Fond funciar. Hotărâre din 07-03-2013, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 32300/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 392/2013
Ședința publică de la 07 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Judecător L. M.
Judecător R. L. Z.
Grefier F. C. C.
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenții reclamanți P. M., P. M., P. V. C., împotriva sentinței civile nr. 9115/13.06.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți A. G. D., A. A. G., S. R. M., P. I M., B. N. M., C. L. COȘOVENI DE APLICARE A FONDULUI FUNCIAR, C. JUDEȚEANĂ D. DE APLICARE A FONDULUI FUNCIAR, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 21.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 28.02.2013, când având nevoie de timp în continuare pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 07.03.2013, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 25.11.2011, sub nr._ având ca obiect nulitate titlu de proprietate reclamanții P. V M., P. V C. și P. V M. au solicitat ca în contradictoriu cu pârâții S. R. M., A. A. G., A. G., P. I. M., B. M., C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Coșoveni, C. Județeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991 D. să se anuleze actele premergătoare titlului de proprietate nr.2412/08.04.2004, respectiv HCJ 362/04.03.2004 si, pe cale de consecință, să se anuleze și acest titlu de proprietate.
În motivare au arătat că suprafața de teren intravilan categoria curți construcții din titlul de proprietate contestat aparține numai reclamanților, autorii P. V. si P. M. având aici construită casa de locuit de peste 50 de ani. Așadar, titlul de proprietate a fost emis cu încălcarea prevederilor art III din Legea 169/1997 și art 23 si 24 din Legea 18/1991. In plus, HCJ contestată în cauză nu le-a fost niciodată comunicată pentru a lua cunoștință de ea și a o ataca în instanță. Un alt motiv de nulitate a actelor premergătoare și a titlului de proprietate este acela că în acest titlu s-au omis parcelele nr 2310/1 de 1168 mp și nr 2311/1 de 2170 mp conform unui raport de expertiză întocmit la data de 21.03.2011, astfel că titlul de proprietate pentru această suprafață de teren intravilan trebuia emis numai reclamanților.
In dovedire, reclamanții au depus la dosar, în copie: HCJ 362/04.03.2004, raport de expertiză, declarații de martor, s.c 4610/22.03.2011, s.c_/2008, acte de stare civila, s.c_/14.06.2002.
In ceea ce îl privește pe pârâtul A. G., acesta a depus întâmpinare la dosar prin care a invocat excepția puterii de lucru judecat, arătând ca prin sentința civilă nr._/09.10.2008 Judecătoria C. a respins acțiunea reclamanților, analizând și motivul legat de neincluderea în titlul de proprietate a numitei P. constanta, motiv ce se invocă și în prezenta cauză. Prin sentința civilă nr._/29.10.2011 instanța a reținut puterea de lucru judecat față de cea dintâi sentința invocată.
Pârâtul a invocat de asemenea excepția de litispendența, întrucât pe rolul Judecătoriei C. se află dosarul nr._/215/2011, având aceleași părți, obiect și cauză.
Totodată, pârâtul a invocat excepția tardivității capătului de cerere având ca obiect anularea HCJ 362/2004 față de prevederile art. 53 din Legea 18/1991.
Reclamanții au depus la termenul de judecată din data de 30.01.2012 note de ședința prin care au învederat că nu există autoritate de lucru judecat față de sentințele anterior pronunțate între părți, prin prezenta cauză solicitând obligarea celor două comisii să le reconstituie dreptul de proprietate pe terenul aferent casei de locuit de_ mp, în baza art 24 din Legea 18/1991.
Prin încheierea de ședință din data de 30.01.2012 Judecătoria C. a dispus, în baza art 96, indice 2 din ROI înaintarea prezentei cauze la completul inițial investit CF 11 pe rolul căruia exista dosarul nr._/215/2011, având aceleași părți, același obiect și aceeași cauză, însă reclamantul nu a solicitat repunerea pe rol a dosarului_/215/2011 suspendată în baza art 155 indice 1 C., astfel că judecata a fost continuată doar în acest dosar.
Instanța a solicitat OCPI D. procesul verbal premergător emiterii titlului de proprietate și Comisiei Locale Coșoveni actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate contestat, precum si actele ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate inițial nr 1672/1995.
Instanța a administrat în cauza proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.9115/13.06.2012 pronunțată de Judecătoria C. a fost a fost respinsă excepția tardivității invocată de pârâtul A. G..
