Partaj judiciar. Decizia nr. 2211/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2211/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 8591/215/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 2211
Ședința publică de la 12 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. G. - judecător
Judecător A. P.
Judecător L. L. B.
Grefier A. B.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenții reclamanți S. M. și S. C., împotriva sentinței civile nr. 8575/31.05.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă F. B., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant S. C., personal și asistat de avocat I. S., cu împuternicire avocațială la dosar, același avocat reprezintă și pe recurenta reclamantă S. M., lipsă, lipsă fiind și intimata pârâtă F. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat I. S., pentru recurenții reclamanți S. M. și S. C., învederează instanței că există o plângere penală împotriva intimatei pârâte și solicită un termen de judecată pentru a face dovada stadiului cercetărilor.
Instanța respinge cererea formulată de recurenții reclamanți, prin apărător, ca neutilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe recurs.
Avocat I. S., pentru recurenții reclamanți S. M. și S. C., solicită instanței admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate, în sensul inversării atribuirii loturilor. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la data de 19.03.2010 sub nr._ reclamanții S. M. și S. C. în contradictoriu cu pârâții C. L. Seaca de P. și C. Județeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și F. D. B. au solicitat anularea titlului de proprietate nr. 89-_ din data de 25.01.1995 pe numele F. B., întrucât acesta este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1 ha și 8100 m.p. și emiterea unui nou titlu de proprietate în care să fie înscrisă numita F. G., deschiderea succesiunii numitei F. G. cu ultimul domiciliu în ., județul D., decedată la data de 19.11.2009, constatarea ca în succesiunea acesteia se găsesc toate terenurile din titlul de mai sus împreună cu casa de locuit compusă din două camere, o sală, cămară și anexe, situată în . ( conform titlului în tarlaua 2, . ce li se cuvin și ieșirea din indiviziune pentru aceste cote.
În fapt reclamanții au arătat că la data de 07.12.2004 numita F. G. le-a lăsat un testament în baza căruia după încetarea sa din viață sa moștenească întreaga sa avere mobilă și imobilă. Testamentul a fost autentificat sub numărul 2494 la BNP M. D.. Aceasta a decedat la data de 19.11.2009, iar ca moștenitori ai acesteia au rămas reclamanții, moștenitori testamentari și soțul supraviețuitor ca moștenitor rezervatar.
Solicită anularea titlului de proprietate, întrucât în mod greșit, în titlu s-a reconstituit dreptul de proprietate pârâtului, F. B., când de fapt, terenul a aparținut anterior colectivizării autoarei F. G. (fostă C. ), așa cum figurează înscrisă în registrul agricol vol. 2 fila 21 din anii 1951- 1955. De asemenea, casa de locuit a aparținut aceleiași autoare încă dinainte de căsătoria cu F. B., așa cum rezultă din același registru agricol din anii 1951- 1955, casa construită în anul 1945.
Din acest motiv se impune emiterea unui nou titlu de proprietate în care să figureze defuncta F. G. ca și autoare a titlului de proprietate.
De asemenea, se impune a se constata ca în ce privește casa de locuit și terenurile din titlul mai sus menționat și contestat, sunt proprietatea exclusivă a defunctei având în vedere ca acestea le deținea în proprietate anterior încheierii căsătoriei și că aceste bunuri imobile fac parte din succesiunea defunctei.
În dovedire, reclamanții au depus în copie la dosarul cauzei: adeverința 84/12.03.2010, testament autentificat sub nr.2494/07.12.2004, titlul de proprietate nr.89-_/1995, certificat de deces.
În drept au fost invocate prevederile art. 728 Cod civil, art. 111 Cod procedură civilă și dispozițiile Legii nr. 18/1991 completată și modificată.
Prin încheierea de ședință din data de 09.04.2010 instanța a dispus disjungerea cererii având ca obiect constatarea nulității titlului de proprietate de cea având ca obiect partaj succesoral.
