Fond funciar. Decizia nr. 362/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 362/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 14756/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 362/2013
Ședința publică de la 05 Martie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - L. A. - judecător
Judecător - D. O.
Judecător - J. S.
Grefier - L. E. C.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 26 februarie 2013 și consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea recursului formulat de revizuenții S. N., S. M. împotriva sentinței civile nr._ din 01.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ /2006, în contradictoriu cu intimații T. A., C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR CĂZĂNEȘTI, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR M., AGENȚIA D. STATULUI BUCUREȘTI, . PRIN LICHIDATOR JUDICIAR ., C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR MALU M., C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR D. și OFICIUL DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ M., având ca obiect revizuire-fond funciar.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, revizuenții S. N. și S. M., în contradictoriu cu intimații T. A., C. locală de aplicare a legilor fondului funciar Căzănești, C. Județeană de aplicare a legilor fondului funciar M., Agenția D. Statului București, . prin Lichidator Judiciar ., C. L. Malu M. de aplicare a legilor fondului funciar, C. Județeană D. de aplicare a legilor fondului funciar D., O.C.P.I. M. au formulat cerere de revizuire împotriva sentinței civile nr. 6439/13.04.2010, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2009, solicitând admiterea cererii de revizuire ca fiind admisibilă și schimbarea în tot a sentinței civile nr. 6439/13.04.2010, pronunțată de Judecătoria C.
În motivarea în fapt a cererii, revizuenții au arătat că au formulat cerere reconvențională în dosarul nr._/215/2009 al Judecătoriei C., cerere care a fost disjunsă la data de 16.01.2009 formând obiectul dosarului nr._ al aceleiași instanțe.
Au arătat în continuare revizuenții că cererea a fost formulata împotriva părților anterior precizate si a avut ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de schimb autentificat sub nr._/08.07.1993 de notariatul de stat al județului D., prin care pârâtul T. A. a făcut schimb de teren pentru suprafața de, 3,92 ha, prin predarea către . a terenului în suprafața de 3,92 ha situat in perimetrul corn. Căzănești, ., tarlaua nr.71, . și prin preluarea în proprietate de la . a suprafeței de 3,92 ha, situat în . nr.10, .. D..
Judecătoria C. a respins cererea revizuenților prin sentința civila nr. 4775/19.03.2009 pronunțata în dosarul nr._ ca fiind inadmisibila, întrucât nu a fost chemat în judecată si .>
Revizuenții au mai arătat că împotriva acestei sentințe au formulat recurs și prin decizia civila nr. 2168/17.11.2009 Tribunalul D. a admis recursul, motivat de faptul că la data formulării cererii reconvenționale . nu mai exista ca persoana juridica, fiind radiată, și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Astfel, s-a format dosarul nr._/215/2009 al Judecătoriei C., ocazie cu care au precizat cererea, în sensul constatării nulității absolute si a Titlului de proprietate nr._ eliberat la data de 26.03.1993 de către C. Județeană de Fond Funciar M. la propunerea Comisiei Locale de Fond Funciar a Comunei Căzănești, jud. M., pe numele T. P. A. ca moștenitor al defunctului T. N. P., pentru suprafața de 5 ha si 0100 m.p. pe teritoriul satului Govodarva, ..
S-a menționat în continuare că, prin sentința civilă nr. 6439/13.04.2010 Judecătoria C. a respins acțiunea formulată de revizuenți ca neîntemeiata și a constatat că titlul de proprietate nr._/26.03.1993 a fost corect emis pentru suprafața de 5,01 ha, deoarece aceasta ar fi fost suprafața de teren deținuta de autorii lui T. A. înainte de colectivizare, respectiv 2,07 ha pe anexa nr l si 2,94 ha pe anexa nr. 3.
Mai arată revizuenții ca au fost reținuți ca și autori ai lui T. A. numiții T. P. si T. F., dar în anexa nr.l, la poziția nr.10 figurează cu suprafața de 2,07 ha teren numita T. Gh. F..
Au învederat revizuenții că, la data de 14.05.2012, cu adresa nr.1700 OCPI M. le-a comunicat faptul că, pentru autoarea Toba Ghe F., a fost eliberat un titlu de proprietate definitiv cu nr._/04.03.2002, cu moștenitor Toba Ghe N., așa cum se regăsește în scris și în anexa nr.3 a satului Govodarva, . aceasta figura cu suprafața de 2,07 ha de teren, anexă întocmită de C. Locala pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Cazanesti.
In susținerea aspectelor comunicate prin adresa nr.1700/14.05.2012, OCPI M. a anexat o copie verso a titlului de proprietate nr._/04.03.2002 eliberat moștenitorului Toba Ghe N., după autoarea sa Toba Ghe F..
De asemenea, OCPI M. a mai comunicat și o filă din anexa nr.3, în care la poziția nr.24 este înscrisă numita Toba Ghe F., cu precizarea numărului de ordine cu care aceasta figura înscrisă în anexa nr.l, adică nr.10, și cu suprafața de 2,07 ha teren, adus de aceasta în CAP, precum si cu numele moștenitorului T. Ghe N., căruia i s-a și reconstituit dreptul de proprietate pentru aceasta suprafață de teren.
Au menționat petenții că cererea de revizuire formulată se întemeiază pe aceste documente noi, pe care nu le-au deținut și de existența cărora nu au avut cunoștință, care nu au fost supuse controlului judecătoresc pe întreg parcursul acestui litigiu, deoarece pârâții nu l-au depus la dosarul cauzei.
Revizuenții mai arată că, prin sentința civila nr.6439/13.04.2010, pronunțată de către Judecătoria C. s-a reținut ca fiind legal emis titlul de proprietate nr._/26.03.1993 pe numele Toba A., pentru suprafața de 5,01 ha teren iar acest aspect înțeleg să îl supună prezentei cereri de revizuire, prin prisma prevederilor art.322 alin.l pct.5 Cod procedura civila, coroborat cu prevederile art. 324 alin.l pct.4 Cod procedura civila, considerând admisibilă cererea de revizuire, raportat la adresa nr.1700/14.05.2012 eliberata de către O.C.P.I M., împreună cu anexele menționate.
Se mai arată că, în condițiile în care pentru suprafața de 2,07 ha teren agricol, înscrisă în anexa nr.3, a fost emis un alt titlu de proprietate cu nr._/04.03.2002, pe numele unui alt moștenitor respectiv Toba Ghe N. și nu T. A., este clar faptul ca titlul de proprietate emis lui T. A. cu nr._/26.03.1993 este nelegal, fiind eliberat pentru o suprafața mai mare de teren decât au deținut autorii săi.
