Acţiune pauliană. Hotărâre din 23-01-2013, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 19766/215/2008
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 54/2013
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. Steluța G.
Judecător I. G. P.
Judecător A. M. Tăruș
Grefier I. C.
Pe rol, pronunțarea recursului formulat de recurentul reclamant N. G. I. împotriva sentinței civile nr. 3765/12.03.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți D. E., G. G., G. E., M. C., G. C., S. M., P. R..
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 16 ianuarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie și când Tribunalul a amânat pronunțarea pentru astăzi 23 ianuarie 2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Constată că la data de 1 octombrie 2009 reclamantul N. G. I. a chemat în judecată pe pârâții D. E., G. G., G. E., M. C., G. C., S. M., G. D. și P. R. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună desființarea sentinței civile nr._ pronunțată în data de 31 octombrie 2007 de Judecătoria C. în dosarul nr._ ce are ca obiect partaj succesoral, prin care s-a luat act de tranzacția încheiată de moștenitorii defuncților G. G. și G. A..
Reclamantul a solicitat restabilirea stării de indiviziune și excluderea de la masa partajabilă a suprafeței de 2000 m.p. teren extravilan menționat în titlul de proprietate nr. 3656/5 iulie 2006, situat în tarlaua 1, . ca vecinătăți: la N-DE 30/9, la V- DS 805/1, la S-G. T., la E-Islicaru D., iar în locul acestei suprafețe de teren, în masa partajabilă să fie luat în calcul ori prețul încasat de la pârâtă la acea dată, ori valoarea actuală a terenului.
În cazul în care terenul nu va fi exclus de la masa partajabilă reclamantul a solicitat ca terenul să fie atribuit în lotul pârâtei D. E., iar ceilalți coindivizari să primească sultă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că tranzacția a fost încheiată în dauna intereselor reclamantului în calitate de creditor al pârâtei D. E.; prin sentința atacată s-a luat act de tranzacția intervenită între reclamantele G. G., G. E. și M. C. și pârâții D. E., V. G., P. R., G. C., G. D. și S. M., s-au constatat deschise succesiunile autorilor acestora, respectiv G. G.-decedat la 23 noiembrie 1976 și G. A.-decedată la 19 august 1998, s-a luat act de renunțarea pârâtei V. G. la drepturile succesorale. De asemenea prin aceeași sentință a fost respinsă cererea de intervenție formulată de N. G., ca inadmisibilă.
Reclamantul a arătat că, prin cererea de intervenție a solicitat ca terenul în suprafață de 2000 m.p. să fie atribuit în lotul pârâtei D. E. întrucât pârâta i-a înstrăinat reclamantului terenul la data de 25.10.1998 prin act sub semnătură privată intitulat „chitanță”, reclamantul plătind prețul de 5.000.000 ROL.
Reclamantul a menționat că pârâta D. E. a împărțit suma de bani primită, cu pârâta S. M., aceasta din urmă semnând o chitanță.
Reclamantul a specificat că, în anul 2000 a edificat pe teren o casă în care locuiește și în prezent cu familia sa și pentru care achită impozitele.
S-a menționat de către reclamant că a avut convingerea că terenul aparține pârâtei datorită faptului că aceasta se comporta ca un adevărat proprietar, fiind de notorietate faptul că a primit terenul de la bunicii săi pe care i-a îngrijit în timpul vieții, s-a ocupat de înmormântarea acestora și de pomenirile ulterioare, iar mai mult decât atât, pârâta deținea un certificat de moștenitor fiind unic proprietar al terenului pe care l-a cultivat și a cules roadele de pe acesta.
Reclamantul a învederat că ceilalți coindivizari cunoșteau de existența antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâta D. E. și cu toate acestea au încheiat tranzacția în care doar suprafața de 335 m.p. -din totalul de 2000 m.p.- a fost inclusă în lotul pârâtei.
La data de 15.12.2008 pârâții au depus întâmpinare la dosar prin care au solicitat respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, arătând că sentința civilă nr._/31.10.2007 fiind o hotărâre judecătorească poate fi atacată, modificată, anulată sau desființată doar prin căile de atac.
