Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 1331/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1331/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-07-2013 în dosarul nr. 28405/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 1331
Ședința publică de la 04 Iulie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. G. - judecător
Judecător L. L. B.
Judecător R. L. Z.
Grefier A. B.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul reclamant F. S., împotriva sentinței civile nr. 3600/06.03.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă M. M., având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant F. S., personal și asistat de avocat U. P., care depune împuternicire avocațială la dosar și avocat Vătulescu D., care depune împuternicire avocațială la dosar, pentru intimata pârâtă M. M., lipsă la acest termen de judecată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen, este netimbrat și nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. De asemenea, învederează că s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul registratură, întâmpinare formulată de intimata pârâtă M. M..
Avocat U. P., pentru recurentul reclamant F. S., depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 193 lei și timbru judiciar de 3 lei. Solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și depune la dosar în acest sens sentința civilă nr. 2046 pronunțată de Judecătoria C..
Avocat Vătulescu D., pentru intimata pârâtă M. M., arată că nu se opune.
Instanța, în temeiul art. 305 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul recurentei reclamante.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe recurs.
Avocat U. P., pentru recurentul reclamant F. S., solicită instanței admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, arătând că prima instanță a aplicat greșit dispozițiile referitoare la prescripția dreptului material la acțiune, actiunea dedusa judecatii fiind una imprescriptibila. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat Vătulescu D., pentru intimata pârâtă M. M., solicită instanței respingerea recursului și menținerea sentinței civile ca legală și temeinică. Arată că la data de 17.03.2008 a fost promovată acțiunea în revendicare, iar la data de 31.10.2012 a fost promovată prezenta acțiune de către reclamant, îndeplinindu-se astfel termenul de 3 ani de prescripție al dreptului material la acțiune. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la data de 31.10.2012 reclamantul F. S. a chemat în judecată pe pârâta M. M., solicitând să se constate valabilitatea convenției de vânzare - cumpărare încheiată cu autoarea F. I. cu privire la suprafața de 1400 m.p. situată în . următoarele vecinătăți: N_ F. S., E- B. M. C. și C. P., S- Hc416 și V- Giulfan M. și hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, cu cheltuieli de judecată.
Motivând în fapt acțiunea, reclamantul a arătat că a încheiat cu autoarea F. I. ( mama pârâtei) un înscris sub semnătură privată prin care a dobândit de la aceasta un imobil compus din casă de locuit și anexe, precum și suprafața de teren aferentă casei de locuit în suprafață de 1800 m.p. Imobilul casă de locuit și teren aferent era împrejmuit cu gard pe toate laturile și a re următoarele vecinătăți menționate de aceștia în înscrisul încheiat: N- drum de țară, S- Balta Botoșești Paia, E- B. C- tin, V- Giulfan M.. A precizat că a achitat prețul și a intrat în posesia terenului pe care îl muncește și în prezent.
A mai arătat reclamantul că ulterior s-au prezentat la notar și pentru aceleași imobile casă de locuit și teren au încheiat contract autentic de vânzare cumpărare nr._/3.10.1991 în care se menționează că autoarea F. I. îi înstrăinează casa cu două camere și sală, o bucătărie cu 2 încăperi, un pătul, o magazie, un garaj acoperite cu țiglă având vecinătățile aceleași cu cele menționate în înscrisul sub semnătură privată.
În înscrisul sub semnătură privată a menționat suprafața de teren de 1800 m.p., întrucât autoarea i-a spus că atâta există (aceștia nu a efectuat măsurători ). În contractul de vânzare cumpărare este trecută suprafața de teren de 1000 m.p. întrucât numai pentru această suprafața se puteau încheia contracte în 1991, deoarece vânzătoarea nu avea eliberat TDP și înstrăinarea s-a efectuat în baza adeverinței emise de Primărie. La data respectivă nu se efectua documentație cadastrală și înscrise la CF.
La data de 17.07.1995 i s-a emis și TDP nr. 22-_ pentru suprafața de teren menționată și în contractul de vânzare cumpărare.