S-a susținut în continuare că, în mod eronat Judecătoriei C. a reținut că T. A. a moștenit și suprafața de 2,07 ha teren adus in CAP de Toba Ghe. F. (înscrisă la poziția nr.10, în anexa nr.1), deși, potrivit documentelor puse la dispoziției de OCPI M. terenul de 2,07 ha a fost reconstituit moștenitorului legal al acesteia numit Toba Ghe N..
Rezultă astfel, că T. A. este beneficiarul terenului adus în CAP numai de autorul său T. P., în suprafață de 2,94 ha teren (conform anexei nr.l poziția nr.59 si anexei nr.3 poziția nr.6, așa cum au fost aprobate de C. locala de aplicare a legii nr.18/1991 a corn. Cazanesti si validate de C. județeană de aplicare a Legii nr.18/1991 M.).
Au precizat revizuenții că este evident ca pentru aceeași suprafață de teren de 2,07 ha, din satul Govodarva, ., nu se putea reconstitui dreptul de proprietate pentru autoarea Toba Ghe F. si nu se puteau emite doua titluri de proprietate cu numere distincte, pe numele a doua persoane diferite, respectiv Toba Gh. N. și T. A., iar potrivit adresei nr.1700/14.05.2012 OCPI M. a comunicat faptul că moștenitorul lui Toba Gh. F. a fost Toba N. și nu Toba A..
S-a mai arătat că, acest aspect este legat de faptul că pentru suprafața de 2,07 ha din satul Govodarva, corn Căzănești, jud M. a fost emis titlul de proprietate nr._/04.03.2002 pe numele lui Toba Ghe N., ca moștenitor al autoarei sale Toba Ghe F. nu a făcut obiectul dezbaterilor publice și nu au fost supuse controlului judecătoresc pe tot parcursul acestui litigiu, aceste aspecte cunoscându-le, ulterior, doar din adresa nr.1700/14.05.2012, emisa de OCPI M., și anexele menționate, fapt care face cererea de revizuire admisibila.
Au apreciat revizuenții că, în condițiile în care pentru terenul adus în CAP de numita Toba Ghe. F., i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,07 ha moștenitorului său Toba Ghe N., căruia i s-a eliberat titlul de proprietate definitiv nr._/04.03.2002, este evident că în speță titlul de proprietate nr._/26.03.1993 a fost eliberat pentru o suprafața mai mare de teren, de 5,01 ha fata de suprafața de teren deținuta de autorii lui Toba A., respectiv 2,94 ha.
Mai arată revizuenții că, în speță sunt aplicabile prevederile art. III, alin.l, lit.g din Legea nr.169/1997 care a modificat Legea nr.18/1991, potrivit cărora Titlul de proprietate nr._ eliberat la data de 26.03.1993-de către C. Județeană de Fond Funciar M. la propunerea Comisiei Locale de Fond Funciar a Comunei Căzănești-este lovit de nulitate absolută, cu toate consecințele juridice care decurg din aceasta, respectiv nulitatea absolută a contractului de schimb autentificat sub nr._/08.07.1993 de Notariatul de stat al jud. D..
În drept, au fost invocate prevederile art.322, alin.1, pct.5 si art.324, alin.l, pct.4 Cod procedura civila.
Intimatul T. A. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire formulată, în raport de dispozițiile art. 325, alin.3 Cod pr civ, ca inadmisibilă.
A arătat intimatul că, potrivit art. 322, pct.5 Cod pr. civ. revizuirea hotărârii se poate cere ,,dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică, sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurarea mai presus de voința părților."
Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire înscrisul doveditor trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții, respectiv: să fi existat la momentul pronunțării pe fond a hotărârii;sa fi fost „descoperit,, după darea hotărârii; să fi fost reținut din partea potrivnică; să nu fi putut a fi înfățișat instanței dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
A susținut intimatul că, analizând înscrisul depus ca act nou de către revizuenți, respectiv adresa nr. 1700/14.05.2012, se observă că acest înscris nu poate sa conducă la admiterea cererii de revizuire, chiar daca din el s-ar confirma o situație fundamental deosebită de cea care a fost reținută de instanță atunci când s-a pronunțat pe fond, întrucât înscrisul respectiv, nu exista la momentul pronunțării sentinței de către instanța de fond, astfel ca nu putea fi reținut de partea potrivnica.
Mai mult acest document este un înscris public, pe care revizuenții îl puteau obține oricând în timpul procesului la fond ori în recurs.
S-a mai arătat că, la dosarul de fond C. L. de fond funciar Căzănesti a depus următoarele înscrisuri: adresa nr. 1244/29.03.2010, răspuns la interogatoriu luat Comisiei locale de fond funciare Căzănești de către reclamantul S. N., cererea privind reconstituirea dreptului de proprietate formulata la data de 14.03.1991, de către T. A., tabel nominal cu membrii cooperatori care au adus teren intravilan și extravilan in CAP si cu persoanele cărora li s-a preluat de CAP terenul în orice mod ( poziția 59 Toba N. P.), anexa 3 - Tabel nominal cu moștenitorii cooperatorilor decedați care solicita in scris stabilirea dreptului de proprietate( rândul 6 - poziția 59 - Toba N P.-Toba A.), tabel nominal cu foștii proprietari și moștenitorii acestora cărora li se atribuie la cerere în proprietate teren cu vegetație forestieră, conform legii( poz. 121 Toba N P.); file extras Registre Agricole din perioada 1951-1959.
Din toate aceste înscrisuri rezultă faptul că autorul Toba N P. s-a înscris în CAP- suprafața de 2,94 ha - teren agricol, aspect care rezultă din Anexa 1, cât și din registrul agricol din 1959 si cu suprafața de 1,09 a fost teren neagricol, în total 4,03 ha( 2,94 ha +1,09 ha).
A învederat în continuare intimatul că, i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3,92 ha mai puțin cu 0,11 ha, motivat de faptul că tuturor solicitanților li s-a redus suprafața cu un procent cuprins intre 1- 5% din teren datorita modificărilor ce au avut loc în timp( lărgirea cailor de acces la terenuri etc).
În ceea ce privește suprafața de 1 ha pădure se poate observa Tabelul nominal unde la poziția 121 este înscris Toba N. P., iar observând coloanele 2 si 3 rezultă că Toba N P. a deținut în proprietate suprafața de 1,19 ha pădure și i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha vegetație forestiera.
In consecință suprafața de 3,9200 ha teren arabil + 1 ha pădure = 4,9200 ha teren extravilan.
Pentru suprafața de 0,900 mp teren intravilan (curți construcții+gradina)- revizuenții nu au formulat critici.
În consecință, titlul de proprietate a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale și nu există nici una din situațiile prevăzute de art. III din Legea 169/1996 care sa ducă la anularea(nulitatea) sa.
