Fond funciar. Decizia nr. 253/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 253/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 12755/215/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 253/2013
Ședința publică de la 19 Februarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - L. A. - judecător
Judecător - D. O.
Judecător - J. S.
Grefier - L. E. C.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 5 februarie 2013 și consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea recursului formulat de C. L. DE A. A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR C. împotriva sentinței civile nr._ din 28.06.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, și a recursului formulat de pârâta C. DE A. A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR C. împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din 13.09.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. N.-D.-F. și intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ D. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică de la 5 februarie 2013, pronunțarea amânându-se în mod succesiv pentru data de 12 februarie 2013 și respectiv pentru astăzi.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că prin cererea înregistrată la data de 27.04.2010 sub nr._, reclamantul P. N. D. F. a chemat în judecată pârâtele C. L. de aplicare a Legilor Fondului Funciar C. si C. Județeană D. pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea titlului de proprietate nr. 2529-_/19.11.2001 emis pentru terenul în suprafață de 2500 mp situat pe raza comunei Cernele, teren moștenit de la mama sa P. E., conform certificatului de moștenitor nr. 17/10.12.1996 si emiterea unui nou titlu pentru suprafața de 2500 mp situata în T12, P185 unde se afla vechiul amplasament al bunicului său M. P. și unde mai deține o suprafață de 0,5 ha conform TDP nr._/18.06.2009, obținută prin sentința civilă nr. 9582/10.06.2008 a Judecătoriei C..
În motivare s-a arătat că, față de dispozițiile Legii 247/2005, care prevăd reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, în cazul în care acestea nu au fost atribuite în mod legal altor persoane, solicita să-i fie anulat titlul mai sus-menționat .
A mai arătat că nu există cereri pentru retrocedare pentru terenul din T12 P185.
În ședința publică din data de 08.06.2010 s-a dispus introducerea în cauză în calitate de pirita a Comisiei Locale de A. a Legilor Fondului Funciar C. deoarece terenul solicitat se află pe raza acestei localități și s-a încuviințat proba cu expertiza specialitatea topografie .
S-au efectuat adrese către C. L. de aplicarea Legilor Fondului Funciar C. și C. L. de aplicarea Legilor Fondului Funciar C., relații înaintate prin adresele nr. 4049/18.06.2010, nr._/22.06.2010, nr. 5571/06.09.2010
Prin sentința civilă nr. 1296/25.01.2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul P. N. D. F. în contradictoriu cu pârâtele C. L. de A. a Legilor Fondului Funciar C., C. Județeană D. pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar și C. L. de A. a Legilor Fondului Funciar C..
S-a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin titlul de proprietate nr. 2529-_/19.11.2001 s-a reconstituit numitei P. E. dreptul de proprietate asupra suprafeței totale de teren de 2500 mp situata in C.,. de folosința arabil extravilan.
Conform certificatului de moștenitor nr. 17/10.12.1996 emis de B.N.P. P. G. reclamantul este unul dintre cei doi moștenitori ai defunctei P. E. A. Constanta, decedata la 03.12.1996, în calitate de fiu,primind în urma partajului suprafața totală de teren de_ mp. care a aparținut acesteia.
Terenul din T12 P185 solicitat de reclamant este perdeaua de protecție a DN 6 A. - Caracal - C., face parte integrantă din drum conform OG 43/1997 și se află în administrarea DRDP C., aspecte care rezultă din adeverința nr. 2564/21.04.2010 emisă de . nr. 8100/19.03.2010 emisă de CNADNR–DRDP C., din adresa nr._/12.12.2008 a Primăriei C., din adresa nr. 5571/06.09.2010 a . raportul de expertiză efectuat în cauză, în acesta din urmă menționându-se și că terenul respectiv face parte din domeniul public al statului.
Faptul ca reclamantului i s-a mai reconstituit o suprafața de teren de 5000 mp. în aceeași . nr. 9582/10.06.2008 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul 389._ , rămasă irevocabilă, ce face corp comun cu încheierile din Camera de Consiliu din 25.09.2008 și 09.04.2009, irevocabile, nu poate constitui un argument pentru a i se mai atribui încă o suprafața în aceeași zonă, având în vedere că domeniul public este inalienabil,imprescriptibil si insesizabil,terenurile având acest regim juridic neputând face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate in temeiul legilor fondului funciar.
