Acţiune în constatare. Sentința nr. 9330/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9330/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 7106/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 84/2013
Ședința publică de la 19 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. L. B.
Judecător D. G.
Grefier F. C. C.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelantul-pârât M. C. PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 9330/18.06.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-reclamanți G. E. și G. M., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimații-reclamanți G. E. și G. M., reprezentant convențional, avocat S. A., în baza împuternicirii avocațiale nr._, emisă de Baroul D., lipsă fiind apelantul-pârât M. C. PRIN PRIMAR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care a învederat instanței următoarele:
- prin încheierea de ședință din data de 11 decembrie 2012 cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă;
- intimații-reclamanți G. E. și G. M. au depus cerere de repunere pe rol a cauzei;
- prin rezoluție s-a pus în vedere apelantului-pârât M. C. PRIN PRIMAR să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 3036,5 lei, iar intimaților-reclamanți G. E. și G. M. să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 1518 lei pentru cererea de repunere pe rol, sub sancțiunea anulării;
- prin fax apelantul-pârât M. C. PRIN PRIMAR a depus ordinul de plată nr. 638/15.02.2013, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3036,5 lei.
Avocat S. A., pentru intimații-reclamanți G. E. și G. M., depune la dosar chitanța nr._/15.02.2013, emisă de Primăria Municipiului C. – Direcția impozite și taxe locale, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1518 lei pentru cererea de repunere pe rol a cauzei.
Instanța pune în discuție cererea de repunere pe rol a cauzei.
Avocat S. A., pentru intimații-reclamanți G. E. și G. M., solicită admiterea cererii de repunere pe rol întrucât nu mai subzistă motivele ce au dus la suspendarea cauzei.
În deliberare, având în vedere că nu mai subzistă motivele ce au dus la suspendarea cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 245 Cod procedură civilă, instanța repune cauza pe rol.
La interpelarea instanței avocat S. A., pentru intimații-reclamanți G. E. și G. M., arată că nu are alte cereri sau probe de solicitat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocat S. A., pentru intimații-reclamanți G. E. și G. M., solicită respingerea apelului ca nefundat și menținerea ca fiind legală și temeinică hotărârea instanței de fond. Fără cheltuieli de judecată. Aceasta depune la dosar concluzii scrise.
După strigarea cauzei și închiderea ședinței de judecată apelantul-pârât M. C. PRIN PRIMAR a depus, prin Serviciul Registratură, ordinul de plată nr. 638/15.02.2013, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3036,5 lei.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin actiunea inregistrată pe rolul Judecatoriei C. la data de 26.03.2012 reclamanții G. E. și G. M. au chemat în judecată pârâtul M. C., prin Primar solicitând să se constate că au devenit proprietari prin accesiune asupra imobilului construcție situat în Mun. C., tarlaua 61, . de înălțime P + 1 E, compusă la parter din trei camere, hol, baie, bucătărie, camera centralei și la etaj din 4 camere, baie, hol, doua balcoane, construită din cărămidă, acoperită cu țiglă.
Motivând în fapt acțiunea, reclamanții au arătat că în anul 2011 au cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 578/16.05._ la BNP Cernobai E. un teren extravilan în Mun C., tarlaua 61, .. În anul 2007 categoria de folosință a terenului s –a schimbat în intravilan conform adeverinței nr._ din data de 23.10.2007 eliberată de Primăria Mun. C..
Terenul a fost înscris în cartea funciară sub nr._, număr cadastral 9992.
În anul 2002 reclamanții au edificat pe acest teren o construcție, casă de locuit cu regim de înălțime P + 1 E compusă din parter cu trei camere, hol, baie, bucătărie, camera centralei și etaj cu patru camere, baie, hol, două balcoane, construită din cărămidă, acoperită cu țiglă metalică.
În acest moment se află în imposibilitatea de a înscrie această construcție în cartea funciară, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 55 a lin. 1 din Legea nr. 7/1996 rep. privind cadastrul și publicitatea imobiliară, ce prevede că dreptul de proprietate asupra construcțiilor se înscrie în cartea funciară în baza autorizației și a procesului -verbal de recepție la terminarea lucrărilor, precum și a unei documentației cadastrale.
