Contestaţie la executare. Sentința nr. 6053/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6053/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 29960/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1599/2013
Ședința publică de la 07 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. L. M.
Judecător L. A.
Judecător D. F. S.
Grefier E. B.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta contestatoare ., împotriva sentinței civile nr. 6053/11.04.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns ; avocat A. B. pentru recurenta contestatoare ., consilier juridic C. F. pentru intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., lipsind intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
Avocat A. B., depune delegație de substituire din partea apărătorului recurentei contestatoare, avocat T. B. și învederează că nu este în posesia certificatului de grefă pentru a face dovada că a contestat decizia organului emitent cu privire la Decizia de impunere nr. F-DJ 980/30.09.2011 și nu mai are cereri de probatorii de formulat.
Consilier juridic C. F., depune delegație din partea intimatei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. și învederează că Direcția G. a Finanțelor Publice C. nu mai există, conform HG 520/2013 și OUG 74/2013, activitatea a fost preluată de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. și solicită conceptarea acesteia în cauză; confirmă că pe rolul instanței există acest dosar, înregistrat sub nr._/63/2013 cu termen de judecată la 11 octombrie 2013, la completul 11 C..
Tribunalul, dispune conceptarea în cauză a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. și constatând dosarul în stare de judecată acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat A. B., având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile în sensul admiterii contestației la executare, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic C. F., solicită respingerea recursului pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
La data de 01.11.2011 contestatoarea . a formulat contestație la executare împotriva executării silite însăși și a actelor și formelor de executare silită dispuse de către D.G.F.P. D. și A.F.P. C., în dosarul de executare silită nr._/2011 reprezentate de decizia de impunere nr. F-DJ980/30.09.2011 comunicată societății la 13.10.2011, raportul de inspecție fiscală F-DJ980/30.09.2011 comunicată societății la 13.10.2011, dispoziția nr. 164/30.09.2011 comunicată societății la 13.10.2011, procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr._/2011 din 13.10.2011 și anexa la procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr._/2011 din 13.10.2011, solicitând admiterea contestației și până la pronunțarea pe fond solicită suspendarea executării silite, conform art. 173 C.Pr.Fiscală și art. 403 C.Pr.CIV.
Motivând în fapt contestația, contestatoarea arată că la data de 13.10.2011 reprezentantului legal al societății i-au fost comunicate următoarele înscrisuri: decizia de impunere nr. F-DJ980/30.09.2011 comunicată societății la 13.10.2011, raportul de inspecție fiscală F-DJ980/30.09.2011 comunicată societății la 13.10.2011, dispoziția nr. 164/30.09.2011 comunicată societății la 13.10.2011, procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr._/2011 din 13.10.2011 și anexa la procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr._/2011 din 13.10.2011, înscrisuri în conformitate cu care intimații pârâți au stabilit în sarcina contestatoarei "obligații fiscale suplimentare de plată" în sumă totală de 113.056 lei reprezentând 23.776 lei profit impozabil; 7131 lei majorări de întârziere profit impozabil, 62.967 lei TVA lunar, 19.182 lei majorări de întârziere TVA.
Mai arată că decizia de impunere nr. F-DJ980/30.09.2011 comunicată societății la 13.10.2011, raportul de inspecție fiscală F-DJ980/30.09.2011 comunicată societății la 13.10.2011, sunt nelegale deoarece autoritățile fiscale nu au luat în considerare mai multe tranzacții comerciale pe motiv că livrările de bunuri respective au fost efectuate "cu un contribuabil declarat inactiv".
În acest sens, autoritățile fiscale au considerat greșit că au fost încălcate disp. Art. 11 al. 1, alin. 1 ind. 1 și ind. 2 C.Fiscal de către contestatoare în relațiile comerciale cu ., . Company SRL, . pe motiv că aceste societăți au fost declarate prin ordin al președintelui ANAF ca și contribuabil inactiv al cărui certificat de înregistrare fiscală a fost suspendat.
Pentru aceste motive, controlul a constatat că societatea a considerat nejustificat ca deductibile fiscal cheltuielile reprezentând achiziții de bunuri de la societățile mai sus-amintite în valoare de 11.737 lei pentru anul 2009 și 3319 lei pentru anul 2010.