S-a arătat în întâmpinare că reclamantul a introdus mai multe acțiuni împotriva pârâților pentru a autentifica convenția încheiată doar cu pârâta D. E., acțiuni ce au fost respinse, astfel că părțile nu au calitatea de creditori și debitori pentru a putea fi introdusă o acțiune pauliană.
La data de 02.02. 2009, pârâta D. E. a depus întâmpinare la dosar prin care învederat că este de acord cu desființarea tranzacției încheiată între aceasta și ceilalți moștenitori ai autorilor G. G. și G. A., apreciind că tranzacția a fost încheiată în dauna intereselor reclamantului N. G. I., căruia pârâta D. E. i-a vândut, cu chitanță, suprafața de teren despre care reclamantul face vorbire în acțiune.
Pârâta a arătat în întâmpinare că a fost în eroare când a semnat tranzacția în sensul că a avut cunoștință că se tranzacționează cu privire la terenurile înscrise în titlul de proprietate nr. 3656/05.07.2006, cu excepția terenului situat în tarlaua 1, . privire la acest din urmă teren, pârâta a menționat în întâmpinare că urma să fie atribuit în lotul acesteia întrucât îl înstrăinase, prin chitanță, reclamantului la data de 25.10.1998 pentru prețul de 5.000.000 ROL.
Pârâta a învederat că moștenitorii autorilor G. G. și G. A. au împărțit, în fapt, terenurile din titlu și că pârâta deținea terenul despre care se face vorbire în acțiune pe care l-a vândut reclamantului și că toți moștenitorii cunoșteau acest lucru.
La data de 6 iulie 2009, pârâta D. E. a depus la dosar note de ședință.
Prin sentința civilă nr. 3765/12.03.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost respins acțiunea formulată de reclamantul N. G. I. în contradictoriu cu pârâții D. E., G. G., G. E., M. C., G. C.,, S. M., G. D.-decedată și continuată de moștenitoarea acesteia și P. R., ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Pentru a fi admisibilă acțiunea pauliană, trebuie îndeplinite mai multe condiții printre care actul atacat să fi creat creditorului un prejudiciu, frauda debitorului, creditorul să aibă o creanță certă lichidă exigibilă și, în principiu anterioară actului atacat și complicitatea la fraudă a terțului cu care debitorul a încheiat actul atacat.
Cum reclamantul nu are calitatea de creditor în cauză, instanța a constatat că acțiunea formulată este inadmisibilă și urmează să o respingă ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul N. G. I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că a solicitat instanței desființarea sentinței civile de partaj succesoral nr._/31.10.2007, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, hotărâre prin care s-a luat act de tranzacția încheiată de succesibilii defuncților G. G. și G. A., tranzacție încheiată în dauna intereselor reclamantului de creditor al pârâtei D. E., cu consecința restabilirii stării de indiviziune și excluderea de la masa partajabilă a suprafeței de 2000 m.p. teren extravilan, luându-se în calcul la masa partajabilă, fie prețul încasat de pârâtă la acea dată, fie valoarea actuală a acestei suprafețe de teren.
A mai arătat reclamantul că a fost de bună credință, a avut tot timpul convingerea că terenul aparține pârâtei, mai ales că aceasta se comportă ca un proprietar și era de notorietate faptul că aceasta i-a vândut reclamantului, terenul fiind primit de la bunicii săi pe care i-a îngrijit, i-a înmormântat, le-a făcut toate pomenirile. Mai mult, avea un certificat de moștenitor și posedă terenul singură încă din anul 1991 și până la data perfectării antecontractului, cultivând terenul și culegând fructele de pe acesta.
Recurentul a menționat că la data încheierii antecontractului denumit chitanță cu pârâta D. E. a achitat personal și integral prețul terenului. De la data încheierii antecontractului a intrat în posesia terenului pe care a construit o casă cu etaj, posesie pe care a deținut-o în mod neîntrerupt și netulburat.