Având în vedere faptul că nu deține autorizația de construire pentru această construcție nu putea să îndeplinească formalitățile prevăzute de lege privind înscrierea în cartea funciară a casei de locuit.
În drept, au fost invocate prevederile art. 111 C.pr.civ, și art. 492 C.civil.
În susținerea cererii, reclamanții au solicitat administrarea probei cu martori, înscrisuri și expertiză tehnică în specialitatea construcții.
În cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse la dosar încheierea nr. 6022 din data de 02.07.2001, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 578 din data de 16.05.2011, adresa nr._ din data de 23.11.2007.
La data de 27.04.2012 pârâtul M. C. prin Primar a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A mai arătat că temeiul juridic invocat de către reclamanți este inaplicabil în speță reclamanții G. E. și G. M. nu au precizat în ce condiții au edificat construcția ce face obiectul cauzei și de ce nu au obținut această autorizație pentru imobilul construit.
Referindu-se la dispozițiile art. 492 C.civil, doctrina și practica judiciară a stabilit în mod unanim că acțiunea în constatare accesiunii imobiliare este o acțiune reală prin care titularul dreptului de proprietatea asupra terenului pe care este edificată o construcție tinde să dobândească și dreptul de proprietate asupra construcției edificate de către o altă persoană și sau cu materialele altei persoane.
Prin urmare, calitatea procesuală activă o are proprietarul terenului care pretinde dobândirea dreptului de proprietate asupra construcțiilor, iar calitatea procesuală pasivă o are proprietarul materialelor cu care s- a edificat construcția, fie persoana care a edificat construcția pe terenul altuia.
M. C. prin primar nici nu a edificat construcția respectivă și nici nu este proprietarul materialelor încorporate în operă.
Dacă reclamanții G. E. și G. M. aveau interesul intrării în legalitate a lucrărilor de construcție efectuate, aceștia aveau posibilitatea să recurgă la procedura administrativă și mecanismul juridic prevăzut de legea 50/1991, ale normelor metodologice de aplicare ale acestei legi, respectiv Ordinul nr. 839/2009, refuzând apelarea la malversațiuni pretins juridice.
Or în cauza de față se cere a se verifica din ce cauza lucrările de pe terenul reclamanților nu au fost autorizate potrivit Legii nr. 50/1991.
În drept, a invocat prevederile art. 492 C.civil, art. 580, 581, 582, 583, 584 și 585 C.civil și art. 5777 C.civil.
In cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba testimoniale cu martorii V. N. și P. D. și proba cu expertiză specialitatea construcții civile.
Raportul de expertiză specialitatea construcții civile a fost efectuat de către expert C. Ș. și depus la data de 28.05.2012.
La data de 16.05.2012 reclamanții au depus precizare la acțiune prin care invederează că imobilul construcție situat în Mun. C. tarlaua 61, . figurează la adresa Mun. C., .. 56 județul D., conform certificatului de nomenclatură stradală nr. 1407 emis la data de 27.04.2012.
Prin sentința civilă nr.9330/18.06.2012 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă cererea formulată de reclamanții G. E. și G. M., domiciliați în C., .. 13, .. 1, . în contradictoriu cu pârâtul M. C., prin Primar.
S-a constatat dreptul de proprietate al reclamanților, ca efect al accesiunii imobiliare artificiale, asupra construcției-casă de locuit P +1 E compusă la parter din 3 camere hol, baie, bucătărie, grup sanitar și spațiu centrală in suprafață utilă totală de 103,04 m.p., iar la etaj din 4 camere, hol, baie și 2 balcoane in suprafață utilă totală de 109,22 m.p., identificată conform raportului de expertiză efectuat in cauză de expert C. Ș. și edificată pe terenul situat in Mun. C., ., nr. 56, proprietatea reclamanților, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 578/16.05.2001 de BNP Cernobai E..
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanții G. E. și G. M. sunt titularii dreptului de proprietate asupra imobilului-teren situat in C., tarlaua 61, . nr. cadastral provizoriu 9992 ( actual ., nr. 56, potrivit certificatului de nomenclatură stradală nr. 1407 / 27.04.2012), conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 578/16.05._ de BNP Cernobai E..
