Acţiune în constatare. Decizia nr. 2015/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2015/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 4512/215/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2015/2013
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. C.
Judecător I. G. P.
Judecător M. N.
Grefier I. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul C. V. împotriva încheierii de suspendare pronunțată de Judecătoria C. la data de 28.09.2013 în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul B. J., având ca obiect acțiune în constatare .
La apelul nominal făcut în ședința publică ,la prima strigare în ordinea de pe lista de ședință, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că a fost atașat dosarul de fond nr._ 13.
Instanța constată lipsa părților la prima strigare și lasă cauza la a doua strigare către sfârșitul ședinței de judecată.
La a doua strigare, către sfârșitul ședintei de judecată nu au răspuns părțile.
Se ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin încheierea de ședință de la 28.06.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, s-a dispus, în temeiul art. 155 ind. 1 C., suspendarea judecării cauzei având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic, privind pe reclamantul C. V., în contradictoriu cu pârâta B. J..
A fost trimis dosarul spre conservare la arhivă, până la îndeplinirea de către reclamant a dispozițiilor instanței
Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere că, prin încheierea de ședință din data de 31.05.2013, s-a pus în vedere reclamantului să achite onorariul provizoriu pentru efectuarea expertizei stabilit în sarcina sa în cuantum de 800 lei, sub sancțiunea suspendării cauzei conform art. 155 ind. 1 Cod pr. civ., iar acesta nu s-a conformat dispozițiilor legale, împiedicând astfel desfășurarea normală a procesului.
Împotriva încheierii de suspendare pronunțată de Judecătoria C. la data de 28.09.2013 a declarat recurs reclamantul C. V. prin care a solicitat casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru continuarea judecății.
În esență, recurentul a arătat că încheierea atacată este nelegală și netemeinică întrucât proba cu expertiză topografică nu este utilă și necesară cauzei, ca urmare a faptului că prețul stabilit în convenția de vânzare-cumpărare a cărui valabilitate solicită a fi constatată, reflectă prețurile de circulație pentru terenul arabil extravilan în litigiu iar terenul este individualizat precis prin dimensiuni și vecinătăți. Instanța de fond a procedat în mod nelegal refuzând să audieze martorul încuviințat.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ.
Recursul a fost timbrat cu taxă de timbru în cuantum de 4 lei, achitată prin chitanța nr._-301-0170/28.10.2013 și timbru judiciar de 0,15 lei.
Recursul a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 C.proc.civ.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor recurentului și în raport cu prevederile legale incidente, incluzând art.3041 C.proc.civ, Tribunalul reține următoarele aspecte:
Potrivit art.129 alin.5 Cproc.civ, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele egale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.
Potrivit art.201 alin. 1 C.proc.civ, când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi, la cererea părților ori din oficiu, unul sau trei experți, stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se pronunțe.
Rezultă așadar, că atât prevederile cu valoare de principiu cuprinse în art.129 alin.5 C.proc.civ, cât și cele de aplicație particulară în materia probei cu expertiză cuprinse în art.201 alin.1 C.proc.civ, îngăduie instanța să ordone chiar din oficiu, trecând peste împotrivirea părților, administrarea unei probe.
În speță, în conformitate cu prevederile art.129 alin.5 C.proc.civ, raportat la art.201 C.proc.civ, la termenul din 31.05.2013, instanța a pus în discuție necesitatea efectuării în cauză a unei expertize în specialitatea topografie având ca obiective individualizarea terenului, evaluarea sa și întocmirea schiței cadastrale.
Constatând refuzul reclamantului, prin apărător, de a achita onorariul pentru proba în discuție, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei.
În ceea ce privește modul de aplicare a legii, din punct de vedere procedural, Tribunalul apreciază că legalitatea măsurii adoptate de instanța de fond cu privire la administrarea probei cu expertiza poate fi analizată exclusiv din perspectiva rolului activ al instanței.
Din această perspectivă, este de necontestat că într-un stat de drept, judecătorul trebuie să stabilească în mod corect situația de fapt, astfel că hotărârea pe care o pronunță să fie conformă cu realitatea iar dispozițiile legale mai sus amintite stabilesc un ansamblu de prerogative ce pot fi exercitate de către judecător în scopul stabilirii adevărului.
Principiul rolului activ presupune dreptul și obligația judecătorului de a dispune administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc.
De altfel, în cauză, reclamantul nu s-a împotrivit la proba pusă în discuție, dimpotrivă, chiar apărătorul său, a solicitat, la interpelarea instanței, suspendarea cauzei conform art.1551 C.proc.civ, pentru neachitarea onorariului provizoriu de expert.
Față de considerentele expuse, Tribunalul constată că instanța de fond și-a exercitat corespunzător rolul activ în raport cu măsura contestată de recurent, nefiind întrunit cazul de casare prevăzut de art.304 pct.5 C.proc.civ.
Pe cale de consecință, făcând aplicarea dispozițiilor art.312 alin.1 C.proc.civ, Tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant C. V. împotriva încheierii de suspendare pronunțată de Judecătoria C. la data de 28.09.2013 în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul B. J..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Noiembrie 2013.
Președinte, L. C. C. | Judecător, I. G. P. | Judecător, M. N. |
Grefier, I. C. |
Red.jud.I.G.P.
17.12.2013
Tehn.S.V./2 ex.
Jud.fond-C.M.
| ← Uzucapiune. Hotărâre din 03-06-2013, Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 22/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
