Contestaţie la executare. Decizia nr. 259/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 259/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 17550/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 259/2013
Ședința publică de la 20 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. G. P.
Judecător A. M. Tăruș
Judecător R. Steluța G.
Grefier C. D. A.
Pe rol pronunțarea recursului declarat de recurenta – intimată P. ORAȘULUI D. împotriva sentinței civile nr._ din data de 31.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu contestatorul –intimat D. F. I., având ca obiect Contestație la executare.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință de la data de 13.02.2013 care face parte din prezenta hotărâre, data la care instanța a amânat pronunțarea pentru a se depune concluzii scrise la data de 20.02.2013, când in aceeași compunere a hotărât următoarele.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 15.06.2011, sub nr._, contestatorul D. F. I. a formulat în contradictoriu cu intimata P. orașului D. contestație la executare împotriva somației și titlului executoriu nr. 5800 din data de 25.05.2011 întocmite de către P. orașului D.- Serviciul Impozite și Taxe locale solicitând anularea acestora pentru suma de 12.154, 68 lei, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii principale.
Motivând în fapt acțiunea a arătat că la data de 31.05.2011 a primit prin poștă o somație și un titlu executoriu prin care se începe executarea silită pentru suma de 12.154, 68 lei compusă din 6950,50 lei debit reprezentând impozit teren extravilan și 5204,18 lei majorări calculate până la data de 24.05.2011.
A arătat că nu datorează suma de_, 68 lei întrucât nu este proprietarul terenului extravilan în discuție, iar aceasta sumă nu este certă, lichidă și exigibilă. Precizează că nu i-a fost comunicat titlul de creanță, respectiv decizia de impunere ce a stat la baza emiterii somației și a titlului executoriu pentru suma de_, 68 lei, ca urmare a primirii acestor acte de executare a mers la P. orașului D.- Serviciul Impozite și Taxe Locale și a solicitat relații cu privire la această sumă. Arată că i s-a comunicat de către funcționarii Primăriei orașului D.- Serviciul Impozite și Taxe Locale ca această sumă provine din neplata impozitului pe teren extravilan în localitatea D., terenul în discuție fiind o plantație de viță de vie în suprafață de 19, 25 ha cu număr cadastral 330 împărțit pe parcele conform încheierii nr. 24/24.11.2005 pronunțată de Tribunalul D.- Secția Comercială și de C. Administrativ în dosar nr. 16/F/37/2001. Însă prin încheierea Tribunalului D. sus menționată s-a dispus autentificarea contractului de vânzare cumpărare încheiat între avocat B. G. în calitate de lichidator judiciar al . și contestator, respectivul contract privind doar plantația de viță de vie (butașii de viță de vie ) nu pe terenul de sub plantație conform facturii fiscale nr._/13.09.2005 emisă de .. De altfel terenul aflat sub această plantație ( 19, 25 ha ) a făcut obiectul unei negocieri între contestator și Agenția Domeniilor Statului ( ADS ) în acest sens a primit de la ADS - Direcția Fond Funciar- Serviciul Administrare Terenuri adresa nr._/09.07.2007 în care era invitat să negocieze și să semneze un contract de concesiune pentru acest teren extravilan cu destinația agricolă. Întrucât condițiile oferite de ADS pentru concesionarea terenului respectiv nu au fost corespunzătoare și acceptabile nu a încheiat acel contract de concesiune privind suprafața de teren extravilan în discuție. Ca urmare nu a fost proprietarul sau concesionarul acestei suprafețe de teren extravilan cu destinația agricolă și ca atare nu datorează impozitul pe teren arătat cu privire la această suprafață de teren extravilan. Mai mult arată că ulterior acestor negocieri cu ADS a defrișat această plantație de viță de vie, în momentul de față această plantație nu mai există.
A mai precizat că, întrucât nu i-a fost comunicată niciodată decizia de impunere ce a stat la baza emiterii somației și a titlului executoriu pentru suma de_, 68 lei, nu știe dacă această decizie există, solicitând să îi fie comunicate aceste acte pentru a lua cunoștință de aceste decizii, dacă există și să aibă posibilitatea să se apere împotriva acestora.
