Fond funciar. Decizia nr. 2116/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2116/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 1170/183/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 2116
Ședința publică de la 05 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. P. - judecător
Judecător L. L. B.
Judecător D. G.
Grefier A. B.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în data de 28.11.2013, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, în cauza privind judecarea recursului declarat de recurentul reclamant B. I., împotriva sentinței civile nr. 3237/29.11.2012, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. E., P. F., C. L. G. de Aplicare a Legii nr. 18/1991, C. L. Galiciuica de Aplicare a Legii nr. 18/1991, C. Județeană D. de Aplicare a Legii nr. 18/1991, P. C. Galiciuica, P. M. și B. G., având ca obiect fond funciar.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței la 4.04.2012 reclamantul B. I. a chemat în judecată pe pârâții P. E., P. F.,C. L. pentru aplicarea legii 18/1991 de pe lângă Primăria . pentru aplicarea legii 18/1991 de pe lîngă Primăria . nă pentru aplicarea legii 18/1991 de pe lîngă Prefectura D. și P. . se constate nulitatea titlului de proprietate nr.1572-_ din 24 martie 1997 eliberat de C. Județeană D. pe numele său și al pârâților P. E. și P. F. pentru suprafața de 2,82 ha teren situată pe raza . obligați pîrîții la eliberarea unui nou titlu de proprietate conform realității și cererii de reconstituire formulată de el, ca moștenitor al autorului S. G.A.,pentru suprafața de 4,05 ha și să-l pună în posesie pe întreaga suprafață de 4,05 ha. teren.
În motivarea acțiunii a susținut că pe numele său a fost eliberat titlul de proprietate sus menționat despre care a luat la cunoștință abia anul trecut,deși a solicitat în nenumărate rânduri eliberarea acestuia de la primărie și că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după defunctul S. G.A. și nu S. A.A. și că nu are nicio legătură cu celelalte persoane menționate în titlul de proprietate.
A mai susținut că trebuia să se reconstituie dreptul de proprietate pe suprafața de 4,05 ha așa cum reiese din registrul agricol în dreptul autorului său S. G. A.,solicitând eliberarea unui nou titlu de proprietate doar pe numele său, ca
moștenitor al autorului S. G.A.,în care să fie trecută întreaga suprafață de 4,05 ha teren, așa cum reiese din registrul agricol ,respectiv 3,57 ha teren arabil, 0,13 ha livezi, 0,25 ha vii și 0,08 ha curți – construcții și să fie pus în posesie pe suprafețele de teren care nu i-au fost atribuite prin titlu și pe care le posedă în realitate.
În final, a susținut că terenul în suprafață de 0,13 ha livezi a fost atribuit în mod greșit pârâtului P. T.F.,în sensul că acesta deținea anterior cooperativizării, în vecinătatea autorului său suprafața de teren de 0,3 ha curți-construcții,pomi ,reconstituindu-i-se în nume propriu pe lângă acest teren și suprafața de 0,13 ha pe terenul pe care îl revendică.
În drept a invocat dispozițiile art.III alin.1 lit.a și c din Legea 169/1997.
A depus la dosar titlu de proprietate nr.1572-_ din 24 martie 1997 și filă din registrul agricol privind pe S. G.A. .
La primul termen de judecată s-a prezentat numitul P. M.,care a susținut că tatăl său P. F.,citat în cauză în calitate de pârât,este decedat, depunând la dosar certificatul de deces al acestuia și certificatul de moștenitor nr.10 din 21.01.2005 eliberat de BNP G. G. cu sediul în Băilești, instanța luînd act de solicitarea acestuia.
La același termen a fost introdus în cauză în calitate de pîrît P. M., alături de ceilalți pârâți și s-a solicitat celor două comisii locale să înainteze actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr.1572-_ din 24 martie 1997, acte ce au fost înaintate la 4.05.2012 de . nominal cu moștenitorii cooperatorilor decedați care au solicitat stabilirea dreptului de proprietate,filă din registrul agricol privind pe S. G.A.,titlu de proprietate nr.1572-_ din 24.03.1997,cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de reclamant,acte de stare civilă,contractul de vânzare cumpărare autentificat la nr.2068 din 2.08.1982 la notariatul de Stat Local Băilești,cererile de reconstituire ale dreptului de proprietate formulate de P. F. și P. E.,declarații ale acestora și acte de stare civilă.