A fost respinsă cererea privind pe reclamanții P. M., P. V. C., P. V. M., în contradictoriu cu pârâții A. G. D., A. A. G., S. R. M., P. I. M., B. N M., C. L. Coșoveni de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, C. Județeană D. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.53, al 2 din Legea 18/1991 împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul în termen de 30 de zile de la comunicare.
In aceste condiții, instanța a reținut că singurul moment din care începe să curgă termenul de 30 de zile este acela în care hotărârea comisiei județene contestată a fost comunicată cu confirmare de primire. Dacă o astfel de comunicare nu s-a realizat atunci persoana îndreptățită și nemulțumită poate formula oricând plângere, fără a se putea opune de către pârâtă excepția tardivității plângerii.
Cum în cauză Hotărârea Comisiei Județene D. nr 362/04.03.2004 nu a fost comunicată reclamanților în această manieră, cu confirmare de primire, fapt ce rezultă și din adresa aflată la fila 6 din dosar, instanța a apreciat că reclamanții sunt încă în termen să atace această hotărâre, motiv pentru care va respinge excepția tardivității invocată de pârâtul A. D..
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin sentința civilă nr 4610/22.03.2001 pronunțată de Judecătoria C. și rămasă irevocabilă prin respingerea căilor de atac (f 98) a fost anulat titlul de proprietate nr_/16.10.1995 emis în favoarea petentului și a celorlalți comoștenitori în ceea ce privește suprafața de teren de 5000 mp situată în Coșoveni, T 37, P 2209, dispunându-se emiterea unui nou titlu de proprietate pentru autorul P. I. pentru suprafața de teren de 2256 mp, reținându-se ca acest teren este aferent casei de locuit a autorului P. I., fiind atribuit de CAP pentru construire de locuința și anexe, în baza dispozițiilor art 23 si 24 din Legea 18/1991.
Prin sentința civilă nr._/17.11.2010 Judecătoria C. a obligat cele două comisii de fond funciar să acorde teren în compensare reclamantului și celorlalți comoștenitori (pârâți în prezenta cauză) sau despăgubiri pentru suprafața de teren de 5000 mp radiată din titlul lor de proprietate.
Prin sentința civilă nr._/09.10.2008 a Judecătoriei C. s-a respins acțiunea formulată de către reclamanții P. M. și P. V M. în contradictoriu cu pârâții B. M., P. C., A. L., P. M., C. L. Coșoveni și C. Județeană D., având ca obiect anularea titlului de proprietate nr.2412/08.04.2004.
Obiectul acestui dosar a fost tot anularea titlului de proprietate nr 2412/2004 pe motiv ca terenul intravilan în suprafață de 10 000 mp a aparținut reclamanților și astfel titlul de proprietate trebuia să le fie emis lor în baza art 23 și 24 din Legea 18/1991. S-a solicitat totodată includerea în acest titlu și a numitei P. Constanta în calitate de titular alături de ceilalți moștenitori.
Prin sentința civilă nr._/29.10.2010 Judecătoria C. a respins o noua acțiune a reclamanților de anulare a aceluiași titlu de proprietate
În motivarea cererii deduse judecății în acest din urma dosar reclamanții au arătat că pentru suprafața de 4800 mp, teren intravilan situată în T 38, P 2271, 2272, 2273, 2274, 2275 au un drept propriu de proprietate, fiind membri cooperatori. S-a mai arătat că titlul este lovit de nulitate întrucât P. M. și P. C. au fost scoase din drepturi după autor P. V.. Prin cererea precizatoare din 29.11.2007 reclamanții au invocat și alte motive de nulitate, respectiv au contestat titlul pentru suprafața totală 8.500 mp în sensul că în realitate măsoară 10.000 mp, au arătat că numiții B. M. și P. M. nu au formulat cereri de reconstituire.
Reclamanții au invocat de asemenea și prevederile art 1890 C civ în admiterea acțiunii lor în revendicare, învederând că acest teren s-a aflat mereu în posesia lor.