Pe de altă parte nu s-a demonstrat în cauza nici ca terenul solicitat ar constitui vechiul amplasament al autorului reclamantului, M. P., în suplimentul la raportul de expertiza reținându-se ca acesta s-ar afla în zona „halta B. M.”, iar Primăria C. nu deține planuri cu amplasamentele vechi ale terenurilor, anterioare proceselor de expropriere, din acea zonă.
Față de cele expuse instanța a apreciat că acțiunea este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a reclamantul P. N. D. F., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că, în mod greșit, prima instanță a apreciat că acesta nu a făcut dovada că terenul solicitat ar constitui vechiul amplasament al autorilor reclamantului.
Recurentul a menționat că, așa cum rezultă din Registrul Agricol coroborat cu obiectivele raportului de expertiză întocmit în cauză, a făcut dovada în mod indubitabil că respectiva suprafață de teren amplasată în tarlaua 12, . din vechiul amplasament al autorului reclamantului. Potrivit actului de vânzare-cumpărare nr. 1609/08.01.1937, M. P. și M. E. au dobândit prin cumpărare dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 2,5 ha teren, situat în punctul numit Gropile de N., respectiv zona „Halta B. M.”, pe teritoriul comunei C., aflată în imediata vecinătate a suprafeței de 0,5 ha deținută de aceiași proprietari, vecinătăți și amplasament care rezultă și din actul de vânzare-cumpărare din anul 1937, precum și din adeverința nr.3834/1992 emisă de Primăria C., acte neanalizate în momentul efectuării expertizei.
În mod neîntemeiat, expertul nu a înțeles să analizeze actul de proprietate al autorilor reclamantului, răspunzând evaziv că nu se poate preciza cu exactitate dacă este vechiul amplasament, neținând cont de faptul că cei 5000 m.p. obținuți cu titlul de proprietate nr. 1149-9666/14.04.1994 sunt restituiți exact pe vechiul amplasament.
Recurentul a arătat că pentru lămurirea cu exactitate se impunea ca, prin obiectivele stabilite din cadrul expertizei, instanța trebuia din oficiu să dispună refacerea răspunsului la obiectivele și anume cele referitoare la identificarea terenului de pe vechiul amplasament, deși în virtutea rolului activ, instanța avea această posibilitate în condițiile în care reclamantul nu era asistat de un apărător care să-i susțină drepturile. Instanța, limitându-se la răspunsul evaziv al expertului, a apreciat că nu s-a făcut această dovadă, neluându-se în calcul și actele de proprietate. Toate acestea sunt coroborate cu faptul că reclamantul nu deține și alte suprafețe de teren situate în aceeași zonă, respectiv Tarlaua 12, . în vecinătatea terenului solicitat pentru care a fost emis titlul de proprietate nr. 1140-9666/14.04.1994 pe numele M. C. C. și P. E., autorii reclamantului, caz în care C. a respectat vechiul amplasament. Mai mult decât atât, a fost emisă sentința civilă nr. 9582/10 iunie 2008 a Judecătoriei C., prin care reclamantul a fost pus în posesie pentru suprafața de 0,5 ha chiar în T.12, P.185 (vechiul amplasament).
Recurentul a menționat că autorii reclamantului au deținut teren în suprafață de 2,5 ha situat în punctul „Gropile de N.”, pe teritoriul administrativ al comunei C., conform actului de vânzare-cumpărare nr. 1606/08.01.1937.
