile care se încadrează în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001 sau Legii nr. 247/2005, respectiv terenuri și construcții (imobile prin natură) și utilaje și instalații preluate odată cu imobilul (imobile prin destinație), așadar numai pentru categorii de bunuri care fac obiectul unor acte normative speciale de reparație, sub imperiul cărora partea interesată să nu fi obținut deja o reparație.
Totodată instanța constată că, nimeni și nimic nu l-a împiedicat pe reclamant ca, după căderea regimului comunist din 22.12.1989, să se adreseze unei instanțe de judecată pentru a pretinde despăgubiri pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat lui sau autorului acestuia pentru respectiva măsura administrativă cu caracter politic, acesta având așadar accesul liber la justiție, cu atât mai mult cu cât, imediat după instaurarea democrației, a fost adoptat Decretul - Lege nr. 118/30.03.1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura comunistă.
În consecință, instanța urmează să admită ca întemeiată și cea de-a doua excepție de inadmisibilitate invocată din oficiu, urmând a dispune acțiunea dedusă judecății, pentru toate aceste considerente legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul I. T. A., cu domiciliul în C., ., județul D., în contradictoriu pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Noiembrie 2013.
Președinte, D. F. S. | ||
Grefier, E. B. |
Tehn.F.M./5 ex.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1422/2013. Tribunalul DOLJ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 303/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