La 20.05.2012 apărătorul reclamantului a depus la dosar certificate de deces, de căsătorie și de naștere pentru S. G. și certificat de naștere pentru reclamant, iar pârâtul P. M. a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională,prin care a solicitat si sub aspectul întâmpinării,respingerea acțiunii formulată de reclamant,iar sub aspectul cererii reconvenționale,să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.1572-_ din 24 martie 1997 eliberat de pîrîte pe numele reclamantului, al pârâtei P. E. și al tatălui său P. F. pentru suprafața de 2,82 ha teren situat în extravilanul . de a radia de pe titlu pe pârâtul –reclamant B. I. ca fiind o persoană neîndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate după defunctul S. A.,să fie obligate pîrîtele la eliberarea unui nou titlu de proprietate doar pe numele de P. T.F. și să fie obligat pârâtul reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a susținut că la 24.03.1997 a fost eliberat de către pârâte titlu de proprietate nr.1572-_ din 24 martie 1997 pe numele tatălui său P. F.,al reclamantului și al pârâtei P. E.,că cererea reclamantului este netemeinică și nelegală,având în vedere că în raport de actele depuse la dosar acesta nu are nicio calitate față de defunctul S. A. și că singurul înrudit și îndreptățit la
reconstituirea dreptului de proprietate fiind tatăl său P. F. .
A susținut că faptul că pârâtul reclamant nu are nicio legătură cu autorul rezultă și din cererea acestuia ,în care menționează că nu are nicio legătură cu persoanele de pe titlu,că din actele existente la dosar rezultă că autorul nu a avut descendenți,ci doar un frate P. T.,care la rândul său a avut doi copii ,pe tatăl său P. F. și pe P. I.,iar dintre cei doi doar tatăl său a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autor,în același timp făcând cerere și soția defunctului P. I., P. E. și pârâtul reclamant B. I. și că aceștia din urmă nu sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate.
A mai susținut că pârâtul se prevalează de existența unui contract de vânzare cumpărare încheiat cu soția autorului S. A.,prin care a cumpărat de la aceasta o casă cu 2 camere și suprafața de 250 m.p.teren prin care consideră că este îndreptățit și la restul suprafețelor de teren ce au aparținut autorului S. A..
În final, a susținut că potrivit art.III alin.1 lit.a din legea 169/1997,coroborat cu art.13 din legea 18/1991 pârâtul –reclamant și pârâta P. E. nu sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate după autorul S. A., singurul îndreptățit fiind tatăl său P. T.F.,fiul lui P. T.(colateral privilegiat),P. T. fiind fratele autorului S. A., solicitând respingerea acțiunii formulată de pârâtul reclamant și admiterea cererii reconvenționale .
La 31.05.2012 reclamantul prin apărător a depus la dosar precizare și cerere de introducere în cauză a altei persoane, prin care a învederat că înțelege să se judece în contradictoriu cu P. E., P. M.,C. L. de fond funciar de pe lângă Primăria . de fond funciar pe lîngă Primăria . Județeană de fond funciar de pe lîngă Prefectura D., solicitând să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.1572-_ din 24 martie 1997,în sensul radierii de pe titlu a numiților P. E. și P. F., întrucât au renunțat la succesiunea defunctului S. A., conform certificatului de moștenitor nr.443/1975 și emiterea unui nou titlu numai pe numele său, rectificarea titlului în ceea ce privește numele autorului, să se constate nulitatea parțială a titlului de proprietate nr.445-_-anexa 2 a/65/20.04. 1994 emis pe numele lui P. T.F. privind intravilan de 4400 m.p.,în sensul radierii din această suprafață de teren a suprafeței de 1300 m.p.ce a aparținut autorului S. G.A. ,fiind înscrisă în registrul agricol la capitolul 4 livezi și care a fost atribuită fără drept lui P. F. și obligarea celor trei comisii să elibereze un nou titlu pe numele său pentru suprafața de 1300 m.p.teren intravilan, pentru care a formulat cerere de reconstituire.
A motivat că S. G.A. a fost căsătorit cu S. G., neavând copii, că primul a decedat la 23.03.1975, rămânând ca moștenitoare soția supraviețuitoare,conform certificatului de moștenitor nr.443/1975,frații defunctului P. T. și B. M. renunțând la moștenirea acestuia.
A mai arătat că P. T.,în calitate de frate, a dat o declarație expresă de renunțare înregistrată la nr.1883/1975,că acesta a avut doi copii P. T.F. și P. I. (căsătorit cu E.) și având în vedere faptul că P. T. renunțase la succesiunea fratelui său,fiul și cu nora sa ,respectiv P. T.F. și P. E. ,nu mai aveau dreptul să li se reconstituie dreptul de proprietate după S. G.A., făcând referire la recursul în interesul legii admis de ICCJ prin care s-a constatat că renunțătorii expreși la succesiunea autorului nu mai pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate ,chiar dacă au formulat cerere,
renunțarea fiind totală și absolută,situație în care nu mai au calitate de moștenitori necesară și conferită de legea fondului funciar.
