Întoarcere executare. Decizia nr. 140/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 140/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 2249/201/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 140/2013
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Judecător L. M.
Judecător L. L. B.
Grefier E. D. C.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CALAFAT pentru DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE D. PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CALAFAT împotriva sentinței civile nr. 1765/04.10.2012 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimata S.C. R. P. S.R.L., având ca obiect întoarcere executare.
Dezbaterile au avut loc și au fost consemnate încheierea de ședință din data de 17.01.2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru 24.01.2013 și 31.01.2013 când s-au hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea adresată Judecătoriei Calafat, . Moțăței a chemat în judecată Administrația Finanțelor publice Calafat și Direcția Finanțelor Publice D., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună întoarcerea executării silite și repunerea părților în situația anterioară, prin restituirea către reclamantă a sumei de 24 498 lei.
În fapt s-a susținut că reclamanta a fost obligată la plata sumei de 24 498 lei cu titlul de dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată, în temeiul titlului executoriu nr. 1641 din 29.09.2011 emis de Administrația Finanțelor Publice Calafat.
Împotriva executării silite, reclamanta a formulat contestație la executare, iar prin sentința civilă nr.2360 din 22.11.2011 a Judecătoriei Calafat, s-a admis contestația la executare, dispunându-se anularea formelor de executare.
Sentința a rămas definitivă prin decizia Tribunalului D. din 2.04.2012.
Ca urmare a desfășurării formelor de executare, reclamantei i-au fost poprite, prin rețineri succesive sume de bani, totalizând_ lei.
S-a depus la dosar sentința civilă nr. 2360 din 22.11.2011 a Judecătoriei Calafat, extrase de cont, decizia privind compensarea obligațiilor fiscale din 10.05.2012 .
Pentru rezolvarea cererii, instanța a solicitat relații la AFP Calafat.
La 03 octombrie 2012 DGFP D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de întoarcere a executării silite pentru următoarele considerente: instanța a apreciat că actele de executare contestate au fost emise fără să existe un titlu de creanță în care să fie menționată suma de 24 498 lei, cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere aferentă taxei pe valoare adăugată; Decizia de impunere emisă la 29.07.2011 este menționată ca titlu de creanță în titlul executoriu nr. 1641 din 29.09.2011, emis în dosarul de executare nr. 1233 al AFP Calafat, având data de confirmare 3.08.2011. Prin această decizie au fost stabilite obligații fiscale accesorii din care debit 32 133 lei și dobânzi 24 498 lei. Contestatoarea nu poate infirma existența acestei decizii Debitul în sumă de 32 132 lei și majorările de întârziere de 24 498 lei care au fost inițial scăzute o dată cu desființarea parțială a debitelor privind TVA, conform deciziei nr. 113 din 24.05.2011 prin care s-a soluționat contestația înregistrată la DGFP D., au fost repuse în evidența fiscală, având în vedere referatul nr. 8696 din 9.09.2011 întocmit de Activitatea de inspecția fiscală.
Cererea de întoarcere a executării este o cerere ce ține de faza procesuală a executării, subsecventă faze procesuale de soluționare irevocabilă a fondului litigiului.
Stabilindu-se o procedură judiciară contradictorie pentru soluționarea întoarcerii executării, reglementată subsecvent contestației la executare, acesteia îi sunt aplicabile procedura de soluționare și căile de atac prevăzute pentru contestația la executare.
Reclamanta nu a înțeles să urmeze procedura instituită de art. 48 alin. 5 din codul de procedură fiscală.
Sumele stinse, ca urmare a măsurilor de executare silită, sunt cele pentru care au fost înființate popriri în Trezorerie și poprirea bancară, respectiv suma de_ lei. Diferența de 3890 lei a fost stinsă ca urmare a deciziei de compensare din 30.03.2012 și nu ca urmare a măsurilor de executare silită.
Potrivit art. 404 ind. 1 cod pr.civilă, în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia.
Prin sentința civilă nr.1765/04.10.2012 pronunțată de Judecătoria Calafat a fost admisă acțiunea reclamanta S.C. R. P. S.R.L. în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice Calafat și Direcția Finanțelor Publice D..