Consideră că în cazul ipotetic în care ar datora aceste sume invocate suma a ajuns la scadență întrucât avea un termen de 15 zile de la data comunicării titlului de creanță ( decizia de impunere ) să o plătească și abia după trecerea acestui termen se putea trece la executarea silită.
Întrucât acest lucru nu s-a întâmplat consideră că executarea silită este prematură.
În dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În drept a invocat prevederile art. 172- 173 C.pr.fiscală și art. 399- 402 C.pr.civ.
La dosar au fost depuse următoarele documente: chitanță de plată a taxei de timbru, facturi fiscale, adresa nr._ din data de 19.07.2007, încheierea nr. 24 din data de 24.11.2005, copie CI a contestatorului, somație nr. 5800 din data de 25.05.2011, titlul executoriu nr. 5800 din data de 25.05.2011 și împuternicire avocațială.
La data de 28.06.2012 intimata P. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii contestatorului.
Motivând în fapt a arătat că numitul D. F. I. în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 24 din 24.11.2005 și a încheierii nr. 24 din 24.11.2005 emisă de Tribunalul D. în dosarul de faliment nr. 16 /F/37/2001 a cumpărat plantație de vie ce ocupă suprafața de 19, 25 ha teren cu nr cadastral 330, parcelele 59, 61, 63, 65, 69, 71, 73, 75 de la ., societate în lichidare judiciară, în urma licitației care a avut loc pe data de 31.08.2005, proprietar fiind Agenția Domeniilor Statului.
În urma înaintării de către Registrul Agricol al primăriei D. a actelor de procurare a plantației de vie s-a solicitat depunerea declarației în vederea impozitării suprafeței de teren de 19, 25 ha ocupată de plantația de vie, însă acesta a refuzat.
S-a mai arătat că în baza art.256 alin. 3 din legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal s-a procedat la impunerea suprafeței de 19, 25 ha teren ocupat de plantație vie pentru care s-a emis titlul executoriu nr. 5800 și somația 5800 din 25.05.0211 pentru impozit teren extravilan p.f. pentru suma_, 68 lei din care: debit 6950, 50 lei și majorările aferente 5204,18 lei, impunerea efectuată începând cu data de 01.01.2006.
De asemenea, în baza art. 1 pct. 230 alin. 3 și art V din legea nr. 343/2006 privind modificarea și completarea legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal s-a procedat la corectarea și recalcularea impozitului aferent terenului ocupat de plantația de vie, începând cu data de 01.01.2007 stabilindu-se un impozit pe teren de 5374, 41 lei și majorările aferente de 4188, 27 lei adică în sumă totală de 9563 lei pentru perioada de la 01.01.2007 la 07.11.2010 dată la care a fost defrișată plantația de vie conform declarației nr. 147/26.02.2010 și a autorizației nr.1552/2010 emise de Direcția Agricultură și Dezvoltare Rurală D. - acte depuse de contestator.
În drept, au invocat prevederile art. 256 alin. 3, art. 257 alin. g din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza art. 242 C.pr.civ,
Anexat întâmpinării a depus: adresa nr._ din data de 30.03.2011, încheierea nr. 24 din data de 24.11.2005, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 24 din data de 24.11.2005.
În scop probatoriu, instanța a încuviințat la solicitarea contestatorului proba cu înscrisuri.
Prin sentința_/31.10.2012, pronunțată de Judecătoria Craivoa, în dosarul nr._, a fost admisă contestația la executare formulate de contestatorul D. F. I., în contradictoriu cu intimata P. Orașului D..
A fost anulată somația și titlul executoriu nr. 5800/25.05.2011 emise de intimată în dosarul de executare nr. 5800/25.05.2011.
A fost obligată intimata către contestator la plata sumei de 294,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat și reținut că la data de 25.05.2011 s-a emis somația nr.5800 de către intimata P. Orașului D., în dosarul de executare nr. 5800 din 25.05.2011, pentru suma de 12.154,68 lei, din care suma de 6.950,50 lei debit, impozit teren extravilan PF, și suma de 5.204,18 lei, majorări calculate până la data de 24.05.2011. Anexat acestei somații s-a înaintat titlul executoriu nr.5800 din 25.05.2011, menționându-se impozit teren extravilan PF.