Prin prezenta cerere reclamanții solicită anularea aceluiași titlu de proprietate pe motiv că terenul intravilan nu trebuia inclus în acest titlu de proprietate, astfel ca instanța să oblige cele două comisii de fond funciar să îi pună în posesie și să le elibereze titlu de proprietate pe suprafața de teren de_ mp în parcelele 2310/1 și 2311/1 așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în dosarul_ . Reclamanții învederează că acest teren s-a aflat tot timpul în stăpânirea lor, având casa de locuit aici.
In cauză s-a invocat de către pârâtul A. G. puterea de lucru judecat (care nu este o veritabilă excepție procesuală pe care instanța să se pronunțe în dispozitivul acestei hotărâri, ci un mijloc de probă) față de sentințele civile nr_/09.10.2008 si_/29.10.2010 .
Așadar, instanța a reținut că nu ne aflam în prezenta unei veritabile excepții procesuale de drept civil, astfel cum a fost invocată de pârât, având în vedere că acesta a înțeles să invoce motive legate de aspectele reținute în mod irevocabil prin sentințe civile anterioare, aspecte ce nu mai pot fi contrazise de o altă hotărâre judecătorească, iar nu veritabilă excepție a autorității de lucru judecat astfel cum este reglementată de art. 166 C..
Astfel, autoritatea de lucru judecat poate fi invocată atunci când există identitate de părți, obiect și cauză, invocându-se așadar exclusivitatea unei hotărâri judecătorești anterioare, în timp ce puterea de lucru judecat poate fi invocată pentru a împiedica contrazicerea între două hotărâri judecătorești, invocându-se obligativitatea unei hotărâri judecătorești anterioare în sensul de a se împiedică infirmarea constatărilor făcute de o instanță printr-o hotărâre judecătorească posterioară, dată în alt proces.
O astfel de critică a recurenților ignoră însă faptul că autoritatea de lucru judecat cunoaște, conform reglementării actuale, două manifestări procesuale – respectiv, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 C.civ. și art. 166 C.proc.civ.) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ.).
Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune într-adevăr, tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, respectiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
Prin urmare, instanța a reținut temeinicia susținerilor pârâtului A. G. în ceea ce privește puterea de lucru judecat de care se bucura sentințele civile nr_/09.10.2008 si_/29.10.2010, însă nu ca o veritabilă excepție procesuală, ci ca o excepție în sensul de apărare a pârâtului.
Prin urmare, instanța a respins dedusă judecății vizând anularea titlului de proprietate, reținând ca prin sentința nr_/09.10.2008 Judecătoria C. a analizat îndreptățirea reclamanților la emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de teren intravilan în sensul respingerii susținerilor acestora prin raportare și la sentința civilă nr. 4610/22.03.2001 a Judecătoriei C. prin care titlul de proprietate inițial nr._/1995 emis reclamantului si celorlalți comoștenitori a fost anulat parțial tocmai prin radierea unei suprafețe de teren intravilan de 5000 mp la care s-a constatat că are îndreptățire P. I. și F. S. tocmai ca urmare a faptului că această suprafață de teren i-a fost atribuita autorului pentru construirea unei case de locuit .
Ca atare, aspectul legat de îndreptățirea reclamanților la emiterea unui titlu de proprietate pe o suprafața de teren de_ mp a fost analizat prin hotărâri judecătorești irevocabile ce se impun prezentei cauze cu putere de lucru judecat, chiar dacă în cauzele anterioare reclamanții invocau o suprafață de teren mai mică, astfel că nu mai pot fi contrazise prin hotărârea din prezenta cauză.
In ceea ce privește includerea în titlul de proprietate contestat a unor suprafețe de teren de 1168 mp in . de 2170 mp în . reieșite in urma unui raport de expertiza întocmit în dosarul nr_ ce a avut ca obiect constatarea dreptului de proprietate al reclamanților prin efectul uzucapiunii de lunga durata, instanța l-a apreciat ca neîntemeiat de vreme ce nu exista nici un temei juridic pentru o astfel de operațiuni și în plus titlul de proprietate contestat a fost emis cu respectarea actelor premergătoare și mai ales cu respectarea hotărârii judecătorești nr 4610/22.03.2001 a Judecătoriei C., astfel ca aspectele constatate irevocabil prin aceasta hotărâre nu mai pot fi repuse în discuție.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect contestarea HCJ 362/04.03.2004, instanța îl apreciază de asemenea ca nefondat atât timp cât prin aceasta hotărâre s-a luat act de sentința civilă nr. 4610/22.03.2001 a Judecătoriei C., în urma acestor sentințe și hotărâri fiind emis titlul de proprietate nr 2412/2004 contestat în prezenta cauză, neexistând așadar nici un motiv de anulare a acestei hotărâri.