În momentul reconstituirii dreptului de proprietate au fost emise titluri de proprietate pentru suprafața de 1,5 ha, iar pentru restul suprafeței au fost atribuite acțiuni la S.C.AGROIND S.A. Ca urmare a declanșării procedurii de lichidare a S.C.AGROIND S.A. moștenitorii autorilor, printre care reclamantul P. N.-D.-F. au fost puși în posesie au fost puși în posesie pe diferența de 1,5 ha emițându-se titluri de proprietate funciar printre care și titlul de proprietate nr. 2529-_/19 noiembrie 2001 pentru suprafața de 0,25 ha în . R., nerespectându-se vechiul amplasament al terenurilor autorilor, astfel cum prevede art. 1 din Legea nr. 1/2000, art. 36 din Legea nr. 18/1991. Punerea în posesie s-a făcut pe un alt amplasament decât cel evidențiat în actul de proprietate al autorilor, încălcându-se prevederile legale, fapt ce atrage nulitatea relativă a actului astfel întocmit.
Suprafața de teren este situată în . Hanul R., într-o zonă improprie folosinței, respectiv teren mlăștinos, simpla echivalentă a întinderii suprafeței de teren la care este îndreptățit reclamantul nu echivalează cu reconstituirea dreptului, întrucât golește de conținut Legea nr. 18/1991, ce reprezintă o gravă încălcare a dreptului de proprietate instituit de art. 480 Cod Civil, precum și art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO.
Un alt motiv de recurs vizează greșită reține a instanței, potrivit cu care terenul solicitat ar fi domeniu public. Menționează faptul că expertul nu reține această concluzie, mai mult decât atât obligația acestuia cât și a instanței era de a solicita la Primăria C. schița parcelară de pe T.12, P.185 a terenului și încadrarea acestuia în domeniul public sau privat și nu a se limita la adresa O.C.P.I. și a Direcției de Drumuri care nu are nicio relevanță, în adresa nr.4657/07.07.2009 sa menționat faptul că terenul în suprafață de 5000 m.p. situat în T.12, P.185, proprietatea reclamantului se află pe terenul administrativ al comunei Cîrcea și are destinația de teren intravilan, conform P.U.G. și a regulamentului de Urbanism.
Cu privire la greșita reținere a instanței potrivit cu care terenul solicitat se afla pe zona Perdelei de protecție, reclamantul a arătat că expertiza întocmit în cauză de expert N. C. a precizat clar că terenul din T.12, . pe fosta perdea de protecție, în prezent vegetație forestieră, astfel încât se impunea efectuarea unor cercetări mai amănunțite cu privire la situația juridică actuală a terenului, legea perdelelor de protecție, nerestricționând restituirea terenurilor pe acestea.
Recurentul a arătat că instanța trebuia să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii în temeiul dispozițiilor art. 129 alin. 5 C.pr.civ.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre judecare la instanța de fond.
Prin decizia civilă nr. 2287 din 29.XI.2011 a Tribunalului D. s-a admis recursul declarat de reclamantul recurent și s-a casat hotărârea instanței de fond cu trimitere spre rejudecare, reținându-se că pentru soluționarea justă a cauzei se impune suplimentarea probelor pentru a se verifica și a se stabili în mod concret regimul juridic al amplasamentului solicitat de reclamant pentru terenul în suprafață de 2500 m.p, cu care a fost validat și individualizat ca fiind pe teritoriul comunei C., în T 12, P 185, și prin probe suplimentare trebuie să se stabilească doar această suprafață de teren mai constituie în prezent domeniu public cu perdea de protecție pentru DN 6.
În rejudecare, în limitele îndrumărilor instanței superioare de control judiciar, s-au suplimentat probele cu înscrisuri noi privind amplasamentul precizat de reclamant (f. 86-89) și (f. 25-43), proba cu raport de expertiză tehnică specialitatea topografie, omologat, întocmit de expertul desemnat B. D., confirmat de expertul asistent încuviințat la propunerea reclamantului, respectiv expertul C. S. (f. 73-80) și (f. 90-91) precum și proba testimonială cu declarația martorului M. S. P. D. (f. 23) din dosar rejudecare.
Prin sentința civilă nr._ din 28.06.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea precizată la data de 18.05.2010 (f. 64) formulată de reclamantul P. N. D. F., în contradictoriu cu pârâtele C. de A. a Legilor Fondului Funciar Primăria C., Consiliul Județean D. C. Județeană de A. Legilor Fondului Funciar, și C. L. C..