Toți coindivizarii din proces cunoșteau de existența antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâta D. E. cu recurentul, aceștia au făcut o înțelegere frauduloasă prin care au convenit să pună capăt stării de indiviziune printr-o tranzacție în care doar o suprafață de 335 m.p. din cei 2000 m.p. care au fost înstrăinați reclamantului, au căzut în lotul pârâtei D. E..
În mod intenționat au fost fragmentate suprafețe de teren intravilan în parcele în suprafață de 90 m.p., 80 m.p,. 140 m.p., 150 m.p., suprafețe pe care nu pot fi executate în nici un fel construcții.
Recurentul a precizat că prin tranzacția amintită a suferit un prejudiciu foarte mare, mai ales având în vedere că pe acest teren reclamantul a edificat în anul 2000 o casă compusă din parter și etaj.
În drept, invocă dispozițiilor art.299, 304, 3041, art. 312 C.pr.civ.
Solicită într-o primă teză, admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, iar într-o teză subsidiară, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
La data de 25.09.2012, intimații pârâți au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținarea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Motivele de recurs formulat de recurent nu au suport legal și nici probatoriu; de altfel nu sunt motive de recurs în sensul legii deoarece nu se invocă niciunul dintre motivele de casare sau modificare reglementate de art.304 C.pr.civ., se face doar o expunere a motivelor acțiunii care au ost copiate întocmai în motivele de recurs
Intimații au menționat că nu se face nicio trimitere la considerentele sentinței, nici nu se precizează criticile efective referitoare la aceasta, motivele pe starea de fapt expuse se referă de fapt la motivele de fond ale sentinței civile nr._/2007.
Fiind vorba despre o hotărâre judecătorească, aceasta nu putea fi atacată și nici desființată, modificată sau anulată decât prin căile de atac ordinare sau extraordinare prevăzute de codul de procedură civilă și nu printr-o acțiune pauliană.
Recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 3765/12.03.2012, Judecătoria C. a respins ca inadmisibilă cererea precizată formulată de reclamantul N. G. I. împotriva pârâților D. E., G. G., Ghițăa E., M. C., G. C., S. M., G. D. și P. R., prin care a solicitat anularea tranzacției ca modalitate de realizare a partajului între părți și, ca o consecință, desființarea sentinței civile nr._ din 31.10.2007 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul nu are calitatea de creditor în cauză, și, ca urmare, acțiunea este inadmisibilă, fără a motiva însă în fapt și în drept conform disp. art. 261, alin. 5 C.p.c., cum a ajuns la această soluție.
Soluția este total greșită, cât timp reclamantul și-a dovedit calitatea de creditor al pârâtei intimate D. E..
Astfel, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, aceasta, prin înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 25.10.1998 și reconfirmat prin înscrisul sub semnătură privată de la data de 13.08.2002 i-a înstrăinat reclamantului un teren în suprafață de 20 ari situată în localitatea Șimnicu de Jos, ., contra unui preț în cuantum de 5.000.000 lei vechi, preț achitat la data de 25.10.1998.
Reclamantul din prezenta cauză a intrat în posesia terenului de la data încheierii înscrisului sub semnătură privată încheiat la data de 25.10.1998, construind cu bună credință o casă de locuit cu parter și etaj și anexe, aspecte ce au fost reținute cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 9688/10.06.2009 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2008, sentință rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 51/29.01.2010 a Tribunalului D. și irevocabilă prin decizia civilă nr. 827/17.06.2010 pronunțată de Curtea de Apel C..
Întrucât transmiterea dreptului de proprietate asupra terenurilor nu se putea face decât prin act autentic, reclamantul a dobândit calitatea de creditor al pârâtei D. E., în această calitate putând cere instanței obligarea debitoarei D. E. la încheierea actului de vânzare cumpărare în forma autentică.
În calitate de creditor, N. G. a formulat acțiune în constatarea valabilității convenției de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul situat în com. Șimnic, ., jud. D., în contrdictoriu cu promitenta vânzătoare D. E., acțiune respinsă însă în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 7964/17.10.2006 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/C/2005, având în vedere că promisiunea vânzării terenului a fost făcută de un singur coproprietar.