Menționează faptul că întreaga suprafață de teren pe care a cumpărat-o( 2400 m.p. după ce a efectuat măsurătorile ) pe care o folosește și în prezent are acte de proprietate numai pentru 1000 m.p..
După ce a decedat vânzătoarea F. I. s-a dezbătut succesiunea sa în cadrul dosarului nr._/2002 aflat pe rolul Judecătoriei C., dosar în care moștenitorii au încheiat o tranzacție, iar pârâtei M. M. i-a revenit în lot casa de locuit și anexele pe care le-a cumpărat precum și suprafața de teren de 1400 m.p., imobil individualizat anterior de către reclamant prin vecinătăți.
În drept, invocă prevederile art. 1073, 1077, art. 111 C.pr.civ și art. 56 din Titlul X din legea nr. 247/2005.
În dovedire a solicitat administrarea probei cu interogatoriul pârâtei, acte și martori.
Reclamantul a depus, în copie: dispoziție de achitare a taxei de timbru, împuternicire avocațială, sentința civilă nr. 4891 din data de 10.05.2005, TDP nr. 33-_ din data de 17.07.1995, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr._ din data de 03.10.1991.
La data de 21.01.2013 pârâta M. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că reclamantul nu a depus la dosar înscrisul sub semnătură privată de care face vorbire, că prin sentința civilă nr._ din data de 10.09.2008 pronunțată în dosar nr._ a fost admisă acțiunea în revendicare imobiliară și obligat reclamantul să îi lase în posesie și proprietate suprafața de 1400 m.p. teren situat în intravilanul comunei Botoșești Paia, T 12, P 14/1. Sentința civilă menționată a rămas definitivă și irevocabilă și a intrat în puterea lucrului judecat. Reclamantul a formulat acțiunea ce face obiectul dosarului nr._ /2008 la 31. 10.2012.
Pârâta mai arată că, față de data data formulării acțiunii - 31.01.2013 - invocă excepția prescripției dreptului material al acțiune. Astfel, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic dreptul la acțiune s e prescrie în termen de 3 ani de la data la care promitentul - vânzător se manifestă expres în sensul negării dreptului promitentului - cumpărător. Ori, prin acțiunea în revendicare pârâta s-a manifestat expres în sensul negării dreptului promitentului cumpărător pentru suprafața de 1400 m.p., suprafața care face obiectul prezentei cauze.
În aceste condiții promovarea acțiunii la data de 31.10.2012 pentru executarea silită a obligației de a face este prescrisă, fiind formulată peste termenul de 3 ani.
Menționează că nu cunoaște să se fi încheiat un astfel de înscris întrucât niciodată mama sa F. I. nu i.-a spus că ar fi înstrăinat suprafața de 1400 m.p. reclamanților.
În dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În drept prevederile art. 115 C.pr.civ.
În dovedire a depus: sentința civilă nr._ din data de 10.09.2008, procură specială.
La termenul de judecată din data de 23.01.2013 instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu un martor în vederea soluționării prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât.
La același termen de judecată instanța a încuviințat, pentru soluționarea excepției prescripției invocate de pârâtă, proba cu interogatoriul pârâților, ale căror întrebări să vizeze excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă.
La termenul de judecată din data de 27.02.2013 instanța a dispus administrarea probei cu interogatoriul pârâtei M. M. și audierea martorilor G. C. și O. M..
Prin sentința civilă nr.3600/06.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâta M. M. și în consecință,
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul F. S., în contradictoriu cu pârâta M. M., pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
A fost respinsă cererea reclamantului pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Înscrisul sub semnătură privată intitulat ,,act de vânzare-cumpărare” (depus la fila 20) constată o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, ce naște în patrimoniul promitentului – vânzător obligația de a face, respectiv de a încheia actul de vânzare-cumpărare în forma cerută de lege pentru a opera transferul dreptului de proprietate asupra imobilului-teren către promitentul cumpărător.