A mai susținut că un alt motiv de radiere ar fi acela că între S. A. și P. T. nu mai exista relație de rudenie,întrucât primul fusese înfiat,că la fila 52 există certificatul de căsătorie dintre autor și soția sa G., iar la rubrica părinți figurează S. G. și S. E. și că la fila 43 există certificatul de deces al lui P. T. de unde rezultă că la rubrica părinți figurează P. G. și P. E. și că între autorii lor exista o coincidență de nume, fiind persoane diferite, că autorul a fost înfiat de familia S. și în această situație nu mai avea nicio relație de rudenie cu fratele său firesc,iar moștenitorii acestuia nu mai puteau solicita reconstituirea dreptului de proprietate.
De asemenea, a susținut că P. F. și P. E. au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autor doar pentru terenul extravilan,fără a solicita intravilanul, că prin contractul de vânzare cumpărare din 2.08.1982 S. G. i-a vândut casa moștenită de la soțul său ,prin certificatul de moștenitor, împreună cu terenul aferent în suprafață de 250 m.p.,lăsându-i în deplină posesie și proprietate și restul de teren aferent casei și că la 16.10.1989 a înstrăinat aceste bunuri numitului B. G. ,conform contractului de vânzare cumpărare autentificat la nr.2373/1989 și ca urmare a acestei situații la 20.02.2002 pe numele acestuia s-a emis titlul de proprietate nr.2139-1985 pentru suprafața de 900 m.p.inclusă în tarlaua 54,. este inclusă și în titlul de proprietate ce face obiectul cauzei a cărui anulare se solicită de P. M., solicitând introducerea în cauză și a numitului B. G. .
A susținut că numele corect al autorului este S. G.A. și a susținut că a formulat cerere de reconstituire după acesta pentru suprafața de 3,03 ha, solicitînd și intravilanul,că la fila 29 există un tabel cu moștenitorii care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, iar la rubrica autorului figurează suprafața de 3,03 ha cu care acesta este înscris,iar conform registrului agricol acesta figurează în intravilan cu 8 ari curți construcții și 13 ari livezi, iar la eliberarea titlului de proprietate nr.1572-_/1997 i s-a reconstituit numai suprafața de 2,82 ha, din care numai 900 în intravilan, omițându-se reconstituirea și pentru cei 13 ari livezi, aceștia fiind incluși în cei 4400 m.p.reconstituiți lui P. F. prin titlu de proprietate nr.445-_/1994, deși nu era îndreptățit să primească această suprafață întrucât solicitase doar terenul extravilan și tatăl său renunțase la succesiunea fratelui .
În final, a susținut că P. F. figura în intravilan cu 10 ari teren curți-construcții și 10 ari pomi ,potrivit registrului agricol ,suprafață ce nu corespunde cu cei acordați de 44 ari, solicitând ca Primăria Galiciuica să înainteze actele care au stat la baza emiterii acestui titlu de proprietate și proba cu expertiză tehnică, care să identifice suprafața de 13 ari livezi și să indice dacă se regăsește în titlul de proprietate eliberat lui P. T.F..
În drept, a invocat dispozițiile art.129 alin.6 c.pr.civ. și art.III alin.1 lit.a din Legea 169/1997.
A depus la cerere certificatul de moștenitor nr.443/1975 ,contractele de vînzare cumpărare autentificate sub nr.2068 din 2.08.1982 și nr.2373 din 16.10.1989 eliberate de Notariatul de Stat Local Băilești și titlu de proprietate nr.445-_/20
.04.1994.
La același termen instanța a dispus introducerea și citarea în cauză, în calitate
de pârât a numitului B. G..
La 14.06.2012 pârâtul P. M. a depus la dosar întâmpinare la precizarea
de acțiune formulată de reclamant,solicitând respingerea acțiunii precizate și a capătului de cerere cu privire la constatarea nulității parțiale absolute a titlului de proprietate nr.445-_/ 20.04.1994 eliberat pentru P. T.F., motivând că susținerile reclamantului cum că tatăl său P. F. nu mai avea dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate după S. G.A. sunt neîntemeiate, făcând referire la decizia nr.XI din 5.02.2007 a ICCJ ,care statuează că beneficiază de dreptul de moștenire a proprietății, în temeiul art.13 alin.2 din legea 18/1991 ,în sensul repunerii în termenul de acceptare a succesiunii,numai moștenitorii care nu au acceptat-o în termenul prevăzut de lege,iar nu și cei care au renunțat la succesiune, reglementare aplicabilă în cazul în care cererea de reconstituire a dreptului de proprietate ar fi fost făcută de renunțător, în cazul lor P. T..
