Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 12/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 21467/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 408/2013
Ședința publică de la 11 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. N.
Judecător R. L. Z.
Grefier G. D.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantele A. S. PENTRU ANIMALE, A. V. ANIMALELOR împotriva sentinței nr._/12.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns avocat S. S. pt. apelantele reclamante și consilier juridic L. B. pt. intimata pârâtă, care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța pune în discuție proba cu înscrisuri depuse la dosar de apelante și de intimată.
Avocat S. S. pt. apelantele reclamante și consilier juridic L. B. pt. intimata pârâtă solicită încuviințarea probei.
Instanța, apreciind proba cu înscrisurile depuse de părți admisibilă și putând duce la soluționarea cauzei, în baza art. 255 N. C.p.c., o încuviințează și nemaifiind alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat S. S. pt. apelantele reclamante solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar două chitanțe de plată a onorariului de avocat.
Consilier juridic L. B. pt. intimata pârâtă solicită respingerea apelului, menținerea sentinței pronunțate de prima instanță, învederând că acțiunea nu are obiect întrucât li se permite accesul în adăpost, fiind întocmit un interval orar de vizite.
În replică, avocat S. S. pt. apelantele reclamante arată că intimata folosește pretexte pt. a nu avea acces în incita adăpostului de câini.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.06.2013 sub nr._, reclamantele Asociația Speranța pentru animale și Asociația Viața Animalelor au solicitat instanței ca pe calea ordonanței președințiale să fie obligat pârâtul . să le permită accesul în adăpostul canin de la P. Breasta zilnic între orele 9.30-14.30, pentru realizarea drepturilor prevăzute de art.11 din OUG 155/2001 și art.26 alin.1 din Legea 9/2008.
În motivare, reclamantele au arătat că sunt asociații pentru protecția animalelor care încă de la înființare au militat pentru a găsi soluții pentru câinii fără stăpân.
La data de 24.11.2011, Consiliul Local C. a adoptat hotărârea 417 privind aprobarea contractului de delegare a gestiunii serviciului de ecarisaj, în baza căruia a fost delegată pentru acest serviciu pârâta.
La data de 28.05.2013 a fost dat în folosință adăpostul canin de la Breasta. În zilele de 29,30,31 mai și 1 iunie reprezentanții ONG-urilor au vizitat adăpostul canin și au hrănit câinii.
În ziua de 02.06.2013, reprezentanții reclamantelor au mers la adăpost, însă angajații acestuia nu i-au lăsat să intre.
La datele de 03.06.2013 și 10.06.2013 s-au întâlnit cu reprezentanții societății pârâte pentru a obține un acord de acces în adăpost și pentru a asista la acțiunile de capturare, adăpostire, vaccinare, deparazitare, sterilizare, adopție și eutanasiere. Aceste încercări au eșuat, refuzându-se în mod expres orice participare a reclamantelor.
La data de 11.06.2013 au fost acceptate exclusiv adopții făcute de un ONG din Marea Britanie. La data de 10.06.2013, reclamantele au solicitat pârâtei să stabilească în regim de urgență un program orar pentru public și să le comunice toate activitățile pe care le desfășoară cu privire la serviciul de ecarisaj. Deși a fost afișat un program de funcționare în intervalul orar cuprins între 9.30-14.30, le-a fost refuzat accesul în continuare.
Au mai arătat că în cele câteva zile în care li s-a permis accesul au observat deficiențe în desfășurarea activității, respectiv animalele nu sunt separate in funcție de talie, cele sănătoase de cele bolnave, nu au hrană și apă suficientă, angajații adăpostului încalcă normele legale în privința manipulării animalelor, lovesc câinii, medicul veterinar nu acordă asistență medicală post-operatorie, sterilizează câinii bolnavi sau foarte mici.
Reclamantele au menționat că aparența de drept este în favoarea lor potrivit art.11 din OUG 155/2001 și art.26 alin.1 din Legea 9/2008.