Efectele unei asemenea convenții sunt prevăzute și în art. 5 din Titlul X - Circulația juridică a terenurilor - al Legii nr. 247/2005, care stabilește că ,,(1) Înstrăinările realizate sub orice formă, în temeiul prezentei legi, nu validează titlurile de proprietate ale înstrăinătorilor și dobânditorilor, dacă acestea erau lovite de nulitate, ca urmare a încălcării dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor.
(2) În situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.”
Dreptul de creanță al promitentului cumpărător se aduce la îndeplinire potrivit dispozițiilor art. 1073 cod civil (din 1864, în vigoare la data nașterii raportului juridic), care reglementează principiul executării in natură a obligațiilor: creditorul este îndreptățit să obțină executarea întocmai a obligației asumate de către debitorul său. În cazul în care obligația de a face nu este adusa la îndeplinire de către debitor, creditorul, potrivit prevederilor art. 1077 Cod civil, poate fi autorizat de a o aduce la îndeplinire.
Corelativ obligației de a face a promitentului vânzător este dreptul de creanță al reclamantului de a cere îndeplinirea obligației de încheiere a actului în formă autentică, inclusiv dreptul de a cere concursul autorității pentru satisfacerea creanței, drept supus prescripției extinctive, conform art. 1 din Decretul nr. 167/1958 referitor la prescripția extinctivă a dreptului la acțiune, care prevede că acesta se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termen de 3 ani.
Termenul de prescripție începe să curgă, conform art. 7 din Decretul nr. 167/1958, din momentul nașterii dreptului material al promitentului cumpărător de a obține transferul dreptului de proprietate, or acest drept se naște în momentul în care în care promitentul vânzător sau moștenitorul acestuia își manifestă refuzul de a încheia actul autentic. În speță, refuzul a venit din partea moștenitoarei M. M. și s-a manifestat prin promovarea, la data de 17.03.2008, a acțiunii în revendicare a terenului în litigiu de către pârâtă în dosarul nr._ al Judecătoriei C., soluționat prin sentința civilă nr._ din 10.09.2008.
Prin această sentință, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 203 din data de 30.01.2009 a Tribunalului D., a fost admisă acțiunea în revendicare imobiliară, pârâtul F. S. (reclamantul din prezenta cauză) fiind obligat să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei M. M. terenul în suprafață de 1400 mp situat în intravilanul satului Botoșești Paia tarlaua 12 . face și obiectul prezentului litigiu, aspect necontestat de reclamant.
Nimic nu-l împiedica pe actualul reclamant să-și realizeze creanța în acel proces, prin invocarea convenției intervenite între el și fosta proprietară, pe calea unei cereri reconvenționale ori printr-o acțiune separată, în cadrul termenului de 3 ani de la data negării dreptului de creanță de către pârâtă, însă acesta a stat pasiv mai mut de trei ani.
Reclamantul a formulat acțiune abia la data de 31.10.2012, cu mult peste termenul de 3 ani de la data formulării acțiunii în revendicare, care s-a împlinit la data de 17.03.2011.
Pârâta a susținut că termenul curge de la data rămânerii irevocabile a hotărârii pronunțate în revendicare, însă dreptul material al reclamantului de a obține transferul dreptului de proprietate prin acțiunea având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, s-a născut în momentul în care proprietarul și-a manifestat refuzul de a transfera dreptul de proprietate, or, cel mai clar refuz este însăși formularea acțiunii în revendicare, urmată de solicitarea executării silite, când reclamantul a fost deposedat de terenul în litigiu.
S-a reținut însă, că și în condițiile în care s-ar considera că termenul de prescripție ar curge de la data rămânerii irevocabile a hotărârii pronunțate în revendicare, dreptul reclamantul s-ar fi prescris înainte de promovarea prezentei cereri, respectiv la data de 30.01.2012.