A susținut că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate după autor a fost făcură de fiul lui P. T., respectiv de numitul P. F., pe numele căruia s-au și eliberat titlurile de proprietate, că dacă P. T. ,ca renunțător nu ar fi putut să facă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după S. G. A.,P. F.(nepotul lui S. G.A.),în nume propriu, a putut să formuleze cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate după unchiul său și că acest drept al său rezultă din prevederile art.698 c.civ.,care dă dreptul copiilor renunțătorului să vină la moștenire în nume propriu,dacă nu mai există moștenitori ai autorului de același grad cu renunțătorul,practica cât și doctrina fiind unitare din acest punct de vedere.
A susținut că pe de altă parte practica și doctrina este unanimă atunci în ceea ce privește dreptul la moștenire,statuând că dreptul la moștenire îl au descendenții ,ascendenții, colateralii și doar soțul supraviețuitor ,nu și rudele soțului supraviețuitor,cum este cazul de față,reclamantul fiind nepotul de frate al soției supraviețuitoare a autorului S. G.A. și că singurul îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate după autor este P. T.F. .
În final,a motivat că susținerile reclamantului cum că A. și T. nu au aceeași părinți sunt false,ambii fiind fii lui P. G. și E.,A. schimbându-și numele din motive politice și că titlu de proprietate nr.445-_/ 20.04.1994 a fost eliberat lui P. T.F. în nume propriu și nu în calitate de moștenitor al autorului S. G.A.,solicitând respingerea acțiunii precizate și admiterea cererii reconvenționale pe care a formulat-o.
La același termen mandatar R. M. pentru pârâta P. E. a depus la dosar procura judiciară autentificată sub nr.668 din 13.06.2012 la BNP A. B.,act de deces pentru S. A.,certificatul său de naștere și de căsătorie,certificat de naștere pentru P. F. și certificate de deces privind pe P. I. și P. T..
La termenul din 5.07.2007 reclamantul prin apărător a depus la dosar actul de naștere al autorului S. A.,iau instanța la solicitarea apărătorilor reclamantului a cerut Comisiilor Locale G. și Galiciuica înaintarea actelor care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr.445-_/20.04.1994 numitului P. T. F. și a prorogat proba cu expertiză tehnică solicitată de aceiași apărători. .
La 17.07.2012 Consiliul Local Galiciuica a înaintat în copie actele care au stat
la baza emiterii titlului de proprietate nr.445-_/20.04.1994 numitului P. T.
F., respectiv cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de numitul P. T.F.,certificatul de naștere al acestuia,anexa nr.2a la legea 18/ 1991 și copie de pe registrul agricol vol.1, pag.188 pe anii 1959-1963 privind pe P. T.F..
La termenul din 16.08.2012 apărătorul reclamantului a depus la dosar și titlul de proprietate eliberat pîrîtului B. G.,respectiv titlul de proprietate nr. 2139-1985 din 20.02.2002 și în raport de susținerea acestui pârât, instanța a solicitat Comisiei Locale Galiciuica să comunice cui și când a fost înmânat titlu nr.1572-_/1997 și documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 2139-1985 din 20.02.2002 pârâtului B. G.,la 4.09.2012 Consiliul Local Galiciuica înaintînd cu adresa nr.1743/3.09.2012 răspunsul solicitat,actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate numitului P. F.,anexa 2 a ,procesul verbal premergător emiterii titlului de proprietate pârâtului B. G. și tabel cu membrii cooperatori c are au adus pământ în CAP.
La 6 sept.2012 pârâtul B. G. prin cererea depusă la dosarul cauzei a susținut că în anul 1996 a cumpărat de la reclamant o casă și suprafața de 21 ari teren intravilan și întrucât era salariat de stat ,nu i s-a lăsat în proprietate decât suprafața de 8 ari teren, restul fiind luat de CAP și dat ca lot ajutător numitului P. F.,că în anul 2011 a intrat în posesia titlului de proprietate eliberat pe numele autorului S. A.A., în care în intravilan apare suprafața de 9 ari care îi aparține pe titlul de proprietate eliberat lui și că în același an a cumpărat de la numitul G. N. suprafața de 29 ari de teren ,învecinată la N-cu S. G. A.,iar în momentul în care a măsurat terenul a constatat că deține doar 21 ari și că numitul P. T.F. era cel care intrase abuziv și îi ocupase diferența de teren,diferență care este menționată în titlul de proprietate eliberat pe numele acestuia.