Caracterul provizoriu este asigurat de obiectul acesteia, măsura fiind solicitată până la soluționarea definitivă a cererii formulate pe calea dreptului comun. Urgența se justifică pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
Au mai arătat că adevăratul motiv pentru care nu li se permite accesul este suspiciunea reclamantelor că se urmărește eutanasierea nelegală a câinilor. Medicul veterinar din cadrul pârâtei a fost sancționat pentru încălcarea chirurgicale efectuate. De asemenea, tehnicianul veterinar a ucis în anul 2006 46 de câini, motiv pentru care a fost dat afara însă ulterior a fost reangajat.
Cerința neprejudecării fondului este îndeplinită întrucât nu se rezolvă litigiul în fond.
În drept, au fost invocate prevederile art. 11 din OUG 155/2001 și art.26 alin.1 din Legea 9/2008, art.996 și urm C..
În dovedire, reclamantele au depus în copie la dosarul cauzei: adresa nr.5323/2013, hotărârea 13/17.04.2013, adeverința, adrese, declarații, planșe foto.
La termenul din data de 12.07.2013, pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate întrucât nu sunt îndeplinite condițiile specifice ale ordonanței președințiale.
În apărare, a arătat că reclamantele nu au făcut dovada că nu li se permite accesul în incinta adăpostului, iar persoanele ale căror declarații au fost atașate la dosar nu au fost lăsate să intre întrucât nu s-a stabilit un program.
La data de 03.06.2013, pârâta a organizat la sediul societății o întâlnire cu reprezentanții asociațiilor în vederea stabilirii unui program, fără rezultat, întrucât reprezentanții asociațiilor au discutat pe un ton ridicat și au părăsit sala.
Prin adresa 5185/05.06.2013, a invitat din nou asociațiile pentru stabilirea unui program de acces, însă niciuna dintre acestea nu a răspuns.
Prin adresa 5917/2013 au comunicat atât programul orar al adăpostului cât și programul de lucru al activității de ecarisaj.
Referitor la condiția prevenirii unei pagube iminente, temerea reclamantelor referitoare la eutanasierile în masa este nefondată, nefiind dovedita.
Referitor la medicul veterinar și tehnicianul veterinar, reclamantele invocă doar surse de îngrijorare, fără a exista paguba iminentă.
Pârâta a mai arătat că pe rolul Judecătoriei C. există o altă cerere prin care reclamantele solicită același lucru.
Anexat întâmpinării, pârâta a depus în copie la dosarul cauzei: adrese, formulare de adopție, cereri de adopție.
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri și proba testimonială fiind audiați martorii A. G. D. și P. N..
Prin sentința civilă nr._/12.07.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă cererea având ca obiect ordonanță președințială formulată de reclamantele Asociația Speranța pentru Animale și Asociația Viața Animalelor în contradictoriu cu pârâta ., ca inadmisibila
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 996 C.p.civ., în situația în care în favoarea reclamantului există aparența de drept, instanța va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Aceste prevederi legale stabilesc patru condiții esențiale de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială, și anume, aparenta dreptului, caracterul provizoriu al măsurii ce se solicita a se lua pe aceasta cale, existența unor cazuri grabnice, neprejudecarea fondului prin măsura solicitată.
In cazul acestei proceduri speciale, instanța nu poate cerceta fondul dreptului disputat între părți, fiind învestită să cerceteze doar aparența acestui drept.
Justificarea aparentei dreptului reprezintă o condiție esențiala pentru ca orice măsura provizorie dispusa pe cale de ordonanță președințială sa fie conforma cu dispozițiile legale.
De asemenea, urgența trebuie să rezulte din fapte concrete, specifice fiecărui caz in parte, ea indică situațiile în care este necesară intervenția justiției pentru prevenirea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara ulterior.