Deși reclamantul a susținut că prezenta acțiune este una în constatare, cuprinsul cererii formulate de acesta, în special motivarea în drept, îl contrazice.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul F. S., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În motivare se arată că în mod greșit instanța de fond a reținut că în cauză a intervenit prescripția dreptului la acțiune; atât jurisprudența cât și doctrina corespunzătoare reglementărilor anterioare au adoptat soluția imprescriptibilității acțiunii în constatare arătându-se că această soluție decurge din imprescriptibilitatea așa numitului drept la acțiune în sens procesual cât și din împrejurarea că dreptul subiectiv există sau nu există ca atare. Cum reclamantul nu are la îndemână calea unei acțiuni în realizare trebuie să i se recunoască posibilitatea de a obține constatarea existenței sau inexistenței dreptului subiectiv civil oricând are interes. Imprescriptibilitatea dreptului la acțiune în constatarea existenței sau inexistenței unui drept este reglementată de art.2502 alin.1 pct.2 din noul C.civil.
Recurentul arată că are în posesie suprafața de teren de 1400 mp din anul 1991, când a încheiat convenția cu autoarea F. I., teren pe care a efectuat o . construcții, cum ar fi: o fântână, un grajd din lemn pentru animale, a depozitat te ren nutrețul pentru animale și lemne pentru foc.
Consideră că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile referitoare la prescripția dreptului material la acțiune.
Intimata M. M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
În motivare arată că acțiunea formulată de reclamant este o acțiune în realizare întemeiată pe disp. art.1073, 1077 C.civil și este supusă prescripției reglementate de Decretul nr.167/1958. având în vedere data de 17.03.2008, data promovării acțiunii în revendicare și data de 31.10.2012 data promovării prezentei acțiuni, se constată că s-a îndeplinit termenul de prescripție de 3 ani al dreptului material la acțiune.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Între reclamantul recurent F. S., pe de o parte, și autoarea paratei F. I., pe de altă parte, s-a încheiat la data de 03.10.1991 un act sub semnătură privată-promisiune bilaterala de vanzare-cumparare - prin care părțile contractante își exprimă acordul de voință cu privire la cumpararea, respectiv vanzarea unei suprafete de teren de 1000 mp pe care se afla o casa cu doua camere, o sala, o bucatarie cu doua incaperi, un patul, o magazie si un grajd, pretul stabilit de parti fiind de 20 000 lei, asa cum rezulta din inscrisul depus la fila 10 din dosarul de fond.
În conformitate cu dispozitiile art. 5 alin. 2 din Titlu X din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fă.ră construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.
Actul juridic în discuție, neîndeplinind condiția „ad validitatem” a formei autentice, este nul ca si contract de vanzare-cumparare, dar valorează antecontract de vanzare-cumparare, în baza principiului conversiunii actului juridic reglementat de art. 978 C.civ., aplicabil in baza principiului tempus regit actum În consecință, încheierea acestei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare a generat în sarcina ambelor părți contractante o obligație de a face, respectiv de a perfecta în viitor contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Promisiunea bilaterală de vanzare-cumparare este un contract prin care părțile se obligă să încheie în viitor un contract de vanzare-cumparare.
Dacă promitentul din antecontractul de vanzare-cumparare nu-și respectă obligația asumată de a se prezenta în vederea încheierii în mod valabil a actului juridic atunci beneficiarul promisiunii are posibilitatea ca în situația în care bunul se mai află în patrimoniul promitentului și nu există alte impedimente legale să solicite instanței de judecata - în lumina principiului executării în natură a obligațiilor și reparării în natura pagubelor - să pronunțe în baza art. 1073 și 1077 vechiul Cod civil o hotărâre judecătorească care sa tina loc de contract de schimb, operand transferul proprietatii de la data cand aceasta hotarare judecatoreasca ramane irevocabila.
