Pretenţii. Decizia nr. 71/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 71/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 29768/215/2009
osar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 71/2013
Ședința publică de la 13 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. L. Z.
Judecător M. E. N.
Grefier C. C. S.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul P. S. M. în contradictoriu cu pârâții . OLTENIA S.A, C. L. AL MUNICIPIULUI C., M. C. PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr._ din 25 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, având ca obiect pretenții .
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 23 ianuarie 2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și când tribunalul, a amânat succesiv pronunțarea, în conformitate cu dispozițiile art. 146 C.p.civ. pentru data de 30 ianuarie 2013 și în conformitate cu dispozițiile art. 260 C.p.civ. pentru data de 06 februarie 2013 și pentru astăzi 13 februarie 2013.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 19.11.2009 sub nr._ reclamantul P. S. M. a chemat în judecată pe parata C. de A. Oltenia S.A. solicitând obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în cuantum de 840 Euro pentru lipsa de folosință asupra terenului proprietatea acestuia afectat de amplasarea conductelor subterane de apă.
În motivarea cererii reclamantul a învederat că este proprietarul terenului situat în C., . Toamnei) nr. 15 conform titlului de proprietate nr. 1691-_/04.07.1996. În continuare, reclamantul a arătat că pe terenul respectiv pârâta a amplasat fără acordul său o conductă de apă care ocupă o suprafață de 280 mp din totalul terenului de 2 340 mp. De asemenea, reclamantul a precizat că nu poate folosi nici terenul din partea dreapta sau stângă a conductei.
În drept, în cerere de chemare în judecată au fost invocate dispozițiile art. 998 și urm. C. civ.
În ședința publică din data de 11.02.2010 reclamantul a modificat cadrul procesual cu privire la părțile din litigiu solicitând chemarea în judecată în calitate de pârât și a Consiliului L. al Municipiului C..
La termenul din data de 18.03.2010 reclamantul a depus o cererea precizatoare prin care și-a mărit câtimea pretențiilor la suma de 3360 lei, învederând că nu poate să folosească această suprafață de teren nici pentru plantația de viță de vie, care a fost afectată, nici în vederea edificării construcțiilor.
La data de 21.01.2010 parata C. de A. Oltenia S.A a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului invocând excepția lipsei calității procesuale pasive cu motivarea că S.C. C. de A. Oltenia SA este numai administratorul rețelelor de alimentare cu apă și de canalizare, iar proprietarul acestora este C. L. al Municipiului C., potrivit dispozițiilor Legii nr. 213/1998. În ceea ce privește fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât reclamantul a dobândit terenul pe riscul său, fiind afectat de utilități publice în momentul dobândirii. Pârâta a învederat că potrivit Legii nr. 213/1998 rețelele de apă și canalizare cu instalațiile, construcțiile și terenurile aferente aparțin domeniului public al comunelor,orașelor și municipiilor, iar prevederile art. 5 din Legea nr. 51/2006 operatorii furnizori/prestatori de servicii de utilități publice, indiferent de modul de organizare, de forma de proprietate… au dreptul de servitute legală asupra sistemelor de utilități publice destinate realizării serviciilor.
De asemenea, prin întâmpinarea depusă la termenul din data de 22.04.2010 pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune cu motivarea că din înscrisurile depuse la dosar de reclamant reiese că prejudiciul s-a produs în noiembrie 1992, cu 18 ani în urmă.
O nouă precizarea fost depusă de reclamant la data de 04.06.2010 prin care arată în concret ce reprezintă despăgubirile solicitate precum și perioada pentru se cer, respectiv suma de 3 360 lei despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului în suprafață de 280 mp începând cu anul 2007, precum și despăgubiri pentru viitor în cuantum de 840 Euro pe an, calculate la 3 euro /mp /an. Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta, reclamantul a solicitat respingerea acesteia întrucât a cerut despăgubiri pe ultimii trei ani și nu din anul 1992.