Consideră că autoritățile fiscale au greșit deoarece din înscrisurile depuse rezultă că societățile respective au devenit inactive după ce au fost întocmite facturile fiscale către contestatoare.
Autoritățile fiscale au constatat în mod greșit că societatea nu a efectuat inventarul cu privire la întregul stoc de marfă din cadrul societății și inventarul întreg patrimoniului, motiv pentru care au constatat greșit o diferență între stocul scriptic și stocul faptic de 279.747,12 lei.
Autoritățile fiscale au aplicat greșit dispozițiile art. 128 al. 4 lit. d C.Fiscal, în sensul că nu au avut în vedere disp. Art. 128 alin. 8 lit. b și c din C.Fiscal, care prevăd că nu constituie livrare de bunuri "bunurile de natura stocurilor degradate calitativ care nu mai pot fi valorificate"; perisabilitățile, în limitele prevăzute de lege".
Astfel, cu ocazia controlului reprezentantul legal a precizat că societatea a înregistrat stocuri degradate calitativ și perisabilități, însă autoritățile fiscale nu au ținut cont de acest precizări, înlăturându-le fără nici o motivație, urmând să dovedească aceste aspecte cu procesele-verbale prin care au fost înregistrate stocuri degradate calitativ și procese-verbale de perisabilități în conformitate cu dispozițiile HG 831/2004.
Susține că procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr._/2011 din 13.10.2011 și anexa la procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr._/2011 din 13.10.2011 precum și procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/2011 din 13.10.2011 și anexa la procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/2011 din 13.10.2011, ca acte și forme de executare silită sunt nule deoarece nu respectă disp. Art. 141, 142, 149, 152, 153 și 172 C.P.Fiscală precum și art. 371 și urm. C.P.Civ.
Contestatoarea a depus la dosar decizia de impunere nr. F-DJ980/30.09.2011, procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/2011 din 13.10.2011, procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr._/2011 din 13.10.2011, taxă timbru 194 lei, împuternicire avocațială.
La data de 17.11.2011 instanța a dispus efectuarea unei adrese către intimata D.G.F.P. D. pentru a înainta dosarul de executare silită nr._/13.10.2011, actele solicitate fiind înaintate la data de 09.02.2012 – filele 37 – 106 din dosar.
La data de 28.11.2011 contestatoarea a formulat cerere de complinire, prin care a contestat executarea silită însăși și actele și formele de executare silită dispuse de D.G.F.P. D. și A.F.P. C. reprezentate de titlul executoriu nr._/2011 și somația nr. 16/_ /_, solicitând suspendarea executării silite până la pronunțarea pe fond conform art. 173 C.Pr.Fiscală și art. 403 C.P.CIV.
Motivând în fapt cererea, contestatoarea arată că cele două înscrisuri i-au fost comunicate și prin acestea s-au stabilit în sarcina sa obligații fiscale reprezentate de 19.162 lei dobânzi și majorări de întârziere TVA; 62.913 lei TVA; 7131 lei impozit pe profit; 23.484 lei impozit pe profit în sumă totală de 112.690 lei, aceste două acte fiind întocmite în baza deciziei de impunere CFPJ nr. 980/11.10.2011.
Precizează că a contestat această decizie cât și raportul de inspecție fiscală nr. F-DJ980/30.09.2011 în prezenta cauză.
Susține că aceste două acte de executare sunt nelegale, deoarece autoritățile fiscale au întocmit deja un rând de acte de executare prin care au și pus în executare titlul executoriu și somația din dosarul de executare silită nr._/13.10.2011.
Dovada cea mai clară a nulității acestor două acte o reprezintă chiar componența sumelor din actele de executare total diferite.
Titlul executoriu nr._/2011 este lovit de nulitate absolută, deoarece nu cuprinde elementele prevăzute de art. 43 și 137 C.Pr.Fiscală, iar cele două înscrisuri ca acte și forme de executare silită sunt nule deoarece nu respectă disp. Art. 141, 142, 149, 152, 153 și 172 C.P.Fiscală precum și art. 371 și urm. C.P.Civ.
