Acţiune în constatare. Sentința nr. 3207/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3207/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 2935/183/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 643/2013
Ședința publică de la 09 Aprilie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător D. O.
Judecător J. S.
Grefier L. E. C.
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamantul P. C. împotriva sentinței civile nr.3207 din 29.11.2012 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât I. P., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S–a referatul cauzei, învederându-se că, s-au înaintat relațiile solicitate OCPI D., după care;
Având în vedere la că la prima strigare a cauzei nu au răspuns părțile, instanța, în temeiul art. 104 alin.13 din Hotărârea nr.387/2005 privind aprobarea regulamentului de ordine interioară al instanței, din 22.09.2005, lasă dosarul la strigarea la sfârșitul ședinței de judecată, în ordinea listei de ședință.
La a doua strigare a cauzei, care a avut loc la sfârșitul ședinței de judecată, la apelul nominal, făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Având în vedere că se solicită judecarea cauzei în lipsă și constatând dosarul în stare de judecată, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului dedus judecății, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3207/29.11.2012 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul_ a fost respinsă acțiunea civilă în constatare formulată de reclamantul P. C. împotriva pârâtului I. P..
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul P. C. a chemat în judecată pe pârâtul I. P., solicitând să se constate valabilitatea convenției de vânzare cumpărare materializată prin înscrisul sub semnătură privată denumit " procesul verbal de vânzare cumpărare" încheiat la data de 29.08.2011 cu privire suprafața totală de 0,81 ha teren arabil extravilan situat pe raza municipiului Băilești, județul D., după cum urmează:
0,38 ha în tarlaua 260, . ca vecini la N – De 3438/1, E – I. Ghe., S – De 3341/1, V – I. Ghe, înscrisă în titlul de proprietate nr. 3414-9572 din 07.11.1996 și 0,43 ha în tarlaua 200, . vecini la N – L. M., E – De 2775/1, S – I. P., V – De 3276, înscrisă în titlul de proprietate nr. 6040-2206 din 24.08.2002 și să se pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare.
În motivarea acțiunii a arătat că la data de 29.08.2011, prin înscrisul sub semnătură privată denumit " proces verbal de vânzare cumpărare" pârâtul i-a vândut suprafața totală de 0,81 ha teren arabil, cu prețul de 4000 lei, achitat integral.
A mai arătat că a convenit cu pârâtul să se prezinte la notar în vederea perfectării actelor de vânzare cumpărare, însă acesta a refuzat, deși i-a solicitat de mai multe ori.
În drept, a invocat dispozițiile art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii 247/2005 și art. 1669 Cod civil.
A depus la dosar înscrisul sub semnătură privată denumit "proces verbal de vânzare cumpărare " din 29.08.2010, titlurile de proprietate nr. 6040-2206 din 24.08.2002, nr. 3414-9572 din 7.11.1996, cărțile de identitate ale părților, certificatul de moștenitor nr. 295 din 22.11.2005 emis de BNP G. G., sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale privind pe defunctul I. I., chitanța privind achitarea taxei de timbru, timbru judiciar, certificatul de sarcini nr._ din 24.09.2012 emis de OCPI D. și certificatul de atestare fiscală nr._ din 08.11.2012 emis de Primăria municipiului Băilești.
În cauză a fost audiat martorul C. I..
Din probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
În baza Legii 18/1991, defunctului I. F. I. i s-a reconstituit drept de proprietate pentru suprafața de 0,43 ha teren situat pe raza municipiului Băilești, județul D. eliberându-i-se titlul de proprietate nr. 6040-2206 din 24.08.2002 și pentru suprafața de 2 ha și 5700 mp teren situat pe raza municipiului Băilești, județul D. eliberându-i-se titlul de proprietate nr. 3414-9572 din 7.11.1996.
La data de 04.08.2005 a decedat I. I., dată la care s-a deschis succesiunea acestuia, iar ca unic moștenitor acceptant a rămas pârâtul, în calitate de fiu, așa cum atestă certificatul de moștenitor nr. 295 din 22.11.2005 emis de BNP G. G..
La data de 29.08.2011 între reclamant, în calitate de cumpărător și pârât, în calitate de vânzător, s-a încheiat o convenție de vânzare cumpărare materializată într-un înscris sub semnătură privată intitulat „proces verbal de vânzare cumpărare” cu privire la suprafața totală de 0,81 ha teren arabil extravilan situat pe raza municipiului Băilești, județul D., după cum urmează: 0,38 ha în tarlaua 260, . ca vecini la N – De 3438/1, E – I. Ghe., S – De 3341/1, V – I. Ghe, înscrisă în titlul de proprietate nr. 3414-9572 din 07.11.1996 și 0,43 ha în tarlaua 200, . vecini la N – L. M., E – De 2775/1, S – I. P., V – De 3276, înscrisă în titlul de proprietate nr. 6040-2206 din 24.08.2002, cu prețul de 4000 lei.
Din actele depuse la dosar respectiv certificatul de sarcini nr._ din 24.09.2012 emis de OCPI D. reiese că pe numele lui I. I. s-a găsit înscrisă în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare ipoteca înregistrată sub nr. 516/22.10.1997.
La data înscrierii în cartea funciară, litigiul sau sarcina devine opozabilă față de terți, acest efect de opozabilitate devenind evident și față de cumpărătorul reclamant, acesta fiind ținut să respecte situația juridică creată prin înscrierea în CF a ipotecii.