Ca urmare a precizării cererii de chemare în judecată cu privire la perioada pentru care se solicită despăgubiri, pârâta C. de A. Oltenia S.A la termenul din data de 10.09.2010 a renunțat la excepția prescripției dreptului material la acțiune.
La termenul din data de 13.05.2010 paratul Consiliului L. al Municipiului C. a invocatexcepțialipsei calității sale procesuale pasive, iar, în temeiul art. 137 alin. 2 din C. proc. civ. s-a dispus de instanță unirea acesteia cu fondul cauzei.
De asemenea, pârâtul Consiliului L. al Municipiului C. prin întâmpinareadepusă la termenul din data de 05.06.2010 a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu motivarea că potrivit dispozițiilor art. 12. alin. 3 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, titularul dreptului de administrare, respectiv parata C. de A. Oltenia S.A, în calitate de operator al serviciilor de alimentare cu apă și canalizare are dreptul de folosință asupra bunului. Pârâtul a susținut în continuare că, potrivit Legii 241/2006 administratorul dispune de u drept de servitute asupra terenului cu titlu gratuit, care se exercită pe toată durata existenței sistemului de alimentare cu apă. Prin aceeași întâmpinare, paratul a invocat inadmisibilitatea acțiunii reclamantului cu motivarea că dreptul de servitute este instituit cu titlu gratuit asupra proprietății afectate și reprezintă o limitare rezonabilă a dreptului de proprietate pentru satisfacerea interesului general al comunității.
La data de 05.06.2010 paratul Consiliului L. al Municipiului C. a formulat o cerere de chemare în garanție a Companiei de A. Oltenia S.A,învederând că, prin HCL nr. 164/2007 Regia Autonomă de A. C. s-a reorganizat în societate comercială pe acțiuni, iar potrivit art. 10 s-a stipulat concesionarea către aceasta a bunurilor proprietate publică date în administrarea Regiei Autonome de A. C.. Astfel pârâtul a apreciat că, chemata în garanție în calitate de titular al dreptului de administrare are toate prerogativele dreptului de proprietate. Totodată, în cererea de chemare în garanție s-au invocat dispozițiile art. 12 alin. 4 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, conform cărora în litigiile privitoare la dreptul de administrare în instanță titularul acesteia va sta în nume propriu care va răspunde pentru prejudiciile aduse ca urmare a nerespectării acestei obligații.
La termenul din data de 18.03.2011 reclamantul a depus o cerere prin care a precizat perioada pentru care solicită despăgubiri, respectiv iulie 2006 – iunie 2009, precum și cuantumul acestora mărind câtimea pretențiilor pentru ultimii trei ani la suma de 44 550 Euro ,iar referitor la despăgubiri lunare pentru viitor, începând cu data introducerii cererii, a arătat că solicită despăgubiri pentru suprafața de 825 mp.
De asemenea, reclamantul a lărgit cadrul procesual, solicitând la termenul din data de 08.04.2011 chemarea în judecată în calitate de pârât și a Municipiului C., prin primar.
Pârâtul Municipiului C.,prin primar a depus întâmpinare, prin care au fost invocate atât excepția lipsei calității sale procesuale cât și s-au reiterat excepțiile, precum și motivele invocate de către paratul Consiliului L. al Municipiului C..
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri, depuse de către părți, proba testimonială, în cadrul căreia a fost audiat martorul I. I., precum, și proba cu expertiza tehnico-judiciară specialitatea topografie și cadastru, raportul de expertiză întocmit de expertul numit I. I. fiind depus la filele 57-70 din dosar.
Potrivit art. 137 C.p.c., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricini. Dispozițiile art. 137 C.p.c. au caracter imperativ, astfel că instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor apărute în cursul judecății.
Astfel instanța a analizat în prealabil cadrul procesual, cu referire la calitatea părților, neputând să pășească la soluționarea fondului fără a verifica raportul de drept procesual,întrucât acesta nu se poate lega valabil decât între acele persoane care își dispută dreptul în litigiu.