S-a dispus întoarcerea executării silite pornită în baza titlului executoriu 1641/29.09.2011 emis de AFP Calafat și în consecință obligă pe AFP Calafat la 24.498 lei către . Moțăței.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 2360 din 22.11.2011 a Judecătoriei Calafat, Judecătoria Calafat a admis contestația la executare formulată de ., a dispus anularea formelor de executare respectiv a somației de executare nr. 1642 din 29.09.2011 și a titlului executoriu nr. 1641 din 29.09.2011, emise de AFP Calafat.
Sentința a devenit irevocabilă prin decizia civilă 694/2012 a Tribunalului D..
Instanța a reținut prin sentință, că prin decizia de impunere FDJ 795 din 3.08.2011 pe care se fundamentează titlul executoriu nr. 1641 din 29.09.2011, emis de AFP Calafat, în dosarul de executare nr. 1233, . Moțăței a fost obligată la plata sumei de 24 498 lei cu titlul de dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată.
Neexistând un titlu de creanță, ca act principal, care să dea dreptul organelor de executare să emită un titlu executoriu, AFP Calafat nu putea să emită acte de executare silită fără a exista un temei pentru acestea.
S-a apreciat că decizia de impunere menționată ca titlu de creanță nu există, admițându-se contestația la executare.
Din relațiile furnizate de AFP Calafat, rezultă că reclamanta a achitat suma de_ lei în baza dosarului de executare, astfel încât instanța, având în vedere prevederile art. 404 ind. 1 -404 ind. 3 Cod pr.civilă, a admis acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D.G.F.P.D. pentru A.F.P.Calafat, arătând, în esență, că instanța de fond a reținut că în cauză executarea silită a fost îndeplinită cu nerespectarea dispozițiilor legale în sensul că actele de executare contestate au fost emise fără ca să existe un titlu de creanță; că decizia de impunere nr.FDJ 795 emisă la data de 29.07.2011 este menționată ca titlu de creanță în titlul executoriu nr.1641/29.09.2011 emis în dosarul de executare nr.1233 al AFP Calafat, având data de confirmare 03.08.2011 și că prin această decizie au fost stabilite obligații fiscale accesorii din care debit_ lei și dobânzi 24.498 lei.
Recurenta susține că intimata nu poate infirma existența acestei decizii atâta timp cât aceste debite au fost contestate, reprezentantul legal al contestatoarei având cunoștință de actele de executare emise, deoarece prin adresa nr.7460/29.07.2011 AFP Calafat a comunicat contestatoarei actele administrative fiscale prin care au fost stabilite obligațiile de plată.
Se mai arată că debitul în sumă de_ lei și majorările de întârziere în cuantum de 24.498 lei care au fost inițial scăzute odată cu desființarea parțială a debitelor privind TVA conform Deciziei nr.113/24.05.2011 prin care s-a soluționat contestația înregistrată la DGFP D. sub nr._/19.10.2011 formulată împotriva Deciziei nr.1384/30.09.2010 au fost repuse în evidența fiscală având în vedere Referatul nr.8696/09.09.2011 întocmit de Activitatea de Inspecție Fiscală.
Cererea de întoarcere a executării silite este o cerere ce ține de faza procesuală a executării, subsecventă fazei procesuale de soluționare irevocabilă a fondului litigiului; stabilindu-se o procedură judiciară contradictorie pentru soluționarea întoarcerii executării reglementată subsecvent contestației la executare, acesteia îi sunt aplicabile procedura de soluționare și căile de atac prevăzute pentru contestația la executare.
În prezenta cauză reclamanta . nu a înțeles să urmeze procedura instituită de art.48, alin.5 C.proc.civ.
Recurenta arată că sumele stinse ca urmare a măsurilor de executare silită sunt cele pentru care au fost înființate popriri în Trezorerie și poprirea bancară, respectiv suma de 20.608 lei iar diferența de 3890 lei a fost stinsă ca urmare a deciziei de compensare nr._/30.03.2012 din TVA rambursat nu ca urmare a măsurilor de executare silită..
