Contestaţie la executare. Decizia nr. 1365/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1365/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 31-07-2013 în dosarul nr. 18970/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 1365/2013
Ședința publică de la 31 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. G. P.
Judecător M. N.
Judecător R. L. Z.
Grefier A. B.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentele contestatoare B. E., I. V. M. și R. L., împotriva sentinței civile nr. 2603/18.02.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. de A. Reciproc a Pensionarilor C. și R. I., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat A. B., care depune împuternicire avocațială la dosar, pentru recurentele contestatoare B. E., I. V. M. și R. L., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este declarat în termen, este motivat, netimbrat și nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avocat A. B., pentru recurentele contestatoare B. E., I. V. M. și R. L., depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 97 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe recurs.
Avocat A. B., pentru recurentele contestatoare B. E., I. V. M. și R. L., solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ /24.07.2012, contestatoarele B. L., I. V. M. și R. L. au formulat în contradictoriu cu intimații C. de A. Reciproc a Pensionarilor C. și R. I., contestație la executare împotriva actelor de executare efectuate în dosarul nr. 411/E/2012 al B. Asociați I. și I., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie împotriva contestatoarelor, anularea somațiilor emise la data de 29.06._ și comunicate la data de 11.07.2012 și a tuturor formelor de executare emise împotriva acestora. Totodată, contestatoarele au solicitat suspendarea executării până la soluționarea prezentei cereri.
În motivarea cererii, contestatoarele au susținut, în esență, că la data de 11.07.2012 au primit somațiile emise de B. Asociați I. și I., prin care au fost somate ca, în 24 de ore, să plătească benevol, în calitate de giranți ai debitorului R. I., un debit de 14.000 lei și cheltuieli de executare, în caz contrar urmând a se recurge la executare prin popriri sau chiar de altă natură, însă, prezentându-se la biroul executorului au aflat că pentru contestatoarea I. V. M. a fost emisă o somație, dar trimisă la o adresă eronată, aceasta aflând despre aceste demersuri la data de 20.06.2012.
Contestatoarele au precizat că nu au înțeles să-l garanteze, în calitate de giranți, pe debitorul R. I., pentru contractul de credit nr. 3707/15.06.2010, în valoare de 15.000 lei făcut la C..
Astfel, în vara anului 2010, debitorul, coleg de serviciu cu contestatoarele, a discutat separat cu fiecare dintre acestea, spunându-le că are de gând să contracteze un credit în valoare de 4000-5000 lei, spunându-le, totodată că, fiind vorba despre o sumă mică, nu li se vor cere garanții, însă, nefiind membru al CAR, contestatoarele să aibă totuși, câte o adeverință de salariat de la unitatea angajatoare, la data de 09.06.2010, încredințând intimatului respectivele adeverințe, completarea cu elementele cele mai importante, respectiv suma girată, contractul garantat, urmând să o facă personal, în fața reprezentantului C., dacă își asumă, în totalitate, aceste obligații, contestatoarele stând liniștite până la data de 29.06.2012, când au primit somațiile.
Cu acea ocazie, au fost la B. I. și au aflat că intimatul R. I., fără știința acestora, a contractat, la data de 15.06.2010, un împrumut în valoare de 15.000 lei și că actele care însoțesc contractul de, împrumut sunt adeverințele și angajamentele acestora, obținute la data de 09.06.2010, însă, nici până în prezent, nu au completate nici suma girată, nici contractul pe care contestatoarele înțeleg să îl garanteze și nici nu sunt date în fața reprezentantului creditoarei C., creditoarea fiind cea care ar fi trebuit să se sesizeze cu privire la aceste lipsuri și să contacteze contestatoarele, în anul 2010, pentru asumarea acestor garanții, în mod cert, considerând aceste garanții ca fiind nule, datorită viciilor pe care le cuprind.
Totodată, contestatoarele au mai precizat că nu au acordat aceste angajamente pentru prezentul contract de credit ce nu este menționat pe angajament, nu l-au confirmat în prezența creditoarei și nici nu l-ar fi menținut pentru un credit de 15.000 lei, sumă ce nu apare menționată în actele contestatoarei.
