Fond funciar. Hotărâre din 30-04-2013, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 17644/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 832/2013
Ședința publică de la 30 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. G. P.
Judecător Manela N.
Judecător R. Steluța G.
Grefier I. C.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de recurenții P. C., P. V., P. C., P. V. împotriva sentinței civile nr._/09.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. JUDEȚEANĂ D. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, C. L. C. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, având ca obiect fond funciar .
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 17 aprilie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 30 aprilie 2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 10.07.2012 sub nr._ reclamantii P. C. și P. V. au solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâții C. Județeană D. și C. L. C. să fie anulată HCJ 223/03.05.2012 și Hotărârea nr. 23/2011 a Comisiei Locale C., să se dispună constituirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției situate în C., .. 4, jud. D., să fie obligată C. L. C. la punerea în posesie și întocmirea documentației necesare în vederea emiterii ordinului prefectului.
În motivare, reclamanții au arătat că potrivit prevederilor art. 36 alin. 2 din Legea 18/1991 au solicitat constituirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției situate în C., .. 4, cererea fiind respinsă prin Hotărârea 23/15.12.2011 pe motivul că solicitarea nu face obiectul Legii 247/2005.
Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 518/1998 numiții Ș. D. și Ș. A. au cumpărat imobilul construcție sus mentionat de la Consiliul Județean D.-Sector Servii Publice, conform prevederilor Legii 112/1991. Potrivit contractului de vânzare cumpărare terenul aferent construcției a fost atribuit în folosință exclusivă pe durata existenței construcției.
La data de 20.05.2011 a intervenit contractul de schimb autentificat sub nr. 555 între cumpărătorii locuinței și reclamanți, în baza căruia reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra locuinței precum și dreptul de folosință asupra terenului aferent.
La termenul de față reclamanții au depus la dosarul cauzei o precizare la acțiune prin care au solicitat anularea HCJ 223/03.05.2012, constituirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției în suprafață de 153,53 mp, obligarea Comisiei Locale C. la punerea în posesie, întocmirea documentației și înaintarea acesteia către C. Județeană D. pentru emiterea ordinului prefectului.
Prin sentința civilă nr._/09.11.2012, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții P. C. și P. V. în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană D. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor și C. L. C. pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 518/09.07.1998, numiții Ș. D. și Ș. A. au dobândit în proprietate imobilul locuință situat în C., ..4, jud. D., în baza art. 9 din Legea 112/1995, atribuindu-se în folosință pe durata existenței construcției terenul aferent în suprafață de 153,53 mp.
Ca urmare a contractului de schimb autentificat sub nr. 555/20.05.2011 reclamanții au devenit proprietarii imobilului construcție sus menționat, motiv pentru care, în anul 2011 au formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate pentru terenul aferent construcției, adresată Comisiei Locale C..
Prin Hotărârea 23/15.12.2011 aceasta a respins cererea reclamanților cu motivarea că nu face obiectul Legii 247/2005.
Împotriva hotărârii nr. 23, reclamanții au formulat contestație, respinsă prin HCJ 223/2012 cu motivarea că cererea nu a fost depusă în termenul prevăzut de Legea 247/2005.
Reclamanții au invocat în susținerea cererii formulate prevederile art. 36 alin. 2 din Legea 18/1991, care însă nu își găsesc aplicabilitatea în cauza de față.
Astfel, art. 36 alin. 2 din Legea 18/1991 reglementează un caz de constituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor intravilane proprietatea statului sau unităților administrativ teritoriale atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală.
Prin urmare, textul citat se aplică terenurilor care, înainte de anul 1989 au fost atribuite de stat în folosință persoanelor care erau proprietari ai construcțiilor. Odată cu apariția Legii 18/1991 cei care erau proprietari ai construcțiilor au putut solicita atribuirea în proprietate și a terenului aferent pe care până la acest moment l-au deținut cu titlu de folosință.
Acest text nu se aplică terenurilor atribuite în folosință ca urmare a dobândirii dreptului de proprietate asupra construcțiilor înstrăinate în temeiul Legii 112/1995 pentru care există în această lege o reglementare specială.
Potrivit art. 21 din Legea 112/1995 o data cu restituirea în natură și dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor se dobândește și dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente, așa cum au fost determinate la data trecerii în proprietatea statului.
De asemenea, potrivit art. 37 din HG 20/1996 în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. ultim din lege care prevede că suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22.12.1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului.
Prin urmare pentru terenul aferent construcțiilor înstrăinate către chiriași în temeiul Legii 112/1995 se aplică dispozițiile speciale ale acestei legi, iar nu dispozițiile legilor fondului funciar, în speță ale art. 36 alin. 2 din Legea 18/1991 care vizează situația existentă a unei categorii de terenuri la data intrării in vigoare a legii.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții P. C. și P. V., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, recurenții arată că în mod eronat prima instanță a apreciat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, în cazul terenurilor atribuite în folosință ca urmare a dobândirii dreptului de proprietate asupra construcțiilor înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995.