A mai susținut că verificând titlurile de proprietate a constatat că P. T. are în intravilan suprafața de 44 ari teren,deși autorul său S. G.A. deținuse doar 21 ari, din care urma să se scadă cei 9 ari curtea sa, rămînînd 12 ari, iar conform registrului agricol P. F. deținea doar 20 de ari.
În final,a susținut că P. F. deși era îndreptățit la 33 ari teren deține 44 ari ,că G. N. în loc de 29 ari deține doar 20 și că suprafața totală deținută de G., S. și P. este de numai 61,20 ari, solicitând anularea și rectificarea
titlurilor de proprietate conform cadastrului din anul 1959, numitului P. să i se atribuie 20 ari teren, numitului S. 12 ari, iar numitului G. suprafața pe care o are în titlu ,dar nu o posedă fizic și în situația în care rezultă că P. este moștenitor să fie trecut ca moștenitor pe titlul lui S. G.A..
A depus la cerere o schiță cu privire la proprietățile despre care a făcut vorbire.
În cauză,la 6.09.2012 instanța a luat interogatorii din oficiu pîrîților P. M. și B. G. și în raport de răspunsul dat de Consiliul Local Galiciuica a solicitat Comisiei Locale G. să comunice cînd și cui a fost înmânat titlul de proprietate nr.1572-_/1997,la 19.09.2012 Primăria G. înaintînd adresa nr.2084/14.09.2012
La termenul de judecată din 20.09.2012 în raport de răspunsul înaintat de Primăria G. prin adresa nr.2084/14.09.2012 instanța a solicitat înaintarea unei
copii certificate de pe fila din registrul existent în cadrul unității ,în care se află
efectuate semnăturile de ridicare a titlului de proprietate și să comunice data cînd a fost ridicat acest titlu,cu adresa nr.2265/1.10.2012 Primăria G. înaintînd copie certificată a filei din registru în care apar efectuate semnăturile de ridicare a titlului și titlu de proprietate nr.1572-_/1997.
La 11.10.2012 observînd că răspunsul dat de Primăria . ,instanța a pus în vedere părților să depună la dosar originalul titlului de proprietate nr.1572-_/1997, act ce a fost prezentat instanței la 15.11.2012 de pîrîtul B. G. .
La același termen din oficiu instanța a luat interogatoriu pîrîtului B. G.,apărătorul reclamantului a depus la dosar file din registrul agricol privind pe P. Gh.T. și actul de identitate al reclamantului ,iar avocat M. C. a depus actul de naștere din anul 1898 al numitului P. T. și certificatul de naștere al aceleiași persoane și s-au pus concluzii pe fondul cauzei ,iar la solicitarea apărătorului reclamantului s-a dispus amînarea pronunțării, pentru a depune și concluzii scrise.
La 21 și 22.11.2012 reclamantul prin apărători a depus concluzii scrise,iar la 22 .11.2012 au fost depuse concluzii scrise și de pîrîtul B. G. .
Prin sentința civilă nr. 3237/29.11.2012, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul cu nr._, a fost respinsă acțiunea reclamantului B. I. precizată la 31 mai 2012 împotriva pârâților P. E., P. F., în prezent decedat, P. M. C. L. pentru aplicarea legii 18/1991 de pe lângă Primăria . pentru aplicarea legii 18/1991 de pe lângă Primăria . pentru aplicarea legii 18/1991 de pe lângă Prefectura D. și B. G..
A fost admisă cererea reconvențională a pârâtului B. G..
A fost admisă cererea reconvențională a pârâtului P. M..
S-a constatat nul titlul de proprietate nr. 1572-_ din 24 martie 1997 cu privire la titularii dreptului reconstituit cât și cu privire la suprafața de 0,09 ha. situată în intravilan,în tarlaua 62,.> S-a dispus eliberarea unui nou titlu de proprietate în care titular al dreptului de proprietate este pârâtul P. M.,moștenitor al autorului S. G.A., pentru suprafața de 2,73 ha. teren extravilan cu amplasamentele din titlul de proprietate nr. 1572-_ din 24 martie 1997
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
S. A. A. din titlul de proprietate 1572-_/24 martie 1997 este una și aceeași persoană cu S. G. A. autorul părților. Acest fapt este indiscutabil câtă vreme nici comisia locală și nici părțile nu au fost în măsură să facă dovada existenței vreunei persoane cu numele S. A. A. iar documentația pe baza căreia s-a eliberat titlul de proprietate a avut la bază cererile de reconstituire privind pe S. G. A. și registrul agricol al acestuia anterior colectivizării. Prin urmare, autorul S. A. A. din titlul de proprietate reprezintă o simplă eroare materială la completarea titlului și va fi privită și rezolvată de instanță ca atare.
Litigiul propriu-zis privește calitatea de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate după autorul S. G. A. titularilor din titlul de proprietate.