Mai mult, contestatoarea a apreciat că C. și-a asumat riscurile acceptând în asemenea formă garanțiile aduse de debitor, fiind tolerată atitudinea debitorului care, din întreaga sumă, a achitat doar 2200 lei, în trei rate, deși după trei luni de întârziere se putea trece la executare acestuia.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării până la soluționarea prezentei cereri, contestatoarele au precizat că veniturile acestora sunt într-un iminent pericol de diminuare, care le-ar afecta cert situația materială a familiilor acestora..
În drept, contestatoarele și-au întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 399-404 și art. 403 Cpciv.
Cererea de contestație la executare a fost legal timbrată.
La dosarul cauzei, contestatoarele au depus în scop probator, următoarele înscrisuri: somațiile și angajamentele de plată eliberate pe numele acestora cererea de executare silită, Încheierea nr. 3098/07.06.2012 dispusă în dosarul nr._/215/2012, contractul de împrumut nr. 3707/15.06.2010, cererea de împrumut, procesul-verbal privind cheltuielile de executare încheiat la data de 29.06.2012, copii cărți de identitate, adeverința nr. 236/05.10.2012 eliberată de către Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților și extras din sistemul informatic ECRIS, din dosarul nr._/215/2012.
Prin precizarea formulată la data de 29.10.2012, contestatoarele au învederat instanței că înțeleg să conteste toate actele de executare efectuate în dosarul nr. 411/E/2012 aș B. Asociați I. și I., respectiv anularea titlurilor executorii reprezentate de angajamentele de plată din data de 09.06.2010 ale fiecărei contestatoare, precum și anularea somațiilor emise la data de 29.06.2012 și comunicate la data de 11.07.2012 și a tuturor formelor de executare emise împotriva contestatoarelor, arătând, totodată că, din eroare au solicitat anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie a titlului.
Prin încheierea de ședință din data de 29.10.2012, s-a admis cererea de suspendare a executării silite formulată de petentele contestatoare B. E., I. V. M. și R. L. și s-a dispus suspendarea executării silite pornite în dosarul de executare nr. 411/2012 al B. I. și I., până la soluționarea contestației la executare silite ce formează obiectul dosarului nr._ .
Prin precizarea formulată la data de 11.02.2013, contestatoarele au solicitat nulitatea absolută a actelor de garanție-angajamente de plată, invocând dispozițiile art. 954 și 960 Cod civil, privind manoperele dolosive prin care au fost determinate să semneze angajamentele de plată, apreciind că debitorul a omis, în mod insidios, să le informeze asupra unor împrejurări determinante la semnarea acestor acte, respectiv întinderea obiectului obligației pe care le-o solicită.
Totodată, contestatoarele au invocat și dispozițiile art. 948 cod civil care, de asemenea, determină anularea actelor atunci când obiectul contractului (garanții) nu este determinat și licit, în acest sens întinderea prestației pe care contestatoarele o garantează reprezentând obiectul material al obligației care nu este prevăzut nici până în prezent în prezent în angajamentele de plată eliberate pe numele contestatoarelor.
În cauză, s-a atașat dosarul de executare nr. 411/E/2012 aș B. Asociați I. și I., fiind efectuată adresă în acest sens și s-a administrat proba testimonială, fiind audiați martorii B. M. și D. A. S., propuși de către contestatoare.
Prin sentința civilă nr.2603/18.02.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respins petitul privind anularea contractelor de fidejusiune ( angajamente de plată) ca inadmisibil.
A fost respins petitul având ca obiect contestație la executare formulată de contestatoarele B. L., I. V. M. și R. L., în contradictoriu cu intimații C. de A. Reciproc a Pensionarilor C. și R. I., ca neîntemeiat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că împotriva contestatoarelor s-a declanșat la solicitarea intimatei C. de A. Reciproc a Pensionarilor din C. procedura de executare silită în dosarul de executare nr. 411/2012 al B. Asociații I. și I.. După cum rezultă din actele emise in dosarul de executare silită, la baza declanșării procedurii execuționale se află contractul de împrumut nr. 3707/15.06.2010, prin care intimata C. de A. Reciproc a Pensionarilor din C. a acordat intimatului debitor R. I. un împrumut în cuantum de 15.000 lei, aceasta din urmă obligându-se să restituie împrumutul și dobânda aferentă in 24 rate lunare.