Instanța a reținut că în acest înscris numit ,,titlu executoriu,, nu se menționează decizia de impunere ce a devenit titlul executoriu, ci pur și simplu s-a scris ,,impozit teren,, Instanța a reținut de asemenea că nu există, la momentul respectiv o asemenea decizie de impunere.
Instanța a reținut că potrivit art. 379 C., nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În speță, intimata a pornit procedura de executare silită împotriva contestatorului, pentru suma de 12.154,68 lei, reprezentând impozit pe teren și majorări de întârziere, fără însă să respecte dispozițiile imperative prevăzute de art. 85 din OG 92/2003, în sensul că nu s-a emis decizie de impunere fiscală, act administrativ care să constituie titlu de creanță fiscală cu conținutul prevăzut în art. 43 din OG 92/2003.
Cu alte cuvinte, instanța a reținut că nu există de fapt titlu executoriu prevăzut de dispozițiile legale; acest înscris numit de intimată ,,titlu executoriu,,, nu poate fi titlu executoriu în lipsa unui titlu de creanță fiscală din cele enumerate de art. 110 C.P. Fiscală; potrivit art.141 alin.1 din OG 92/2003: cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.
Față de aceste considerente, instanța a reținut întemeiată contestația la executare, urmând a fi admisă, așa cum a fost formulată, cu aplicarea art. 274 C.proc.civ.
Împotriva sentinței civile nr._ din data de 31.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ a declarat recurs intimata P. orașului D., prin care a solicitat admiterea recursului și examinarea cauzei sub toate aspectele conform dispozițiilor art.3041 C.proc.civ.
În esență, recurenta a solicitat să fie menținute ca fiind legale și temeinicie actele întocmite în dosarul de executare, arătând că în baza art.I pct.230 alin.30 și art.V din Legea nr.343/2006 privind modificarea și completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal s-a procedat la corectarea și recalcularea impozitului aferent terenului ocupat de plantația de vie începând cu data de 01.01.2007. Instanța de fond nu a luat în considerare dovada utilizării terenului în suprafață de 19,25 ha, a considerat că nu s-au respectat dispozițiile prevăzute de art.85 din OG nr.92/2003, în sensul că nu s-a emis decizia de impunere fiscală.
În continuare, recurenta a arătat însă că numitul D. F. I. a refuzat să colaboreze cu Serviciul Impozite și Taxe Locale din cadrul Primăriei Orașului D. deși avea obligația conform art.259 alin.6 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, ca titular al dreptului de proprietate asupra plantației de viță de vie și folosința asupra terenului de a depune o declarație privind achiziția terenului la C. Impozite și Taxe Locale al Autorității Administrației Publice în termen de 30 de zile.
Recursul nu a fost întemeiat în drept.
Deși legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor recurentei și în raport cu prevederile legale incidente, incluzând art.3041 C.pr.civ, Tribunalul reține următoarele aspecte:
Potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, republicat, titlul de creanță fiscală este actul prin care se stabilesc și se individualizează drepturile patrimoniale ale statului și obligațiile patrimoniale de plată, corelative, ale contribuabililor, care rezultă din raportul de drept material fiscal și care este întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii, acesta constituind, conform art.175 alin.1 C.proc.fiscală, un act administrativ fiscal.
Potrivit prevederilor art.141 alin.2 C.proc.fiscală, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța a devenit scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organele competente ori în alt mod prevăzut de lege.
Rezultă, așadar, că un act administrativ fiscal a cărui creanță a ajuns la scadență, dobândește statutul unui titlu executoriu, având un regim juridic distinct de cel al actului administrativ-fiscal.
În speță, titlul executoriu nr.5800/25.05.2011 și somația nr.5800/25.05.2011 au fost emise în absența titlului de creanță fiscală întrucât la momentul întocmirii acestor acte de executare contestate, nu fusese emisă o Decizie de impunere.
Această împrejurare este de natură să reprezinte o cauză de nulitate, vătămarea rezultând din inexistența actului de creanță deci implicit, imposibilitatea contestării pe fond a creanței fiscale.
Pornind de la definiția noțiunii de "act administrativ fiscal" rezultă în mod evident că atât titlul executoriu cât și somația ce fac obiectul contestației la executare se încadrează în noțiunea de "acte administrative".
