Acţiune în constatare. Sentința nr. 123/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 123/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 17556/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1790/2013
Ședința publică de la 04 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. L. M.
Judecător L. A.
Judecător D. F. S.
Grefier E. B.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul reclamant M. D., împotriva sentinței civile nr. 123 din 10.01.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât F. N., având ca obiect acțiune în constatare .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că potrivit referatului întocmit de grefă, s-a dispus din oficiu, repunerea cauzei pe rol pentru constatarea perimării.
Constatând dosarul în stare de judecată, instanța din oficiu invocă excepția perimării și reține cauza în pronunțare .
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, reclamantul M. D. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că, la data de 18.03.2011, pârâtul F. N. i-a vândut suprafața de teren de 10 000 mp situată în ., repartizată astfel:T 102 P 79-7200 mp, T 102 P 79/1-2800 mp, precum și cota indiviză ce-i revine din suprafețele:T 102 P 75-12.900 mp, T 102 P 75/1-2000 mp și T 102 P75/2-2600 mp, urmând ca hotărârea ce se va pronunța să țină loc de act de vânzare-cumpărare autentic.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin precontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1703/18.03.2011, pârâtul i-a vândut suprafețele de teren mai sus amintite, dobândite în baza TDP nr. 844-_/1997, a TDP nr. 898-_/1997 și a sent. civ. nr. 2762/2005 a Judecătoriei C., prețul vânzării fiind de 2500 lei, sumă primită de vânzător.
S-a mai arătat că părțile s-au înțeles să încheie contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică până la data de 24.04.2011 dar, cu toate demersurile reclamantului, vânzătorul nu s-a prezentat la notarul public până la data de 20.04.2011.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoz. art. 111 C.pr.civ.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru în baza Legii nr. 247/2005.
S-au depus la dosar, în xerocopie, precontract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1703/18.03.2011, TDP nr. 844-_/12.05.1997, TDP nr. 898-_/1997, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3495/29.06.2010, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4568/13.09.2010, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2788/25.05.2010, adeverința nr. 3734/07.09.2011 emisă de Primăria . evidența terenurilor pe anul 2011, centralizator terenuri, certificat fiscal, certificat de sarcini, Titlul X din Lg. 247/2005 și schiță cadastrală.
Prin sentința civilă nr. 123/10.01.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ /2012, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul M. D., în contradictoriu cu pârâtul F. N..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 18.03.2011 între pârâtul F. N., în calitate de promitent–vânzător și reclamantul M. D. în calitate de promitent –cumpărător, s-a încheiat un precontract de vânzare-cumpărare prin care părțile contractante își exprimau acordul de voință cu privire la vânzarea, respectiv cumpărarea terenurilor extravilane situate în com. Goiești ., repartizate astfel: T 102 P 79-7200 mp, T 102 P 79/1-2800 mp, precum și cota indiviză ce-i revine din suprafețele:T 102 P 75-12.900 mp, T 102 P 75/1-2000 mp și T 102 P75/2-2600 mp.
Odată cu încheierea convenției, promitentul - vânzător a primit integral prețul de 2500 lei, iar promitentul-cumpărător a intrat în posesia terenului, pe care l-a folosit în mod continuu.
Actul juridic în discuție fiind un antecontract de vânzare-cumpărare, încheierea acestei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, a generat în sarcina ambelor părți contractante obligații de „a face”, respectiv de a perfecta în viitor contractul de vânzare-cumpărare in formă autentică.
Valabilitatea promisiunii de vânzare-cumpărare presupune, însă, îndeplinirea tuturor condițiilor de validitate ale contractului convenit și cuprinderea elementelor esențiale ale actului promis.
Promisiunea de vânzare-cumpărare nu urmărește să producă efectele contractului promis, ci doar sa prefigureze conținutul acestuia si sa-i garanteze încheierea ulterioară, ca urmare a îndeplinirii obligațiilor reciproce de „ a face „, asumate prin voința părților.