La data de 21.05.2010 reclamanții S. M. și S. C. au depus precizare la acțiune prin care au învederat că masa succesorală după defuncta F. G. este compusă din: teren extravilan în suprafață de 1 ha și 4894 m.p. conform titlului de proprietate nr. 89-_/25.01.1995 teren intravilan în suprafață de 3205 m.p. conform titlului de proprietate nr. 89-_/25.01.1995; o casă de locuit, construită în anul 1945, compusă din două camere, o sală, cămară și anexe situate în ., județul D., pentru care au înțeles să invoce accesiunea imobiliară în virtutea faptului că defuncta F. G. era proprietara terenului la momentul construcției casei.
La aceeași dată pârâtul F. B. a depus întâmpinare la cererea de chemare în judecată formulată de către S. M. și S. C., prin care a arătat că este de acord cu deschiderea succesiunii de pe urma defunctei F. G., cu stabilirea cotelor ce li se cuvin și lichidarea stării de indiviziune.
În fapt, a arătat că este soțul supraviețuitor al defunctei, decedată la data de 19.11.2009 și unicul moștenitor rezervatar al acesteia.
La data decesului, în masa bunurilor de împărțit se află cota de ½ din imobilul casă de locuit, situat în ., compus din camere precum și cota de ½ din suprafețele de teren înscrise în titlul de proprietate nr. 89-_ din data de 25.11.1994.
Nu este vorba însă, despre casa construită în anul 1945, cu suprafața de 42 m.p. și grajd de 15 m.p. la care se referă reclamanții și cu care figurează în registrul agricol în 1959. Acest imobil a făcut obiectul unui contract de schimb cu numitul C. N. în 1975, urmând ca reclamanții și soția sa să achite și o diferență de preț.
Astfel, au devenit proprietarii unei case cu pătul și magazie la care au făcut îmbunătățiri în 1976, constând în: soclu de ciment, șapă de beton în sală, drișcuit pereți, înlocuit acoperișul de tablă, demolat gard de paiante și construit gard de lemn și plasă de sârmă, porți de fier, gard de ciment în curte, racordare la rețeaua de energie electrică.
După 1990 au construit următoarele anexe gospodărești: pivniță, grajd, șopru fânar, o bucătărie cu două camere, șopru la pătul și la magazie, un alt pătul și un șopru închis cu blană și geam.
A mai arătat că este un moștenitor rezervatar al defunctei, ca soț supraviețuitor, având dreptul la o cotă indiviză de ½ din masa succesorală.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 115- 118 C.pr.civ.
Prin încheierea de ședință din data de 21.05.2012 instanța a dispus suspendarea prezentei cauze în baza art. 244 C.pr.civ până la soluționarea dosarului având ca obiect anularea titlului de proprietate, cauza fiind repusă pe rol la data de 28.10.2011.
La data de 28.10.2011 reclamanții S. M. și S. C. au depus precizare la acțiunea introductivă prin care au înțeles să modifice temeiul legal inițial.
Au arătat că față de soluția pronunțată în dosarul_/215/2010 având ca obiect anularea titlului de proprietate, patrimoniul defunctei F. G. conform art. 30 din Codul Familiei, se compune din suprafața de 1,81 ha teren asupra căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate și care este bun comun al soților și trebuie inclusă în masa partajabilă, iar reclamanților, în calitate de moștenitori testamentari li se cuvine în cota de 1/2.
Reclamanții S. M. și S. C. au depus precizare la acțiunea introdusă prin care au scoaterea din cauză a pârâților C. L. Seaca de P. și C. Județeană pentru Reconstituirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor D. raportat la obiectul prezentului dosar, acela de partaj succesoral.
Prin încheierea din data de 02.12.2011 instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a numitei S. C., ca urmare a cererii formulate de reclamanți.
