Acţiune posesorie. Sentința nr. 356/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 356/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-10-2013 în dosarul nr. 410/230/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 442/2013
Ședința publică de la 30 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. L. M.
Judecător D. F. S.
Grefier E. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind apelul declarat de apelantul reclamant T. D., împotriva sentinței civile nr. 356 din 15.05.2013, pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. C., având ca obiect acțiune posesorie.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns ; apelantul reclamant T. D., intimatul pârât C. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
- reclamantul T. D., a formulat apel în termen, motivat, netimbrat.
- au fost comunicate motivele de apel către intimatul C. C..
- intimatul pârât C. C., a depus întâmpinare peste termenul prevăzut de lege.
Instanța pune în discuție sancțiunea prevăzută de lege privind netimbrarea apelului, având în vedere că apelantul a fost citat să timbreze cererea de apel, respectiv excepția netimbrării apelului, în raport de dispozițiile art. 20 alin 3 din Legea 146/1997 și acordă cuvântul asupra acestei excepții.
Apelantul reclamant T. D., nu este în măsură să pună concluzii față de această sancțiune, pune concluzii față de fondul cauzei și temeiul acțiunii pe care a promovat-o.
Intimatul pârât C. C., având cuvântul solicită admiterea excepției, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului cauzei de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiași la data de 05.03.2013, sub numărul_, reclamantul T. D. a chemat în judecată pe pârâtul C. C., solicitând instanței obligarea acestuia să înceteze ocuparea abuzivă a suprafeței de circa 0,350 ha., din suprafața de 0,7384 ha. teren agricol cu vegetație forestieră, înscrisă în Titlul de Proprietate nr. 1060 eliberat la data de 17 decembrie 2002, în Tarlaua 21, . în posesia sa.
În motivarea în fapt a cererii, timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 350 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei, reclamantul a arătat că, la data de 18.07.2002, i-a înstrăinat numitei R. E., care este autoarea pârâtului, prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr. 1096/18.07.2002 a B.N.P. D. F., un imobil compus dintr-o casă cu patru camere, un șopron și suprafața de teren de circa 3000 m.p. pe care se aflau aceste bunuri.
A învederat reclamantul că, terenul înstrăinat îl deținea de la socrul său M. C. în baza contractului de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare numărul 2114 din data de 29.02.1996 încheiat cu acesta.
A mai învederat reclamantul că, terenul pe care l-a înstrăinat numitei R. E. se învecinează pe latura de sud cu un alt teren al socrului său, în prezent decedat, ocupat de vegetație forestieră care, ca urmare a răririi, s-a format ca pădure.
Reclamantul a precizat că, în vara – toamna anului 2012 a mers din ., unde are domiciliul, în ., unde se află pădurea a cărei posesie și folosință le are după decesul socrului său, M. C., pentru curățirea și întreținerea acesteia, fiind citat la Postul de Poliție Scaești, județul D., pentru a fi audiat în legătură cu întreținerea și igienizarea pădurii.
A mai precizat reclamantul că, pârâtul C. C., în calitate de nepot al defunctei R. E., a pretins că terenul cumpărat de autoarea sa este în realitate mai mic ca suprafață și înțelege să ocupe din suprafața cu vegetație forestieră aflată în Tarlaua 21, . de teren lipsă.
Reclamantul a menționat că, pârâtul ignoră împrejurarea că, actul de vânzare – cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr. 1096/18.07.2002 a B.N.P. D. F. s-a încheiat cu grabă, fără măsurători cadastrale și în lipsa titlului de proprietate, fără să fie indicate vecinătățile terenului.
A mai menționat reclamantul că, riscul diferenței în minus de teren față de suprafața prevăzută înactul de înstrăinare, constatată după întocmirea documentației cadastrale, era suportat de cumpărătoarea R. E. conform clauzei exprese cuprinse în contract.
Reclamantul a învederat că, ocuparea unei parcele de circa 350 m.p. din suprafața de 0,7384 m.p. situată în Tarlaua 21, . în Titlul de Proprietate nr. 1060/2002 este abuzivă și a solicitat obligarea pârâtului să înceteze obstrucționarea posesiei pe care reclamantul o exercită în puterea voinței socrului său M. C. și cu acceptul cumnaților săi.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 949 și următoarele din Noul cod civil și pe prevederile art. 194 din Noul Cod de Procedură Civilă.