S-a menționat în continuare că, Toba Ghe. F., nu este una si aceeași persoană cu Toba N. F. mama intimatului T. A.. Toba Gh. F. este înscrisa in Anexa nr 1 la poziția 10 cu suprafața de teren de 2,07 ha teren adus și preluat de CAP și suprafața de 0,46 ha teren neagricol și în acest sens s-a eliberat moștenitorilor săi titlul de proprietate pentru suprafețele respective, aceste persoane fiind terți fata de prezentul litigiu.
Prin sentința civilă nr._/01.10.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenții S. N. și S. M., ca neîntemeiată.
Au fost obligați revizuenții S. N. și S. M. să plătească intimatului T. A. suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
La data de 16.01.2009 a fost disjunsă din dosarul nr._/215/2008, cererea reconvențională formulată de S. N. și S. M., prin care au chemat în judecată pe pârâții T. A., C. L. Căzănești, C. Județeană M., C. Județeană D., Administrația D. Statului, ., prin lichidator judiciar, OCPI M. și C. L. Malu M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea contractului de schimb autentificat sub nr._/08.07.1993, încheiat între T. A., . și ., privind terenul în suprafață de teren de 3,92 ha, situat în perimetrul comunei Căzănești și preluarea unui alt teren de 3,92 ha, situat în . P20/4.
După disjungere cererea a fost înregistrată sub nr._ .
Prin sentința civilă nr.4775 din 19.03.2009, pronunțată de Judecătoria C., a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții S. N. și S. M., criticând-oca fiind nelegală și netemeinică.
Prin decizia nr. 2168/17.11.2009, Tribunalul D. a admis recursul și casând sentința a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.
După casare, cauza a fost înregistrată pe rolul instanței de fond sub nr._/215/2009 la data de 18.12.2009. La primul termen de judecată, reclamanții au completat acțiunea inițială solicitând și anularea titlului de proprietate nr._/26.03.1993 de către C. Județeană M., la propunerea Comisiei Locale Căzănești.
Prin sentința civilă nr. 6439/13.04.2010, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2009, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții OCPI M., Administrația D. Statului,C. L. Malu M., C. Județeană D., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; au fost respinse excepțiile calității procesuale active și a lipsei de interes, invocate de pârâtul T. A.; a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiunea în nulitatea contractului de schimb; a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții S. N. și S. M., în contradictoriu cu pârâții T. A.,. prin lichidator judiciar .., C. L. Căzănești, C. Județeană M., ca neîntemeiată; au fost obligați reclamanții la plata către pârâtul T. A. a sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că a fost învestită cu acțiunea reclamanților, astfel cum a fost completată, prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/26.03.1993 de către C. Județeană M., la propunerea Comisiei Locale Căzănești, în favoarea pârâtului T. A. și a contractului de schimb autentificat sub nr._/8.07.1993 de fostul Notariat de Stat D., încheiat între T. A., . și ..
Față de cererea formulată, astfel cum a fost completată de reclamanți, instanța a apreciat că este competentă să soluționeze acțiunea, constatând că reclamantul a înțeles să valorifice mai multe pretenții prin aceeași cerere, fiind incidente dispozițiile art.17 C.pr.civ., potrivit cărora are loc o prorogare de competență în favoarea instanței învestită cu cererea introductivă în sensul că se va pronunța și asupra celorlalte capete de cerere, care completează acțiunea inițială, chiar dacă, formulate separat, acestea ar fi fost de competența unei alte instanțe. Mai mult, solicitarea de anulare a titlului de proprietate a fost formulată după casarea cu trimitere la instanța de fond, moment în care nu se mai poate pune problema necompetenței instanței învestită ca urmare a decizie de casare.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța a apreciat întemeiată excepția în ceea ce privește pârâtele OCPI, ADS, C. L. Malu M., C. Județeană D., pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.
Reclamantul, fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice calitatea procesuală pasivă, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de drept și de fapt pe care se întemeiază pretenția sa.
Instanța a constatat că obiectul acțiunii îl reprezintă solicitarea reclamantului de anulare a titlului de proprietate emis în procedura de reconstituire a fondului funciar, și a unui contract de schimb întocmit în baza prevederilor aceleiași legi.
Temeiul de drept indicat de reclamant este art.III din Legea 169/1997, potrivit cu care actele de reconstituire emise cu nerespectarea dispozițiilor legale pot fi cenzurate, pe calea acțiunii în anulare, la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul.
Este deci un litigiu ce pune în discuție modul de aplicare a legii fondului funciar, ce se impune a fi soluționat în conformitate cu dispozițiile procedurale ale Legii 18/1991, care prevede, la art.52, că în litigiile de fond funciar au calitate procesuală pasivă C. județeană și cea C. L. de fond funciar, ca autorități publice ce au ca atribuții măsuri de aplicare a legii fondului funciar.
Astfel că, în cererea având ca obiect anularea titlului de proprietate nr._/26.03.1993, calitate procesuală pasivă au C. L. Căzănești, C. Județeană M. și T. A., ca beneficiar al titlului.
În acțiunea ce pune în discuție legalitatea contractului de schimb, calitatea procesuală pasivă aparține părților contractante, față de care contractul produce efecte, respectiv T. A. și ., prin lichidator judiciar, în condițiile în care ., cealaltă parte contractantă, nu mai are personalitate juridică, fiind radiată din registrul comerțului.
Acestea fiind părțile pentru care este justificată legitimarea procesuală pasivă, rezultă că pentru pârâții OCPI M., ADS, C. L. Malu M., C. Județeană D., nefiind justificată legitimarea procesuală pasivă, urmează a fi respinsă acțiunea formulată împotriva acestora, în consecință.
Susținerile reclamanților în sensul că, legitimarea procesuală pasivă a Comisei Locale Malu M. și Comisiei Județene D. este justificată de calitatea acestora de a aproba schimbul de teren, sunt nefondate, întrucât legea, în forma inițială, nu impunea un astfel de acord.
Agenția D. Statului nici măcar nu exista la acea dată, fiind înființată abia în anul 2001.
Asupra excepției lipsei calității procesuale active, s-a reținut că între reclamanți și pârâtul T. A. exista un litigiu (dosar nr._/215/2008) având ca obiect revendicare imobiliară, în care urmează a se compara titlurile exhibate de părți, litigiu suspendat până la soluționarea acestei cauze.
S-a menționat că este cert, actual și personal interesul reclamanților care au înțeles să conteste titlul pârâtului T. A., urmărind ca prin anularea lui să determine o soluție favorabilă în procesul de revendicare, bazat pe compararea titlurilor exhibate de părți; iar existența acestui interes conferă reclamanților calitate procesuală activă, în temeiul art.III din Legea nr. 169/1997 (nulitatea va putea fi invocată de persoanele care justifică un interes legitim). În consecință, excepția lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active au fost respinse, ca neîntemeiate.
