Plângere împotriva încheierii de respingere a cererii de îndeplinire a unui act notarial. Sentința nr. 4647/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4647/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 25711/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 291/2013
Ședința publică de la 18 Iunie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. L. B.
Judecător D. G.
Grefier F. C. C.
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta-reclamantă KOȘA E. împotriva sentinței civile nr. 4647/21.03.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. D. E., având ca obiect plângere împotriva încheierii de respingere a cererii de îndeplinire a unui act notarial.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea apelantei-reclamante să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi 18.06.2013, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._, petenta Koșa E., în contradictoriu cu intimatul B. D. E., a formulat plângere împotriva refuzului notarului public de a întocmi certificat de moștenitor în urma decesului unei rude apropiate.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că la data de 26 august 1988 a decedat la C. fostul deținut politic V. P. I P. născut în ., fiul lui V. I. cu precizarea că acesta din urmă nu a purtat niciodată numele de P.. Mai arată petenta că V. I. este bunicul ei patern, iar decedatul V. P. I P. este unchiul său, iar petenta a purtat doar numele de P. deoarece a fost înfiată în anul 1950.
Petenta a solicitat ca instanța să oblige notarul public D. E. să întocmească inventarul bunurilor rămase la domiciliul și să întocmească certificatul de moștenitor în urma decesului autorului său V. P. I P. . A mai susținut petenta că este singura moștenitoare în viață, care a acceptat moștenirea autorului V. P. I P. și că doar soțul supraviețuitor are dreptul la moștenire și că există suficient temei legal ca B. D. E. să fie obligat să respecte legile intrate în vigoare după 22 decembrie 1989, iar în temeiul art 1132 NCC, certificatul de moștenitor se eliberează de B. D. E., iar în conformitate cu disp art 1653 NCC, notarii publici nu pot cumpăra drepturile litigioase.
Petenta a arătat că, în susținerea plângerii, înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri constând în certificat de naștere nr. 16/1903 al tatălui său V. G., certificat de deces nr. 7/1979 al aceluiași autor, extras de naștere nr. 49/1906 pentru V. P. și certificat de deces nr 1776/1988 al autorului V. P. I P., certificat de naștere nr 23/1941 al petentei eliberat pe numele P. E., certificat de căsătorie nr 129/1964 al petentei.
În final, petenta a solicitat admiterea plângerii și obligarea B. D. E. ca în termen de maxim 30 de zile să întocmească certificatul de moștenitor în urma decesului autorului petentei V. P. I P. pentru Koșa E. născută P. și nu V. așa cum s-au numit bunicii, părinții, arătând că unchiul și-a declarat o identitate falsă pe care petenta o moștenește având calitate de nepoată de frate.
A anexat cererii: copie certificat de naștere nr 16/1903 al tatălui său V. G., certificat de deces nr 7/1979 al aceluiași autor, extras de naștere nr. 49/1906 pentru V. P., certificat de deces nr 1776/1988 al autorului P. I P., certificat de naștere nr 23/1941 al petentei P. E. certificat de căsătorie al petentei.
La data de 25 10 2012, petenta a depus completare la plângere în care a învederat că a avut domiciliul stabil de peste 59 de ani în C., iar refuzul B. D. de a întocmi certificatul de moștenitor pe numele petentei în calitate de nepoată de frate și de fiică adoptată pe cale administrativă, după decesul autorului V. P. I P., este nejustificat, motiv pentru care plângerea împotriva refuzului este întemeiată, de justă cauză având în vedere averea defunctului moștenită ca soț supraviețuitor conform legii 119/1994 după decesul primei soții în anul 1961 și celei de a doua in anul 1980, dar și a bunicii petentei, V. E. decedată în 1952 și a fratelui defunctului, V. Gh, decedat în anul 1979.
A anexat completării la plângere: copie declarație nr._/1988 dată de petentă la B. Cernobai E. privind acceptarea succesiunii defunctului V. P. I P..
La data de 12 11 2012, intimatul BNPA D. E. și D. F. L. a depus întâmpinare prin care a învederat că de peste 20 de ani petenta adresează plângeri cu aceiași cauză la toate instituțiile statului român și toate privesc succesiunea defunctului P. P. decedat in 1988 pentru care in anul 1990, fostul notariat de stat a eliberat certificatul de moștenitor nr 2311/21 12 1990 în urma dezbaterii succesiunii defunctului P. P. constatând ca unic moștenitor pe numita R. C., iar D. E. a fost notarul de stat care a instrumentat succesiunea defunctului. Mai arată intimatul că certificatul de moștenitor nr. 2311/21 12 1990 a fost emis în baza unei sentințe judecătorești prin care se dispune emiterea certificatului întrucât anterior fusese suspendată procedura notarială succesorală și trimisă cauza la instanță pentru a se judeca plângerea petentei Koșa E. împotriva testamentului universal al cărei beneficiar a fost R. C.. Se mai arată că, împotriva acestui certificat de moștenitor, petenta a formulat toate plângerile posibile în instanța, dar toate au rămas fără rezultat, iar când a constat că certificatul de moștenitor nu poate fi anulat în instanță a început să formuleze plângere direct împotriva notarului D. E..