În acest sens, instanța reține că reclamanții au invocat în susținerea urgenței temerea legată de eutanasierea nelegală a câinilor comunitari și de probitatea profesională a medicului veterinar precum și a tehnicianului veterinar.
Instanța a reținut însă că simpla presupunere a reclamantelor nu justifică urgența în condițiile în care, din probele administrate, nu rezultă îndeplinirea acestei condiții de admisibilitate. Faptul că medicul veterinar A. I. a fost sancționat prin Hotărârea 13/17.04.2013 a Colegiului Medicilor Veterinari D., nu este de natura a crea presupunerea că în prezent acesta își îndeplinește necorespunzător atribuțiile, și prin urmare justifică măsura urgenței.
În legătură cu modul necorespunzător în care sunt ținuți câinii în adăpostul amenajat la Breasta, instanța a constatat din planșele foto atașate de reclamante la dosarul cauzei că există un program afișat la . privind funcționarea adăpostului canin și în vederea adopțiilor, de luni până vineri între orele 9.30-14.30.
De asemenea, din înscrisurile depuse de pârâta la dosarul cauzei, rezultă că până la data pronunțării hotărârii, reclamantelor li s-a permis accesul în adăpostul canin în vederea efectuării unor adopții. Acest aspect este confirmat și de martorii audiați în cauză P. N. și A. G. D..
În ceea ce privește atribuția de îngrijire a câinilor comunitari, din prevederile OUG 155/2001 rezultă că aceasta revine societății pârâte însă acțiunile de capturare, adăpostire, vaccinare, deparazitare, sterilizare, adopție și eutanasie se vor face și în prezența reprezentanților societăților de protecție a animalelor, în cazul în care aceștia solicită acest lucru, în baza unui program orar prestabilit.
Referitor la tratamentul medical acordat animalelor bolnave, din enumerarea prevăzută în textul legal nu rezultă că reclamantele ar avea o astfel de atribuție, iar celelalte activități enumerate, de asemenea sunt atribuția pârâtei. Prin urmare, chiar în măsura în care s-ar stabili un program de vizitare, reclamantele nu ar avea posibilitatea să îndeplinească ele însele aceste activități, ci doar să asiste la îndeplinirea acestora.
Invocarea unor măsuri necorespunzătoare de capturare, îngrijire, acordare tratament medical poate duce la aplicarea unor sancțiuni contravenționale sau chiar penale, însă nu justifică urgența în stabilirea unui program de vizitare.
Mai mult, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța a constatat că între părți au existat discuții pentru stabilirea unui program de vizitare, neputându-se reține refuzul pârâtei și culpa acesteia pentru faptul că până în prezent nu au ajuns la un acord în acest sens cu reclamantele.
Pentru aceste considerente, instanța a respins cererea formulată de reclamant, având ca obiect ordonanță președințială, ca inadmisibilă, constatând că în cauza nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale acesteia.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele Asociația Speranța pentru Animale și Asociația Viața Animalelor, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Reclamantele arată că soluția primei instanțe este criticabilă în sensul că pe de o parte nu au solicitat un program de vizitare, ci un program de asistență a activității desfășurate de pârâtă, ce include și monitorizarea aplicării Legii nr.205/2004 privind protecția animalelor, în sensul art. 26 alin.1 din această lege, iar pe de altă parte, până la momentul la care pârâta a interzis accesul în adăpost, ani de zile au asigurat apă, hrană, curățenie, medicamente și asistență medicală câinilor din adăpost. Aceste ultime activități au fost datorate fie lipsei de personal, fie lipsei de fonduri ale pârâtei, pe care le-a suplinit de comun acord, în interesul evident al câinilor adăpostiți.
Instanța nu a sesizat că singura legătură dintre adăpostul administrat de pârâtă și exterior sunt ONG-urile.
Reclamantele arată că scopul legii a fost tocmai acela de a împiedica încălcarea drepturilor animalelor.