Excepția tardivității, față de temeiul de drept invocat, respectiv dispozițiile art.3 din Decretul 167/1958, care se referă la prescripția dreptului material la acțiune, a fost calificată drept excepția prescripției și respinsă ca neîntemeiată, având în vedere că acțiunea în declararea nulității absolute, întemeiată pe art.III din legea 169/1997, este imprescriptibilă (art.2 din decret).
Pe fondul cauzei, asupra cererii în nulitatea titlului de proprietate, s-a reținut că pârâtul T. A. a solicitat, prin cererea înregistrată sub nr.442/14.03.1991, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului ce a aparținut autorilor săi, T. P. și T. F..
Cererea a fost soluționată favorabil, dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5,01 ha, situat în ., și emiterea titlului de proprietate nr._/26 martie 1993.
Titlul a fost emis în baza prevederilor legii 18/1991, în forma inițială, astfel că regimul juridic al nulității (fie absolută, fie relativă) se analizează în raport de momentul întocmirii actului și de dispozițiile legale în vigoare la data emiterii lui, cauza de nulitate trebuind a fi în mod necesar anterioară sau concomitentă cu acest moment, potrivit regulii tempus regit actum.
Actele ce au stat la baza reconstituirii sunt: cererea formulată de pârât, înregistrată sub nr.442/1991, pentru terenul deținut de autorii săi înainte de colectivizare, mențiunile din registrul agricol, anexele de validare potrivit cu care a fost reconstituită suprafața totală de 5,01 ha ( 2,07 ha pe anexa 1 și 2,94 ha pe anexa 3);
În privința întinderii suprafeței reconstituite, s-a constatat că autorii reclamantului au deținut, în perioada 1951-1955, suprafața de 5,70 ha, din care 1,19 ha păduri. Suprafața a fost diminuată în 1953 la 4,7 ha (prin cedarea terenului de 1 ha – 0,88 pădure și 0,12 ha teren neutilizabil), pentru ca ulterior, în 1955, să fie înscrisă suprafața de 5,5 ha (existând mențiunea că vine de la poziția 103 suprafața de 0,8 ha, arabil și neproductiv). Această concluzie reiese din mențiunile registrului agricol din perioada 1951-1955. Ulterior, în perioada 1959-1963, autorii dețineau, conform registrului agricol, suprafața de 4,03 ha.
Reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5,01 ha este deci legală, actele depuse făcând dovada faptului că autorii au deținut această suprafață de teren (și chiar mai mult).
Susținerea reclamanților în sensul că procesul verbal de punere în posesie a fost emis ulterior titlului de proprietate nu atrage anularea acestuia întrucât conform HG nr.131 din 27 februarie 1991 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, punerea în posesie constituia o etapă ulterioară întocmirii titlului.
Astfel, potrivit art.34 pe baza documentațiilor înaintate de comisiile comunale, comisia județeană, după operațiunea de validare, emite titlul de proprietate, conform modelului anexa nr. 27; art.35 prevedea că în baza titlului de proprietate eliberat pe baza opțiunii exprimate în scris de către fiecare proprietar, comisia comunală va proceda la delimitarea zonelor teritoriale în care urmează să fie puși în posesie titularii, ținând seama de condițiile concrete teritoriale; iar art.35 stipula că punerea în posesie a proprietarilor, în cadrul zonelor teritoriale delimitate, se face de comisie, pe baza de măsurători topografice.
Celelalte apărări, de asemenea sunt neîntemeiate; art.8 din legea 18/1991 stabilește necesitatea formulării unei cereri scrise, adresate comisiei, fără a impune o anumită cerere tip; cererea se referă la terenul deținut de autorii pârâtului înainte de colectivizare și în susținerea cererii au fost invocate mențiunile din registrul agricol; schița parcelară vizează în principal operațiunea de punere în posesie, operațiune care, conform legii în forma inițială, era ulterioară emiterii titlului și deci nu afectează valabilitatea acestuia; de altfel o schiță a terenului de 3,92 ha (ce a constituit obiectul schimbului) a fost realizată în martie 1993 (fila 36 dosar de fond primul ciclu procesual); afirmația că terenul de 2,94 ha din ./1 aparținea domeniului public nu este fundamentată pe probele administrate, iar din înscrisul depus la fila 36 (dosar de fond primul ciclu procesual) reiese că acest teren a fost predat de către pârât către ..
Constatând că nu poate fi reținut niciun motiv de nulitate a titlului de proprietate emis, și că dispozițiile art.III din legea 169/1997 nu sunt incidente, intrând în vigoare după emiterea titlului (și potrivit principiului de drept constituțional legea nu poate retroactiva), instanța a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere.
Cu privire la contractul de schimb încheiat, instanța a reținut că ulterior reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea pârâtului și emiterii titlului de proprietate nr._/26 martie 1993, acesta a predat suprafața de 3,92 ha către .. La solicitarea pârâtului, . a fost de acord cu primirea în proprietate a suprafeței de 3,92 ha, înscisă în titlu, fapt consemnat în acordul scris nr.110 din 7 aprilie 1993 (fila 37), întocmit pe baza schiței anexe la acest acord (fila 36). Ulterior, în schimbul terenului predat de pârât la ., pârâtul a primit aceeași suprafață de 3,92 ha de la ., în ./4. Aceasta din urmă a fost de acord să cedeze pârâtului terenul anterior menționat, situat în extravilanul comunei Malu M.; s-a întocmit un acord în acest sens, la 16 martie 1993, avizat de OCPI D., conform schiței anexate, avizate de OCPI (fila 38).
Documentația pentru efectuarea schimbului a fost analizată de Direcția Generală pentru Agricultură și Alimentație D. fiind emis acordul nr.664/27 aprilie 1993, iar schița anexă la acest acord atestând că terenul de 3,92 ha, ./4 (identificată în schiță prin dimensiuni și vecinătăți) este proprietatea ..
Schimbul a fost avizat de Ministerul Agriculturii și Alimentației, fiind emis avizul nr.121/14.05.1993. La 15 iunie 1993 s-a întocmit procesul verbal nr.664/77 prin care s-a procedat la predarea de către pârât a terenului din . și la primirea, de la ., a terenului din . D.. Procesul verbal a fost semnat de OCPI D., OCPI M., și beneficiarii schimbului.
După obținerea avizului favorabil, acordul de voință în vederea schimbului s-a realizat la data de 8 iulie 1993 prin contractul autentificat sub nr._/8 iulie 1993, de fostul Notariat de Stat D., între . reprezentant, . reprezentant și pârât. La contract a fost anexată procura ce face dovada calității de reprezentant pentru . terenul primit de la .-a întocmit, la 29.11.1993 schiță avizată de OCPI D..