În acțiunile prin care se cere apărarea dreptului de proprietate afectat de construcții sau lucrări, poate avea legitimitate procesuală pasivă persoana care este proprietara construcțiilor ori beneficiar al lucrărilor sau persoana care are un raport cu proprietarul sau pretinde vreun drept asupra bunului.
În conformitate cu dispozițiile art. III pct.4 din anexa 1, reprezentând lista cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului și al unităților administrativ-teritoriale, ce face parte integrantă din Legea nr. 213/17.11.1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia: ”Domeniul public local al comunelor ,orașelor și municipiilor este alcătuit din … rețelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, stațiile de tratare și epurare a apelor uzate, cu instalațiile, construcțiile și terenurile aferente”.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 51 din 08 martie 2006, legea serviciilor comunitare de utilități publice care prevăd următoarele :” Sistemele de utilități publice sunt parte componentă a infrastructurii tehnico-edilitare a unităților administrativ-teritoriile, sunt bunuri de interes și folosință publică și aparțin, prin natura lor sau potrivit legii, domeniului public ori privat al unităților administrativ-teritoriile, fiind supuse regimului juridic al proprietății publice sau private a acestora, după caz.”
Față de dispozițiile menționate, instanța constată existenta în patrimoniul pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială M. C. a dreptului de proprietate asupra conductei de furnizare a apei ce traversează subsolul terenului proprietatea reclamantului. Prin urmare, instanța apreciază că aceasta cumulează calitatea procesuală pasivă în cauza de față cu subiectul pasiv al raportului juridic obligațional, motiv pentru care va respinge excepția lipsei calității sale procesuale pasive ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Consiliului L. al Municipiului C., instanța având în vedere dispozițiile art.2 alin. 1, coroborat cu art. 10 alin. 1, art. 23 alin. 2 din Legea serviciului de alimentare cu apă și canalizare nr. 241/22.06.2006, conform cărora autoritățile deliberative ale unităților administrative au competența exclusivă, în numele și pe seama unităților administrativ-teritoriale în tot ceea ce privește conducerea, coordonarea, controlul și responsabilitatea în organizarea și gestionarea serviciului public de alimentare cu apă și canalizare, apreciază că, Consiliului L. al Municipiului C. este cel care urmează să execute obligația în vederea realizării dreptului reclamanților în cazul admiterii acțiunii acestora, și, în consecință a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. C. de A. Oltenia S.A. la termenul din data de 13.05.2010 instanța a dispus respingerea acesteia ca neîntemeiată pentru motivele arătate prin încheierea de la acea dată.
Prin sentința civilă nr._/25.11.2011 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei S.C. C. de A. Oltenia S.A., invocată de către aceasta, ca neîntemeiată.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului C. L. al Municipiului C. ca neîntemeiată.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Unității Administrativ Teritoriale ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul P. S. M. împotriva paraților S.C. C. de A. Oltenia S.A., C. L. al Municipiului C., prin Primar și Unitatea Administrativ Teritorială M. C., prin Primar ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de paratul C. L. al Municipiului C., prin Primar împotriva chematei în garanție S.C. C. de A. Oltenia S.A.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin titlul de proprietate nr. 1691-_ din 04.07.1996 reclamantul P. S. M. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului intravilan în suprafață de 2.200 m.p. situat C., jud. D., teren care avea destinația de teren arabil pentru suprafața de 1200 mp și construcții pentru suprafața de 1000 mp.
Din cuprinsul raportului de expertiză tehnico-judiciară specialitatea topografie și cadastru întocmit de expertul I. I., - coroborat cu planul de amplasament(planșa 4 ), planul de situație cu privire la poziționarea rețelei de distribuție și rezervoarele de apă, extras din inventarul . și Anexa 2 la HG nr. 195/2002 cu privire la inventarul și elementele de identificare a bunurilor care aparțin domeniului public al Municipiului C. -, a rezultat că subsolul terenului intravilan, categoria de folosință curți, construcții proprietatea reclamantului în suprafață de 825 mp este străbătut de o conducta de furnizare a apei aparținând domeniului public de interes local.