S-a dispus anularea titlului de proprietate nr. 2529-_ din 19.XI.2001 eliberat pe numele reclamantului în ceea ce privește amplasamentul suprafeței de teren de 2.500 m.p, situat pe raza municipiului C., cartier Cernele, T.70, P 35 și P 35/1.
Au fost obligate pârâtele C. L. de Fond Funciar a comunei C. și C. Județeană D. de Fond Funciar să procedeze, în limitele atribuțiilor la punerea în posesie a reclamantului cu suprafața de teren validată de 2500 m.p, pe vechiul amplasament, pe raza comunei C., în T 12, P 185, în prelungirea suprafeței de teren de 5000 m.p, atribuiți reclamantului în același amplasament prin sentința civilă nr. 9582 din 10.06.2008, definitivă și irevocabilă a Judecătoriei C. dată în dosarul nr. 389._ și să procedeze la întocmirea documentației necesare și eliberarea către reclamant a unui nou titlu de proprietate pentru terenul validat de 2500 m.p pe vechiul amplasament precizat mai sus, T 12, P 185, pe raza comunei C., având vecinătățile determinate prin raportul de expertiză tehnică omologat în cauză, ce face parte integrantă cu prezenta hotărâre, întocmit de expert desemnat B. D. ( f. 73-76 din dosar rejudecare și conform planului de amplasament și delimitare aflat la f.50 din dosar recurs al Tribunalului D. ), astfel: la N-E - . N-V - rest proprietate reclamant, T 12, P 185 = teren = 5000 m.p, cu număr cadastral 2574, S-V - L. Remulus - număr cadastral_, S-E- lăstăriș( zona PD) .
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, în fapt, prin TDP nr. 2529-_ din 19.XI.2001 s-a reconstituit dreptul de proprietate pe numele reclamantului P. N. D. F. asupra suprafeței de teren de 2500 m.p, pe raza municipiului C., cartier Cernele, însă din acte de proprietate ale autorilor reclamantului, care are calitatea de moștenitor al mamei sale autoarea P. E. și a autorului bunic M. P. rezultă că terenul preluat abuziv de autoritățile statului de la acești autori și la care este îndreptățit și validat reclamantul moștenitor are vechiul amplasament pe teritoriul comunie C., . T 12, P 185, amplasament care în vremea autorilor poartă denumirea de punctul " Gropile de N.", ulterior zona privind denumirea de Halta B. M., iar după preluarea acestor terenuri din proprietatea cetățenilor autoritățile legale le-au afectat cu anumite plantații de pomi ( lăstăriș) denumit " perdea forestieră de protecție" pentru DN 6 București-C. care în prezent este mult diminuată, aproape disponibilă ca și cultură specială de salcâmi, judecarea în cauză fiind o alcătuire spontană, pe atunci, sub formă de " lăstăriș" și nu este compact de o parte și de alta a drumului așa cum sunt perdelele forestiere de protecție normale, iar în zonă, în T 12, au fost reconstituite drepturile de proprietate foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, între care M. S. P. D., M. V.. Chiar și reclamantului însuși i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei alte suprafețe de teren de 5000 m.p, în această zonă, în T 12, P 185 potrivit TDP nr._/2009 în baza sentinței civile nr. 9582 din 10 iunie 2008 a Judecătoriei C., definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1817 din 08 octombrie 2008 a Tribunalului D., hotărâri date în dosarul nr. 389._ ce face corp comun cu încheierile din Camera de Consiliu din 25.09.2008 și 09.04.2009 irevocabile, iar potrivit conținutului adeverinței cu nr. 4657 din 07.07.2009 emisă de Primăria comunei C. rezultă că terenurile aflate în T 12, P 185 se află pe teritoriul administrativ al comunei C., județul D. și are destinația de teren intravilan, conform PUG și a Regulamentului de Urbanism, aprobate prin HCL nr. 74 din 19.12.2005 și prin avizul Consiliului Județean D. nr. 41 din 09.12.2005 (f. 32 din dosar rejudecare), iar aceste terenuri nu se află în proprietatea publică a statului.