Se mai arată că, la 26 10 1998, petenta a obținut de la B. P. F. certificatul de moștenitor nr 113 pentru defunctul P. P. și in acest certificat apare ca moștenitoare in calitate de nepoată de frate și moștenește cota de 1/1 . Mai arată intimatul că nu a primit o solicitare din partea petentei decât după ce a primit citația instanței și că prin poștă, la data de 26 10 2012, după primul termen de judecată a primit anexele 23,24 pentru succesiunea defunctului P. P..
Se susține de către intimat că plângerea petentei nu are obiect pentru că B. D. nu era sesizat când dosarul era deja înregistrat la instanță, iar pentru autorul in cauză s-au eliberat deja două certificate de moștenitor: certificatul de moștenitor nr. 2311/21 12 1990 eliberat de fostul notariat de stat și certificatul de moștenitor nr 113/1998 eliberat de B. P. F.
S-au anexat întâmpinării, in copie: certificatul de moștenitor nr. 2311/21 12 1990 eliberat de fostul notariat de stat, certificatul de moștenitor nr. 113/1998 eliberat de B. P. F., testamentul autentificat sub nr._/1988 de fostul notariat de stat notar D. F., anexele 23 și 24 și plicul de trimitere, citație pentru termenul din 25 10 2012.
La data de 29 11 2012, petenta a depus la dosar note scrise prin care a reiterat cele susținute în plângerea inițială și a arătat că autorului său, care este fost deținut politic, i-a fost confiscată toată averea de către regimul comunist totalitar, iar NP D. E. cunoaște bine această situație deoarece ocupa funcția de notar șef adjunct la notariatul de stat calitate de care a abuzat pentru a confisca toate bunurile imobile deținute de autorul său și le-a trecut în proprietatea statului .
A anexat notelor de ședință copie confirmare de primire din 26 10 2012, anexe 23 și 24 și copie decret 58/ 1974.
La data de 11 dec 2012, petenta a depus note de ședință prin care a învederat că întâmpinarea intimatului este ambiguă și nu a depus actele în suficiente exemplare, iar unele acte sunt negre și nu se poate citi nimic, iar petenta apreciază că este neapărată nevoie pentru soluționarea cauzei de originalul certificatului de naștere a lui R. C., de originalul testamentului, de actul de căsătorie a lui R. C. ca soție supraviețuitoare, de bonuri, facturi din care să se deducă valoarea îngrijirii acordate autorului V. P. care nu a fost niciodată căsătorit, fapt ce reprezintă un motiv de suspiciune întemeiată, certificatul de moștenitor în original și inventarul bunurilor mobile și imobile precum și încheierea de respingere a cererii petentei.
La data de 11 01 2013, intimatul a depus un supliment la întâmpinare prin care a arătat că petenta nu are calitate procesuală activă deoarece a fost dezmoștenită de unchiul ei P. P. prin testamentul prin care a instituit legatar universal pe R. C., iar petenta nu poate prezenta nici o hotărâre judecătorească de anularea a cestui testament și nici de anularea certificatului de moștenitor eliberat in urma acestui testament.
La data de 31 01 2013, petenta a depus din nou note de ședință prin care a învederat că solicită eliberarea unui nou certificat de moștenitor in locul celui fals și solicită ca notarul să ia act că a emis un act fals numitei R. C., că nu a făcut inventarul bunurilor, nu a stabilit natura succesiunii, și-a depășit competența și, deși R. C. era străină de succesiune prin neacceptare, notarul D. E. nu a ținut seama de aceasta și, cu scopul îmbogățirii fără muncă, a emis certificatul deși nimeni nu l-a obligat.Totodată petenta a reiterat motivele prezentate în plângere, în completarea la plângere și in notele de ședință anterioare.
Instanța a administrat proba cu înscrisuri și a solicitat intimatului să certifice copiile actelor depuse la dosar, fapt ce a fost realizat de către acesta.