În ceea ce privește terenul afectat atât de instalarea conductei de furnizare apei cât și de zona de protecție sanitară a acesteia, acesta are suprafața de 1345 mp care nu poate fi folosită în vederea edificării construcțiilor, însă poate fi utilizată pentru culturi agricole.
Prin urmare, instanța a reținut că reclamantul își poate exercita în mod nestânjenit toate cele trei prerogative ale dreptului de proprietate și anume: folosința, posesia și dispoziția, limitarea acestui drept constând doar în faptul că reclamantul nu poate să edifice construcții.
Din cuprinsul prevederilor constituționale și ale Convenției europene privind drepturile omului coroborate cu cele ale Legii nr. 215/1998 instanța reținute ca pârâții sunt îndreptățiți să folosească subsolul terenului deținut în proprietate de reclamant și ca eventuale pagube suferite de proprietar urmează a fi acoperite prin plata unor despăgubiri stabilite prin acordul părților ori pe cale unei acțiuni în pretenții, neexistând un temei juridic care să îndreptățească instanțasă oblige pe pârâte să încheie un contract de concesiune pentru un teren pe care nu îl exploatează. Se mai impune o precizare cu privire la două dintre prerogativele dreptului de proprietate al reclamantului, folosința și posesia terenului în suprafața de 1345 mp m.p., afectat de conducta de apă și zona de protecție, nu este folosita de către pârâte, ci de reclamant care o poate pune în valoare după destinația actuală - agricultură.
În fine, instanța a apreciat că în speță nu sunt aplicabile nici prevederile art. 3 lit. „f” din O.U.G. nr. 32/2002 care instituie acordul proprietarului pentru amplasarea rețelei publice de apă pe terenuri proprietate privată având în vedere momentul intrării lor în vigoare ulterior amplasării construcției ( 1992-1993). Mai mult, instalarea conductei s-a realizat anterior anului 1996 când s-a reconstituit dreptul de proprietate al reclamantului.
Astfel, instanța a constatat însă că lucrarea ce afectează terenul reclamantului alimentează cu apă M. C. și nu poate ignora împrejurarea că această conductă exista în iulie 1996, la momentul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamantului. Aceasta constatare prilejuiește instanței aprecierea netemeiniciei susținerilor reclamantului privind lipsa acordului său pentru amplasarea conductei, câtă vreme conductă străbătea acest teren la data intrării lui în patrimoniul reclamantului.
Lucrarea realizată pe terenul proprietatea reclamantului este una de interes general – alimentarea cu apa a populației din zona – dispozițiile legale aplicabile fiind cele prevăzute de art. 44 alin. 5 din Constituție, art. 586 Cod civil, art.4 din Legea nr. 51/2006, art. din Legea nr. 241/2006 și dispozițiile Legii nr. 213/1998.
Potrivit art. 44 alin. 5 din Constitutie „pentru lucrări de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor precum și pentru alte daune imputabile autorității”.
Prin urmare, îngrădirea dreptului de proprietate privata în scopul satisfacerii unui interes public este permisa de Constituție. Suntem astfel în fața unei limitări legale a dreptului de proprietate al reclamantului, terenul străbătut de conducta de alimentare cu apă fiind afectat de o servitute legală, posibilă potrivit art. 586 cod civil și art. 26 alin. 2 din Legea nr. 241/2006 privind serviciul de alimentare cu apă și canalizare, republicată.
Potrivit textelor legale menționate riveranii sunt obligați să acorde drept de servitute pentru realizarea unor sisteme de alimentare cu apa și canalizare, drept de servitute care se constituie cu titlu oneros.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 26. alin. 2 prima teză din Legea nr. 241/2006” Dreptul de servitute se exercită pe toată durata existenței sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare, pentru executarea lucrărilor necesare întreținerii și exploatării sistemelor respective. Exercitarea dreptului de servitute asupra proprietăților afectate de sistemul de alimentare cu apă și de canalizare se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestuia”.