În privința programului pe care l-au solicitat, reclamantele precizează că nu este un program de vizitare, ci unul de asistență și monitorizare, în sensul art. 11 din O.U.G. nr.155/2001 și art. 26 alin.1 din Legea nr.205/2004, l-a suprapus peste organul de vizitare sau peste programul cu publicul, cum l-a afișat pârâta, tocmai pentru a nu greva instanța învestită cu cererea de ordonanță președințială cu un alt orar decât cel minimal pe care pârâta deja l-a stabilit.
Mai arată că drepturile trebuie exercitate pe toată durata activității de ecarisaj a pârâtei pentru că această activitate este în întregime dată tocmai de acțiunile prevăzute de art. 11 din O.U.G. nr.155/2001, la care reclamantele au dreptul să asiste.
Reclamantele apreciază că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate.
Aparența de drept este dată de art.11 din O.U.G. nr.155/2001 și art. 26 alin.1 din Legea nr.9/2008 privind modificarea ș,i completarea Legii nr.205/2004, a cărui exercitare este împiedicată de angajații pârâtei.
În perioada 28.05-02.06.2013 reclamantele au continuat activitatea desfășurată la adăpostul din . adăpostul de la P.-Breasta, de comun acord cu pârâta, care în mod unilateral, prin invocarea unor pretexte, a încălcat începând cu 02.06.2013 atât normele legale incidente, cât și acordul reclamantelor.
Reclamantele au solicitat în scris la data de 10.06.2013, reglementarea situației apărute fără niciun motiv aparent, fără a avea sorți de izbândă.
Menționează că prima instanță nu a analizat declarația scrisă a numitei Kendra Pinder în care se arată că în cadrul întâlnirilor dintre ONG-uri și reprezentanții primăriei și ai pârâtei care a asistat la declarațiile repetate ale reprezentanților primăriei, în sensul că nu vor permite accesul ONG-urilor în cadrul adăpostului, având ca pretexte inexistența unui cod al muncii și un program de vizită. Pe baza acestei declarații soluția primei instanțe este greșită întrucât nu reține cu putere de lucru judecat abuzul pârâtei în a interzice accesul în adăpost și, pe cale de consecință, de exercitare a drepturilor legate în discuție.
Caracterul provizoriu este asigurat de însuși obiectul acesteia, în sensul că măsura este solicitată până la soluționarea definitivă a cererii formulate pe calea dreptului comun.
Urgența se încadrează în ipoteza legală a art.996 C.pr.civ. și se referă la încălcarea de către angajații pârâtei a condițiilor minime pentru sancționarea unui adăpost pentru căini, prezentate în Anexa 1 la O.U.G. nr.155/2001 și a normelor privind capturarea și transportul câinilor, prezentate în Anexa 2 a aceluiași act normativ.
Reclamantele au arătat că a dovedit cu declarații scrise, cu depozițiile martorilor audiate, dar și planșele foto și că au fost încălcate dispozițiile art. 3 și 5 din Legea nr.205/2004.
De asemenea, au fost încălcate anexele la contractul de delegare a gestiunii serviciului de ecarisaj, fiind incidente Anexa 1 lit.A) alin.1,2 și 4, Anexa 1 lit.B) alin.1 lit.d), alin.2 lit.a), Anexa 1 lit.D).
Reclamantele arată că urgența este constituită din împiedicarea tuturor acestor fapte și inacțiuni ale pârâtei care duc la afectarea imediată și ireparabilă, în mai mult cazuri, a stării de sănănate a câinilor.
Pârâta capturează și adăpostește câinii fără stăpân cu nerespectarea legii, dar nici nu asigură îngrijirea medicală a acestora.