Recurenta susține că Decizia nr._/29.03.2012 privind compensarea obligațiilor fiscale a fost comunicată reclamantei sub semnătură de primire astfel încât aceasta avea cunoștință că obligațiile fiscale datorate au fost stinse prin compensare și că aceasta nu a contestat faptul că suma de 3890 lei reprezentând diferența dintre suma de 24.498 lei dobândă TVA și suma de 20.608 lei pentru care au fost înființate popriri, a fost stinsă ca urmare a deciziei de compensare din TVA de rambursat.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de întoarcere a executării silite formulată de ..
Analizând recursul, în raport de motivele invocate, tribunalul reține următoarele:
Prin primul motiv de recurs, recurenta invocă faptul că Decizia de impunere nr. FDJ 795 emisă la data de29.07.2011 este menționată ca titlu de creanță în titlul executoriu nr. 1641/29.09.2011, prin decizia menționată fiind stabilite obligații fiscale accesorii, din care debit_ lei și dobânzi_ lei, iar contestatoarea nu poate infirma existența acestei decizii, pe care a și contestat-o.
Tribunalul constată că aceste aspecte însă nu mai pot fi analizate în cauză, dat fiind faptul că, prin sentința civilă nr. 2360/22.11.2011, definitivă și irevocabilă, s-a anulat titlul executoriu nr. 1641/29.09.2011 emis de A.F.P. Calafat, reținându-se că nu există titlul de creanță menționat în titlul executoriu.
Apectele retinute in mod irevocabil prin sentinta civilă menționată nu mai pot fi contrazise de o alta hotarare judecatoreasca, intrând în puterea lucrului judecat.
Autoritatea de lucru judecat poate fi invocata atunci cand exista identitate de parti, obiect si cauza, invocandu-se asadar exclusivitatea unei hotarari judecatoresti anterioare, in timp ce puterea de lucru judecat poate fi invocata pentru a impiedica contrazicerea intre doua hotarari judecatoresti, invocandu-se obligativitatea unei hotarari judecatoresti anterioare in sensul de a se impiedica infirmarea constatarilor facute de o instanta printr-o hotarare judecatoreasca posterioara, data in alt proces.
Atoritatea de lucru judecat cunoaște, conform reglementării actuale, două manifestări procesuale – respectiv, aceea de excepție procesuală și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți.
Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune într-adevăr, tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, respectiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
Prin urmare, tribunalul nu mai poate analiza existența sau inexistența unui titlu de creanță, iar emiterea ulterioară a unui astfel de titlu nu ar avea relevanță, dat fiind faptul că obiectul prezentei cauze îl constituie întoarcerea executării realizate în baza unui titlu executoriu anulat.
Invocarea dispozițiilor art. 48 alin. 5 din Codul de procedură fiscală care reglementează procedura de soluționare a cererii de îndreptare eroare materială nu are legătură cu cauza.
Referitor la celelalte motive de recurs, se rețin următoarele:
Potrivit art. 404 ind. 1 C.pr.civ., în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia.
Conform adresei nr._/19.09.2012 emisă de AFP Calafat, titlul executoriu a fost stins parțial prin poprire (pentru suma de 20.608 lei) și parțial prin compensare (pentru suma de 3890 lei).
Fiind anulat titlul executoriu, tribunalul constată că intimata-reclamantă are dreptul la restituirea sumei de 20.608 lei, încasată de recurenta în executarea acestui titlu, prin poprire.
Recurenta a invocat dispozițiile art. 115 din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora:
1)Dacă un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuții și alte sume reprezentând creanțe fiscale prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanță fiscală principală pe care îl stabilește contribuabilul.