Pe de altă parte, întrucât regulile care guvernează servituțile administrative sunt de ordine publică, nu este posibilă nici o derogare sau negociere pentru proprietarul al cărui fond este grevat de o asemenea servitute, nici chiar printr-un act unilateral al administrației și cu atât mai puțin printr-o convenție încheiată între acesta și cei interesați.
Chiar având în vedere caracterul oneros al unei asemenea servituți, despăgubirea datorata proprietarului terenului afectat de servitutea administrativa (în interes public) nu poate fi stabilita de instanța sub forma unei despăgubiri lunare sau anuale viitoare.
De asemenea, instanța a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 26. alin. 2 teza a doua din Legea nr. 241/2006 ” Dacă, cu ocazia intervențiilor pentru retehnologizări, reparații, revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinătatea sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare, operatorii au obligația să le plătească acestora despăgubiri, în condițiile legii.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs – calificat apel - reclamantul P. S. M., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii precizate formulate.
În motivarea apelului, se arată că deși instanța de fond, în considerentele sentinței, a reținut că este vorba de o servitute legală, a omis să analizeze că servitutea instituită în favoarea pârâtelor nu este cu titlu gratuit. Legislația specifică în domeniul alimentării cu apă, dar și legislația generală, în primul rând Constituția României în al cărei literă și spirit trebuie interpretate legile ce reglementează diversele domenii specifice, nu înlătură posibilitatea acordării de despăgubiri pentru imobilele afectate de uz și utilitate publica, asa cum este cazul de speta.
Chiar daca aceasta conducta situata pe terenul reclamantului este de interes local si are o importanta bine definita, la momentul in care s-a dispus punerea in posesie a reclamantului, conducta nu era situata pe terenul in litigiu.
De altfel, legislatia in domeniul alimentarii cu apa instituie in art. 26 alin.2 un drept de servitute legala gratuita in favoarea paratelor insa numai pentru „executarea lucrarilor necesare intretinerii si exploatarii sistemelor respective”, iar actiunea dedusa jduecatii nu se incadreaza in aceasta situatie legala, astfel incat in mod gresit instanta de fond a respins-o.
Reclamantul a mai sustinut ca in mod gresit instanta de fond a apreciat ca prerogativele dreptului de proprietate nu sunt afectate in situatia in care pe terenul in litigiu nu se poate construi, iar terenul proprietatea reclamantului se afla in intravilanul mun. C., avand destinatia curti constructii.
In faza apelului, a fost reiterata de intimata S.C. C. de A. Oltenia S.A excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe de alta parte, o asemenea exceptie a fost invocata si in aceasta faza procesuala si de intimatii parati C. L. al Municipiului C. si Unitatea Administrativ Teritoriala Mun. C..
Examinand sentinta civila atacata, prin prisma motivelor de apel si a dispoz. art. 296 C.pr.civ., tribunalul retine urmatoarele aspecte de fapt si de drept:
Se retine in primul rand ca prin actiunea dedusa judecatii, asa cum a fost precizata ulterior, prin cererile depuse la filele 23, 37 si respectiv 122 din dosarul de fond, reclamantul a solicitat obligarea paraților S.C. C. de A. Oltenia S.A., C. L. al Municipiului C., prin Primar și Unitatea Administrativ Teritorială M. C., prin Primar la plata despăgubirilor în cuantum de 44.550 Euro, reprezentând lipsa de folosinta pentru suprafața de 825 mp., pe ultimii trei ani anteriori introducerii actiunii, și la plata unei despăgubiri lunare de 1237,5 EURO/lună, pentru suprafața de 825 mp începând cu luna iunie 2009, data introducerii cereri, pe toată perioada existenței conductei de apa care afectează terenul reclamantului, reclamantul invocand in fapt ca este proprietarul terenului situat în C., . Toamnei) nr. 15 conform titlului de proprietate nr. 1691-_/04.07.1996 si din acest teren o suprafata de 825 mp este afectata de amplasarea conductelor subterane de apă, reclamantul neputand folosi aceasta suprafata potrivit destinatiei terenului inscrisa in titlu – curti constructii intravilan.