Urgența poate fi sesizată în primul rând cu privire la necesitatea acordării imediate a asistenței medicale câinilor aflați în nevoie și ignorați vădit de pârâtă, dar și de îndreptarea la fel de urgență a condițiile de cazare, inclusiv a celor referitoare la hrană și apă și rezidă în faptul că animalele din adăpostul de la Breasta nu sunt hrănite, nu li se asigură apă și nici îngrijire medicală curentă sau specială, acolo unde este cazul.
Reclamantele apreciază că și cerința neprejudecării fondului este îndeplinită, întrucât nu se rezultă litigiul în fond, instanța verificând doar aparența dreptului afirmat de acestea.
În drept, invocă art.999 alin.1 raportat la art.466 și urm. C.pr.civ.
Apelul a fost legal timbrat.
Intimata a depsu intimpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
In motivare, s-a aratat ca in speta nu s-a facut dovada pagubirii unui drept in situatia neadmiterii ordonantei presedintiale, intrucit dreptul asociatiilor de a li se oferi accesul in incinta adapostului a fost respectat, imprejurare dovedita de adresele privind invitarea asociatiilor si a intilnirilor care au avut loc privind accesul. S-a justificat restrictionarea accesului prin . de vizitator, imprejurare care a ingradit desfasurarea activitatii piritei.
De asemenea s-a aratat ca in speta nu exista iminenta producerii unei pagube intrucit drepturile animalelor au fost respectate. Declaratiile extrajudiciare depuse in cauza in sustinerea cererii reclamantelor recurente apartin unor persoane a caror credibilitate este pusa sub semnul intrebarii din cauza nerespectarii obligatiilor pe care si le-au asumat in conditiile adopatrii unor ciini ce au fost ridicati de pe domeniul public dupa adoptie.
In drept se invoca art 205 NCpc.
In solutionarea apelului s-a administrat proba cu inscrisurile depuse in apel.
Analizind apelul din prisma motivelor invocate si a dispozitiilor art.476 -481 NCpc, Tribunalul retine urmatoarele:
Apelantele au criticat hotarirea de fond prin care s-a respins cererea de ordonanta presedintiala aratind ca netemeinic si nelegal, s-a constatat ca nu sunt intrunite conditiile prevazute de art 996 NCpc: aparenta dreptului, caracterul provizoriu al masurii solicitate si caracterul urgent prin raportare la prevenirea unei pagube iminente.
Instanta de fond a retinut ca in speta nu este intrunita conditia urgentei intrucit nu s-a facut dovada existentei unor imprejurari care sa formeze convingerea instantei privind eutanasierea ilegala a animalelor din adapostul detinut de pirita intimata precum si nerespectarea drepturilor animalelor prevazute de lege.
Urgenta, in cauza de fata se raporteaza la la prevenirea unei pagube iminente, paguba identificata de catre apelante ca fiind lezarea drepturilor animalelor, drepturi prevazute de art.5 din Legea 205/2004 privind protectia animalelor.
Drepturile animalelor reglementate de dispozitia mentionata sunt urmatoarele:
„(1) Detinatorii de animale au obligatia de a asigura acestora, in functie de nevoile etologice, specie, rasa, sex, varsta si categorie de productie, urmatoarele:
a) un adapost corespunzator;
b) hrana si apa suficiente;
c) posibilitatea de miscare suficienta;
d) ingrijire si atentie.
e) asistenta medicala.
(2) Detinatorilor de animale le este interzis sa aplice tratamente rele, precum: lovirea, schingiuirea si alte asemenea cruzimi.”
In consecinta, pentru o justa solutionare a cauzei este necesar sa se stabileasca daca animalele detinute in adapostul piritei, beneficiaza de drepturile prevazute de art 5 din Legea 205/2004 si in ce masura, exercitarea de catre apelante a drepturilor prevazute de art 11 din OUG 155/2001 impiedica prejudicierea drepturilor animalelor.