Astfel, vocația la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile ce au aparținut autorului trebuie să fi existat la momentul depunerii cererilor de reconstituire; fiecare din titularii dreptului stabilit prin titlul de proprietate trebuia să fi fost succesibil până la gradul al IV-lea sau beneficiarul uni legat cu titlu universal pentru a căpăta vocație la moștenirea autorului din perspectiva dispozițiilor legii 18/1991.
Or, sub acest aspect, este evident că reclamantul nu avea nici o legătură de rudenie cu S. G. A., el fiind nepot de frate al soției autorului și nici nu a fost beneficiarul vreunui legat din partea autorului. Prin urmare, reclamantul nu era beneficiar al reconstituirii dreptului de proprietate al autorului S. G. A. în sensul art. 8 alin. 2 din lege.
Din actele depuse la dosar a rezultat că P. T. a fost fratele lui S. G. A. iar fiul acestuia avea, înainte de depunerea cererii de reconstituire, vocație succesorală în calitatea de succesibil de gradul III al lui S. G. A.. Această vocație este însă, una în nume propriu care permite succesibililor mai îndepărtați în grad, potrivit principiului devoluțiunii legale, să urce în locul celor mai apropiați în grad în situația în care aceștia nu au acceptat sau au renunțat la moștenire, câtă vreme nu există acceptanți de același grad cu cel al neacceptantului/renunțătorului.
Din această perspectivă, nu are incidență deciziei XI/2007 Înaltei Curți de casație și Justiție câtă vreme reclamantul, care a invocat-o, nu avea el însuși vocație la moștenirea autorului S. G. A. la momentul depunerii cererii sale.
Din aceeași rațiune reclamantul nu justifică un interes legitim în sensul art. 1 alin. 2 din legea 169/1997 cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere precizat la 14 iunie 2012.
Situația este similară reclamantului și în ceea ce o privește pe pârâta P. E. care, nici ea, nu avea vocație la moștenirea fratelui socrului său.
Prin urmare, singura persoană care avea vocație succesorală la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor avute de S. G. A. a fost pârâtul P. F. în calitate de succesibil de gradul III, devenit moștenitor prin depunerea cererii adresate comisiei locale, în conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. 2 din lege.
La 2 august 1982 S. G. – soția supraviețuitoare a autorului S. G. A. a vândut reclamantului casa moștenită de aceasta reclamantului B. I. care, la rându-i a vândut-o intervenientului B. G. la 16 octombrie 1989.
La apariția Legii 18/1991, în temeiul art. 22 acesta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit și anexelor gospodărești și, prin urmare, la momentul validării propunerii de reconstituire a dreptului de proprietate moștenitorilor autorului acest teren nu se mai afla la dispoziția comisiei. Din această perspectivă, cu privire la această suprafață titlul de proprietate nr. 1572-_ din 24 martie 1997 este nul absolut iar intervenientul are interes să ceară constatarea acestuia.
În ceea ce privește suprafața de 0,09 ha. teren intravilan solicitată de petent, dincolo de faptul că aceasta nu a fost solicitată de intervenient în cadrul procedurii prevăzute de legea 18/1991 și atribuită autorului pârâtului P. M., intervenientul nu poate fi îndreptățit la aceasta deoarece este în afara "terenului aferent" curții și grădinii sale iar acesta nu are vocație la reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorului S. G. A..
În raport de cele arătate, cererea reclamantului, așa cum a fost precizată la 31 mai 2012 a fost respinsă, iar cererile reconvenționale formulate de pârâții B. G. și P. M. au fost admise.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B., I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivare, se arată că instanța de fond în mod eronat l-a exclus de pe titlul de proprietate, motivat de faptul că ar fi neîndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate și că nu este succesibil în accepțiunea art.8 alin.2 din Legea nr.18/1991 modificată și republicată. Instanța de fond limitează în mod nelegal aria persoanelor care pot formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și de a obține titlu, deoarece exclude dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor și al succesorilor acestora.
Recurentul consideră că, dovedindu-se că moștenitorul, în speță soția supraviețuitoare a fost în viață la data deschiderii moștenirii lăsată de fostul proprietar al terenului, va moșteni el; apoi cota moștenită, intrară în patrimoniul lui se va transmite propriilor moștenitori ( moștenire prin retransmitere).
Se mai arată că succesiunea fostului proprietar al terenului s-a deschis la data când el a decedat, nu la data apariției Legii nr.18/1991, astfel că problemele de drept succesoral urmează să fie soluționate, raportat la data decesului fostului proprietar, iar nu la data apariției legii.