Tribunalul constata ca din actele depuse la dosar rezulta ca reclamantul a facut dovada situatiei de fapt deduse judecatii, in sensul ca prin titlul de proprietate nr. 1691-_ din 04.07.1996 reclamantul P. S. M. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului intravilan în suprafață de 2.200 m.p. situat C., jud. D., teren care avea destinația de teren arabil pentru suprafața de 1200 mp și construcții pentru suprafața de 1000 mp., iar acest teren este traversat de o conducta de apa subterana cu diametrul de 1 m, la o adancime de 2m in sol, afectand nemijlocit o suprafata de 67 mp si ca zona de protectie, pe care nu se pot edifica constructii, o suprafata de 1033 mp, din care 825 mp cu destinatia intravilan curti constructii ( V. raportul de expertiză tehnico-judiciară specialitatea topografie și cadastru întocmit de expertul I. I.).
Din datele furnizate de Mun. C., prin Primar, prin notele scrise depuse la fila 128 din dosarul de fond, planul de amplasament (planșa 4 ), planul de situație cu privire la poziționarea rețelei de distribuție și rezervoarele de apă, extras din inventarul . și Anexa 2 la HG nr. 195/2002 cu privire la inventarul și elementele de identificare a bunurilor care aparțin domeniului public al Municipiului C., si adresa nr._/04.11.2011 depusa de C. de apa Oltenie la fila 170 din dosarul de fond, rezulta in mod indubitabil ca respectiva conducta apartine domeniului public al Mun. C. si se afla in administrarea Companiei de Apa Oltenia, astfel incat tribunalul constata ca fata de obiectul actiunii deduse judecatii, asa cum a fost precizata ulterior, este intemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatei C. de Apa Oltenia. Fiind un simplu administrator, pârâta intimata C. de Apa Oltenia nu poate dispune cu privire la ridicarea si reamplasarea acestor conductelor de apa fără acordul proprietarului, care este titularul investiției, și cel căruia îi incumbă eventuale cheltuielile pentru reamplasarea conductelor de alimentare cu apă sau plata despagubirilor pentru terenurile afectate de respectivele conducte .
In speta, calitatea procesuala pasiva a Mun. C., prin Primar, este justificata de calitatea acestuia de proprietar al conductei in litigiu si in raport de dispoz. art. 12 din Legea nr. 241/2008 privind serviciul de alimentare cu apa si canalizare, potrivit caruia "În exercitarea atribuțiilor ce le revin, autoritățile administrației publice locale adoptă hotărâri sau emit dispoziții, după caz, privitoare la:
a)aprobarea programelor de reabilitare, extinderea și modernizarea sistemelor existente, precum și a programelor de înființare a unor noi sisteme de alimentare cu apă și de canalizare, în condițiile legii;
b)coordonarea proiectării și execuției lucrărilor tehnico-edilitare, în scopul realizării acestora într-o concepție unitară și corelată cu programele de dezvoltare economico-socială a localităților și de amenajare a teritoriului, de urbanism și de mediu;
c)aprobarea studiilor de fezabilitate privind extinderea, modernizarea și reabilitarea sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare;
d)asocierea intercomunitară în vederea înființării și exploatării în comun a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare și pentru realizarea investițiilor în infrastructura aferentă acestuia;
e)darea în administrare sau delegarea gestiunii serviciului, precum și încredințarea exploatării bunurilor proprietate publică sau privată a unităților administrativ-teritoriale aferente sistemelor de alimentaro cu apă și canalizare".