La data de 02.03.2012 reclamanții S. C. și S. M. au depus la dosar o cerere completatoare prin care au solicitat includerea la masa partajabilă a următoarelor bunuri mobile: televizor color Philips portabil valoare de 100 lei; frigider Arctic valoare de 100 lei, ladă frigorifică Arctic valoare de 200 lei, 20 de pături țesute la război, valoare de 1000 lei; un butoi de 1000 de litri pentru vin valoare de 150 lei; un butoi de 200 litri valoare de 70 lei, două prosoape borangic valoare 200 lei, o dormeză valoare 70 lei, două pături cu saltele valoare 50 lei, trei mese valoare de 50 lei, haine artizanale ( lenjerii de pat cu broderii, pături țesute la război, fuste cu broderie ) valoare de 1000 lei, o butelie de aragaz valoare de 50 lei.
Anexat au depus: certificat nr. 2754/08.02.2012, contestație în anulare formulată în dosarul nr._/215/2010, acte de stare civilă, decizia civilă nr. 1750/04.10.2011.
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri, proba testimonială fiind audiați martorii C. N., C. C., C. Rița și B. L. iar pârâtul a fost citat cu mentiunea personal la interogatoriu.
Prin încheierea de ședință din data de 14.09.2012 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. C..
Prin încheierea de admitere în principiu de la data de 29.11.2012 instanța a dispus admiterea în principiu și în parte a cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată formulată de reclamanții S. M. și S. C. în contradictoriu cu pârâtul F. B..
A constatat deschisă succesiunea autoarei F. G., decedată la data de 19.11.2009, cu ultimul domiciliu în ., județul D..
A constatat că masa succesorală a autoarei se compune din imobilul casă de locuit cu două camere situat în ., județul D., T 2, P 466 și cota de ½ din anexele gospodărești, și cota de ½ din următoarele bunuri mobile: televizor color Philips portabil, frigider Arctic, 20 de pături țesute la război, 2 pături, o dormeză.
A constatat că moștenitorii cu vocație succesorală concretă sunt: reclamanții în calitate de legatari universali cu o cotă de ½ și pârâtul cu o cotă de ½.
A dispus efectuarea unor expertize specialitatea construcții civile și specialitatea bunuri mobile având ca obiective identificarea, evaluarea bunurilor la valoarea actuală de circulație și formarea propunerilor pentru alcătuirea loturilor, ținându-se cont de folosința în fapt și de destinația economică a acestora.
Raportul de expertiză specialitatea construcții civile a fost efectuat de către expert P. M. I. și depus la data de 24.04.2013, asupra căruia părțile nu au formulat obiecțiuni.
Raportul de expertiză specialitatea evaluări bunuri imobile a fost efectuat de către expert P. M. D. și depus la data de 22.04.2013, asupra căruia părțile nu au formulat obiecțiuni.
Prin sentința civilă nr.8575/31.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată privind pe reclamanții S. M. și S. C. ambii în contradictoriu cu pârâtul F. D. B. .
S-a dispus ieșirea din indiviziune prin atribuirea către pârâtul F. B. a următoarelor bunuri: casa cu două camere si sală situată în ., jud.D.; anexe gospodărești compuse din: cameră și sală, grajd, sopron, pătul, magazie, șopron situate în ., jud.D.; bunuri mobile: televizor color Phillips portabil, frigider Arctic, 20 de paturi țesute la război, 2 paturi, o dormeză, urmând a plăti sultă reclamanților suma de 3154,58 lei.
A fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 775 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Instanța arată că art.728 cod civil instituie regula imprescriptibilității dreptului de a cere ieșirea din indiviziune, astfel că nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, modul specific de încetare a coproprietații temporare fiind partajul. De asemenea, instanța arată că sediul legislativ al materiei împărțelii îl constituie art.728-799 Cod Civil, completate cu dispozițiile art.673 indice 1-673 indice 14 C.p.c.
In privința formării și atribuirii loturilor instanța arată că sunt aplicabile criteriilor puse la dispoziție de prevederile art.6739 C.p.civ. potrivit cărora „la formarea și atribuirea loturilor se va tine seama de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia, masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri, cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea”.