(2)În cadrul tipului de impozit, taxă, contribuție sau altă sumă reprezentând creanță fiscală, stabilit de contribuabil, stingerea se efectuează, de drept, în următoarea ordine:
a)sumele datorate în contul ratei din luna curentă din graficul de plată a obligației fiscale pentru care s-a aprobat eșalonare la plată, precum și majorarea de întârziere datorată în luna curentă din grafic sau suma amânată la plată, împreună cu majorările de întârziere datorate pe perioada amânării, în cazul în care termenul de plată se împlinește în luna curentă, precum și obligațiile fiscale curente de a căror plată depinde menținerea valabilității înlesnirii acordate;
b)obligațiile fiscale principale sau accesorii, în ordinea vechimii, cu excepția cazului în care s-a început executarea silită, când se aplică prevederile art. 169 în mod corespunzător;
c)sumele datorate în contul următoarelor rate din graficul de plată a obligației fiscale pentru care s-a aprobat eșalonare, până la concurența cu suma eșalonată la plată sau până la concurența cu suma achitată, după caz, precum și suma amânată la plată împreună cu majorările de întârziere datorate pe perioada amânării, după caz;
d)obligațiile cu scadențe viitoare, la solicitarea contribuabilului.
(3)Vechimea obligațiilor fiscale de plată se stabilește astfel:
a)în funcție de scadență, pentru obligațiile fiscale principale;
b)în funcție de data comunicării, pentru diferențele de obligații fiscale principale stabilite de organele competente, precum și pentru obligațiile fiscale accesorii;
c)în funcție de data depunerii la organul fiscal a declarațiilor fiscale rectificative, pentru diferențele de obligații fiscale principale stabilite de contribuabil.
(4)Organul fiscal competent va înștiința debitorul despre modul în care s-a efectuat stingerea prevăzută la alin. (2).
(5)Pentru creanțele fiscale administrate de autoritățile administrației publice locale, orice plată făcută după comunicarea somației în cadrul executării silite va stinge mai întâi obligațiile fiscale cuprinse în titlul executoriu.
Aceste dispoziții, care reglementează ordinea stingerii datoriilor, nu sunt aplicabile însă în speță, câtă vreme în cauză este vorba de sume care s-au reținut intimatei-reclamante prin executare silită și nu de sume plătite benevol, iar titlul executoriu care a stat la baza executării silite a fost anulat, situație în care devin aplicabile dispozițiile art. 404 ind. 1 C.pr.civ.
Referitor la suma de 3890 lei, stinsă prin compensarea cu sume reprezentând TVA de rambursat, potrivit deciziei nr._/30._ (și nu ca urmare a măsurilor de executare silită), tribunalul reține că intimata-reclamantă nu a contestat această decizie, iar compensarea legală este un mod de stingere a datoriilor reciproce până la concurența celei mai mici dintre ele, operând chiar și în situația în care părțile nu o invocă în mod expres.
Compensarea sumei TVA de rambursat se efectuează în baza prevederilor art. 116 alin. 6 din Codul de procedură fiscală, pe bază de cerere sau din oficiu.
În cazul compensării din oficiu, data stingerii obligației prin compensare este momentul înregistrării notei de compensare, document întocmit de către compartimentul de specialitate din cadrul organului fiscal.
Prin urmare, sumele stinse prin compensare nu pot forma obiectul întoarcerii executării, astfel că, din acest punct de vedere, recursul este întemeiat, urmând a fi admis și modificată în parte sentința, în sensul admiterii în parte a cererii de întoarcere a executării.
Se va dispune întoarcerea executării silite pornite în baza titlului executoriu 1641/29.09.2011 emis de AFP Calafat și va fi obligat AFP Calafat la_ lei către . Moțăței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CALAFAT pentru DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE D. PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CALAFAT împotriva sentinței civile nr. 1765/04.10.2012 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimata S.C. R. P. S.R.L.
Modifică în parte sentința civilă nr.1765/04.10.2012 în sensul că admite în parte cererea de întoarcere a executării.
Dispune întoarcerea executării silite pornite în baza titlului executoriu 1641/29.09.2011 emis de AFP Calafat și obligă AFP Calafat la plata sumei de_ lei către . Moțăței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Ianuarie 2013.
Președinte, D. G. | Judecător, L. M. | Judecător, L. L. B. |
Grefier, E. D. C. |
Red.jud.D.G.
Tehn.S.V./2 ex., 11.02.2013
Jud.fond-D.S.
| ← Cerere necontencioasă. Decizia nr. 356/2013. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7380/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