Față de împrejurările de fapt reținute și expuse a rezultat că acțiunea precizată formulată de reclamant este întemeiată urmând a fi admisă întrucât este îndreptățit să fie pus în posesie cu terenul de 2500 m.p, validat pe vechiul amplasament, în T 12, P 185 în intravilanul comunei C., în continuarea terenului de 5000 m.p, ce i-a fost atribuit după autorii săi defuncți. Dacă s-ar proceda astfel, în condițiile în care în această zonă, în care au fost odată plantate perdele forestiere de protecție, dispărute în prezent din chiar neglijența autorităților, zonă în care s-au eliberat Titluri de proprietate și altor proprietari, s-a procedat la o discriminare față de reclamant, nejustificată ce i-ar aduce atingere dreptului de proprietate asupra terenului cu care a fost validat, teren ce constituie bun în sensul art. 1 din Protocol nr. 1 la Convenția Europeană d drepturilor omului.
Simpla echivalență a întinderii suprafeței de teren la care este îndreptățit reclamantul, ca moștenitor al autoarei sale P. E., a dreptului de proprietate întrucât golește de conținut Legea nr. 18(1991 care prin disp. art. 14 alin. 14 alin. 2 dar și a Legii nr. 1/2001 care prin disp. art. 2 alin. 1 instituie principiul restituirii în natură a terenului pe vechile amplasamente, dacă acestea sunt libere.
În speța de față, din probele administrate, s-a constatat că vechiul amplasament al terenului se află în T 12, P 185 pe raza comunei C., județul D., în prelungirea terenului de 5000 m.p, ce i s-a atribuit reclamantului prin hotărâre judecătorească așa cum am arătat mai sus, terenul fiind liber de construcții civile sau alte utilități publice și neatribuit altor persoane, astfel ce poate fi atribuit, în mod just, reclamantului.
Pentru considerentele expuse și dispozițiile legale precizate s-a dispus anularea TDP nr. 2529-_ din 19.XI.2001, eliberat pe numele reclamantului, în ceea ce privește amplasamentul terenului de 2500 m.p, înscris în acest titlu .
Prin cererea formulată la 03 .07.2012, reclamantul P. N. D. F. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate in dispozitivul sent. civ. nr._/28.06.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/2010*, în sensul că se va înscrie și citi în dispozitivul hotărârii că se anulează TDP nr. 2529-_ din 19.XI.2001 emis pe numele P. P. E. autoarea reclamantului și obligă pârâta C. L. de Fond Funciar a municipiului C. în loc de C. L. a comunei C., să emită un nou titlu.
Prin încheierea de ședință din 13.09.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de reclamantul P. N. D. F. .
S-a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în sentința civilă nr._ din 28 .06.2012 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul cu numărul de mai sus, în sensul că se va înscrie și citi în dispozitivul hotărârii că se anulează TDP nr. 2529-_ din 19.XI.2001 emis pe numele P. P. E. autoarea reclamantului și obligă pârâta C. L. de Fond Funciar a municipiului C. în loc de C. L. a comunei C., să emită un nou titlu.
Au fost menținute celelalte dispoziții .
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat următoarele:
Potrivit art. 281 C.pr.civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea si susținerile părților sau cele de calcul, precum orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
In speță, analizând actele dosarului, instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de art.281 C.pr.civ., fiind vorba de o eroare materială strecurată în sentința civilă nr._, pronunțată de Judecătoria C. la data de 28.06.2012, în dosarul civ. nr._ în sensul că se va înscrie și citi în dispozitivul hotărârii că se anulează TDP nr. 2529-_ din 19.XI.2001 emis pe numele P. P. E., autoarea reclamantului și a fost obligată pârâta C. L. de Fond Funciar a municipiului C. în loc de C. L. a comunei C., să emită un nou TDP.
Împotriva sentinței civile nr._/28 iunie 2012 și a încheierii de îndreptare eroare materială din 13.09.2012 au declarat recurs pârâtele C. L. de aplicare a Legilor Fondului Funciar C. și pârâta C. de A. a Legilor Fondului Funciar C., criticându-le pentru netemeinicie și nelegalitate.