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Consiliului L. al Municipiului C., tribunalul constata ca in mod corect instanta de fond a retinut ca este neintemeiata exceptia invocata de acest parat, in raport de dispozițiile art.2 alin. 1, coroborat cu art. 10 alin. 1 si art. 23 alin. 2 din Legea serviciului de alimentare cu apă și canalizare nr. 241/22.06.2006, conform cărora autoritățile deliberative ale unităților administrativeau competența exclusivă, în numele și pe seama unităților administrativ-teritoriale în tot ceea ce privește conducerea, coordonarea, controlul și responsabilitatea în organizarea și gestionarea serviciului public de alimentare cu apă și canalizare, in plus C. L. al Municipiului C. urmand să execute obligația în vederea realizării dreptului reclamantului în cazul admiterii acțiunii acestuia.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul constata ca sunt intemeiate criticile formulate de reclamant privind gresita aplicare a dispozitiilor legale aplicabile de catre instanta de fond. Astfel, in cauza s-a dovedit in mod indubitabil, prin raportul de expertiza intocmit in fata instantei de fond, ca terenul in litigiu de 825 mp, potrivit precizarii de la fila 122 din dosarul de fond, proprietatea reclamantului nu poate fi folosit de reclamant potrivit destinatiei sale – intravilan curti constructii, find afectat de conducta de apa in litigiu, astfel incat in conditiile art. 480 C.civ., art. 44 alin. 5 din Constitutie si art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO, reclamantul este indreptatit sa solicite si sa obtina despagubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a afectarii atributelor dreptului sau de proprietate, potrivit destinatiei bunului sau – curti constructii. Sub acest aspect, retinerea instantei de fond in sensul ca reclamantul își poate exercita în mod nestânjenit toate cele trei prerogative ale dreptului de proprietate și anume: folosința, posesia și dispoziția, si ca folosința și posesia terenului în suprafața de 1345 mp m.p., afectat de conducta de apă și zona de protecție, nu este folosita de către pârâte, ci de reclamant care o poate pune în valoare după destinația actuală – agricultură apare ca fiind lipsita de suport probator, iar in plus aprecierea instantei de fond in sensul ca nu exista un temei juridic care să îndreptățească instanțasă oblige pe pârâte să încheie un contract de concesiune pentru un teren pe care nu îl exploatează apare ca fiind fara legatura cu speta dedusa judecatii si obiectul precizat de relcmant – despagubiri pentru lipsa de folosinta a terenului in supraf. de 825 mp.
In speta, este evident ca lucrarea realizata pe terenul proprietatea reclamantului este una de interes public local - alimentarea cu apa a populatiei din zona - dispozitiile legale aplicabile fiind cele prevazute de art. 44 alin. 5 din Constitutie, art. 586 Cod civil, art. 2 si art. 26 din Legea 241/2008.
Prin urmare, îngradirea dreptului de proprietate privata în scopul satisfacerii unui interes public este permisa de Constitutie. Suntem astfel în fata unei limitari legale a dreptului de proprietate al reclamantului, terenul strabatut de conducta magistrala de alimentare cu apa fiind afectat de o servitute legala, posibila potrivit art. 586 Cod civil si art. 26 din Legea 241/2008, dar art. 26 alin. 2 din instituie o servitute legala gratuita doar pentru executarea lucrarilor necesare intretinerii si exploatarii sistemelor de alimentare cu apa si pentru operatorii serviciului de alimentare cu apa.
In speta insa obligatia paratilor de a acorda despagubiri reclamantului deriva din caracterele dreptului de proprietate. În conditiile art. 480 cod civil, reclamantul are dreptul de a dispune juridic de bunul lui si de a-l folosi potrivit destinatiei sale. Orice atingere adusa acestui drept trebuie sa aduca în patrimoniul proprietarului o valoare economica proportionala cu atingerea suferita. Art. 44 alin 5 din Constitutie stabileste cu valoare de principiu acest drept, în ipoteza în care daunele sunt determinate de lucrarile de interes general, obligatia de dezdaunare apartinând autoritatii publice.
În acest mod se interpreteaza si prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1, care dau dreptul statului de a limita exercitiul dreptului de proprietate privata atunci când limitarea este justificata de un interes general, dar cu conditia acordarii unei indemnizatii pentru prejudiciul adus proprietarului, în scopul mentinerii unui just echilibru între interesul general si cel particular( cauza Sporrong ., hot. din 23 spet. 1982, cauza James c. Marii Britanii, hot. din 21.02.1986).