Astfel cum rezultă din depozițiile martorilor V. N. și P. D. și raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert C. Ș., pe terenul anterior menționat reclamanții au executat, cu mijloace materiale proprii, o casă de locuit, cu regim de înălțime P+1E, compusă la parter din 3 camere, hol, baie, bucătărie, grup sanitar și spațiu centrală in suprafață utilă totală de 103,04 m.p., iar la etaj din 4 camere, hol, baie și 2 balcoane in suprafață utilă totală de 109,22 m.p.
Prin cererea dedusă judecății, reclamanții au solicitat constatarea dreptului de proprietate, ca efect al accesiunii imobiliare artificiale, asupra construcției anterior menționate.
Accesiunea, definită și incorporatiune, reprezintă un mod de dobândire a proprietății, care se fundamentează pe ideea că proprietatea unui lucru principal incorporează sau atrage după sine și proprietatea unui lucru accesoriu.
Astfel, conform art.482 C.civ. proprietatea unui lucru imobil dă drept asupra a tot ce se unește ca accesoriu cu acel lucru în mod natural sau artificial, iar potrivit art.488 C.civ. tot ce se unește și se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului.
De asemenea, art.492 C.civ. instituie prezumția că orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale sale.
Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus menționate, rezultă că legea instituie o prezumție legală relativă prin care proprietarul terenului, este considerat a fi și proprietarul construcției, celui care contestă aceste aspecte revenindu-i sarcina de a răsturna prezumția, făcând dovada contrară.
Cum reclamanții au făcut dovada edificării construcției pe terenul situat in C., ., nr. 56, jud. D., instanța constată că aceștia au dobândit prin efectul accesiunii imobiliare artificiale dreptul de proprietate asupra construcției executate pe terenul sus menționat.
Pe de alta parte, inexistenta unei autorizații de construire pentru imobilul nou construit nu poate limita dreptul reclamanților de a se adresa instanței de judecată pentru constatarea dreptului său de proprietate dobândit prin accesiune imobiliară, aceasta deoarece temeiul juridic in raport de care se analizează cererea este cel dat de Codul civil, iar nu de normele speciale din Legea nr. 50/1991.
Astfel spus, constatarea dreptului de proprietate al reclamanților nu poate avea consecințe pe planul raporturilor de natură administrativă legate de inexistenta autorizației pentru a se putea afirma ca aceștia au tins, pe calea acțiunii de față, să eludeze dispozițiile Legii nr. 50/1991.
In ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului M. C. prin Primar, instanța reține că acesta este singurul care ar avea interes să conteste dreptul de proprietate al reclamanților asupra construcției, în condițiile în care reclamanții, în calitate de proprietari ai terenului, dobândit prin act autentic, sunt prezumați proprietari și ai construcției, în temeiul art. 492 C.civ.
Pentru considerentele ce preced, in temeiul art. 111 C.pr. civ., instanța va admite acțiunea, va constata dreptul de proprietate al reclamanților, ca efect al accesiunii imobiliare artificiale, asupra imobilului casă de locuit, situat în mun. C., ., nr. 56, jud. D. (fostă T61, P6), județ D., cu regim de înălțime P+1E, compusă la parter din 3 camere hol, baie, bucătărie, grup sanitar și spațiu centrală in suprafață utilă totală de 103,04 m.p., iar la etaj din 4 camere, hol, baie și 2 balcoane in suprafață utilă totală de 109,22 m.p., astfel cum a fost individualizată prin raportul de expertiză specialitatea construcții civile, efectuat de expert C. Ș..
În temeiul art. 274 alin 1 C. proc. civ și al principiului disponibilității, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. C. prin Primar, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivare, se arată că instanța de fond nu a stăruit în aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Astfel, a încălcat prevederile art. 1 și urm. din Legea nr. 50/1991 care stabilește că executarea lucrărilor de construcții este permisă numai în baza unei autorizații de construire sau de desființare.