Contestatoarea a depus titlul executoriu nr._/2011 și somația nr. 16/_ /_.
La data de 15.03.2012 instanța a admis cererea de suspendare executare silită în temeiul art. 403 (1) C.P.CIV. pornită în dosarele de executare nr._/2011, nr._/2011 și dosar nr. M1180/16/_ /_.
La data de 19.04.2012 instanța a încuviințat efectuarea unei expertize contabile cu obiectivele stabilite în încheierea de ședință din 19.04.2012.
Raportul de expertiză a fost întocmit de expert Almiți M. și a fost depus la dosar la data de 20.11.2012, intimata D.G.F.P. D. formulând obiecțiuni la raportul de expertiză la data de 09.01.2013, iar contestatoarea a formulat obiecțiuni la data de 10.10.2013.
Răspunsul la obiecțiuni a fost depus la dosar la data de 12.02.2013.
Prin încheierea de ședință din data de 12.01.2013 instanța, în conformitate cu disp. Art. 164 (1) C.P.CIV., a dispus conexarea dosarului nr._/215/2011 la dosar nr._ .
Prin sentința civilă nr. 6053/11.04.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost respinsă contestația precizată privind pe contestatoarea ., în contradictoriu cu intimatele Direcția G. a Finanțelor Publice C., Administrația Finanțelor Publice Municipiul C..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat și reținut următoarele:
Contestatoarea a formulat în temeiul dispozițiilor Art. 141, 142, 149, 152, 153 și 172 C.Pr.Fiscală precum și art. 371 și urm. C.P.Civ. contestație împotriva decizia de impunere nr. F-DJ980/30.09.2011 comunicată societății la 13.10.2011, raportul de inspecție fiscală F-DJ980/30.09.2011 comunicată societății la 13.10.2011, dispoziția nr. 164/30.09.2011 comunicată societății la 13.10.2011, procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr._/2011 din 13.10.2011 și anexa la procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr._/2011 din 13.10.2011, titlul executoriu nr._/2011 și somația nr. 16/_ /_.
Instanța a constatat că toate motivele invocate de contestatoare sunt motive împotriva deciziei de impunere nr. F-DJ980/30.09.2011, aceasta fiind act administrativ fiscal care, potrivit dispozițiilor art. 41 C.Pr.Fiscală "este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale".
Potrivit art. 85 alin. 1 lit. b C.Pr.Fiscală, impozitele, taxele și contribuțiile datorate bugetului general consolidat, se stabilesc prin decizie emisă de organul fiscal.Actele administrativ-fiscale se contestă în condițiile art. 205 – 207 C.Pr.Fiscală.
Instanța a reținut că decizia de impunere nr. F-DJ980/30.09.2011 a fost contestată în condițiile art. 205 – 207 C.Pr.Fiscală, pe cale administrativă și a fost soluționată prin decizia nr. 12/06.01.2012 și comunicată cu confirmare de primire în data de 09.01.2012.
Această ultimă decizie prin care a fost soluționată contestația împotriva deciziei de impunere, putea fi atacată de către contestatoare la instanța de contencios administrativ în conformitate cu dispozițiile art. 218 al. 2 C.P.CIV., în termen de 6 luni de la comunicare, potrivit art. 11 alin. 1 Legea 554/2004.
Întrucât decizia nr. 12/06.01.2012 de soluționare a contestației împotriva deciziei de impunere nu a fost contestată pe calea contenciosului administrativ, instanța a apreciat ca fiind inadmisibilă contestația la executare, motivată pe stabilirea debitelor în decizia de impunere.
Instanța a avut în vedere că posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare, există numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanță nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ fiscal, așa cum prevede art. 5 OG 92/2003 rep.
Conform art. 169 și urm. C.Pr.Fiscală, contestația la executare nu poate privi motive de fond legate de netemeinicia titlului de creanță, dacă există o cale de atac împotriva acesteia prevăzută de o lege specială.