În recursul formulat de pârâta C. L. C., s-a arătat că, în mod greșit, prima instanță a introdus-o în cauză la data de 08.06.2010, nu pentru că există o obligației a acesteia față de reclamant, izvorâtă din legile fondului funciar.
Recurenta a menționat că reclamantul nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar, nu este validat în anexele întocmite în baza legilor fondului funciar și, pe cale de consecință, nu există un temei juridic pentru punerea în posesie a intimatului, în baza Legii nr. 18/1991 și a Legii nr. 1/2000 de către C. L. C..
Titlului de proprietate nr. 2529/2001 a cărui anulare s-a solicitat și s-a admis de către instanță, nu este emis de către C. L. C., ci de către C. L. C., intimatul-reclamat fiind validat în anexele întocmite de aceasta din urmă, în baza legilor fondului funciar.
Faptul că terenul situat în T.12, P.185 se află pe teritoriul administrativ al comunei C. nu este temei juridic de punere în posesie a intimatului reclamant de către C. L. C.. În anul 2009, C. L. C. a emis intimatului titlului de proprietate nr._/2009, în T.12, P.185, pe raza comunei C., în baza anexei validată și întocmită în baza Legilor Fondului Funciar de către C. L. C..
În recursul declarat de recurenta C. de A. a Legilor Fondului Funciar C., s-a arătat că nu sunt incidente dispozițiile art. 281 C.pr.civ.
Prima instanță, în raport de dispozițiile art. 281 C.pr.civ. trebuia să analizeze dacă cererea reclamantului de a înlocui o instituție cu alta, în speță C. L. de Fond Funciar C., în loc de C. L. de fond Funciar C., reprezintă sau nu o eroare materială care să poată fi îndreptată în condițiile textului de lege amintit și dacă aceasta nu este în realitate o tentativă de modificare, pe cale indirectă, a unei hotărâri intrate în puterea de lucru judecat.
Prin urmare, drepturile câștigate de reclamant prin hotărâre se valorifică în modalitatea stabilită prin titlul executoriu și împotriva titularului obligației. A schimba titularul obligației pe calea unei cereri întemeiată pe art. 281 C.pr.civ. este inadmisibilă, întrucât aceste aspect duce la schimbarea rezolvării problemei de drept și ar avea drept consecință încălcarea dreptului la un proces echitabil și a stabiliri raporturilor juridice.
În drept, invocă dispozițiile art. 299 și urm. C.pr.civ.
Solicită admiterea recursului, modificarea încheierii în sensul respingerii cererii.
Recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
1. În ceea ce privește recursul formulat de C. locală de aplicare a Legii Fondului Funciar C.
Această parte a criticat încheierea din 13 septembrie 2012 prin care a fost admisă cererea formulată de reclamantul P. N.-D.-F., având ca obiect îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr._/28.06._, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Prima instanță a admis această cerere, a dispus îndreptarea erorii materiale privind titularul pe numele căruia a fost emis titlul de proprietate nr. 2529-_/19.11.2001, în sensul că acest titlu a fost emis pe numele P. P. E., autoarea reclamantului, și nu pe numele acestuia din urmă, cum în mod greșit s-a menționat în dispozitivul sentinței.
De asemenea, instanța de fond a mai procedat la îndreptarea unei pretinse alte erori materiale, obligând C. locală de fond funciar C., în loc de C. locală a comunei C., să emită un nou titlu de proprietate.
Această ultimă dispoziție din încheierea pronunțată la data de 13 septembrie 2012 este nelegală, întrucât pe calea procedurii prevăzute de art. 281 C.pr.civ. nu pot fi îndreptate greșeli de judecată, cum a procedat prima instanță.