Din interpretarea dispozițiilor art. 37 și art. 26 alineat ultim din Legea nr. 112/1995, rezultă că, dacă terenurile ce depășesc suprafața aferentă construcțiilor rămân în proprietatea statului, per a contrario, cele care nu depășesc această suprafață, respectiv care asigură o utilizare normală a imobilelor, devin proprietatea cumpărătorilor construcțiilor, iar potrivit art. 2 din HCCLMT nr. 13/2004 "terenurile aferente ale imobilelor sunt cele situate la aceeași adresă poștală cu clădirea de locuit".
Dreptul de proprietate asupra terenului aferent imobilului, construcție înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995 se naște din lege, ulterior reglementarea situației acestui drept rezolvându-se pe cale administrativă, respectiv prin ordin al prefectului, conform art. 36 din Legea nr. 18/1991.
Pe de altă parte, Legea nr. 112/1995, care este o lege specială, nu prevede o procedură specială, derogatorie, de la dreptul comun pentru atribuirea în natură a terenului aferent.
În consecință, în lisa unor asemenea prevederi în legea specială, se aplică dispozițiile dreptului comun în materia fondului funciar, respectiv dispozițiilor art. 23 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, care stabilesc că suprafețele de teren aferente casei de locuit sunt acele evidențiate ca atare în cotele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, precum și dispozițiile art. 36 alin. 2 și alin. ultim din aceeași lege, care stabilesc ca atribuirea în proprietate a terenului se face prin ordin al prefectului.
În conformitate cu dispozițiilor art. 36 alin. 3 și 6 din Legea nr. 18/1991 ordinul prefectului se emite pentru titularii terenurilor atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor sau dobânditorilor acestora, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974, pe baza verificării situației juridice a terenurilor.
Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 9, 21 și 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995 se concluzionează că dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente construcțiilor care nu se restituie în natura foștilor proprietari, se dobândesc în aceleași condiții în care se dobândește și dreptul de proprietate asupra construcției, titularul dreptului de folosință asupra terenului având opțiunea cumpărării acestuia, motiv drept pentru care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 și art.3041 C.pr.civ.
Recursul este fondat.
Astfel, disp. art. 37 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 republicată în temeiul art. II din HG nr. 11/1997 prevăd că " în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. ultim din lege."
Art. 26 din lege prevede că "suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22.12.1989 în posesia acestora și care depășesc suprafețele aferente construcției rămân în proprietatea statului; per a contrario, cele care nu depășesc această suprafață, respectiv care asigură o utilizare normală a construcției, se dobândesc în virtutea legii în proprietate.
Tribunalul reține că, atâta timp cât Legea 112/1995 nu a fost modificata în sensul de a se prevedea expres care ar fi modalitatea de dobândire a terenurilor aferente construcțiilor, în cauza sunt aplicabile prevederile art. 23 alin. 2 și art. 36, alin. 2 din Legea nr. 18/1991 ce impun parcurgerea unei proceduri administrative, etapă parcursă, de altfel, de recurenții reclamanți, astfel că hotărârea instanței de fond apare ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii, în speță fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304, pct. 9 C.p.c.
Pe de altă parte, tribunalul reține că art. 36, alin. 51 din Legea nr. 18/1991 stabilește un termen de decădere numai în ce privește cererile prin care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate formulate în baza art. 36, alin. 5, ceea ce înseamnă, per a contrario că cererea pentru constituirea dreptului de proprietate în temeiul art. 36, alin. 2-4 din lege se poate face oricând fără a interveni sancțiunea decăderii.
Din considerentele expuse rezultă că, în mod greșit judecătoria a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 18/1991, lăsând astfel nesoluționat fondul cauzei și, observând că în speță este necesară pentru soluționarea pe fond, identificarea și delimitarea suprafeței de teren aferentă construcției, prin efectuarea unei expertize tehnice specialitatea topografie, tribunalul, în baza art. 312, alin. 1, alin. 3, teza finală și 5 C.p.c., ca raportare la disp. art. 304, pct. 9 C.p.c. va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurenții reclamanți P. C., P. V., P. C., P. V. împotriva sentinței civile nr._/09.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. JUDEȚEANĂ D. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, C. L. C. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2013.
Președinte, M. N. | Judecător, R. Steluța G. | Judecător, I. G. P. |
Grefier, I. C. |
Red.jud.R.S.G.
Tehn.F.M./2 ex.
Jud.fond: E.S.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2116/2013. Tribunalul DOLJ | Uzucapiune. Decizia nr. 1958/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