Contestația la executare poate privi nerespectarea condițiilor prevăzute pentru executare, faptul că executarea nu este îndeplinită conform dispozitivului, urmărirea unor bunuri exceptate de la executare silită, modul în care se desfășoară activitatea de executare dar pe calea contestației la executare, indiferent de felul ei, nu se poate modifica titlul de creanță pus în executare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarelor, instanța a constatat că prin contestație nu se invocă nici un motiv de nulitate al actelor de executare, ci doar motive de nulitate a titlului executoriu privind stabilirea debitelor, iar la întocmirea actelor de executare s-au respectat dispozițiile Codului de procedură fiscală.
Întrucât titlul de creanță reprezentat de decizia de impunere nr. F-DJ980/30.09.2011 nu a fost anulat, instanța a apreciat ca fiind temeinică și legală executarea silită începută în dosarele_/2011, nr._/2011 și dosar nr. M1180/16/_ /_ pentru recuperarea sumelor datorate de către contestatoare bugetului de stat.
Față de considerentele menționate, instanța a apreciat contestația la executare așa cum a fost precizată ca fiind neîntemeiată, urmând a fi respinsă în consecință.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea susținând, în esență, că prima instanță a analizat și interpretat în mod greșit materialul probator administrat în cauză, reiterând istoricul litigios prin reproducerea susținerilor sale din contestația la executare dedusă judecății.
Recursul este nefondat.
Tribunalul constată că recursul dedus judecății nu conține absolut nicio critică sau contraargument față de statuările primei instanțe, neconstituind nimic altceva decât simple aserțiuni cu privire la istoricul litigios, enunțări pur formale ale unora dintre motivele de recurs de nelegalitate prevăzute de codul de procedură civilă ( art. 304 pct. 8 și 9 ), precum și expunerea unor statuări avute în vedere de instanța de fond, fără a constitui critici care să combată considerentele ce au condus la pronunțarea soluției adoptate în cauză.
Instanța de recurs constată că, prima instanță, în adoptarea soluției pronunțate, a interpretat și analizat în mod corect materialului probator administrat în cauză, corelativ cu aplicarea conformă a dispozițiilor legale incidente în materie, sentința atacată fiind astfel legală și temeinică.
Astfel, Tribunalul constată că motivele de fapt invocate de contestatoare, în cuprinsul contestației dedusă judecății și reiterate în recurs, nu se referă la actele de executare sau la executarea silită propriu-zisă, ci vizează temeinicia titlului de creanță contestat, reprezentat de decizia de impunere nr. F-DJ980/30.09.2011, acesta constituind un act administrativ-fiscal care, potrivit dispozițiilor art. 41 C.Pr.Fiscală "este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale".
De asemenea, corect a statuat prima instanță că, deși decizia de impunere nr. F-DJ980/30.09.2011 a fost contestată în condițiile art. 205 – 207 C.Pr.Fiscală, pe cale administrativă și a fost soluționată prin decizia nr. 12/06.01.2012 și comunicată cu confirmare de primire în data de 09.01.2012, această ultimă decizie prin care a fost soluționată contestația împotriva deciziei de impunere nu a fost atacată de către contestatoare la instanța de contencios administrativ în conformitate cu dispozițiile art. 218 al. 2 C.P.CIV., în termen de 6 luni de la comunicare, potrivit art. 11 alin. 1 Legea 554/2004, situație în care posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare, există numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanță nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ fiscal, așa cum prevede art. 5 OG 92/2003 rep., astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 169 și urm. C.Pr.Fiscală, contestația la executare nu poate privi motive de fond legate de netemeinicia titlului de creanță, dacă există o cale de atac împotriva acesteia prevăzută de o lege specială.
Pentru aceste considerente legale, Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ., urmează să respingă recursul dedus judecății, ca nefonda
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta contestatoare ., împotriva sentinței civile nr. 6053/11.04.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Octombrie 2013.
Președinte, S. L. M. | Judecător, L. A. | Judecător, D. F. S. |
Grefier, E. B. |
Red.jud.D.F.S.
Tehn.F.M./2 ex.
Jud.fond. Fl..D.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 11/2013. Tribunalul DOLJ | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