In condițiile acțiunii întemeiate pe dispozițiile art.1073 si 1077 C.civ., instanța are obligația de a verifica daca antecontractul intervenit între părți îndeplinește condițiile de valabilitate prevăzute de art.948 C.civ. si art.1294 si urmat. C.civ., întrucât suplinirea voinței debitorului obligației prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, poate fi dispusă de instanța, numai dacă actul intervenit între părți îndeplinește condițiile generale de validitate a actului juridic arătate în art.948 C.civ, cât și pe cele speciale prevăzute in materia vânzării-cumpărării de art.1294 și urm. C.civ.
Pentru transmiterea valabilă a proprietății către cumpărător este necesar ca vânzătorul sa fie titularul dreptului de proprietate asupra lucrului vândut.
Este adevărat că, în cauza din titlul de proprietate nr. 844-_/1997 rezulta că promitentul vânzător este proprietarul exclusiv al imobilului-teren extravilan in suprafața de 7200 mp situat in: T 102 P 79 si 2800 mp situat in T 102 P 79/1 care a făcut obiectul antecontractului in discuție, insa in ceea ce privește stipularea din antecontract cu privire la vânzarea cotei indivize ce-i revine vânzătorului din suprafețele:T 102 P 75-12.900 mp, T 102 P 75/1-2000 mp și T 102 P75/2-2600 mp, instanța a reținut că în condițiile în care aceasta cota indiviză nu este determinată sau cel puțin determinabilă în convenția părților aceasta nu poate constitui obiect al vânzării.
În consecință, instanța a constatat că, în ceea ce privește clauza privind vânzarea cotei indivize nu sunt incidente în speță dispozițiile art.1073, 1075 și 1077 C.civ. care consacră principiul executării în natură a obligațiilor, inclusiv a celor de a face, și în temeiul cărora, este admisibilă pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare, sub rezerva îndeplinirii cumulative a două condiții și anume: încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare cu respectarea cerințelor generale de valabilitate ale actelor juridice, prevăzute de art.948 C.civ. și existența în patrimoniul promitentului-vânzător a bunului a cărui vânzare a fost promisă, având în vedere ca obiectul convenției nefiind determinat actul juridic-antecontractul de vânzare-cumpărare nu îndeplinește condițiile de valabilitate prevăzute de art.948 C.civ .
Pe de altă parte pentru a fi incidente în cauză dispozițiile art.1073, 1075 și 1077 C.civ. trebuie să existe și refuzul unei părți de a autentifica actul de înstrăinare.
Totodată, art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 dispune în sensul că în caz de refuz al unei părți de a perfecta convenția în formă autentică, instanța poate suplini voința debitorului și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare .
În speță, deși s-a dovedit existența antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți, plata prețului de către reclamant și calitatea pârâtului de proprietar al unei părți a terenului, nu s-a dovedit refuzul acestuia din urmă de a autentifica actul de înstrăinare, chiar și numai pentru terenul din titlul de proprietate nr. 844-_/1997 pentru care pârâtul a făcut dovada dreptului exclusiv de proprietate.
În consecință, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate ale acțiunii, instanța a respins-o ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinței a declarat recurs reclamantul.
Prin încheierea de ședință de la 23.04.2012 Tribunalul a dispus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 C. pr.civ., constatând lipsa nejustificată a părților.
Cauza a rămas în nelucrare mai mult de un an și a fost repusă pe rol din oficiu pentru constatarea perimării .
Potrivit art. 248 C.pr.civ.: " Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părților, mai mult de un an ".
În speță, se constată că termenul de perimare a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății, cauza rămânând în nelucrare mai mult de un an, din culpa părții.
Culpa părții s-a apreciat prin prisma faptului că în tot acest timp, nu a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
Pentru aceste considerente, se va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul declarat de recurentul reclamant M. D., împotriva sentinței civile nr. 123 din 10.01.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât F. N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Noiembrie 2013.
Președinte, S. L. M. | Judecător, L. A. | Judecător, D. F. S. |
Grefier, E. B. |
Red.jud.D.F.S.
Tehn.F.M./2 ex.
Jud.fond:R.M.T.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 10/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