Reclamantul nu poate edifica nicio constructie pe terenul in supraf. de 825 mp afectat zonei de protectie a conductie de apa in litigiu, prin urmare atributul folosintei bunului potrivit destinatiei sale este afectat, atat timp cat terenul are regimul juridic intravilan curti constructii si se afla într-o zona construibila, reclamantul fiind obligat sa foloseasca terenul ca pe unul cu destinatie agricola. Ca urmare, pentru acest motiv reclamantul poate pretinde plata unei despagubiri.
Cuantumul despagubirilor a fost calculat prin expertiza tehnica efectuata in dosarul de fond, in raport de valoarea de inchiriere a terenului potrivit destinatiei sale, dat fiind ca atributul din dreptul de proprietate care este afectat este cel al folosintei terenului pentru constructii.
Pentru considerentele expuse, tribunalul urmeaza sa admita apelul formulat de reclamantul P. S. M. si sa schimbe în parte sentința civilă atacată, în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . OLTENIA SA și respinge acțiunea față de aceasta si admite acțiunea precizată, dispunand obligarea pârâtului Mun. C., prin Primar să plătească reclamantului suma de 44.550 Euro, în echivalent în lei la data plății, reprezentând despăgubiri până la data introducerii acțiunii și la plata unei despăgubiri lunare de 1237,5 EURO/lună, în echivalent în lei la data plății, pentru suprafața de 825 mp începând cu luna iunie 2009, pe toată perioada existenței conductei care afectează terenul reclamantului.
In baza art. 274 C.pr.civ., va fi obligat pârâtul Mun. C., prin Primar să plătească reclamantului suma de 6120 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond ( taxe de timbru, onorarii expertiza si aparator), potrivit actelor doveditoare depuse la dosar.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței civile apelate, inclusiv solutia de respingere a cererii de chemare in garantie formulata impotriva Companiei de Apa Oltenia, intrucat motivele de fapt invocate in motivarea acestei cereri – C. de Apa este administrator al conductelor de apa si este raspunzatoare pentru neindeplinirea obligatiei de a semnaliza orice obstacol aflat pe partea carosabila, care stanjeneste sau pune in pericol siguranta circulatiei nu au legatura cu considerentele pentru care a fost admisa actiunea in despagubiri deduse judecatii, chemarea in garantei prevazuta de art. 60 c.pr.civ. fiind admisibila in cazul drepturilor reale sau de creanta garantate legal sau conventional, ceea ce nu este cazul in speta.
In baza art. 274 C.pr.civ., va fi obligat intimatul pârât Mun. C., prin Primar să plătească apelantului reclamant suma de 2545 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel (taxe de timbru, onorarii expertiza si aparator).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul P. S. M., domiciliat în C., ..28, județul D. în contradictoriu cu pârâții . OLTENIA S.A, cu sediul în C., ., județul D., C. L. AL MUNICIPIULUI C., M. C. PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr._ din 25 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
Schimbă în parte sentința civilă atacată, în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . OLTENIA SA și respinge acțiunea față de aceasta.
Admite acțiunea precizată și obligă pârâtul Mun. C., prin Primar să plătească reclamantului suma de 44.550 Euro, în echivalent în lei la data plății, reprezentând despăgubiri până la data introducerii acțiunii și la plata unei despăgubiri lunare de 1237,5 EURO/lună, în echivalent în lei la data plății, pentru suprafața de 825 mp începând cu luna iunie 2009, pe toată perioada existenței conductei care afectează terenul reclamantului.
Obligă pârâtul Mun. C., prin Primar să plătească reclamantului suma de 6120 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile apelate.
Obligă intimatul pârât Mun. C., prin Primar să plătească apelantului reclamant suma de 2545 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Februarie 2013.
Președinte, R. L. Z. | Judecător, M. E. N. | |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.M.E.N.
Tehn.S.V./6 ex.
25.03.2013
Jud.fond-R.S.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 104/2013. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Decizia nr. 1787/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