Potrivit art.33 din Legea nr.7/1996, atunci când se înscrie un drept real în condițiile legii, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei și că a fost dobândit sau constituit cu bună credință, cât timp nu se dovedește contrariul.
Instanța de fond a avut în vedere și faptul că vânzătorul cunoștea situația juridică a terenului, însă a încercat să dispună de el atâta timp cât exista ipoteca, deși prin aceasta vânzătorul este lipsit de dreptul de dispoziție asupra imobilului.
În aceste condiții instanța nu a putut primi o astfel de vânzare prin care se urmărește fraudarea intereselor terțului creditor având în vedere că la dosar nu există acordul acestuia cu privire la înstrăinarea imobilului, motiv pentru care a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că instanța de fond nu s-a ptronunțat pe valabilitatea convenției de vânzare cumpărare prin prisma tuturor condițiilor care trebuiesc îndeplinite ci a analizat doar certificatul de sarcini din care rezultă că pe numele lui I. I. s-a găsit înscrisă în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare ipoteca înregistrată sub nr. 516/22.10.1997. Ipoteca privește o altă persoană cu același nume ca și tatăl pârâtului. În această situație se impunea ca instanța de fond, în virtutea rolului active să pună în discuția părților certificatul de sarcini pentru a da posibilitatea remedierii situației create.
În drept au fost invocate disp. Art. 299 și urm Cpciv.
Intimatul, deși legal citat, nu a formulat întămpinare.
Tribunalul a administrat proba cu înscrisuri, la dosar fiind atașate, în copie certificată pentru conformitate ci exemplarul din arhiva OCPI înscrisurile care au stat la baza înscrierii sarcinilor menționate în certificatul de sarcini_/24.09.1997 (f 14-17).
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Între parat in calitate de promitent vanzator si reclamant in calitate de promitent cumparator a intervenit un inscris sub semnatura privata avand ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra unui teren in suprafata totală de de 0,81 ha situat pe raza Municipiului Băilești
Acordul de voință încheiat de părți, nu pot fi calificat ca fiind un contract de vanzare cumparare intrucat terenurile pot fi instrainate sau dobandite prin acte juridice intre vii, sub sanctiunea nulitatii absolute, numai daca actul a fost incheiat in forma autentica .
Astfel, conventia partilor în mod correct a fost calificată de instanta de fond ca fiind un antecontract de vanzare cumparare.
Antecontractul prin care partile intentioneaza transmiterea unui drept real de proprietate cu privire la un imobil teren naste in sarcina lor obligatia de a face, constand in incheierea in viitor a contractului in forma autentica si aceasta obligatie e susceptibila de executare silita prin pronuntarea de catre instanta a unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare cumparare.
Aceasta posibilitate in cazul antecontractelor avand ca obiect imobile terenuri a primit o cansacrare legislativa expresa prin art. 5 alin. 2 Titlul X al Lg 247/2005 (act normative în vigoare la data încheierii antecontractului și aplicabile în cauză conf art. 102 Lg 71/2011).
Insa aceasta posibilitate vizeaza numai suplinirea consimtamantului partilor la incheierea in forma autentica a actului juridic intervenit. De aceea se presupune, prin ipoteza, ca intre parti a fost incheiat un antecontract valabil.
Instanța de fond a respins cerere de pronunțare a unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare cumparare, reținând că vânzătorul este lipsit de dreptul de dispoziție asupra imobilului întrucât, potrivit certificatului de sarcini nr._/24.09.2012 emis de OCPI reiese că pe numele I. I. s-a găsit înscrisă în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare ipoteca înregistrată sub nr. 516/22.10.1997.
Tribunalul apreciază concluzia instanței de fond a fi lipsită de fundament juridic.
Astfel, pe de o parte, Tribunalul constată că, potrivit contractului de garanție imobiliară nr. 870/17.10.1997 care a stat la baza inscripției ipotecare nr. 516/1997, (mijloc de probă administrat în recurs) imobilul afectat de garanție este un apartament cu 2 camere situat în Băilești, ., ., iar nu unul dintre imobilele care au făcut obiectul antecontractului de vânzare cumpărare dedus judecății.
Pe de altă parte, sub rezerva unor dispoziții legale speciale privind ipotecile, debitorul inscripției ipotecare poate înstrăina bunul ipotecat, care se va strămuta însă către noul dobânditor, grevat de sarcinile care îl apasă.
În speță, prima instanță nu a stabilit existența unor astfel de dispoziții legale speciale privind ipotecile care să împiedice debitorul să înstrăineze bunul.
Critica recurentului privind nepronunțarea instanței de fond pe valabilitatea convenției de vânzare cumpărare este întemeiată.
Analizând considerentele sentinței recurate, Tribunalul constată că prima instanță nu a realizat o astfel de analiză a condițiilor de fond ale convenție deduse judecății, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Pentru aceste considerente, urmând a se face aplicarea art.312, alin.5 C.pr.civ; recursul va fi admis, iar sentința pronunțată de Judecătorie va fi casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul formulat de reclamantul P. C. împotriva sentinței civile nr.3207 din 29.11.2012 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât I. P. .
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Aprilie 2013
Președinte, L. A. | Judecător, D. O. | Judecător, J. S. |
Grefier, L. E. C. |
Red LA/2 ex/29.04.2013
L.C. 12 Aprilie 2013
J fond V P.
| ← Anulare act. Decizia nr. 561/2013. Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Decizia nr. 782/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