Conform angajamentelor de plată încheiate la data de 09.06.2010 (care, potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea 540/2002 constituie titluri executorii), contestatoarele B. E., I. V. M. și R. L. s-au obligat, în solidar cu debitorul R. I., să restituie împrumutul acordat debitorului precum și dobânda aferentă în situația în care debitorul nu va achita împrumutul contractat la termenele stabilite.
La data de 06.06.2012, B. Asociații I. și I. a formulat cerere de încuviințare a executării silite, cerere ce a fost admisă de către Judecătoria C. prin încheierea 3098/07.06.2012, pronunțată in dosarul nr._/215/2012.
Constituind cea de-a doua fază a procesului civil, executarea silită trebuie să se desfășoare cu respectarea strictă a prevederilor art.371 ind. 1 și urm. C.pr.civ. Încălcarea lor deschide părții interesate posibilitatea de a formula contestație la executare prin intermediul căreia pot fi invocate, în principiu, numai aspecte legate de pretinsele neregularități săvârșite de reprezentantul forței publice.
În acest sens art. 399 alin. 3 C.pr.civ. prevede ca în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Determinarea incidenței acestei prevederi nu poate avea loc decât prin raportare la titlul executoriu ce a stat la baza declanșării executării silite și stabilirea, în funcție de natura lui, dacă legea a deschis o cale alternativă de analizare a condițiilor sale de fond.
Astfel, la baza declanșării executării silite împotriva contestatoarelor a stat contractul de împrumut nr. 3707/15.06.2010, între C. de A. Reciproc a Pensionarilor din C., în calitate de creditoare și intimatul R. I., în calitate de debitor și angajamentele de plată încheiate la data de 09.06.2010.
Fiind vorba de un contract de fidejusiune, este neîndoielnic că orice împrejurare legată de nerespectarea prevederilor art. 948 si urm. C.civ. ce ar atrage incidența nulității absolute sau relative poate fi pusă în discuție pe calea unei acțiuni de drept comun.
Cu toate acestea, pe calea contestației la executare, persoanele interesate, vătămate prin actele de executare, pot obține anihilarea efectelor unui titlu executoriu, respectiv acele efecte care contravin normelor imperative, în virtutea principiului quod nullum est, nullum producit effectum.
Din această perspectivă instanța a reținut că, in speță, contestatoarele au susținut că nu au înțeles să garanteze împrumutul contractat de debitorul R. I., în cuantum de 15.000 lei, invocând astfel lipsa consimțământului de a garanta acest împrumut, ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute a contractelor de fidejusiune.
Astfel, potrivit art. 948 Cod civil "condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții ce se obligă, un obiect determinat și o cauză licită".
Prin cererea dedusă judecății, contestatoarele au recunoscut că au semnat angajamentele de plată și au făcut demersurile necesare obținerii adeverințelor de salariat in vederea contractării împrumutului de către intimatul debitor, susținand faptul că au semnat aceste angajamente in alb, având convingerea că garantează un împrumut . mic decât cel contractat de debitor.
Din punctul lor de vedere, consimțământul de garantare a împrumutului contractat a fost viciat, nefiind informate cu privire la suma pentru care au garantat.
Împrejurările de fapt menționate anterior, fiind rezultatul propriei culpe a contestatoarelor, care au acceptat semnarea contractelor de fidejusiune fără clarificarea in prealabil a aspectelor legate de cuantumul sumei împrumutate și fără a cuprinde indicarea in concret a acestei sume, nu pot fundamenta nevalabilitatea executării silite declanșate împotriva acestora. Aprecierea instanței are la baza principiul de drept conform căruia nimeni nu poate invoca propria culpă pentru a obține protecția unui drept.
Mai mult, potrivit art. 1657 Cod civ., fidejusiunea nedeterminată a unei obligații principale, se intinde la toate accesoriile unei datorii, precum și la spezele primei reclamații (cheltuielile corespunzătoare introducerii cererii de chemare in judecată), și la toate cele posterioare notificării făcute fidejusorului.