Prin sentința civilă nr.4647/21.03.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea având ca obiect plângere împotriva refuzului întocmirii unui act notarial (Legea 36/1995) formulată de petenta Koșa E. în contradictoriu cu intimatul B. D. E..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat și reținut următoarele:
Autorul P. P. a decedat la data de 26 08 1988 cu ultim domiciliu in C., iar de pe urma acestui autor, fostul notariat de stat a eliberat certificatul de moștenitor nr 2311/21 12 1990 în urma dezbaterii succesiunii defunctului P. P. constatând că masa succesorală se compune dintr-un apartament cu trei camere situat în C., proprietatea defunctului, care este și unicul moștenitor al soției predecedate și a constatat ca unic moștenitor pe numita R. C.( beneficiara testamentului autentificat sub nr_/1988 la fostul notariat de stat de către notar D. F.), notarul D. E. fiind notarul de stat care a instrumentat succesiunea defunctului.
Ulterior, in data de 26 10 1998, s-a emis un nou certificat de moștenitor de pe urma autorului P. P. de către B. F. P. în care se constată că masa succesorală a defunctului se compune dintr-un apartament cu trei camere, iar unic moștenitor acceptant este petenta Koșa E. în calitate de nepoată de frate.
Totodată instanța a reținut, din copia confirmărilor de primire depuse la dosar de ambele părți, că, înainte de a se adresa instanței, petenta nu a adresat o cerere de eliberare a unui certificat de moștenitor B. D. E. ci cererea a fost adresată ulterior B., după depunerea plângerii in instanță.
Conform art. 88 alin.1 teza a-II-a din legea 36/1995 „până la anularea sa prin hotărâre judecătorească,certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte”.
Cum în cauză, așa cum instanța a reținut, de pe urma defunctului P. P. au fost emise două certificate de moștenitor care nu au fost anulate sau despre a căror anulare nu au fost produse dovezi, instanța a apreciat că cererea petentei privind obligarea intimatului B. D. E. de a emite un alt certificat de moștenitor privind succesiunea aceluiași defunct, nu poate fi admisă.
In temeiul art. 274 alin.1 C. pr. civ., instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta Koșa E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Petenta arată că prima instanță nu a avut în vedere înscrisurile depuse de aceasta și pe care instanța a omis să le analizeze.
Mai arată că s-a născut P. și nu V., așa cum s-au numit bunicii și părinții săi, iar unchiul său și-a declarat o identitate falsă, pe care petenta o moștenește având calitatea de nepoată de frate.
Numele de P. este un simplu nume de cod dat de securitatea județului D..
Petenta menționează că la data de 25.10.2012 a depus o completare în care a învederat că a avut domiciliul stabile de peste 59 de ani în C., iar refuzul intimatului B. D. de a întocmi certificatul de moștenitor pe numele petentei în calitate de nepoată de frate și de fiică adoptată pe cale administrativă, după decesul autorului V. P. I.P., este nejustificat, motiv pentru care plângerea împotriva refuzului este neîntemeiată, având în vedere averea defunctului moștenită ca soț supraviețuitor conform Legii nr.319/1944, după decesul primei soții în anul 1961 și celei de-a doua în anul 1980, dar și a bunicii petentei, V. E., decedată în anul 1952 și a fratelui defunctului, V. G., decedat în anul 1979.
Petenta arată că instanța nu a analizat măsurile administrative cu caracter politic și nici nu le-a reținut.
Mai arată că, certificatul de moștenitor nr.2311/21.12.1990 este lovit de nulitate absolută, motivat de faptul că Decretul nr.40/1953 în baza căruia a fost eliberat a fost abrogat. De asemenea, testamentul făcut sub presiune la domiciliu fără martori nu a fost trecut în certificatul de moștenitor, el nu a produs niciun efect juridic, fiind făcut cu 8-10 zile înainte de deces în stare de inconștiență, iar pe toată durata cât a durat procesul "testamentul" a fost de negăsit.
În acest testamentul se specifică că terenul intră în posesia statului în conformitate cu Decretul nr.58/1974 cu 14 ani înaintea morții autorului și în niciun caz în posesia exclusivă a numitei R. C..
Solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
In sustinere, apelanta a depus la dosar: decizia civila nr 3657/15.10.1996, Decretul Lege 118/1990,, decizia nr 6/2013 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Legea 165/2013.
In ceea ce il priveste pe intimat, acesta nu a depus la dosar intampinare si nici nu s-a prezentat in fata instantei pentru a formula aparari.
Analizând sentința civilă apelată, prin prisma motivelor de apel, dar și în temeiul disp. art. 292 C.p.c., tribunalul constată că apelul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Unul dintre principiile care limitează regula caracterului devolutiv al apelului este tantum devolutum quantum apellantum, care este o cerință a principiului disponibilității aplicabil procesului civil, principiu ce se impune și în fața instanțelor de control judiciar, așadar și a instanței de apel.