Astfel, prin sentința civilă nr._/28.06.2012, instanța de fond, anulând titlul de proprietate menționat anterior în ceea ce privește amplasamentul suprafeței de teren de 2500 m.p., a obligat pârâtele C. locală de fond funciar a comunei C. și C. județeană de fond funciar D. să procedeze, în limitele atribuțiilor, la punerea în posesie a reclamantului, întocmirea documentației necesare și eliberarea unui nou titlu de proprietate pentru terenul de 2500 m.p. pe vechiul amplasament, respectiv în tarlaua 12, . comunei C., teren identificat exact în dispozitivul sentinței.
Obligarea Comisiei locale C. nu este o eroare materială, ci, așa cum se va arăta la punctul 2 din prezentele considerente, o greșeală de judecată, având în vedere și minuta aflată la fila 52 dosar fond, dar și considerentele sentinței din care rezultă că instanța a avut în vedere obligarea Comisiei locale C..
Nu există nici măcar un indiciu pentru a putea considera că prima instanță a avut în vedere obligarea Comisiei locale C. și nu a Comisiei locale C., deci nu s-a săvârșit o eroare materială în sensul dispozițiilor art. 281 C.pr.civ.
De aceea, recursul promovat de pârâta C. locală C. împotriva încheierii din 13.09.2012 este fondat, motiv pentru care urmează să fie admis în baza art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 și alin. 3 C.pr.civ., cu consecință modificării în parte a încheierii de îndreptare a erorii materiale, în sensul admiterii în parte a cererii doar în ceea ce privește îndreptarea erorii materiale constând în numele înscris în titlul de proprietate și respingerii cererii cu privire la eroarea constând în obligarea Comisiei locale de fond funciar C., ca neîntemeiată.
2. În ceea ce privește recursul formulat de C. locală C.
Această parte a criticat sentința pe motiv că, în mod eronat, a fost obligată, alături de C. județeană D., la îndeplinirea atribuțiilor legale în vederea emiterii noului titlu de proprietate.
Cererea de stabilire a dreptului de proprietate formulată în temeiul Legii nr. 18/1991 a fost adresată Comisiei locale C., aceasta fiind cea care a întocmit toate actele premergătoare eliberării titlului de proprietate a cărui anulare s-a solicitat în prezenta cauză.
În aceste condiții, faptul că amplasamentul terenului ce i s-a atribuit reclamantului prin sentința civilă recurată în cauză se află în prezent pe raza unei alte unității administrativ-teritoriale, . relevanță, obligația de a întocmi toate actele premergătoare emiterii noului titlu de proprietate revenind Comisiei locale C., cea care a fost învestită cu soluționarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
În acest sens s-a statuat și prin decizia civilă nr. 1817/8 octombrie 2008 a Tribunalului D., pronunțată într-o cauză similară privind același reclamant și prin care a fost dezlegată o problemă de drept identică.
În consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 și 3 C.pr.civ., va fi admis recursul, va fi modificată în parte sentința civilă recurată în sensul că va fi obligată pârâta C. locală C., alături de pârâta C. județeană D., să procedeze, în limitele atribuțiilor ce le revin, la îndeplinirea tuturor obligațiilor menționate în dispozitivul sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de pârâta C. L. DE A. A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR C. împotriva sentinței civile nr._ din 28.06.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ și de pârâta C. L. DE A. A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR C. împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din 13.09.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. N.-D.-F. și intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ D. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR.
Modifică în parte încheierea de îndreptare eroare materială din 13.09.2012 în sensul că admite în parte cererea de îndreptare eroare materială doar în ceea ce privește îndreptarea erorii constând în numele înscris în titlul de proprietate.
Respinge ca neîntemeiată cererea de îndreptare eroare materială cu privire la eroarea constând în obligarea Comisiei locale de fond funciar C..
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că obligă pârâta C. locală C., alături de pârâta C. județeană D., să procedeze, în limitele atribuțiilor ce le revin, la îndeplinirea tuturor obligațiilor menționate în dispozitivul sentinței civile recurate.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2013.
Președinte, L. A. | Judecător, D. O. | Judecător, J. S. |
Grefier, L. E. C. |
Red.jud.D.O.
Tehn.F.M./3 ex.
08.03.2013
Jud.fond:M.V.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 12/2013. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1365/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