Conținutul și întinderea obligației fidejusorului nu pot fi insă mai mari decât ale debitorului, pentru că ar contraveni caracterului accesoriu al convenției de fidejusiune, precum și dispozițiile art.1654 Cod civ., conform cărora fidejusiunea nu poate întrece datoria debitorului și nici nu poate fi facută in condiții mai oneroase.
Susținerea contestatoarelor conform căreia au fost determinate prin mijloace dolosive să semneze angajamentele de plată, nu poate fi reținută de instanță, fiind lipsită de suport probatoriu. Astfel, dolul- viciu de consimțământ este alcătuit din două elemente, un element obiectiv ce constă utilizarea de mijloace viclene, frauduloase pentru a induce in eroare, precum și un element subiectiv( intențional) ce constă in intenția de a induce in eroare cu rea-credință, pentru a determina o persoană să încheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi incheiat.
Fapta omisivă invocată de contestatoare constând in ascunderea sau necomunicarea sumei ce bani ce urma a fi împrumutată de intimatul debitor nu poate fi apreciată ca reprezentând dol, deoarece lipsește elementul obiectiv, in condițiile în care în speță este vorba de simplul fapt de a profita la încheierea contractului de pasivitatea și lipsa de diligență a contestatoarelor.
Cu privire la petitul având ca obiect constatarea nulității contractelor de fidejusiune, formulat prin cererea precizatoare depusă la termenul de judecată curent, instanța a invocat, din oficiu, exceptia inadmisibilității acestui petit.
Astfel cum s-a reținut mai sus, potrivit dispozițiilor art.399 alin.(3) Cod procedura civila, în cazul în care executarea silita se face în temeiul unui titlu executoriu, care nu este emis de instanță judecătorească, se pot invoca, în contestația la executare, apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede, in acest scop, o altă cale de atac.
Cum contractul de fidejusiune este un act care poate fi atacat de părți sau de orice persoană interesată prin acțiune în anulare sau in constatarea nulității absolute, la instanța judecătorească, în conformitate cu Codul de procedură civilă, invocarea apărărilor de fond împotriva contractului de fidejusiune pe calea contestației la executare, cu consecința desființării acestui contract, este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinței au declarat recurs contestatoarele B. E., I. V. M. și R. L., solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței civile în sensul admiterii contestației la executare .
Dezvoltând motivele de recurs, contestatoarele au arătat că instanța de fond nu a dezlegat corect pricina, nefiind inadmisibilă analiza nulității absolute care leza contractele de fideiusiune încheiate de acestea, pe calea acestei contestații.
Au arătat că, deși contractul de credit este titlu executoriu în dosarul de executare, garanțiile aflate în dosarul de credit sunt accesorii ale acestuia și au fost cele care au dus la executarea contestatoarelor ca și garanți.
De asemenea au arătat că nu au înțeles să-l garanteze în calitate de giranți pe debitorul R. I., pentru contractul de credit nr. 3707 din 15.06.2010, în valoare de 15.000 lei făcut la C..
Au arătat că, completarea cu elementele cele mai importante – suma girată – contractul garantat, urma să o facă personal în fața reprezentantului C., dacă își asumau în totalitate aceste obligații.
Recurentele au invocat faptul că, creditorul nu a încercat să facă nimic în cei 2 ani de la acordarea împrumutului în sensul de a reține sumele datorate de creditor care este solvabil, fiind în prezent pensionar și cu o pensie considerabilă. Totodată au arătat că s-a tolerat atitudinea debitorului care, din întreaga sumă a achitat doar 2200 lei în trei rate, deși după trei luni de întârziere se putea trece la executarea acestuia.
În drept au invocat dispozițiile art. 304 1 C. proc. Civ.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 3041 C. proc. Civ., Tribunalul constată că recursul formulat de contestatoare este fondat .
Posibilitatea formulării apărărilor de fond cu privire la titlul executoriu, adică, altfel spus, posibilitatea investirii instanței care soluționează contestația la executare cu decelarea raporturilor juridice substanțiale dintre părți apare ca fiind condiționată de două ipoteze, potrivit art. 399 alin. 3 C. proc. civ.:
- titlul executoriu să nu fie reprezentat de o hotărâre judecătorească, deoarece în caz contrar s-ar ajunge la încălcarea autorității de lucru judecat a acesteia;
- să nu existe o altă „cale de atac” prin care să poată să fie valorificate aceste apărări, respectiv să nu fie reglementată o cale procedurală specială pentru aceasta (așa cum este cazul la somația de plată, ordonanța de plată, titlurile executorii în materie fiscală, procesele verbale de sancționare a contravențiilor etc.)