S-a reținut că, în drept, dispozițiile din legea 18 incidente sunt: art.51, alin.2: schimbul de terenuri între persoane juridice care au în administrare terenuri asupra cărora statul are majoritatea acțiunilor sau între acestea și persoanele fizice se face numai cu avizul Ministerului Agriculturii si Alimentației sau al Ministerului Mediului, după caz.
Prin schimburile efectuate, fiecare teren dobândește situația juridică a terenului pe care îl înlocuiește, cu respectarea drepturilor reale; art. 52: punerea în posesie a noilor deținători potrivit art. 51 alin. 2 se face de către delegatul oficiului județean de cadastru și organizare a teritoriului, în prezența părților interesate, operându-se în documentele cadastrale și în registrul agricol modificările survenite.
Contractul de schimb este un contract sinalagmatic cu titlu oneros și în principiu translativ de proprietate, fiecare copermutant trebuind să facă dovada dreptului de proprietate asupra terenului ce formează obiectul schimbului.
Instanța a constatat că actele depuse fac dovada dreptului de proprietate asupra terenului a copermutanților; pârâtul beneficiase de reconstituirea dreptului de proprietate, fiindu-i emis titlul de proprietate nr._/26 martie 1993, iar pentru ., schițele întocmite, avizate de OCPI, instituție care deținea date referitoare la regimul juridic al terenului, atestă că terenul din . afla în patrimoniul acesteia.
Schimbul a fost încheiat în formă autentică, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, și avizat de Ministerul Agriculturii și Alimentației, conform art. 51 din Legea 18/1991.
Punerea în posesie s-a făcut prin procesul verbal nr.664/77 din 15 iunie 1993 semnat de către delegatul oficiului județean de cadastru și organizare a teritoriului, în prezența părților interesate, conform art.52 din Legea 18/1991.
Instanța a constatat astfel că dispozițiile referitoare la schimbul efectuat (în vigoare la data respectivă) au fost respectate nefiind incident vreun caz de nulitate.
Celelalte motive invocate nu sunt întemeiate: schimbul de teren nu a fost avizat de C. Județeană M. și nici de C. L. Căzănești pentru că nici legea nu prevedea un astfel de aviz; calitatea de reprezentant a numitului M. pentru . din procura nr.268/24.06.1993 (fila 48) iar lipsa calității acestuia de reprezentant legal ar putea fi invocată doar de . anexate fac dovada punerii în posesie (atât pentru terenul din . pentru terenul din . fiind identificat prin elementele sale cadastrale (. schimb este un act autentic care, din punct de vedere al forței sale probante, se bucură de prezumție de autenticitate și validitate. Actul autentic, spune art.1173 din Codul civil, are deplină credință în privința oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile ce constată. Actul autentic încheiat face astfel dovada până la înscrierea în fals, cu privire la faptele întâmplate în prezența notarului, respectiv prezența părților, constatarea identității lor, consimțământul lor, semnăturile părților; preluarea efectivă a terenului de către . dovedită cu acordul emis de aceasta și schița anexată; dispozițiile legii 161/2003 nu erau aplicabile la momentul perfectării contractului de schimb; singurul act semnat de pârât, în calitate de prefect al județului D. este acordul emis de Direcția Generală pentru Agricultură și Alimentație D. la 27.04.1993, acord care nu era impus de dispozițiile legale ca și condiție de valabilitate a titlului.
Au mai invocat reclamanții cauza ilicită a contractului de schimb, susținând că a fost încheiat pentru sporirea valorii terenului.
Cauza actului juridic îndeplinește condițiile prevăzute de lege, dacă există, este reală și este licită și morală.
Cauza unui act juridic este ilicită atunci când este prohibită de lege, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice (art.968 C.civil).
În cazul actelor numite, cum este cazul contractului de schimb, numai scopul mediat poate să fie ilicit, atrăgând astfel ilicitatea cauzei.
În privința cauzei, legea instituie 2 prezumții, de existență și de valabilitate a cauzei, prezumții ce nu au fost răsturnate de reclamanți prin proba contrară.
În privința ilicității cauzei, instanța a constatat că schimbul de terenuri era prevăzut de dispozițiile legii 18/1991, nefiind prohibit de lege, iar contrarietatea cu ordinea publică și bunele moravuri nu a fost dovedită; scopul mediat l-ar fi putut constitui intenția de a deține teren cât mai aproape de domiciliu, în vederea exploatării acestuia în condiții favorabile, iar simplul fapt al creșterii valorii terenului dobândit în urma schimbului, a cea dată, în 1993, constituia o simplă previziune.
Împotriva sentinței civile nr.6439/13.04.2010 au declarat recurs reclamanții S. N. și S. M., prin care au solicitat desființarea în totalitate a sentinței atacate și pe fond admiterea cererii reconvenționale, astfel cum a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr.2064/17.11.2010, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2009 instanța a respins recursul declarat de recurenții reclamanți S. N. și S. M., împotriva sentinței 6439/13.04.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_/215/2009 în contradictoriu cu intimații pârâți T. A., C. L. Căzănești de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, C. Județeană M. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, Administrația D. Statului București, . Prin Lichidator Judiciar . Dr.Tr.S., C. L. Malu M. De Aplicare A Legilor Fondului Funciar, C. Județeană D. De Aplicare A Legilor Fondului Funciar, O.C.P.I. M., ca nefondat și a obligat recurenții la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către T. A..
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că potrivit art.311, alin.1 C.pr.civ, hotărârea casată nu are nicio putere. Părțile sunt repuse în situația anterioară soluționării litigiului. Prin desființarea hotărârii se desființează și efectele ei, astfel că "afacerea se repune în aceeași situație din momentul cercetării ei de către instanța a cărei hotărâre a fost casată. Potrivit acestor principii, judecătorii instanței de trimitere sunt învestiți total cu judecarea cauzei și pot substitui o hotărâre nouă celei casate cu singura restricție de a se conforma punctelor de drept soluționate (cas. II, decizia nr. 2665/1928, în "jurisprudența Generală", 1928, p.920).
Așadar dacă hotărârea a fost casată în întregul ei, litigiul va fi judecat din nou sub toate aspectele lui, întrucât hotărârea care a făcut obiectul recursului nu a dobândit autoritate de lucru judecat în niciuna dintre chestiunile litigioase dezlegate.
În acest context al limitelor casării, în principiu, modificarea cererii, în baza art.132 alin.1 C.pr.civ., la instanța care judecă după casarea cu trimitere, nu este admisibilă, întrucât s-ar crea o altă situație juridică decât aceea avută în vedere de instanța de recurs.
