Contestaţie la executare. Decizia nr. 1592/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1592/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 33173/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 1592
Ședința publică de la 03 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. P. - judecător
Judecător L. L. B.
Judecător D. G.
Grefier A. B.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta contestatoare ., împotriva sentinței civile nr. 7045/29.04.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat B. M., pentru recurenta contestatoare ., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, precum și că s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare formulată de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean D..
Instanța constată că Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean D. nu are calitate procesuală în prezenta cauză, la instanța de fond admițându-se excepția lipsei și astfel va dispune rectificarea citativului.
Avocat B. M., pentru recurenta contestatoare ., înaintează spre observare instanței, în original, proces-verbal.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe recurs.
Avocat B. M., pentru recurenta contestatoare ., solicită instanței, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, arătând în acest sens instanța de fond nu s-a pronunțat pe toate criticile. În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile și pe fond admiterea contestației la executare. Mai solicită instanței să observe că nu ne aflăm în situațiile clasice ale Ordonanței nr. 123/2006, existând probe și planșe foto că culturile au fost înființate. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea adresată Judecătoriei C. la data de 10.12.2012 contestatoarea . a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimatele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C. și Agenția de plăți și intervenție pentru agricultură – Centrul Județean D., solicitând anularea somației nr._/21.11.2012, a titlului executoriu nr._/21.11.2012 emise de A.F.P. C. și a procesului-verbal nr._/ 02.06.2008 emis de A. – Centrul Județean D..
Motivând în fapt cererea, contestatoarea a susținut că în toamna anului 2007 a solicitat și a primit sprijin financiar în sumă de 10.000 lei pentru înființarea unei culturi de rapiță pe o suprafață de 25 ha.
Menționează că a îndeplinit toate criteriile de eligibilitate și a înființat cultura de rapiță pe cele 25 ha, pentru care a primit sprijinul financiar, utilizând semințe certificate și de calitate și asigurând culturile înființate în toamna anului 2007 la o societate de asigurare-reasigurare, iar A. – Sucursala D. a constatat că nu a avut debite provenite din subvenții în ultimii 3 ani.
Precizează că în primăvara anului 2008 s-a constatat că în urma temperaturilor scăzute din luna februarie și a excesului de umiditate, plantele de rapiță s-au necrozat și au dispărut în proporție de 85 – 95%, situație confirmată prin procesul-verbal înregistrat la Primăria comunei Teslui sub nr. 731/03.03.2008 întocmit de Primarul localității în prezența inspectorului în teritoriu al Direcției pentru agricultură și dezvoltare rurală D. și a reprezentantului firmei de asigurare ASTRA SA și tot atunci s-a recomandat întoarcerea culturii și reânsămânțarea cu floarea-soarelui.
Arată că la data de 02.06.2008 reprezentantul A. a constatat inexistența culturii de rapiță pe suprafața de 25 ha și existența pe această suprafață a culturii de floarea-soarelui, încheind procesul-verbal împotriva căruia a formulat contestație, respinsă de Centrul Județean D. al A., cu motivarea că nu a făcut dovada existenței forței majore, deși a anexat contestației buletin metrologic emis de Centrul meteorologic regional C., procesul-verbal nr. 731/03.03.2008 și copii de pe înscrisurile cu care a făcut dovada înființării culturii de rapiță.
Susține că în luna ianuarie 2009 a primit o notificare de plată și punere în întârziere nr. 755/19.01.2009, prin care i se comunica faptul că urmează să achite suma de 10.000 lei.
Pe cale de excepție, invocă nulitatea absolută a procesului-verbal de recepție și restituire nr._/02.06.2008 încheiat de A., care a stat la baza emiterii titlului executoriu nr._/21.11.2012, ca titlu de creanță, arătând că la momentul întocmirii nu era apreciat de nici o normă juridică drept titlu de creanță, procedura de recuperare a creanțelor bugetare provenind din sprijin financiar necuvenit fiind reglementată prin modificările ulterioare aduse OUG 123/2006 prin Legea 125/2007 și Ordonanța nr. 14/2010.
Pe fondul cauzei, a solicitat să se constate nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal de constatare și restituire nr._/02.06.2008 întocmit de A..
În drept, invocă art. 399 și urm. C.P.CIV., art. 172 – 173 C.Pr.Fisc.
În dovedirea celor susținute, contestatoarea a depus la dosar titlul executoriu nr._/2012, somație nr._/2012, adresa nr. 1/2009, notificare și punere în întârziere nr. 755/2009, adresa A. nr._/2008, contestație depusă sub nr. de înregistrare 8331/2008, proces-verbal/2008, proces-verbal nr._/2008, adresa nr. 860/2008, polița de asigurare a culturilor agricole/15.10.2007, proces-verbal de expertizare a daunei, raport inspecție de risc nr._/2007, facturi fiscale, document de calitate și conformitate al furnizorului și a timbrat legal contestația.