De asemenea se aplică și dispoz. art.741 C.civ. potrivit cărora ”la formarea și compunerea loturilor trebuie să se dea în fiecare parte pe cât se poate aceeasi cantitate mobile, imobile, de drepturi sau de creanțe, de aceeasi natură și valoare.” Totodată, potrivit alin.2 la formarea loturilor „se va evita îmbucătățirea peste măsură a imobilelor și diviziunea exploatațiunilor”.
Referitor la modalitatea de partajare a imobilelor construcții, instanța a avut în vedere că acestea se găsesc pe terenul intravilan proprietatea pârâtului F. B. și care au fost înstrăinate de acesta prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1193/20.03.2013. Prin urmare, instanța va atribui pârâtului imobilele construcții, urmând ca acesta să plătească sultă reclamanților, corespunzător cotei cuvenite.
De asemenea, pârâtul va primi în lotul său și bunurile mobile supuse partajului, având în vedere cota sa de contribuție la dobândirea acestora și faptul că se află în posesia acestor bunuri, potrivit raportului de expertiză evaluare bunuri mobile.
Prin urmare instanța a dispus ieșirea din indiviziune a părților în sensul că a atribuit pârâtului bunurile supuse partajului, urmând ca acesta să achite reclamanților sultă în cuantum de 3154,58 lei.
În baza art.274, 277 C. a obligat pârâtul la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 775 lei, taxa de timbru, onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții S. M. și S. C., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, recurenții critică modul în care a înțeles să dispună ieșirea din indiviziune. Aceștia au solicitat anularea titlului de proprietate nr.89-_/25.01.1995 întrucât pârâtul nu era îndreptățit la reconstituire și emiterea unui nou titlu de proprietate în care să fie înscrisă autoarea acestora, F. G., respectivul teren fiind un bun al acesteia dobândit anterior căsătoriei, iar terenul să fie inclus la masa partajabilă, recurenților atribuindu-li-se o cotă-parte din acesta. Instanța a nesocotit această cerere și nu a inclus imobilul în masa partajabilă și nici nu a făcut vreo referire în hotărârea atacată.
Se mai arată că, alături de suprafața de 1,81 ha, autoarea lor a avut încă din anul 1945 și imobilul casă de locuit situat în . a cărei partajare o solicită. Pârâtul prin întâmpinare a invocat faptul că prezentul imobil nu este același cu cel din anul 1945, soții făcând schimb de imobile cu o rudă, însă nu a reușit să procedeze acest aspect. Deși recurenții au demonstrat pretențiile din care rezultă că actuala casă se află pe același amplasament instanța hotărârea contestată a atribuit și acest imobil pârâtului, obligându-l pe acesta la plata unei sulte nesemnificative. Reaua-credință a pârâtului o constituie și faptul că acesta a înstrăinat în timpul litigiului imobilul casă de locuit, deși știa că urmează a fi atribuit uneia dintre părți.
Analizând recursul, în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată că acesta nu este fondat.
Astfel, referitor la primul motiv de recurs, se reține că recurenții critică soluția primei instanțe sub aspectul neincluderii în masa partajabilă a terenului în suprafață de 1,81 ha, pentru care a fost emis titlul de proprietate nr. 89-_/25.01.1995 pe numele intimatului-pârât F. D. B..
În temeiul art. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate, parcurgerea procedurii prevăzute de actul normativ menționat pentru recunoașterea calității de proprietar și reconstituirea dreptului de proprietate fiind obligatorie și debutând prin formularea cererii de către persoana îndreptățită.
Prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat anularea acestui titlu, însă acțiunea a fost respinsă prin sentința civilă nr._/03.12.2010 a Judecătoriei C., rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului.
Așa cum s-a reținut în decizia civilă nr. 1750/04.10.2011 a Tribunalului D., intimatul-pârât F. D. B. este singurul care a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului, autoarea F. G. neformulând o astfel de cerere, astfel că terenul inclus în titlul de proprietate nr. 89-_/25.01.1995 emis pe numele intimatului-pârât F. D. B. nu poate forma obiect al partajului averii succesorale rămase de pe urma autoarei.