În speță, s-a reținut că prin acțiunea inițială reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de schimb autentificat sub nr._/08.07.1993 pentru ca apoi, în condițiile în care instanța de recurs a casat sentința dispunând trimiterea spre rejudecare a cauzei pentru a fi analizată în cadrul procesual stabilit de părți, să-și modifice cererea solicitând constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/26.03.1993 eliberat de C. Județeană de Fond Funciar M. pe numele pârâtului T. P.A..
Deși nu se impunea soluționarea cererii modificate, fiind depășite limitele învestirii după casare, este de necontestat faptul că instanța de fond a analizat și soluționat în mod judicios acțiunea, respectând totodată îndrumările deciziei de casare sub aspectul clarificării cadrului procesual, iar criticile recurenților sub aspectul modului de soluționare a cauzei sunt nefondate.
S-a constat că, în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.169/1997 și Legii nr.161/2003 în raport cu contractul de schimb și titlul de proprietate a căror nulitate absolută s-a solicitat a fi constatată dând eficiență deplină principiului neretroactivității legii civile, prevăzut de art.15 alin.2 din Legea fundamentală, care presupunere că o lege poate dispune numai pentru viitor de la data intrării ei în vigoare.
Teoria principiului retroactivității din cuprinsul cererii de recurs este inexactă, fiind confundat principiul neretroactivității legii civile aplicat în speță de instanța de fond cu principiul retroactivității efectelor nulității absolute a actului juridic. Este adevărat că nulitatea absolută a unui act juridic produce efecte retroactiv dar nulitatea sau valabilitatea unui act juridic se analizează în raport de dispozițiile legale aflate în vigoare la momentul întocmirii sale. Astfel, în mod corect, instanța de fond a reținut că dispozițiile art.III din Legea nr.169/1997 nu sunt incidente, intrând în vigoare după emiterea titlului și nici dispozițiile Legii nr.161/2003 nu erau aplicabile la momentul perfectării contractului de schimb.
Îndrumările deciziei de casare nr.2168/17.11.2009 au fost respectate întru tocmai de instanța de fond în rejudecare. S-a reținut prin decizia Tribunalului că este neîntemeiată soluția primei instanțe de respingere a acțiunii ca inadmisibilă pentru neintroducerea în cauză a ., cauza fiind trimisă spre rejudecare pentru a fi analizate apărările formulate în cadrul procesual stabilit de părți. În rejudecare, instanța a clarificat aspectele legate de cadrul procesual în raport de cele 2 petite ale acțiunii. Nu s-a menționat nicăieri în decizia de casare despre necesitatea efectuării în cauză a unei expertize tehnice în specialitatea topografie pentru ca administrarea acestei probe să fie obligatorie pentru instanța de fond în rejudecare.
Instanța a avut în vedere și faptul că, oricum, deși a fost menționată în cererea modificatoare depusă la primul termen după casare, printre probele solicitate, expertiza tehnică în specialitatea topografie nu a mai fost ulterior cerută de reclamanții-recurenți, astfel că nu poate fi primită această critică: instanța nu se poate substitui în baza rolului activ principiului disponibilității părților, cu atât mai mult în situația în care acestea au beneficiat de asistență juridică. În speță, reclamanții-recurenți au fost asistați de avocat ales și nu au reiterat cererea privind efectuarea unei expertize topografice la nici unul dintre termenele de judecată ce au urmat rejudecării după casare. Dimpotrivă, instanța a dispus prin încheierea din 23.02.2010 repunerea cauzei pe rol, apreciind necesară suplimentarea de probatorii.
Sub aspectul probatoriilor este nefondată critica recurenților privind neaplicarea de către instanța de fond a sancțiunii prevăzute de art.225 C.pr.civ., întrucât lipsa răspunsului la interogatoriu nu e suficientă în lipsa coroborării cu alte probe să conducă la justa soluționare a cauzei, chestiunile de fapt care fac obiectul mărturisirii fiind susceptibile de coroborare cu alte probe.
În ceea ce privește criticile recurenților privind întinderea dreptului de proprietate al pârâtului T. A. în legătură cu terenurile pentru care s-a emis titlul de proprietate contestat (lipsa validării suprafeței de teren la data emiterii titlului de proprietate nr._/26.03.1993, calcularea greșită a suprafețelor înscrise în anexă, neluarea în calcul a micșorării suprafeței de teren în perioada 1955 – 195) detaliate la punctele 2-4 din motivele de recurs), tribunalul a apreciat că acestea sunt nefondate.
Astfel, instanța de fond a concluzionat în mod corect asupra valabilității titlului de proprietate analizând actele care au stat la baza emiterii sale. Este de principiu că, dacă titlul s-a emis în procedura reconstituirii proprietății funciare reglementate de Legea nr.18/1991, valabilitatea lui este supusă controlului de legalitate reglementat de această lege. Acest principiu este consecința regulii de drept conform căreia orice act juridic este valabil dacă întrunește cerințele de fond și de formă ale legii sub imperiul căruia a fost încheiat, astfel încât titlul de proprietate emis în temeiul dispozițiilor Legii nr.18/1991 va fi apreciat ca valabil numai dacă este conform dispozițiilor acestei legi, iar nu ale unor acte normative adoptate după data emiterii actului. Așadar, în mod corect instanța de fond a reținut că dispozițiile art.III din Legea nr.169/1997 nu sunt incidente, intrând în vigoare după emiterea titlului.
Hotărârea instanței de fond în ceea ce privește nereținerea vreunui motiv de nulitate a titlului de proprietate a fost pronunțată pe baza coroborării mijloacelor de probă, având în vedere înscrisurile autorilor lui T. A. în registrul agricol din anii 1951-1955 – ca înscris autentic în care agentul instrumentator înscrie datele prevăzute de lege cu privire la terenurile deținute de capul gospodăriei și membrii de familie. Deși s-a reținut că în 1953 suprafața de 5,70 cu care figurau autorii lui T. A. a fost diminuată la 4,7 ha, instanța de fond a dat eficiență înscrierii ulterioare din 1955 în care era înscrisă suprafața de 5,5 ha. Instanța de fond a analizat și a concluzionat judicios asupra caracterului neîntemeiat al susținerilor recurenților privind necesitatea formulării unei cereri tip, a schiței parcelare sau a faptului că terenul de 2,94 ha ar aparține domeniului public. Sunt nefondate susținerile recurenților privind calcularea greșită de către Judecătorie a suprafeței de teren validate, instanța de fond a avut în vedere în mod corect anexele de validare care au stat la baza reconstituirii suprafeței totale de 5,01 ha (2,07 ha pe anexa 1 și 2,94 ha pe anexa 3) în considerarea registrului agricol și a împrejurării că autorii pârâtului T. A. – T. F. și T. P. au avut rol comun. Autorul T. P. a fost validat în baza Legii nr.18/1991 cu suprafața de 4,01 ha teren agricol conform anexei 1 și anexei 3 și anexa 15 cu suprafața de 1,00 ha pădure. Răspunsul la interogatoriu al pârâtei C. L. de fond funciar a comunei Căzănești se coroborează cu actele ce au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 5,01 ha înaintate la dosar, din care rezultă în mod evident că terenul ce a făcut obiectul emiterii titlului de proprietate nr._/1993 era la dispoziția Comisiei Locale de fond funciar conform Legii nr.18/1991 și nu aparținea domeniului public așa cum susțin neîntemeiat recurenții.