Pe de altă parte, somația și titlul executoriu sunt și acte de executare, înscriindu-se în categoria actelor de procedură și fiind pe cale de consecință, susceptibile de a le fi aplicabile dispozițiile art.105 C.proc.civ în materie de nulitate.
Potrivit art.105 alin.1 C.proc.civ, actele de procedură îndeplinite de un judecător cu încălcarea normelor de competență de ordine publică sau privată vor fi declarate nule în condițiile prevăzute de lege.
Potrivit art.105 alin.2 C.proc.civ actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulității prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.
Din interpretarea dispozițiilor anterioare reiese că nulitatea este condiționată, pentru a interveni și a fi aplicată ca și sancțiune, trebuie să existe o vătămare: fie vătămare prezumată, fie vătămare invocată și dovedită de parte. În absența unei vătămări sancțiunea nulității nu poate fi aplicată, nu poate opera; simpla încălcare a dispozițiilor în vigoare la date emiterii unui act de procedură nu este suficientă.
În speță însă, nu se poate ignora că o decizie de impunere a fost emisă, chiar dacă ulterior emiterii actelor de executare silită și împotriva acesteia au fost urmate căile administrative. Prin urmare, contestatorul a avut posibilitatea de a face apărări care să vizeze și prin care să conteste fondul creanței fiscale și nu poate invoca, cel puțin în privința creanței fiscale individualizate în decizia de impunere vreo vătămare pe care ar fi suferit-o prin actele de executare silită, în limitele creanței fiscale care a parcurs deja etapa administrativă.
Este de necontestat că pentru lămurirea drepturilor și obligațiilor fiscale ce intră în conținutul raportului de drept, este necesară o analiză de fond a titlului de creanță, ce nu poate face însă obiectul unei contestații la executare ce vizează neregularități la întocmirea actelor de executare efectuate cu încălcarea prevederilor privind executarea silită a creanțelor fiscale.
Sub acest aspect se impune a se avea în vedere faptul că nu se poate analiza fondul raportului fiscal sub aspectul creanței fiscale dar în soluționarea contestației la executare, este evident că actele de executare ce nu se fundamentează pe decizia de impunere sunt lovite de nulitate.
Rămâne însă de analizat dacă decizia de impunere emisă ulterior actelor de executare-contestate și pe care practic le validează cu efect retroactiv, individualizează și creanțe fiscale care nu se fundamentează pe un act de creanță fiscală în sensul art.141 alin.2 C.pșroc.civ fiscală. Cum în faza procesuală a recursului nu se pot administra decât proba cu înscrisuri, în sensul art.305 C.proc.civ. și față de considerentele mai sus menționate, în baza art.312 C.proc.civ, Tribunalul va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe pentru a se dispune efectuarea unei expertize contabile prin care să se evidențieze defalcat creanțele fiscale pentru care s-a pornit executarea silită prin emiterea titlului și a somației contestate, defalcat pe tip de creanță-principală (accesorie, natura creanței (taxe, impozite ori alte tipuri de creanță fiscală), în mod similar, stabilirea defalcat a creanței și a naturii sale din decizia de impunere, urmând ca expertul să indice ce parte din suma individualizată în titlul executoriu contestat reprezintă creanța fiscală pentru care s-a emis decizia de impunere.
Așadar nu poate opera de plano o anulare a actelor de executare doar pentru că au fost emise în lipsa unui titlu de creanță fiscală câtă vreme ulterior a fost emis un astfel de titlu, ci, în lumina principiului remedierii efectelor nulităților și a faptului că nulitatea este condiționată de producerea unei vătămări efective, se impune a se verifica în vederea justei soluționări a contestației la executare de către instanța de fond, în ce măsură sumele menționate în actele de executare contestate au corespondent în decizia de impunere emisă ulterior (aflată la fila 60 dosar fond).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta – intimată P. ORAȘULUI D. împotriva sentinței civile nr._ din data de 31.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu contestatorul –intimat D. F. I..
Casează sentința civilă atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Februarie 2013.
Președinte, I. G. P. | Judecător, A. M. Tăruș | Judecător, R. Steluța G. |
Grefier, C. D. A. |
Red.jud.I.G.P.
19.03.2013
Tehn.S.V./3 ex.
Jud.fond:A.G.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 40/2013. Tribunalul DOLJ | Plângere împotriva încheierii de respingere a cererii de... → |
|---|