Arată că, potrivit art. 492 C.civil, acțiunea în constatarea accesiunii imobiliare este o acțiune reală prin care titularul dreptului de proprietate asupra terenului pe care se află edificată o construcție tinde să dobândească și dreptul de proprietate asupra construcției edificată de către o altă persoană și/sau materiale altei persoane. Calitatea procesuală activă o are proprietarul terenului care pretinde dobândirea dreptului de proprietate asupra construcțiilor, iar calitatea procesuală pasivă o are, după caz, proprietarul materialelor cu care s-a edificat construcția, fie persoana care a edificat construcția pe terenul altuia. În cauză, M. C. prin Primar nici nu a edificat construcția respectivă și nici nu este proprietarul materialelor încorporate în operă.
Prin aplicarea dispozițiilor art.1860 C.civil, art.1890 C.civil, art.1847 C.civil și art.492 C.civil, instanța de judecată încurajează edificarea construcțiilor fără autorizație de construire, subminând puterea administrativă a autorității publicer locale garantată prin constituție.
Astfel, instanța a acordat reclamanților drepturi peste lege, ceea ce este nu numai neconstituțional, ci și inadmisibil.
Analizând apelul, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele motive:
Prin sentința civila nr. 9330/18.06.2012 pronunțata in dosarul nr._, Judecătoria C. a admis acțiunea având ca obiect accesiune imobiliara artificiala formulata de intimații reclamanți Giumancă E. și Giumancă M. in contradictoriu cu apelantul parat M. C. prin Primar si a constatat dreptul de proprietate al celor dintâi asupra imobilului casa de locuit P+1E, situat in C., ., nr 56, reținând îndeplinite condițiile accesiunii imobiliare artificiale reglementate de art. 492 Cod Civil.
Analizând prima critică invocată de apelant referitoare la lipsa de rol activ a instanței de fond, Tribunalul o apreciază a fi neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Nu este întemeiată susținerea apelantului în sensul încălcării de către prima instanță a dispozițiilor Legii nr. 50/1991, întrucât nu a cerut reclamanților explicații asupra modului în care au edificat construcția și din ce cauză nu s-a obținut autorizația de construire prevăzută de lege.
Existența sau inexistența autorizației de construire nu interesează în prezentul litigiu, care are ca obiect constatarea dreptului de proprietate al reclamanților asupra construcției, după cum constatarea dreptului de proprietate al lor nu poate avea consecințe pe planul raporturilor de natură administrativă legate de inexistența autorizației.
Tribunalul mai constată că în fața instanței de fond, pârâtul nu s-a prezentat și nici nu a solicitat administrarea de probe prin întâmpinarea depusă la data de 27.04.2012.
Dispozițiile art. 129 alin. 5 ind 1 Cpciv astfel cum au fost modificate prin Lg 202/2010 exclud ca motiv în căile de atac, omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe necesare soluționării cauzei.
Norma legală anterior menționată vine să întărească ceea ce prefigurează deja alin. 5 al art. 129 Cpciv, și anume faptul că, pe tărâm probator, rolul activ al instanței este unul subsidiar, „subordonat” rolului principal care revine părților.
Asta înseamnă că în calea de atac, partea nu-și poate invoca propria culpă în ceea ce privește propunerea și administrarea probelor în condițiile legii, în etapa procesuală anterioară în care s-a pronunțat hotărârea pe care a atacat-o.
Caracterul facultativ al exercitării rolului activ al judecătorului, sub aspectul ordonării din oficiu a administrării unor probe asigură o mai mare responsabilizare a părților care ar trebui să conducă inevitabil la o mai bună calitate a actului de justiție.
Apelantul critica sentința și pe motiv ca M. C. prin Primar nu ar avea calitate procesuala pasiva in acțiunile având ca obiect dobândirea dreptului de proprietate prin efectul accesiunii imobiliare artificiale, întrucât nu invoca un drept asupra construcțiilor, persoana interesata având la îndemnă procedura speciala reglementata de Legea 50/1991.
Tribunalul retine insa ca instanta de fond a facut o apreciere judicioasa a ansamblului probator administrat in cauza, pronunțând o hotarare legala si temeinica in raport de actiunea in accesiune cu care a fost investita.