Nu poate fi primită nici critica recurenților privind faptul că instanța de fond ar fi analizat superficial situația juridică și incompatibilitatea numitului M. P., întrucât calitatea sa de reprezentant al . rezultă din procura nr.268/24.06.1993 aflată la fila 48 din dosarul nr.1505/2009, avută în vedere la pronunțarea sentinței atacate, procură conform căreia . pe M. P. să semneze la notariat actele de schimb teren din județul M. în județul D. pe numele T. A., avizate de MAA cu nr.121.
Instanța de fond a interpretat corect dispozițiile legale referitoare la mandat, coroborând aceste dispoziții cu procura nr.268/24.06.1993. Mandatarul a acționat în limitele puterilor conferite prin procură, în contractul de schimb fiind menționat că . M. este reprezentată de M. P. iar în raport de conținutul actului de schimb nu se poarte reține că ar fi fost încheiat cu depășirea limitelor mandatului și fără consimțământul acestei societăți.
De altfel, . a contestat niciodată acest aspect, în condițiile în care dacă ar fi considerat că au fost depășite puterile conferite prin procura nr.268/93 ar fi putut invoca excepția lipsei calității de reprezentant.
În ceea ce privește criticile recurenților referitoare la faptul că instanța de fond ar fi procedat în mod eronat prin considerarea ca nefiind incidente în speță a prevederilor Legii nr.161/2003, Tribunalul a considerat că acest motiv din finalul cererii de recurs se identifică cu primul motiv invocat-nerespectarea principiului neretroactivității, fiind evident că având în vedere principiul neretroactivității legii civile, instanța nu ar fi putut analiza contractul de schimb încheiat în 1993 decât în raport de dispozițiile legale în vigoare la momentul încheierii sale și nu prin prisma Legii nr.161/2003 apărută ulterior.
Nu poate fi primită nici critica recurenților privind faptul că instanța de fond nu a avut în vedere lipsa reprezentantului DGAA M. la punerea în posesie a . pe terenul preluat de la T. A. pentru că această împrejurare nu are relevanță în economia soluției pronunțate, fiind analizat și constatându-se în mod corect că schimbul a fost încheiat în formă autentică potrivit dispozițiilor legale în vigoare, fiind avizat de Ministerul Agriculturii și Alimentației, conform art.51 din Legea nr.18/1991.
Împotriva sentinței civile nr.6439/13.04.2010, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2009 au formulat cerere de revizuire revizuenții S. N. și S. M. solicitând admiterea acesteia și schimbarea în tot a acestei sentințe.
Instanța a reținut că, potrivit art.322, alin.1, pct.5, teza I din Codul de Procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Prin acțiunea formulată, revizuenții au invocat drept înscris nou, de natură să conducă în opinia acestora, la anularea hotărârii și reluarea judecății, adresa nr.1700/14.05.2012 emisă de OCPI M., la care au fost anexate o copie verso a titlului de proprietate nr._/04.03.2002 eliberat moștenitorului Toba Ghe N., după autoarea sa Toba Ghe F. și o filă din anexa nr.3, în care la poziția nr.24 este înscrisă numita Toba Ghe F., cu precizarea numărului de ordine cu care aceasta figura înscrisă în anexa nr.l, adică nr.10, și cu suprafața de 2,07 ha teren, adus de aceasta în CAP, precum si cu numele moștenitorului T. Ghe N., căruia i s-a și reconstituit dreptul de proprietate pentru aceasta suprafață de teren, care ar atesta faptul că titlul de proprietate emis lui T. A. cu nr._/26.03.1993 este nelegal, fiind eliberat pentru o suprafața mai mare de teren decât au deținut autorii săi.
Or, în sensul art. 322, pct. 5 C.pr.civ., un înscris înfățișat cu ocazia revizuirii este apt să conducă la admiterea acestei căi de atac, în măsura în care este vorba de „un înscris doveditor, reținut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părții”.
Așadar, trebuie ca respectivul înscris să fi existat la data judecății, dar nevalorificarea sa în proces să se fi datorat conduitei culpabile a părții adverse (care l-a reținut) sau împrejurării mai presus de voința părții (care, de asemenea, a împiedicat administrarea).
Nu este întrunită ipoteza textului de lege și nu este permisă revizuirea atunci când asemenea înscrisuri sunt procurate de parte ulterior finalizării procesului, pentru că, într-o asemenea situație, s-ar ajunge la repunerea în discuție a unei hotărâri irevocabile, intrată în puterea lucrului judecat.
În speță, este ceea ce tind să obțină revizuenții, atunci când prezintă drept cauză a revizuirii un mijloc de probă nou respectiv, o adresă având ca emitent OCPI M. și o dată ulterioară celei a pronunțării hotărârii atacate.
Aceasta înseamnă pe de o parte, că înscrisul nu a existat la data judecății, iar pe de altă parte că, fiind vorba de o instituție publică în calitate de emitentă, partea era în situația de a-l putea procura și înfățișa în cadrul procedurii judiciare desfășurate, în măsura în care îl considera relevant pentru obținerea de consecințe juridice.
Altminteri, prezentând un mijloc de probă nou–în sensul de înscris procurat ulterior judecății–și pretinzând ca pe baza acestuia să fie revizuită hotărârea, părțile tind, de fapt, la nesocotirea autorității de lucru judecat a celor statuate irevocabil.
Or, funcția revizuirii, de cale extraordinară de atac, nu este aceea de a conduce la reevaluarea judecăților irevocabile în afara condițiilor strict reglementate procedural.
În sens contrar, dacă procurarea unui simplu mijloc de probă–fără ca partea să dovedească împrejurările excepționale, mai presus de voința sa, care au împiedicat-o să-l înfățișeze în cadrul procesului – ar fi suficientă pentru retractarea unei hotărâri, atunci stabilitatea juridică și puterea de lucru judecat de care trebuia să se bucure hotărârile, ar rămâne fără nici un fel de eficiență.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța a respins cererea de revizuire formulată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs revizuenții S. N. și S. M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, recurenții au arătat că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Au menționat că prima instanță în mod greșit a respins cererea de revizuire motivând că înscrisul pe care l-au prezentat recurenții nu a existat la data pronunțării sentinței civile nr. 6439/13.04.2010, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2009 și că înscrisul putea fi procurat de aceștia și înfățișat în timpul desfășurării litigiului, deoarece provine de la o instituție publică.