În susținerea cererii, reclamantul a depus la dosar, în fotocopii, următoarele înscrisuri: Titlul de Proprietate numărul 1060/17.12.2002 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor D. pe numele cetățeanului M. St. C.; contractul de vânzare – cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare numărul 1096/18.07.2002 a B.N.P. D. F. și contractul de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 2114/29.02.1996 a B.N.P. G. I. și, ulterior, la solicitarea instanței, reclamantul a depus: certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele și taxele locale și alte venituri ale bugetului local nr. 738/11.03.2013 eliberat acestuia de Primăria comunei Scaești, județul D., Serviciul impozite și taxe locale.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare în cauză, deși i-a fost adusă la cunoștință această obligație.
La termenul de judecată de la 30 octombrie 2013, la interpelarea instanței, reclamantul a arătat că, nu el folosește imobilul litigios, respectiv tarlaua 21, . suprafață de 0,7384 m.p., care a aparținut socrului său, decedat în prezent, ci cumnata sa M. L., din ., ., motiv pentru care, potrivit dispozițiilor art. 248 din codul de procedură civilă republicat, instanța a invocat, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului T. D..
Prin sentința civilă nr.356/15.06.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului T. D., invocată de instanță, din oficiu.
A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul T. D., în contradictoriu cu pârâtul C. C. – E., ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
A fost obligat reclamantul T. D. la plata către pârâtul C. C. – E. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând cuantumul onorariului avocațial.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul T. D. a învestit instanța cu o cerere posesorie prin care a solicitat obligarea pârâtului C. C. – E. să pună capăt ocupării abuzive a suprafeței de circa 0,350 ha., din suprafața de 0,7384 ha. teren agricol cu vegetație forestieră, înscrisă în Titlul de Proprietate numărul 1060/17.12.2002 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor D. pe numele cetățeanului M. St. C., în Tarlaua 21, . în posesia reclamantului în puterea voinței socrului său M. St. C. și cu acceptul cumnaților săi.
La termenul de judecată de la data de 15 mai 2013, la interpelarea instanței, reclamantul a arătat că, nu el folosește imobilul litigios, respectiv tarlaua 21, . suprafață de 0,7384 m.p., care a aparținut socrului său, decedat în prezent, M. St. C., ci cumnata sa M. L., din ., ..
Potrivit dispozițiilor art. 1.002 din Codul de procedură civilă republicat, "cererile posesorii sunt admisibile numai în cazurile și condițiile prevăzute de Codul civil".
Conform prevederilor art. 949 din Codul civil, "cel care a posedat un bun cel puțin un an poate solicita instanței de judecată prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sale sau, după caz, restituirea bunului. De asemenea, posesorul este îndreptățit să pretindă despăgubiri pentru prejudiciile cauzate. Exercițiul acțiunilor posesorii este recunoscut și detentorului precar".
Posesia este definită ca fiind exercițiul unei puteri de fapt, care dă posibilitatea posesorului de a se comporta față de lucru ca și când el ar fi adevăratul titular al dreptului real, căruia îi corespunde în mod normal puterea de fapt exercitată prin acte materiale și acte juridice.
Pentru a exista posesia, trebuie îndeplinite cumulativ două elemente:
a) cel material, adică actele materiale de deținere și de folosire a lucrului, exercitarea în fapt a atributelor dreptului real asupra lucrului, inclusiv săvârșirea de acte juridice privind dreptul real a cărui manifestare exterioară este posesia. Acest element se numește corpus.
b) cel intențional, adică animus, care constă în aceea că cel ce săvârșește actele materiale de deținere sau de întrebuințare a lucrului are intenția de a le face pentru sine, adică așa cum le-ar fi exercitat proprietarul sau titularul acelui alt drept real. Rezultă că posesia presupune animus domini, animus rem sibi habendi, animus possidendi.
Posesia presupune intenția de a se comporta ca proprietar și de a o exercita pentru sine, pe când detenția presupune puterea materială asupra lucrului, fără intenția de a poseda pentru sine, sub nume de proprietar, ci numai cu intenția de a deține. Detentorul posedă pentru altul.
În cazul detenției există corpus, dar nu există animus possidendi.
Reclamantul T. D. a arătat că, nu el folosește imobilul litigios, respectiv tarlaua 21, . suprafață de 0,7384 m.p., care a aparținut socrului său, decedat în prezent, M. St. C., ci cumnata sa M. L., din ., . (fila numărul 26 din dosar).