Pe cale de consecință, instanța a respins excepția tardivității invocată din cauză, a respins cererea dedusă judecății ca neîntemeiată, analizând puterea de lucru judecat prin prisma hotărârilor judecătorești anterioare ca un mijloc de apărare, iar nu ca o veritabilă excepție, în cauză neexistând autoritate de lucru judecat față de aceste hotărâri anterioare, obiectul cauzei fiind de fiecare dată puțin modificat de reclamanți.
Reclamanții nu pot obține așadar un titlu de proprietate pentru suprafața de teren aferentă casei de locuit, atât timp cât prin mai multe hotărâri judecătorești irevocabile s-a constatat ca autorul P. I. este îndreptățit la această suprafață de teren în baza art.23 și 24 din Legea 18/199, autorul având casă edificată pe acest teren încă din anul 1960, acesta fiind și motivul pentru care această suprafață de teren a fost radiată din titlul de proprietate emis inițial nr._/1995, constatându-se neîndreptățirea reclamantului și a celorlalți comoștenitori la această suprafață de teren.
Faptul că în multiplele acțiuni pe care le promovează reclamanții invocă motive suplimentare de nulitate sau suprafețe diferite ca întindere asupra cărora să li se constate dreptul de proprietate în temeiul art 23 din Legea 18/1991 împiedica instanța să se pronunțe pe excepția autorității de lucru judecat, nu însă să respingă această acțiune și prin prisma puterii de lucru judecat a hotărârilor anterioare și pentru alte considerente mai sus expuse.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenții reclamanți P. M., P. M., P. V. C., criticând-o pentru netemeinică și nelegală.
Un prim motiv de recurs este acela că prima instanță nu s-a pronunțat și nu a analizat acțiunea reclamanților din 25 noiembrie 2011, cum au fost rezolvate cererile formulate la Primăria comunei Coșoveni în temeiul Legilor nr.18/1991, Legea nr.169/1997 și Legea nr.1/2000, deoarece nu li s-a comunicat nici până în prezent modul de soluționare al acestora.
Un alt motiv de recurs este acela că, deși în fața primei instanțe s-a solicitat Comisiei Locale Coșoveni să comunice modul de rezolvare a cererilor recurenților, aceasta nu s-a conformat și a dat dovadă de rea-credință.
De asemenea, pentru termenul de judecată din 13 iunie 2012, s-a solicitat să se comunice dacă moștenitorii defunctului P. I.V. au formulat cereri de reconstituire distinct de cea care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr.1762/1995.
Recurenții au arătat că au trei imobile, case de locuit încă din anul 1961 și în temeiul Legii nr.18/1991 erau îndreptățiți la constituirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent acestor case, precum curți și grădini.
În speța dedusă judecății sunt incidente dispozițiile art. 23 și 24 din Legea nr.18/1991, art. 8 din Decretul-Lege nr.42/1990.
Recurenții au susținut că titlul de proprietate nr.2412/08.04.2011 s-a emis cu încălcarea dispozițiilor art.III din Legea nr.169/1997, întrucât HCJ nr.362/04.03.2004 nu le-a fost comunicată.
De asemenea, recurenții au susținut că motivarea sentinței este total greșită, deoarece nu poate fi reținută excepția autorității de lucru judecat.
Sentința civilă nr._/09.X.2008 are ca obiect nulitate titlu de proprietate nr.2412 iar sentința civilă nr._/29.X.2010 are ca obiect anularea titlului de proprietate nr.2412, dar nu au fost atacate și actele premergătoare titlului de proprietate și nu se poate vorbi de lucru judecat, fără a administra probe.
Recurenții au susținut că orice persoană nemulțumită are dreptul să atace în instanță în termen de 30 de zile HCJ, ceea ce în speță aceștia au și făcut.
Critica instanței că titlul de proprietate nr.2412 a fost emis cu respectarea hotărârii judecătorești nr.4610/22.03.2001 este falsă, întrucât această hotărâre face vorbire numai de . de 5000 m.p. din T.37.