Urmare a acestei soluții, reclamantul N. G. a chemat în judecată pe toți coproprietarii în calitate de pârâți, pentru a fi obligați de către instanță să se prezinte la notar și să încheie contract de vânzare-cumpărare cu reclamantul, acțiune respinsă de Judecătoria C., ca urmare a constatării faptului că între timp pârâții au ieșit din indiviziune la data de 31.10.2007, când instanța, prin sentința civilă nr._/2007 pronunțată în dosarul nr._, a luat act de tranzacția părților, terenul ce a făcut obiectul convenției căzând în lotul unui alt copărtaș.
Este important de reținut că art. 785 teza I cod civil impune creditorilor unuia dintre copărtași obligația de a face opoziție la împărțeală: "creditorii unui din compărțitori, ca nu cumva împărțeala să se facă cu viclenie în vătămarea drepturilor lor, pot pretinde să fie prezenți la împărțeală, pot dar să intervină cu spezele lor…"
Potrivit textului de lege sus menționat, N. G. a formulat cerere de intervenție în interes propriu în dosarul nr._ al Judecătoriei C., având ca obiect partaj judiciar iar părți pe pârâții din prezenta cauză. Cererea de intervenție în interes propriu a fost însă respinsă ca inadmisibilă, instanța apreciind că nu poate analiza o astfel de cerere, cât timp reclamanții și pârâții au înțeles să stingă litigiul prin încheierea unei tranzacții.
Cum N. G. nu a putut să-și valorifice dreptul de a face opoziție în dosarul nr._ al Judecătoriei C., singura modalitate de a ataca partajul realizat cu fraudarea drepturilor sale este calea acțiunii pauliene. În acest sens sunt și dip.art. 785 teza a IIa Cod civil, potrivit cărora "creditorii unui din compărțitori… nu pot însă să atace o împărțeală săvârșită, afară numai de s-a făcut în lipsă-le și fără să se țină seama de opoziția lor.", cum este cazul și în speță.
Dreptul creditorilor de a ataca împărțeala definitivă este recunoscut atât de jurisprudență cât și de literatura de specialitate.
Astfel, în Tratatul de drept succesoral - 2002, ediția a II a actualizată și completată, prof. univ. dr. F. D., pg. 515 se arată că "în materie de împărțeală creditorii nu au dreptul de ataca împărțeala definitivă, afară numai dacă s-a efectuat fără a se ține seama de opoziția lor când se prezumă a fi fost făcută în mod fraudulos – asimilându-se fraudei și împărțeala făcută cu grabă pentru a paraliza dreptul de intervenție al creditorilor. Numai în aceste cazuri, cu condiția dovedirii prejudiciului, creditorii pot ataca împărțeala săvârșită cu acțiunea pauliană."
Urmare a considerentelor de fapt și de drept reținute, tribunalul constată că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea în anularea tranzacției consfințită prin sentința civilă nr._ din 31.10.2007 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ astfel că se impune admiterea recursului, în baza art. 312, alin. 1 C.p.c. și în temeiul art. 312, alin. 2, 3 și 5 C.p.c.va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru soluționarea pe fond a acțiunii precizate.
La pronunțarea pe fond, instanța va avea în vedere statuările făcute cu putere de lucru judecat în ce privește buna sau reaua credință a părților prin sentința civilă nr. 9688/10.06.2009 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2008, prin decizia civilă nr. 51/29.01.2010 a Tribunalului D. și prin decizia civilă nr. 827/17.06.2010 pronunțată de Curtea de Apel C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul reclamant N. G. I. împotriva sentinței civile nr. 3765/12.03.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți D. E., G. G., G. E., M. C., G. C., S. M., P. R..
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Ianuarie 2013.
Președinte, R. Steluța G. | Judecător, I. G. P. | Judecător, A. M. Tăruș |
Grefier, I. C. |
Red.jud.R.S.G.
Tehn.F.M./2 ex.
Jud.fond. M.M.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 159/2013. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Decizia nr. 1970/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