Ca atare, potrivit art. 492 din vechiul C.civ. orice construcție, plantație sau lucru făcut in pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de catre proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui, pana ce se dovedește contrariul.
Totodată, potrivit art. 488 din vechiul C.civ. tot ce se uneste si se incorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului.
Tribunalul retine ca legitimitate procesuala pasiva . constatarea dreptului de proprietate pe calea accesiunii imobiliare artificiale au atât cei care pot invoca in favoarea lor prezumția instituita de art. 492 din vechiul C.civ. (autorii reclamanților, fostul proprietar al terenului), cei care pot invoca un drept de creanța decurgând din faptul construirii, conform art. 494 C.civ si împotriva cărora proprietarul își exprima opțiunea de a dobândi construcția, dar si cei care, prin invocarea unor impedimente legale sau de alta natura, pot împiedica constatarea dobândirii dreptului de proprietate de către cel care formulează cerere in acest sens.
Apelantul parat se încadrează in aceasta ultima categorie, in calitate de autoritate publica investita cu atribuții in domeniul autorizării construcțiilor, conform art. 4 din Legea nr. 50/1991 republicata si ca deținător al patrimoniului imobiliar la nivelul unității administrativ- teritoriale, potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr.213/1998 și art.21 din Legea nr.215/2001. Aceasta calitate este suficienta pentru a putea justifica legitimarea procesuala pasiva a apelantului parat si in situația in care acesta nu invoca niciun drept asupra terenului sau asupra construcției, astfel cum in mod neîntemeiat susține apelantul, întrucât neîndeplinirea cerințelor legale de autorizare este suficienta pentru a paraliza calea necontencioasa a dobândirii dreptului de proprietate prin valorificarea faptului construirii.
Astfel, prin acțiunea dedusa judecății intimații reclamanți nu urmăresc decât recunoașterea dreptului de proprietate asupra construcției, respectiv punerea in acord a situației de fapt cu cea de drept. Potrivit art. 17 din Legea 7/1996, in Cartea Funciara se înscriu atât actele ce, cat si faptele juridice referitoare la imobile. Faptul construirii si al unei stări de fapt îndelungate este in mod cert generator de efecte juridice, numai ca valorificarea acestui fapt generator de efecte juridice nu se poate face pe calea recunoașterii necontencioase stabilite de art. 17, întrucât exista art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1991 (republicata), potrivit căruia construcțiile executate fara autorizație de construire nu pot fi intabulate in cartea funciara.
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 1 si 3 din Legea 7/1996, înscrierea dreptului proprietate se poate face si in baza unei hotărâri judecătorești definitive si irevocabile care să înlocuiască acordul de voința cerut in vederea înscrierii drepturilor reale, daca este opozabila titularului.
Neavând deschisă procedura grațioasă, intimaților reclamanți trebuie să li se asigure posibilitatea recunoașterii dreptului lor prin intermediul justiției, iar această hotărâre trebuie să fie opozabilă apelantului pârât, în considerarea calității menționate.
In atare condiții, tribunalul retine ca apelantul parat M. C. prin Primar justifica legitimitate procesuala pasiva in acțiunea dedusa judecății având ca obiect constatarea dreptului de proprietate al intimaților reclamanți asupra casei de locuit ridicata de aceștia pe un teren proprietate personala situat in C., .. 56, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 578/16.05.2001 (f 5 dosar fond).
Mai mult decât atât,din ansamblul probator administrat in cauza, nu rezulta ca dreptul de proprietate al acestora asupra construcțiilor a fost contestat de vreo persoana, împrejurare care sa fie de natura sa justifice interesul intimaților reclamanți in promovarea prezentei cereri, altul decât constituirea unui titlu de proprietate in privința unor construcții edificate fără autorizație de construcție.
F. de aceste considerente, ținând cont de faptul ca intimații reclamanți au dovedit in cauza dreptul lor de proprietate asupra terenului pe care este ridicat imobilul in litigiu, in mod corect s-a constatat de către instanta de fond dobândirea de către aceștia si a dreptului de proprietate asupra construcției edificate pe acest teren, ca efect al accesiunii imobiliare artificiale, in contradictoriu cu apelantul parat M. C. prin Primar .