Îndreptățirea autoarei F. G. la emiterea unui titlu de proprietate a fost deci analizată prin hotărârile menționate anterior, iar cele reținute prin acestea nu mai pot fi contrazise printr-o hotărâre ulterioară, fiind intrate în puterea lucrului judecat. Puterea de lucru judecat a unei hotarari judecatoresti semnifica faptul ca o cerere nu poate fi judecata in mod definitiv decat o singura data, iar hotararea este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie contrazisa de o alta hotarare.
Ca urmare, în mod corect prima instanță, prin încheierea de admitere în principiu din data de 29.11.2012, a reținut calitatea de bun propriu al pârâtului a terenului în suprafață de 1,81 ha, nefiind posibilă includerea în masa succesorală a terenului.
Referitor la critica vizând nemotivarea de către instanță a neincluderii terenului în masa partajabilă, tribunalul reține că aceasta este de asemenea nefondată.
Astfel, bunurile ce compun masa de împărțit se stabilesc de către instanță prin încheierea prevăzută de art. 673 ind. 5 C.pr.civ., încheiere care se motivează și care are caracter interlocutoriu, instanța neputând reveni asupra celor reținute în aceasta. Potrivit art. 673 ind. 8 C.pr.civ, această încheiere poate fi atacată cu apel, sau după caz cu recurs, odată cu fondul.
Prin încheierea de admitere în principiu pronunțată de prima instanță s-a analizat cererea reclamanților de includere în masa succesorală a terenului, iar considerentele pentru care aceasta a fost apreciată ca neîntemeiată nu trebuiau reluate în sentința finală, prin care, potrivit art. 673 ind. 14 alin. 1 C.pr.civ., instanța se pronunță asupra cererii de împărțeală.
În privința casei de locuit, tribunalul constată că, prin încheierea de admitere în principiu, prima instanță a reținut caracterul acesteia de bun propriu al autoarei, numai în privința anexelor gospodărești reținând că acestea au fost realizate împreună cu pârâtul, în timpul căsătoriei.
Nu poate fi reținută susținerea recurenților în sensul că, fiind bun propriu al autoarei, casa de locuit trebuia atribuită în exclusivitate acestora, întrucât intimatul-pârât, în calitate de moștenitor rezervatar al autoarei avea dreptul la o cotă de ½ din masa succesorală, potrivit art. 841 C.civ., astfel cum a reținut și prima instanță.
Imobilul casă de locuit, prin sentința recurată, a fost atribuit intimatului-pârât, fiind obligat acesta la plata către reclamanți a unei sulte.
Instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 673 ind. 9 C.p.c., potrivit cărora "la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea".
În privința modului de atribuire a construcțiilor, tribunalul constată că prima instanță în mod corect a reținut drept criteriu faptul că titularul dreptului de proprietate asupra terenului aferent este intimatul-pârât, iar înstrăinarea acestor construcții prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1193/20.03.2013 constituie un argument în plus pentru atribuirea acestora pârâtului, neavând relevanță buna sau reaua-credință a pârâtului la încheierea convenției menționate.
Dacă s-ar fi optat pentru atribuirea construcțiilor reclamanților, s-ar fi dat ocazia la alte litigii între părți, fiind firesc ca instanța să preîntâmpine această posibilitate.
Ca urmare, sunt neîntemeiate și criticile vizând modul de atribuire a casei de locuit și nemotivarea de către prima instanță a soluției.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza art. 312 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții reclamanți S. M. și S. C., împotriva sentinței civile nr. 8575/31.05.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă F. B., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Decembrie 2013.
Președinte, D. G. | Judecător, A. P. | Judecător, L. L. B. |
Grefier, A. B. |
Red.jud.D.G.
Tehn.S.V./2 ex., 07.01.2014
Jud.fond-E.S.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1061/2013. Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Decizia nr. 149/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