În cazul în care debitorul are doar posibilitatea formulării unei acțiuni în anularea actului juridic, pe calea dreptului comun, condițiile prevăzute de art. 399 alin. 3 Cod proc. civ. nu sunt îndeplinite. Acțiunea în anularea actului juridic nu se încadrează în noțiunea de "cale de atac", în sensul prevăzut de art. 399 alin. 3 C. proc. civ., deoarece aceasta presupune condiții procedurale speciale de exercitare, referitoare la termen, calitate procesuală, procedură de judecată etc.
Prin urmare, în cazul titlurilor executorii care nu provin de la o instanță judecătorească și cu privire la care legea nu consacră o cale specială în care să fie contestate (de exemplu contractele de credit, contractele de garanție reală mobiliară, contractele de credit ipotecar, contractele le leasing, contractele de arendare, contractele de asistență juridică) pot fi invocate apărări de fond în cadrul contestației la executare.
Interpretarea conform căreia contestația la executare prin care se formulează apărări de fond contra titlului executoriu este inadmisibilă ori de câte ori partea are deschisă calea acțiunii în anulare pe calea dreptului comun nu poate fi primită, deoarece ar lipsi de efect textul de lege, această posibilitate existând ori de câte ori titlul executoriu are natură contractuală. Din contră, sensul dispozițiilor art. 399 alin. 3 C. proc. civ. este tocmai acela de a da posibilitatea părții interesate să formuleze apărări de fond în cadrul contestației la executare, operând în aceste situații o prorogare de competență a instanței de executare cu privire la analizarea valabilității și aplicabilității convenției părților, cu excepția cazului în care legea prevede o cale procedurală specială în acest sens.
În speță, actul juridic ce a stat la baza declanșării executării silite față de recurentele contestatoare este reprezentat de angajamentul de plată semnat doar de acestea.
El are caracterul unui act juridic unilateral, luând naștere prin voința unei singure persoane și constituie un izvor al obligației de garanție ce creează un raport juridic obligațional între fideiusorii contestatori și creditoarea C. de A. Reciproc a Pensionarilor.
În atare situație, invocarea și analizarea cauzelor privind validitatea actului juridic unilateral și aptitudinea acestuia de a genera raportul juridic obligațional pot fi realizate prin intermediul căii procedurale pendinte, întrucât condițiile prevăzute de art. 399 alin 3 din codul de procedură civilă nu sunt îndeplinite.
În acest context, contestația la executare apare ca mijlocul procedural prin intermediul căruia contestatoarele pot să își valorifice apărările de fond, relative la titlu în baza căruia sunt urmărite silit, nefiind consacrată legal o cale procedurală specială de atac care să presupună condiții speciale de exercitare referitoare la termen, calitate procesuală, procedură de judecată.
De aceea este greșită rezolvarea juridică dată de instanța civilă constând în respingerea petitului privind anularea angajamentelor de plată ca inadmisibil.
În plus, Tribunalul observă că judecătorul fondului nu a analizat și nu s-a pronunțat cu privire la motivul din contestație referitor la posibilitatea creditorului de a urmări sumele datorate de la debitorul solvabil, fapt ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
În concluzie, potrivit dispozițiilor art. 312 alin 1,2,3, pentru a nu se răpi părților un grad de jurisdicție și pentru a se asigura o judecată unitară, Tribunalul va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurentele contestatoare B. E., I. V. M. și R. L. împotriva sentinței civile nr.2603/18.02.2013, pronunțată de Judecătoria Craivoa, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimații C. DE A. RECIPROC A PENSIONARILOR C. și R. I..
Casează sentința civilă și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Iulie 2013.
Președinte, I. G. P. | Judecător, M. N. | Judecător, R. L. Z. |
Grefier, A. B. |
Red.jud.M.N.
Tehn.F.M./2 ex./09 08 2013
Jud.fond.A.P.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 253/2013. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Sentința nr. 25/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