Nefondate sunt si susținerile apelantului in sensul ca pe calea prezentei actiuni au fost eludate prevederile Legii 50/1991 pentru consideratiile ce succed:
Astfel, sub aspectul calității procesuale pasive a apelantului parat, Tribunalul constată că una dintre condițiile ca o persoană să fie parte în proces, este calitatea procesuală (legimatio ad causam) care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp, a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) și pe de altă parte, existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitatea procesuală pasivă).
Prezenta acțiune reprezintă o acțiune în constatare - interogatorie, prin care reclamanții au acționat în judecată M. C. prin Primar pentru ca acesta, singurul care ar putea contesta, să se pronunțe dacă invocă sau nu vreun drept de proprietate asupra construcției, în condițiile în care reclamanții în calitate de proprietari ai terenului sunt prezumați proprietari, în temeiul art. 492 vechiul Cod civil.
Aspectele de ordin formal legate de inexistența autorizației de construire invocate de recurent nu pot obstrucționa sau limita dreptul de proprietate al reclamanților, după cum constatarea dreptului de proprietate al lor nu poate avea consecințe pe planul raporturilor de natură administrativă legate de inexistența autorizației, pentru a se putea afirma că aceștia au tins pe calea acțiunii de față, se eludeze prevederile art. 1 sau art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1990 .
Dimpotrivă, legitimarea calității de proprietar al construcțiilor de pe teren, a proprietarului unui teren, ar putea, general apreciind, să antreneze în lipsa autorizației și cu respectarea dispozițiilor legale, răspunderea contravențională a acestuia pentru lipsa autorizației de construcție.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001, "Unitățile administrativ - teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului d e înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ - teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii. În justiție, unitățile administrativ - teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean".
Tribunalul reține că justificarea calității procesuale pasive a apelantului trebuie realizată și prin raportare la dispozițiile Legii nr. 215/2001 amintite și nu prin raportare doar la prevederile art. 489 și următoarele Cod civil, în special art. 492, 493 și 494 Cod civil, cum invocă recurentul. Ca atare, aspectul nedovedirii în cauză, a dreptului de proprietate al apelantului, asupra materialelor folosite la construcția edificată pe terenul intimaților - reclamanți, sau asupra terenului acestora, nu este de natură singur, să infirme calitatea procesuală pasivă a recurentului.
Tribunalul ține cont, așadar, de interesul intimatilor reclamanți de a face opozabil dreptul lor de proprietate Municipiului C. prin Primar în temeiul Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală, cât și în considerarea atribuțiilor sale în materie fiscală și de evidență a proprietății imobiliare.
Mergând mai departe, instanța de apel apreciază ca neintemeiate si criticile recurentului in sensul ca Legea 50/1991 are prioritate ca lege speciala in aplicarea constatarii dreptului de proprietate asupra unei constructii fata de prevederile art 492 vechiul cod civil.
Astfel, aspectul privind uzarea de procedura aferentă art. 492 și următoarele Cod civil, pentru eludarea prevederilor art. 1 al Legii nr. 50/1991, referitor la edificarea doar autorizată a construcțiilor, nu subzistă criticii, deoarece sub un prim argument, dreptul de proprietate este constituit/transmis inclusiv asupra unor bunuri care nu îndeplinesc cerințele legale subsumate regimului lor juridic ( exempli gratia, bunuri ilicite, construcții neautorizate). Nerespectarea prevederilor Legii nr. 50/1991 așa cum am menționat, va atrage răspunderea contravențională și consecințele sale juridice specifice, în condițiile acestui act normativ.
Prin urmare, tribunalul, văzând dispozițiile art 296 C. urmează sa respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul-pârât M. C. PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 9330/18.06.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-reclamanți G. E. și G. M., cu domiciliul în C., ..13, ., . și domiciliul ales în ..19, ., județul D..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2013.
Președinte, L. L. B. | Judecător, D. G. | |
Grefier, F. C. C. |
Red.jud.D.G.
Tehn.S.V./5 ex., 15.03.2013
Jud.fond-A.P.
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 269/2013. Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Decizia nr. 362/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
