Pretenţii. Decizia nr. 299/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 299/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-02-2013 în dosarul nr. 21034/63/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 299/2013
Ședința publică de la 26 Februarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător D. O.
Judecător J. S.
Grefier L. E. C.
Pe rol judecarea cererii de revizuire formulată revizuentul C. A. împotriva deciziei civile nr. 2099 din 09.11.2011 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2010 în contradictoriu cu intimata B. E..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns revizuentul, și av. Fuchs, pentru intimată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că, s-a atașat dosarul de fond, după care;
La interpelarea instanței, revizuentul arată că nu poate indica temeiul de drept al cererii de revizuire.
Revizuentul și av. Fuchs, pentru intimată, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța, în temeiul art. 326 alin.3 c.p.civ., pune în discuție admisibilitatea cererii de revizuire.
Revizuentul, având cuvântul, arată că cererea de revizuire este admisibilă.
Av. Fuchs, pentru intimată, având cuvântul, solicită admiterea excepției și respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă și acordarea cheltuielilor de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.12.2012 sub nr._, revizuentul C. A. a solicitat în contradictoriu cu intimata B. E. revizuirea deciziei civile nr. 2099/2011 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul_/215/2010.
În drept au fost invocate disp. Art. 322 -328 Cpciv.
Prin memoriul înregistrat la data de 28.12.2012 revizuentul a dezvoltat motivele cererii sale, arătând că înțelege să critice faptul că instanța de fond a înlăturat declarațiile martorilor A. T. și D. C. cu privire la acordarea cu titlu de împrumut a sumelor de_ lei și 10.000 lei reținând că aceste aspecte au relatate de el martorilor.
Totodată, revizuentul a arătat că declarațiile martorilor audiați reflectă faptul că a fost pus la rugămintea pârâtei să-i împrumute sumele respective de bani de care au avut cunoștință și martorii, precizând că au cunoscut această formă de redare pretinse.
Revizuentul a solicitat a se analiza mai insistent și declarația martorei C. L. din care rezultă că a avut o relație de colaborare cu pârâta.
Intimata, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Tribunalul a dispus atasarea dosarului_/215/2010 in care a fost pronuntata decizia a carei revizuire se cere.
Analizand cu prioritatea impusa de disp art. 326 alin. 3 Cpciv admisibilitatea cererii de revizuire, Tribunalul retine ca acesata este inadmisibila pentru urmatoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 322, alin. 1 C.p.c., revizuirea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea a rămas definitivă în instanța de apel sau prin neapelare. Se poate cere însă și revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul.
Prin urmare, revizuirea fiind o cale de atac extraordinară, de retractare, nu se poate exercita decât împotriva hotărârilor definitive la instanța de fond sau în recurs când evocă fondul, în cazurile expres stabilite de art. 322 C.p.c.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute în art. 322 Cpciv.
Este inadmisibilă revizuirea prin care se invocă generic prevederile art. 322 Cpciv fără să se indice niciunul dintre cele 10 motive pentru care se poate cere revizuirea unei hotărâri definitive.
În speță, revizuentul a invocate erori de valorificare a mijloacelor de probă administrate în cauză săvârșite de instanțe, solicitând reaprecierea acestora și a menționat generic disp. art. 322, 328 Cpciv, fără a individualiza vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de disp. art. 322 Cpciv.
Ca atare, constatând neîndeplinită condiția de admisibilitate prev de disp. art. 322 alin.1 Cpciv sub aspectul neindividualizării cazului de revizuire dintre cele prev de art. 322 Cpciv, Tribunalul va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
In conf cu art. 274 Cpciv, constatand culpa procesuala a revizuentului urmeaza sa admita cererea intimatei de obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
In ceea ce priveste cuantumul acestora, instanta apreciaza ca suma de 1000 lei solicitata de intimat reprezentand contravaloarea onorariului avocatial este nejustificat de mare in raport cu munca depusa de avocat (care s-a prezentat la doua termene de judecată, nu a intocmit niciu act procedural, nu a formulat nicio cerere de probatorii, dar nu administrat nicio probă ) si de complexitatea cauzei.
Această abilitare a instanței de reducere a onorariului avocațial este dată de dispozițiile art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă, care au fost declarate constituționale prin decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 a Curții Constituționale.
În considerentele acestei decizii s-a arătat că nicio dispoziție din legea fundamentală nu interzice expres consacrarea prin lege a prerogativelor instanței de a cenzura cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată cuantumul onorariului convenit între părțile contractului de asistență juridică, prin prisma proporționalității cu amplitudinea și complexitatea activității depuse.
O asemenea prerogativă este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar să-i fie opozabil, iar opozabilitatea este consecința însușirii sale de către instanță prin hotărârea judecătorească, creanța dobândind astfel caracter cert, lichid și exigibil.
În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil (cauzele C. împotriva României, S. împotriva României, S. și alții împotriva României, R. împotriva României). Particularizând, instanța europeană de contencios a drepturilor omului a statuat că onorariile avocațiale urmează să fie recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare și au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.
Dispozițiile art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă nu contravin nici dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, conform cărora contractul dintre avocați și client nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect de niciun organ al statului.
Aceste prevederi se aplică exclusiv raporturilor contractuale dintre părțile contractului de asistență juridică, fiind o aplicație particulară a art. 1270 Cod civil, care consacră principiul obligativității respectării contractului de către părți, clientul având obligația de a achita integral onorariul, pe care însă nu îl va putea recupera de la partea adversă, în măsura în care va câștiga procesul, decât dacă instanța va aprecia asupra caracterului său real, necesar și rezonabil.
Pentru aceste considerente Tribunalul urmeaza a obliga revizuentul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată revizuentul C. A. împotriva deciziei civile nr. 2099 din 09.11.2011 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2010 în contradictoriu cu intimata B. E.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Februarie 2013
Președinte, L. A. | Judecător, D. O. | Judecător, J. S. |
Grefier, L. E. C. |
Red LA/06.03.2013/2 ex
L.C. 04 Martie 2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 546/2013. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Decizia nr. 133/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