Astfel, din probele administrate la instanta de fond rezulta ca medicul veterinar care se ocupa de ingrijirea sanatatii si eutanasierea ciinilor de a caror gestionare se ocupa in prezent pirita, a fost sanctionat pentru exercitarea necorespunzatoare a obligatiilor ce ii reveneau in calitatea de medic veterinar, imprejurari care au avut ca efecte directe incalcarea drepturilor animalelor pretejate de lege.
Declaratiile martorilor audiati in prima instanta mentioneaza existenta a 400 de ciini ingrijiti de un singur medic veterinar si doi tehnicieni, . 3 ore pe zi, imprejurare care arata vadita disproportie intre dimensiunile obligatiilor ce incumba fata de un asemenea numar de animale si numarul persoanelor calificate ce se ocupa efectiv de monitorizarea sanatatii, ingrijirii si selectarii animalelor bolnave. Modalitatea de adapostire a animalelor este necorespunzatoare, asa cum rezulta din declaratia martorei A. G. D. care a aratat ca sunt tinute laolalta animale de talii diferite, de sexe diferite si sanatoase cu bolnave. Monitorizare starii de sanatate este precara, intrucit un animal identificat bolnav de catre una dintre voluntare a benficiat de ingrijire medicala dupa doua saptamini de la stabilirea starii de boala, si nu prestata de medicul adapostului ci prin intermediul unei asociatii de protectie a animalelor. Aceleasi declaratii de martor arata ca animalelor nu le sunt asigurate hrana si apa corespunzatoare si ca suplinirea acestor lipsui este frecvent asigurata de catre asociatiile apelante.
In coroborare cu declaratiile martorilor, au fost administrate si probe cu planse foto din care rezulta ca modalitatea de adapostire precara si necorespunzatoare a animalelor.
F. de mijloacele de proba administrate in cauza, Tribunalul retine ca drepturile animalelor prevzute de art 5 din Legea 205/2004 nu sunt respectate. Astfel, drepturile la un adapost corespunzator, la hrana si apa suficiente, la asistenta medicala si ingrijire si atentie corespunzatore nu sunt asigurate. Mai mult decit atit, suplinirea in asigurarea acestor drepturi este asigurata de catre asociatiile de protectie a animalelor. In acest sens, din probele administrate, rezulta ca asociatiile apelante au asigurat efectiv o parte din hrana animalelor, ingrijire medicala si atentie.
In temeiul art 11 din OUG 155/2001 actiunile de capturare, adapostire, deparazitare adoptie sterilizare si eutanasiere se fac in prezenta reprezentantilor asociatiilor de protectie a animalelor in baza unui program orar prestabilit.
Dispozitiile legale enuntate, stabilesc dreptul de acces in adapost al asociatiilor in scopurile aratate.
Tribunalul constata ca aparenta dreptului, in cauza, apartine asociatiilor apelante care au dreptul de acces in adapostul piritei in baza unui program prestabilit.
Din probele administrate, declaratii de martori si adrese, rezulta ca pirita dupa ce in prealabil a oferit acces reclamantelor, in ziua de 2.06.2013 a refuzat accesul acestora fara o justificare temeinica. Pina in data de 10.06.2013, s-au purtat discutii intre parti in cadrul carora s-a discutat accesul in adapostul respectiv, discutii ce au fost fara rezulatate concrete in sensul urmarit.
In consecinta, se retine ca reclamantele apelante au fost puse in imposibilitatea de a-si exercita drepturile prevazute de dispozitiile art 11 din OUG 155/2001 avind consecinta directa prejudicii aduse drepturilor animalelor prevazute de art 5 din Legea 205/2004.
Scopul avut in vedere de legiuitor in reglementarea prevederilor art 11 din OUG 155/2001 a fost acela de a asigura o garantie in plus pentru protejarea drepturilor animalelor.
Cum in speta s-a retinut de catre Tribunal ca in adapostul piritei intimate, drepturile animalelor nu sunt respectate, precum si ca in respectarea acestor drepturi reclamantele desfasoara o activitate concreta de asigurare a acestor drepturi, se constata ca in cauza sunt intrunite conditia aparentei in drept precum si urgenta masurii solicitate.