Suistinerile recurentului in sensul ca actiunea ce urmareste constatarea valabilitatii antecontractului de vanzare cumparare din anul 1991 si pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare cumparare este o actiune in constatare imprescriptibila nu pot fi retinute de tribunal pentru considerentele ce succed:
Antecontractul de vanzare-cumparare a unui imobil este o promisiune bilaterală de a contracta; în caz de neexecutare a obligației asumate, răspunderea este contractuală, iar executarea silită în natură, a obligației de a face, se asigură prin acțiunea personală având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care ține loc de act de vanzare-cumparare, supusă termenului de prescripție prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Termenul prescripției curge in mod normal din momentul încheierii antecontractului, însă atunci când, in cazul antecontractului de vanzare-cumparare, partile acestuia au preluat bunurile ce fac obiectul acestei conventii, deținerea lor, cu acordul celeilalte parti, echivalează cu recunoașterea dreptului acestora, în sensul art. 16 lit. a din decret.
Este real faptul ca reclamantul, asa cum rezulta din declaratiile martorilor audiati in fata primei instante s-a aflat in posesia acestui teren, posesie ce poate avea caracter intrerupator al termenului de prescriptie, insa la fel de adevarat este faptul ca la data de 17.03.2008 parata intimata M. M. a introdus pe rolul Judecatoriei C. o actiune in revendicarea tocmai acestei suprafete de teren de 1400 mp in litigiu, actiune finalizata prin sentinta civila nr_/10.09.2008 a Judecatoriei C. prin care s-a dat castig de cauza paratei M. M..
In aceste conditii, in mod corect prima instanta a retinut ca dreptul la actiunea ce vizeaza pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic pentru suprafata de teren in litigiu se prescrie in termen de trei ani de la data manifestarii promitentului vanzator (in speta, succesorul acestuia) in sensul negarii dreptului promitentului cumparator(reclamantul din prezenta cauza).
Or, asa cum corect a retinut si prima instanta, parata M. M. s-a manifestat in sensul negarii dreptului reclamantului la data de 17.03.2008, data la care a introdus actiunea in revendicarea suprafetei de 1400 mp pe rolul Judecatoriei C..
F. de acest moment, termenul de prescriptie a dreptului de a solicita pronuntarea unei hotarari care sa consfiinteasca antecontractul de vanzare cumparare din anul 1991, termen de 3 ani, s-a implinit la data de 17.03.2011, actiunea dedusa judecatii fiind inregistrata pe rolul Judecatoriei C. la data de 31.10.2012, asadar, peste termenul legal de prescriptie .
Apar, pe cale de consecinta, ca nefondate alegatiile recurentului in sensul ca o astfel de actiune este una in constatare imprescriptibila, de vreme ce promisiunea bilaterală de vânzare - cumpărare constituie, neîndoielnic, un contract sinalagmatic care dă naștere exclusiv unui drept de creanță, corelativ obligației de a face, adică de a încheia, în viitor, contractul de vânzare - cumpărare.
Pe calea acțiunii pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare – cumpărare se urmărește valorificarea unui drept de creanță, iar nu a unui drept real care, de altfel, nici nu a fost transferat în patrimoniul promitentului – cumpărător, acest efect producându-se doar la momentul rămânerii definitive a hotărârii de admitere a cererii de chemare în judecată.
În consecință, acțiunea nu poate fi decât personală imobiliară, de vreme ce dreptul de creanță a cărui realizare și protecție pe cale judiciară sunt urmărite are ca obiect un imobil[8], actiune supusa termenului general de prescriptie de 3 ani, termen care, asa cum s-a aratat a inceput sa curga de la data de 17.03.2008, fiind implinit la data promovarii prezentei actiuni.
Pe cale de consecinta, fata de prevederile art 312 C., tribunalul va respinge recursul ca nefondat, retinand ca prima instanta a pronuntat o hotarare legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant F. S., împotriva sentinței civile nr. 3600/06.03.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă M. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iulie 2013.
Președinte, D. G. | Judecător, L. L. B. | Judecător, R. L. Z. |
Grefier, A. B. |
RED/TEHNORED/LLB/05.07.2013
TEHNORED FM
Jud fond: L N.
| ← Anulare act. Decizia nr. 779/2013. Tribunalul DOLJ | Acţiune în constatare. Sentința nr. 123/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