Ca urmare Hotărârea Comisiei județene nr.362/04.03.2004 se poate anula și în consecință și titlul de proprietate mai sus menționat, întrucât recurenții îndeplinesc elementele constitutive ale art. 53 alin.2 din Legea nr.18/1991.
La data de 19.10.2012, intimata C. L. Coșoveni de Aplicare a Fondului Funciar a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului arătând că titlul de proprietate a cărui anulare o solicită reclamanții este emis în baza unei sentințe, sentință prin care a fost radiată suprafața de teren de 5000 m.p., că ulterior această suprafață printr-o altă sentință să fie atribuită reclamanților pe un alt amplasament sau să fie despăgubiți pentru aceasta.
Analizând recursul, în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente în cauză, cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 304 ind. 1 C.pr.civ., tribunalul constată că acesta nu este fondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a reținut în cauză puterea de lucru judecat a sentințelor civile nr._/09.10.2008 și_/29.10.2010.
Astfel, prin cererea ce a format obiectul dosarului nr._/215/2007 al Judecătoriei C., reclamanții P. V. M. și P. V. M. au solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 2412/08.04.2004 pentru suprafața de 4800 mp teren intravilan situată în ., parcelele 2271, 2272, 2273, 2274, 2275, ce corespunde cu schița cadastrală pe care se află gospodăria lor și pentru care reclamanta și soțul său au fost membri cooperatori. Reclamanții au invocat un drept propriu de proprietate asupra terenului din curtea fiecăruia în baza art. 4 din statutul CAP, art. 8 din Decretul-Lege nr. 42/1990 și art. 22, 23, 24 din Legea nr. 18/1991 forma inițială.
Prin sentința civilă nr._/09.10.2008, a fost respinsă acțiunea, reținându-se că titlul de proprietate nr. 2412/08.04.2004 îl are ca titular pe P. N. I. și a fost obținut în calitatea sa de membru cooperator, având înscriși ca moștenitori legali ai acestuia pe P. I. M., A. I. L., P. V. M. și B. V. M..
A mai reținut instanța că suprafața de 4800 mp pentru care s-a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate a fost înscrisă în acesta în baza art. 4 din Statutul CAP, coroborat cu art. 8 din Decretul-Lege nr. 42/1990 și art. 22-24 din Legea nr. 18/1991, fiindu-i atribuită ca lot în folosință autorului P. N. I. în calitatea sa de membru cooperator și folosită de acesta până la momentul decesului, apoi preluată de către toți moștenitorii în folosință.
La momentul întocmirii schiței topografice, în anul 1985, posesor al terenului era P. I. V., dar acesta nu avea calitatea de proprietar unic al suprafeței care apare în acest înscris, nu avea nici calitatea de moștenitor unic, la acea dată nu se dezbătuse succesiunea autorului P. I. iar acesta nu a făcut nici un act prin care să se transfere proprietatea bunurilor sale soțului reclamantei și nici un alt act prin care să-l desemneze pe acesta ca unic moștenitor.
Reclamanții nu au fost proprietari ai terenului aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, nu li s-a atribuit teren în intravilan de cooperativă potrivit legii pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești pentru a putea rămâne aceste terenuri și a fi înscrise în proprietatea lor, actuali deținători și în consecință nu sunt aplicabile în speță prevederile art. 22-24 din Legea nr. 18/1991.
Și prin cererea ce a format obiectul dosarului nr._/215/2010, reclamanții P. M., P. V. C. și P. V. M. au solicitat constatarea nulității titlului de proprietate nr. 2412/08.04.2004, arătând că, pentru suprafața de 4800 mp, teren intravilan situată în T38, P2271,2272,2273,2274,2275 au un drept propriu de proprietate, fiind membri cooperatori. Cererea a fost respinsă prin sentința civilă nr._/29.10.2010, reținându-se puterea de lucru judecat a sentinței civile nr._/09.10.2008.