La data decesului fostului proprietar S. A., unică moștenitoare a rămas soția supraviețuitoare S. G., mătușa sa și nu are relevanță faptul că soția fostului proprietar a decedat anterior intrării în vigoare a Legii nr.18/1991, urmând ca moștenitorii acesteia, în speță recurentul, ca nepot de frate, să culeagă partea sa de moștenire prin moștenire succesivă.
Ca atare, în cauză, este evidentă vocația succesorală prin retransmitere a dreptului de moștenire de la soția supraviețuitoare a autorului la recurent, aceasta neavând descendenți, el fiind singurul moștenitor al acestuia, ca nepot de frate.
O altă critică vizează faptul că în mod eronat instanța consideră că există legătură de rudenie între P. F. și fostul proprietar, S. A., instanța de fond rezumându-se la o exprimare lacunară că: din actele depuse la dosar rezultă că P. T. a fost fratele lui S. A.. Astfel, tatăl recurentului a fost frate cu S. G., soția supraviețuitoare a lui S. G.A. și unică moștenitoare.
Deși în certificatul de moștenire de pe urma defunctului S. G.Alexansdru apare ca frate renunțător P. T., nu există niciun act de stare civilă care să confirme legătura de rudenie, din actele de dosar rezultând fără dubiu că S. G,.A. nu și-a schimbat numele din motive politice, el născându-se cu acest nume și nu a fost fratele lui P. T., neexistând nicio legătură de rudenie între aceștia.Mai mult, pârâții nu au făcut dovada că P. T. și-a schimbat numele din vreun motiv.
Se mai arată că, instanța nu s-a pronunțat asupra cererilor formulată de către recurent privind eliberarea unui titlu de proprietate având ca autor pe S. A. pentru suprafața de 4,05 ha și punerea în posesie pe această suprafață și cu privire la terenul de 0,13 ha care i-a fost atribuit în mod greșit lui P. F..
Prin întâmpinarea formulată la data de 2 aprilie 2013, intimatul P. M. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței.
În motivare, arată că recurentul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 665, 666 cod civil față de cuius S. A., iar calitatea de moștenitor se dovedește cu certificatul de moștenitor al autorului pe care recurentul nu îl are.
Cu privire la gradul de rudenie dintre S. A. și P. T. este clar că au fost frați, fapt ce rezultă din certificatul de moștenitor nr.443/1975 și din actul de naștere scris de mână al lui S. T. care poartă mențiunea din certificatul de deces al lui P. T. decedat, conform actul de deces nr.69/4 decembrie 1978.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor recurentului și în raport cu prevederile legale incidente, incluzând art. 3041 C.proc.civ, Tribunalul constată următoarele:
Este corectă reținerea instanței de fond potrivit căreia S. A. A. din titlul de proprietate 1572-_/24 martie 1997 este una și aceeași persoană cu S. G. A., autorul părților, fiind o simplă eroare materială strecurată in titlul de proprietate, in raport de înscrisurile depuse la dosar și atitudinea procesuală a părților, care nu au contestat identitatea de persoană.
Cu privire la vocația la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile care au aparținut autorului S. G. A., in mod eronat s-a apreciat de către prima instanță că aceasta se apreciază in raport de data depunerii cererilor de reconstituire, iar nu in raport de data deschiderii succesiunii.
Astfel, potrivit art.651 Cod civil: „succesiunile se deschid prin moarte”. Aceasta înseamnă că in funcție de data morții urmează să fie soluționate toate problemele de drept succesoral (exemplu cercul moștenitorilor, capacitatea lor succesorală etc.), iar nu raportat la data apariției legii. Nu există dispoziții legale care să conducă la o altă concluzie.
In conformitate cu dispoz. art. 8 alin.2 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, dacă fostul proprietar nu este in viață pentru a solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, beneficiază de prevederile legii moștenitorii acestuia in condițiile legii civile.
De asemenea, trebuie precizat că moștenitorii pot solicita reconstituirea dreptului de proprietate, indiferent dacă au venit la moștenire in mod personal, prin reprezentarea legală a reprezentantului predecedat( art. 664-668 C. civ.) sau in cazul moștenirii prin retransmitere, deoarece legea nu distinge. Acest din urmă caz se aplică atunci când moștenitorul care a fost in viață la data deschiderii succesiunii fostului proprietar a decedat înainte de . Legii nr. 18/1991. Astfel, acesta va putea moșteni, iar apoi cota moștenită se va transmite propriilor moștenitori.
Conform art. 13 alin. 1 și 2 din actul normativ anterior menționat, în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, "calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii", iar "moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei".