De asemenea, reprezentantul convențional al reclamantului a învederat instanței faptul că, deși nu a fost dezbătută succesiunea după autorul M. St. C., reclamantul a fost cel care a achitat taxele și impozitele aferente suprafeței de teren în litigiu, imobil care face parte din masa succesorală a defunctului sus menționat.
Față de susținerile reclamantului și ale reprezentantului său convențional, instanța a constatat că acesta nu are nici calitatea de posesor și nici pe aceea de detentor precar al suprafeței de teren în litigiu de 0,7384 ha. teren agricol cu vegetație forestieră, înscrisă în Titlul de Proprietate numărul 1060/17.12.2002 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor D. pe numele cetățeanului M. St. C., situată în Tarlaua 21, . sa M. L., din ., ., are folosința suprafeței de teren litigioase, cu privire la care reclamantul T. D. pretinde că ar fi ocupată abuziv de către pârâtul C. C. – E..
Chiar dacă reclamantul T. D. a fost cel care a achitat taxele și impozitele aferente suprafeței de teren în litigiu, care face parte din masa succesorală a autorului M. St. C., acest fapt nu-i conferă calitatea de posesor întrucât este exclusă exercitarea posesiei asupra universalităților de bunuri, cum este moștenirea, situație în care lipsesc ambele elemente constitutive ale posesiei, atât animus possidendi, cât și corpus. Totodată, reclamantul T. D. nu are nici calitatea de detentor precar, întrucât nu are stăpânirea materială asupra bunului imobil, detenția precară presupunând puterea materială asupra suprafeței de teren arabil în litigiu de 0,7384 hectare.
Pe de altă parte, una dintre condițiile pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea.
Calitatea procesuală presupune, așadar, existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic obligațional dedus judecății (calitate procesuală pasivă).
Întrucât nu este posesor ori, cel puțin, detentor precar al suprafeței de teren litigioase, cu privire la care pretinde că ar fi ocupată abuziv de către pârâtul C. C. – E., reclamantul T. D. nu poate introduce o cerere posesorie, nefiind îndeplinite în persoana sa condițiile prevăzute de dispozițiile art. 949 din Codul civil.
Pentru aceste considerente, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului T. D., invocată de instanță, din oficiu și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul T. D., în contradictoriu cu pârâtul C. C. – E., ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", instanța a obligat reclamantul T. D. la plata către pârâtul C. C. – E. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând cuantumul onorariului avocațial (fila numărul 24 din dosar).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul susținând, în esență, că prima instanță a analizat și interpretat în mod greșit materialul probator administrat în cauză, întrucât potrivit adeverinței cu nr. 569/26.02.2013, emisă de Primăria Scaiești, acesta plătește impozit pentru suprafața de 7384 m.p., din care face parte și terenul în litigiu.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, însă fără a-l timbra corespunzător.
Conform dispozițiilor art. 20 alin. l din Legea nr. 146/1997 Rep., taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației de plată la termenul stabilit fiind sancționată cu anularea acțiunii sau a cererii, potrivit dispozițiilor art.20 alin.3 din același act normativ.
Tribunalul constată că apelantul, deși a fost legal citat, pentru termenul de astăzi, 30.10.2013, cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 165,5 lei și timbru judiciar în valoare de 1,5 lei, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare (fila 7 dosar apel), nu s-a conformat îndeplinirii acestei obligații legale stabilită prin rezoluția instanței din data de 30.07.2013 și, în consecință, apelul urmează a fi anulat, ca netimbrat.
În temeiul art.274 C.pr.civ., va fi obligat apelantul la plata sumei de 1.300 lei, cheltuieli de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat apelul declarat de apelantul reclamant T. D., cu domiciliul în ., ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 356 din 15.05.2013, pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. C., domiciliat în comuna Scaești, ..
Obligă apelantul la plata sumei de 1.300 lei, cheltuieli de judecată către intimat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2013.
Președinte, S. L. M. | Judecător, D. F. S. | |
Grefier, E. B. |
Red.jud.D.F.S.
Tehn.F.M./4 ex.
Jud.fond:E.D.S.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 133/2013. Tribunalul DOLJ | Completare/lămurire dispozitiv. Sentința nr. 15/2013.... → |
|---|