În prezenta cauză, reclamanții au solicitat să se anuleze actele premergatoare titlului de proprietate nr.2412/08.04.2004, respectiv HCJ 362/04.03.2004 si, pe cale de consecinta, sa se anuleze si acest titlu de proprietate, arătând că suprafața de teren intravilan categoria curti constructii din titlul de proprietate contestat aparține numai reclamanților, autorii P. V. si P. M. avand aici construita casa de locuit de peste 50 de ani. Asadar, titlul de proprietate a fost emis cu incalcarea prevederilor art III din Legea 169/1997 si art 23 si 24 din Legea 18/1991. In plus, HCJ contestata in cauza nu le-a fost niciodata comunicata pentru a lua cunostinta de ea si a o ataca in instanta. Un alt motiv de nulitate a actelor premergatoare si a titlului de proprietate este acela ca in acest titlu s-au omis parcelele nr 2310/1 de 1168 mp si nr 2311/1 de 2170 mp conform unui raport de expertiza intocmit la data de 21.03.2011, astfel ca titlul de proprietate pentru aceasta suprafata de teren intravilan trebuia emis numai reclamantilor.
Îndreptățirea reclamanților la emiterea unui titlu de proprietate a fost însă analizată prin sentințele menționate anterior, iar cele reținute prin acestea nu mai pot fi contrazise printr-o hotărâre ulterioară.
Prin urmare, în mod corect s-a reținut că exista putere de lucru judecat, reclamanții invocând faptul că sunt proprietarii unor case de locuit și că aveau dreptul la constituirea dreptului de proprietate în baza art. 23 din Legea nr. 18/1991 și în litigiile anterioare. Faptul că în plus în prezenta cauză s-a invocat și nulitatea HCJ nr. 362/2004 nu înseamnă că nu poate fi reținută puterea de lucru judecat. Puterea de lucru judecat a unei hotarari judecatoresti semnifica faptul ca o cerere nu poate fi judecata in mod definitiv decat o singura data, iar hotararea este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie contrazisa de o alta hotarare.
Deci, exclusivitatea ca efect al puterii de lucru judecat presupune ca un nou litigiu intre aceleasi parti, pentru acelasi obiect si cu aceeasi cauza sa nu mai fie cu putinta.
Autoritatea de lucru judecat astfel cum este definita de art. 1201 Cciv reprezinta acel efect al puterii de lucru judecat care este exclusivitatea, fiind deci o parte a acesteia.
Excepția lucrului judecat este un mijloc de drept procesual civil de natură să împiedice judecarea repetată a unei cereri și prin aceasta să garanteze stabilitatea raporturilor juridice civile, evitând și posibilitatea contradicțiilor între hotărârile judecătorești. În timp ce prezumția lucrului judecat impune consecvență și unitate în judecarea cererilor care ar putea prilejui reluarea unor discuții considerate închise, prin soluționarea definitivă a raporturilor juridice respective, excepția lucrului judecat interzice judecata repetată a aceleiași cereri, efectul ei fiind peremptoriu-sub acest aspect putându-se vorbi de funcția extinctivă a autorității de lucru judecat, care închide posibilitatea reluării aceleiași cereri.
Față de reținerea în cauză a prezumției lucrului judecat, nu se mai impunea administrarea altor probe și nici analizarea faptului dacă recurenții reclamanți au formulat cereri distincte pentru atribuirea terenului sau a modului de soluționarea a acestora.
De asemenea, tribunalul apreciază că în litigiul vizând nulitatea titlului trebuie să figureze persoanele care apar ca titulari ai dreptului de proprietate, neavând relevanță faptul că una dintre acestea a vândut drepturile litigioase.
În privința solicitării de includere în titlul contestat a unor suprafețe de teren de 1168 mp în . de 2170 mp în ., în mod corect s-a apreciat de către prima instanță că nu există nici un temei juridic pentru o astfel de operațiune și în plus titlul contestat a fost emis cu respectarea actelor premergătoare și a sentinței civile nr. 4610/22.03.2001 a Judecătoriei C..
Pentru aceste considerente, tribunalul apreciază că recursul este neîntemeiat, astfel că, în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ., îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenții reclamanți P. M., P. M., P. V. C., împotriva sentinței civile nr. 9115/13.06.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți A. G. D., A. A. G., S. R. M., P. I M., B. N. M., C. L. COȘOVENI DE APLICARE A FONDULUI FUNCIAR, C. JUDEȚEANĂ D. DE APLICARE A FONDULUI FUNCIAR, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Martie 2013.
Președinte, D. G. | Judecător, L. M. | Judecător, R. L. Z. |
Grefier, F. C. C. |
Red.Jud.D.G.
Tehn.S.V./2 ex., 08.04.2013
Jud.fond-L.B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1328/2013. Tribunalul DOLJ | Uzucapiune. Sentința nr. 6250/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