Recurenții au menționat că la cererea de revizuire au invocat și au atașat adresei nr. 1700/14.05.2012 emisă de O.C.P.I. M., copie verso titlu de proprietate nr._/04.03.2002 eliberat moștenitorului T. Gh. N. după autoarea sa T. Gh. F., fila din tabelul anexă nr. 3 cu moștenitorii cooperatorilor decedați care au solicitat stabilirea dreptului de proprietate în satul Govodarva, în care la poziția nr. 24 era înscrisă numita T. Gh. F., care a adus teren în C.A.P., precum și moștenitorul acestuia T. Gh. N. căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,097 ha.
Prin adresa nr. 1700/14.05.2012 O.C.P.I. M. a comunicat și înscrisurile la care a făcut referire, respectiv fila din tabelul anexă nr. 3 și o copie verso titlu de proprietate nr._/04.03.2002. Aceste două documente au existat la data pronunțării sentinței civile nr. 6439/13.04.2010, fiind în posesia exclusivă a O.C.P.I. M. și a Comisiei L. de Fond Funciar al comunei Căzănești. Recurenții au arătat că nu au avut cunoștință despre existența acestor documente, ba mai mult C. locală de Fond Funciar a comunei Căzănești a ascuns aceste informații și documente, iar O.C.P.I. M. nu a comunicat niciun document la dosar, deși era pârât în cauză.
Recurenții au precizat că prin adresa nr. 1700/14.05.2012 emisă de O.C.P.I. M. și cele două documente se dovedește reaua-credință a pârâtelor și conduita lor procesuală culpabilă, deoarece, deși au deținut aceste documente și informații nu le-au furnizat primei instanțe, ba mai mult, au indus-o în eroare prin comunicarea unor informații și documente trunchiate.
Fiind instituții publice acestea aveau obligația depunerii la dosar a documentelor care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/ 26.03.1993 pe numele T. A..
Recurenții au arătat că nu au avut cunoștință despre existența acestor documente la data pronunțării sentinței civile nr. 6439/13.04.2010, nu le-au putut prezenta în față primei instanțe anterior pronunțării hotărârii menționate, dintr-o cauză mai presus de voința acestora.
O altă critică se referă la faptul că în motivarea sentinței recurate s-a făcut referire numai la adresa O.C.P.I. M. nr. 1700/14.05.2012 fără a analiza și forța probantă a celorlalte documente, respectiv fila din tabelul anexă nr. 3 și copie verso a titlului de proprietate nr._/04.03.2012, care au fost doar în posesia pârâtelor și despre care recurenții nu au avut cunoștință.
Recurenții au mai menționat că suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată este exagerat de mare față de munca efectiv prestată de avocat, respectiv prezența la un singur termen de judecată.
În drept, invocă art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de revizuire.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Recurenții au solicitat revizuirea sentinței civile nr. 6439/13.04.2010, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2009, litigiu de fond funciar, arătând că, prin adresa nr. 1700/14.05.2012, O.C.P.I. M. le-a comunicat faptul că pentru autoarea T. Ghe. F. a fost eliberat un titlu de proprietate definitiv nr._/04.03.2002 cu moștenitor T. Ghe. N., așa cum se regăsește înscris și în anexa nr. 3 a satului Govodarva, . aceasta figura cu suprafața de 2,07 ha teren.
Revizuenții au arătat (a se vedea pag. 3 a cererii de revizuire) că O.C.P.I. M. a anexat o copie de pe verso-ul titlului de proprietate nr._/04.03.2002 și o filă din anexa nr. 3, în care la poziția nr. 24 este înscrisă numita T. Ghe. F..
Au arătat că cererea de revizuire se întemeiază pe aceste documente noi, pe care nu le-au deținut și nu au avut cunoștință de existența lor, deoarece pârâții nu le-au depus la dosarul cauzei.
Prima instanță a considerat, în mod eronat, că înscrisul nou invocat de revizuenți este reprezentat de adresa nr. 1700/14.05.2012 emisă de O.C.P.I. M., motivând că revizuenții prezintă drept cauză a revizuirii un mijloc de probă nou, respectiv o adresă având ca emitent O.C.P.I. M. și o dată ulterioară celei a pronunțării sentinței ce se tinde a fi revizuită.
Este evident că prima instanță a analizat un alt înscris decât cele invocate de revizuenți ca înscrisuri doveditoare, descoperite după pronunțarea hotărârii din dosarul nr._/215/2009, încălcând astfel principiul disponibilității și limitele învestirii sale .
De aceea, în speță sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 5 rap. la art. 105 alin. 2 C.proc.civ., impunându-se casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare conform art. 312 alin. 61 C.proc.civ. modificat prin Legea nr. 202/2010, întrucât nu s-a intrat în cercetarea cererii de revizuire, respectiv nu au fost analizate pretinsele înscrisuri doveditoare.
D. urmare, în temeiul art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2, alin. 3 și alin. 5 C.proc.civ, se va admite recursul, va fi casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a fi analizate condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. 1 pct. 5 teza teza I C.p.civ., în sprijinul căreia se invocă ca și înscrisuri doveditoare un tabel în care la poziția nr. 24 apare înscrisă numita T. Ghe. F., dar și un titlu de proprietate eliberat pe numele T. Ghe. N., ca moștenitor al autoarei T. Ghe. F., înscrisuri atașate la filele nr. 59 și nr. 60 din dosarul primei instanțe.
În rejudecare, instanța va putea solicita aceste înscrisuri în integralitatea lor pentru o verificare justă și completă, având în vedere și cealaltă critică din prezentul recurs referitoare la cuantumul onorariului de avocat plătit de intimatul T. A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de revizuenții S. N. și S. M. împotriva sentinței civile nr._ din 01.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ /2006, în contradictoriu cu intimații T. A., C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR CĂZĂNEȘTI, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR M., AGENȚIA D. STATULUI BUCUREȘTI, . PRIN LICHIDATOR JUDICIAR ., C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR MALU M., C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR D. și OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ M..
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Martie 2013.
Președinte, L. A. | Judecător, D. O. | Judecător, J. S. |
Grefier, L. E. C. |
Red.jud.D.O.
Tehn.F.M./3 ex.
13.03.2013
Jud.fond: L.T.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 9330/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare act. Decizia nr. 561/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