În același timp, este de observat că pot beneficia de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii doar moștenitorii care nu au acceptat-o, în termenul și condițiile prevăzute de art. 700 din Codul civil, iar nu și cei care au renunțat la succesiune, în condițiile art. 696 din Codul civil.
De altfel, prin dispozițiile art. 13 din Legea nr. 18/1991 se prevede că repunerea în termen vizează numai "moștenitorii", deci persoane care au "calitatea de moștenitor".
Or, potrivit dispozițiilor art. 696 din Codul civil, eredele care renunță la succesiune este considerat că nu a avut niciodată această calitate, titlul de moștenitor fiind desființat cu efect retroactiv, moștenitorul fiind considerat ca o persoană străină de moștenire.
De aceea, cel care renunță la succesiune nu intră în categoria persoanelor care sunt moștenitori, el neputând dovedi această calitate întrucât, în acest caz, nu este vorba de neacceptarea succesiunii în condițiile art. 700 din Codul civil și care este doar prezumat de lege ca renunțător, ci, dimpotrivă, se dovedește cu certitudine că nu este moștenitor, dat fiind faptul că a renunțat expres la succesiune.
Prin efectul renunțării, moștenitorul este socotit că nu a fost niciodată moștenitor, iar vocația sa succesorală este retroactiv desființată.
În același sens este și Decizia nr. XI din 5 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație si Justiție - Secțiile Unite, prin care s-a stabilit că, in aplicarea dispozițiilor art. 8 și art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 beneficiază de repunerea in termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea in termenul prevăzut de art. 700 din Codul civil, iar nu și cei care au renunțat la moștenire.
În cauza pendinte, potrivit mențiunilor certificatului de moștenitor nr. 443/ 11.11.1975 emis de Notariatul de Stat Local Băilești cu ocazia dezbaterii succesiunii autorului S. A., unica moștenitoare a defunctului a rămas soția supraviețuitoare S. G., fratele defunctului P. T. fiind străin de succesiune prin renunțare conform declarației înregistrate sub nr. 1883/1975, iar sora defunctului B. M. fiind străină de succesiune prin neacceptare in termenul legal.
Este lipsit de relevanță faptul că soția supraviețuitoare a autorului S. A. a decedat înainte de . Legii 18/1991, precum și faptul că recurentul reclamant nu are nicio legătură de rudenie cu autorul, in condițiile in care acesta fiind nepot de frate al soției supraviețuitoare poate veni la moștenirea autorului prin retransmitere.
Ca urmare, deși recurentul reclamant nu are vocație succesorală directă la moștenirea autorului, poate beneficia de retransmiterea succesiunii de la soția supraviețuitoare, in viață la data deschiderii succesiunii autorului, și, pe cale de consecință, de reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenurile ce au aparținut autorului.
Este astfel întemeiată critica recurentului reclamant potrivit căreia in mod eronat instanța de fond a apreciat că nu poate avea calitatea de succesibil in accepțiunea art. 8 alin.2 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, prin prisma faptului că nu are nicio legătură de rudenie cu autorul S. A. și nici nu a fost beneficiarul vreunui legat din partea autorului.
Nu poate fi reținută însă critica referitoare la lipsa legăturii de rudenie intre P. T. și fostul proprietar S. A., in condițiile in care potrivit mențiunilor certificatului de moștenitor nr. 443/ 11.11.1975 emis cu ocazia dezbaterii succesiunii autorului S. A., P. T. a fost frate al autorului, iar acest certificat, pană la anularea sa prin hotărâre judecătorească, face dovada deplină cu privire la calitatea de moștenitor.
Raportat la considerentele mai sus menționate, Tribunalul reține că in speță se impune analizarea valabilității titlurilor de proprietate contestate, prin prisma faptului că P. T. a renunțat la succesiunea autorului S. A., astfel că nefiind analizat fondul cauzei de către prima instanță, în baza art. 312 alin.2 teza I C.proc.civ., se va admite recursul, și, având in vedere existența unei legături indisolubile între cererile formulate in cauză, în considerarea asigurării unei judecății unitare, se va casa in integralitate sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul reclamant B. I., împotriva sentinței civile nr. 3237/29.11.2012, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. E., P. F., C. L. G. de Aplicare a Legii nr. 18/1991, C. L. Galiciuica de Aplicare a Legii nr. 18/1991, C. Județeană D. de Aplicare a Legii nr. 18/1991, P. C. Galiciuica, P. M. și B. G..
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Decembrie 2013
Președinte, A. P. | Judecător, L. L. B. | Judecător, D. G. |
Grefier, A. B. |
Red.jud.A.P.
Tehn.S.V./3 ex./ Jud.fond.M.P.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1970/2013. Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Hotărâre din 30-04-2013, Tribunalul DOLJ → |
|---|