Ca atare, conform principiului enunțat, instanța de apel, ca instanță de reformare, este chemată să cerceteze cauza doar prin raportare la motivele invocate în cererea de apel, neputându-se pronunța asupra altor motive de reformare neindicate în conținutul motivelor de apel, cu excepția motivelor de ordine publică.
În speță, Tribunalul nu a identificat existența unor motive de ordine publică și analizând criticile formulate de apelanta reclamanta care desi nu sunt structurate juridic vizeaza nelegalitatea si netemeinicia sentintei civile nr 4647/21.03.2013 a Judecatoriei C., retine ca prima instanta a pronuntat o hotarare legala si temeinica, analizand judicios ansamblul probator administrat in cauza raportat la situatia de fapt dedusa judecatii.
Astfel, in mod neintemeiat sustine apelanta reclamanta ca notarul public D. E. avea obligatia de a elibera un nou certificat de mostenitor de pe urma defunctului P. P., decedat la data de 26.08.1988, certificat in care sa se constate ca reclamanta este unica mostenitoare a autorului in calitate de nepoata de frate, atat timp cat de pe urma aceluiasi autor s-au emis deja doua certificate de mostenitor, respectiv nr 2311/21.12.1990 in care unica mostenitoare a autorului apare numita R. C., instituita legatara universala de catre defunct prin testamentul nr_/15.08.1988, precum si certificatul de mostenitor nr 113/26.10.1998 in care unica succesoare a aceluiasi autor apare reclamanta apelanta.
In atare conditii, instanta de apel apreciaza ca notarul public D. E. in mod logic nu mai putea elibera un al treilea certificat de mostenitor de pe urma aceluiasi autor deecat cu incalcarea obligatiilor sale legale statuate de art 72 din Legea 36/1995.
Mai mult decat atat, reclamanta nici nu a sesizat B. D. E. cu o cerere in acest sens, conform art 78 din acelasi act normativ, asa cum in mod corect a retinut de altfel si prima instanta, din inscrisurile depuse la dosar rezultand ca la momentul la care a sesizat prima instanta, reclamanta nu se adresase cu o cerere in sensul eliberarii unui certificat de mostenitor B. D. E..
Numai in situatia in care reclamanta ar fi adresat o cerere in acest sens B. D. E., iar acesta ar fi refuzat indeplinirea actului notarial, reclamanta ar fi avut la indemana o eventuala plangere impotriva refuzului notarului public de a elibera actul respectiv, conform art 86 din Legea 36/1995.
Mai mult decat atat, reclamanta nu a facut dovada ca vreunul din cele doua certificate de mostenitor eliberate de pe urma autorului P. P. ar fi fost anulate pana in prezent, asa incat conform prevederilor art 115, al 3 din Legea 36/1995 certificatul de moștenitor face dovada calității de moștenitor, legal sau testamentar, precum și dovada dreptului de proprietate al moștenitorilor acceptanți asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia, iar potrivit art 119, al 1 cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada calității de moștenitor, legal sau testamentar, precum și dovada dreptului de proprietate al moștenitorilor acceptanți asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia.
Pe cale de consecinta, actiunea reclamantei de obligare a B. D. E. la eliberarea unui nou certificat de mostenitor de pe urma autorului P. P. in care aceasta sa apara ca unica mostenitoare a autorului a fost respinsa ca neintemeiata in mod corect de catre prima instanta.
O precizare se impune a fi facuta in legatura cu cererile noi formulate de apelanta in cadrul concluziilor scrise depuse la dosar, cereri ce vizeaza anularea certificatului de mostenitor din 1990 si care apar ca inadmisibile nu numai prin prisma faptului ca au fost formulate direct in apel cu incalcarea art 294, al 1 C.., dar si prin prisma faptului ca au fost formulate in cadrul concluziilor scrise, dupa inchiderea dezbaterilor.
Pentru toate aceste motive,in baza art 296 C., instanta va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat apelanta-reclamantă Koșa E. domiciliată în Slatina, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 4647/21.03.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. D. E. în contradictoriu cu intimatul B. D. E., cu sediul în C., .. 20, ., jud. D..
Cu recurs în termen de în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2013.
Președinte, L. L. B. | Judecător, D. G. | |
Grefier, F. C. C. |
Red/Tehnored/.jud..L.L.B./19.06.2013
Tehn.F.M./ 4 ex.
Jud.fond:V.F.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 259/2013. Tribunalul DOLJ | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2113/2013.... → |
|---|
