Legea 10/2001. Sentința nr. 159/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 159/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-10-2013 în dosarul nr. 2712/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 159/2013
Ședința publică de la 18 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. F.
Grefier G. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții G. I. A., P. A. M., și pe pârât M. C. PRIN PRIMAR, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul a fost propus cu referat pt. constatarea perimării.
Instanța invocă din oficiu excepția perimării și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea disjunsă prin încheierea de ședință din data de 25.11.2011 în dosar_/215/2011 și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._/215/2011, reclamanții Golopenta I. A. și P. A. M. au chemat în judecată pe pârâtul Mun. C. prin primar în vederea emiterii dispoziției de acordare a despăgubirilor în baza Legii 10/2001.
Au menționat că au formulat notificarea nr.1464/N/2001 pentru suprafața de 4 ha. Reclamanții au mai arătat că la data de 20.05.2001 pârâtul prin adresa_ le-a solicitat să completeze dosarul întocmit în baza Legii 10/2001. Deși ulterior au făcut numeroase demersuri le-a fost comunicat că dosarul a fost înaintat Comisiei Centrale din cadrul ANRP București care la rândul său a menționat că nu deține niciun înscris.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Prin sentința civilă nr._/16.12.2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2011, a fost admisă excepția necompetenței materiale în cauza privind pe reclamanții G. I. A. și P. A. M. în contradictoriu cu pârâtul M. C. Prin Primar.
A fost declinată competența de soluționare în favoarea Tribunalului D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.1 pct.1 Cod proc.civ., toate procesele și cererile în primă instanță, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe, sunt de competența judecătoriei.
Reclamanții au indicat, potrivit dispozițiilor art.112 pct.3 Cod proc.civ., obiectul cererii de chemare în judecată, și anume –obligarea pârâtului la emiterea dispoziției de despăgubiri în baza Legii nr.10/2001 pentru imobilul situat în C., cart Romanești.
Instanța a apreciat în raport de cele arătate că este învestită cu o contestație împotriva unui refuz nejustificat al unității deținătoare de a răspunde la notificare, formulată de persoana care se pretinde îndreptățită, fiind aplicabile, dispozițiile art. 26 alin.3 din Legea nr. 10/2001 rep. care stabilesc competența materială și teritorială absolută de soluționare a acesteia în favoarea tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării.
Astfel cum s-a arătat, competența materială este reglementată de norme de ordine publică, având caracter absolut, astfel încât părțile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanței.
Având în vedere aceste considerente, instanța, verificându-și competența materială raportat la cadrul procesual stabilit de reclamanti, a constatat că, potrivit dispozițiilor art.1 pct.1 teza a II-a Cod proc.civ. coroborate cu art. 26 alin.3 din Legea nr. 10/2001 republ., nu este competentă să judece acțiunea formulată, competența aparținând Tribunalului D..
Pentru toate aceste considerente, instanța a admis excepția necompetenței materiale invocată de instanță din oficiu și va declina competența de soluționare a cauzei civile, în favoarea Tribunalului D. - Secția Civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._ .
Prin încheierea de ședință de la 6 aprilie 2012 instanța a dispus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.1 pct.2 C.pr.civ., constatând lipsa nejustificată a părților.
Cauza a rămas în nelucrare mai mult de un an și a fost repusă pe rol din oficiu pentru constatarea perimării .
Potrivit art.248 C.pr.civ., „ orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, mai mult de un an „.
În speță, se constată că termenul de perimare a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății, cauza rămânând în nelucrare mai mult de un an, din culpa părții.
Culpa părții s-a apreciat prin prisma faptului că în tot acest timp, nu a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
Pentru aceste considerente, se va constata perimată cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Constată perimată cererea formulată de reclamanții G. I. A., P. A. M., și pe pârât M. C. PRIN PRIMAR.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Octombrie 2013.
Președinte, G. C. F. | ||
Grefier, G. D. |
Tehn.F.M./2 ex.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 149/2013. Tribunalul DOLJ | Acţiune pauliană. Hotărâre din 23-01-2013, Tribunalul DOLJ → |
|---|