Asa cum s-a aratat, urgenta consta in iminenta pagubei ce s-a nu s-ar mai putea repara. Drepturile animalelor la hrana, adapost, ingrijire medicala nu sunt respectate. Cum aceste drepturi asigura necesitati de prima existenta ale unui animal sunt de esenta existentei acestuia. Lipsa unei hrane corespunzatoare, a unui adapost corespunzator si a unei ingrijiri medicale in acest sens, sunt drepturi care odata lezate nu mai pot fi reparate.
Ca atare, asigurarea accesului reclamantelor in adapost este necesara atit in asigurarea garantiei de respectare a drepturilor prin verificari si monitorizari si eventuale atentionari cit si prin suplinirea unor lipsuri in asigurarea hranei, ingrijirii medicale.
Masura solicitata pe cale de ordonanta are caracter vremelnic intrucit ea este solicitata pina la solutionarea pe fondul cauzei a cererii formulate pe calea dreptului comun a cererii cu obiect obligatie de a face asa cum rezulta din inscrisul depus la f 9.
In solutionarea prezentei ordonante, nu s-a analizat fondul cauzei.Cercetarea judecatoreasca s-a limitat la a analiza existenta aparentei dreptului reclamantelor ( identificat ca fiind stipulat de lege acces in adapost), urgentei masurii ( neexercitarea dreptului de acces in adapost fata de probele administrate are consecinte in prejudicierea ireparabila a drepturilor animalelor prevazute de lege) si vremelniciei masurii ( vremelnicia masurii a fost retinuta ca urmare a duratei pe care a fost solicitata pina la solutionarea in fond a cererii formulata pe calea dreptului comun).
F. de cele retinute in fapt si in drept, Tribunalul retine ca in speta sunt intrunite conditiile prevazute de art 996 NCpc.
In consecinta, se constata ca instanta de fond a solutionat netemeinic cauza interpretind eronat probele deduse judecatii si aplicind gresit dispozitiile legale privind adminisibilitatea cererii din priema art 996 NCpc.
In temeiul art.480 al. 2 teza 2 NCpc, va admite apelul, va schimba sentinta atacata si va admite cererea reclamantelor, va obliga pârâta să permită accesul reclamantelor în Adăpostul canin de la P. Breasta, zilnic în intervalul orar 9,30 -14,30 pentru realizarea drepturilor prevăzute de art. 11 O.U.G. 155/2001 până la data soluționării definitive pe fond a acțiunii de drept comun în dosarul nr._/215/2013.
In temeiul art 453 al.1 NCpc, retinid culpa procesuala a piritei intimate, va obliga pârâta la plata către reclamante a sumei de 1150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamantele ASOCIAȚIA SPERANȚA PENTRU ANIMALE, cu sediul în comuna Goiești, .,ASOCIAȚIA VIAȚA ANIMALELOR, cu sediul în ., sat Dudovicești, .,cu domiciliul procesual ales în . V., nr.1, județul D. împotriva sentinței nr._/12.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în C., . A., județul D..
Schimbă sentința atacată în sensul că:
Admite cererea formulată de reclamante.
Obligă pârâta să permită accesul reclamantelor în Adăpostul canin de la P. Breasta, zilnic în intervalul orar 9,30 -14,30 pentru realizarea drepturilor prevăzute de art. 11 O.U.G. 155/2001 până la data soluționării definitive pe fond a acțiunii de drept comun în dosarul nr._/215/2013.
Obligă pârâta la plata către reclamante a sumei de 1150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Octombrie 2013.
Președinte, M. E. N. | Judecător, R. L. Z. | |
Grefier, G. D. |
Red.jud.R.L.Z.
Tehn.F.M./5 ex.
Jud.fond:E.S.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 782/2013. Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Decizia nr. 253/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