La data de 24.01.2013 Administrația Finanțelor Publice C. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca netemeinică și nelegală.
Pe excepție, a invocat inadmisibilitatea contestării titlului executoriu, întrucât acesta ar fi trebuit contestat printr-o altă procedură prevăzută de lege, iar în fapt a arătat că titlul executoriu care a stat la baza declanșării executării silite este reprezentat de procesul-verbal de recepție și restituire nr._/02.06.2008 ce constituie titlu de creanță, acesta fiind perfect valabil.
În drept, a invocat disp. Art. 115 – 118 C.P.CIV.
Intimata A.F.P. C. a înaintat instanței dosarul de executare.
La termenul din 18.02.2013 contestatoarea . a depus răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepției inadmisibilității contestației împotriva titlului executoriu.
În fapt, arată că titlul de creanță invocat de A.F.P. în emiterea titlului executoriu și a somației de executare nu îndeplinește condițiile de titlu de creanță, conform principiului constituțional ale neretroactivității actelor normative, în sensul că actele normative emise și intrate în vigoare în anul 2010 nu au aplicabilitate în mod retroactiv, iar procesul-verbal nr._/2008 este emis cu încălcarea dispozițiilor prev. de art. 14 al. 2 Ordonanța nr. 14/2010.
La data de 08.03.2013 A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că A. – Centrul Județean D. are sediul în C. și are personalitate juridică.
Prin încheierea de ședință de la 25.03.2013, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A. cu sediul în București, ca unitate centrală și a dispus introducerea în cauză în calitate de intimată a A. – Centrul Județean D., cu sediul în C..
La data de 18.04.2013 A. – Centrul Județean D. a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată.
În ceea ce privește anularea procesului-verbal nr._/02.06.2008 emis de A. D. pentru suma de 10.000 lei, a susținut că, contestatoarea nu a îndeplinit condițiile pentru a fi eligibilă, astfel că sumele primite trebuie restituite.
Menționează că în baza OMADR nr. 687/2007 art. 15 al. 1, reprezentanții teritoriali ai sucursalelor județene ale agenției verifică în prezența beneficiarilor de sprijin financiar prin bonuri valorice, suprafețele înființate de către aceștia în toamna anului 2007 și întocmesc până la data de 16.06.2008 inclusiv, proces-verbal de recepție și restituire, iar în cazul în care se constituie că nu au fost realizate suprafețele de culturi menționate în cererea de acordare a sprijinului financiar, beneficiarii vor restitui sumele aferente reprezentând sprijin financiar nejustificat.
Precizează că societatea contestatoare nu a depus certificat de atestare a cauzei de forță majoră emis de către Camera de Comerț și Industrie Oltenia pentru a putea invoca forța majoră, iar în ceea ce privește procesul-verbal de recepție restituire, acesta nu a fost contestat în instanța de contencios administrativ.
Referitor la calitatea de titlu de creanță a procesului-verbal de recepție-restituire în baza căruia a fost emis titlul executoriu contestat, arată că acesta reprezintă un titlu de creanță, care comunicat debitorului, constituie titlu executoriu în condițiile OG 92/2003 privind codul de procedură fiscală.
În drept, invocă disp. Art. 115 C.P.CIV., OMAPDR 687/2007, OUG 92/2003.
Solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 al. 2 C.P.CIV.
Intimata a depus la dosar notificarea nr. 755/2009 cu dovada comunicării, proces-verbal de recepție și restituire nr._/2008, cererea de acordare a sprijinului financiar nr. 358/2007, adresa A. nr._/2012, modalitatea de calcul a accesoriilor la creanța principală, s.c. nr._/2011/03.11.2011 a Judecătoriei C..
Prin sentința civilă nr.7045/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimații AFP C. și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin cererea nr. 358/12.09.2007 modificată la data de 19.10.2007, contestatoarea . a solicitat sprijin financiar pentru înființarea unei culturi de grâu și rapiță, în baza art. 1 și 2 OMADR 687/2007 privind modificarea anexei F la OMADR 850/2006 pentru aprobarea normelor metodologice privind modul de acordare a sprijinului financiar pentru activitățile din sectorul vegetal, zootehnic și al îmbunătățirilor funciare și al organizării și sistematizării teritoriului precum și condițiile de eligibilitate pentru suprafața de 61,70 ha respectiv 25 ha, valoarea subvenției plătite de intimata A. D. fiind de 40.850 lei (prin bonuri valorice), respectiv 30.850 lei pentru cultura de grâu și 10.000 lei pentru cultura de rapiță.
În toamna anului 2007 contestatoarea a înființat cultura de rapiță pe cele 25 ha, pentru care a primit sprijin financiar de 10.000 lei, însă în primăvara anului 2008, a constatat că datorită temperaturilor scăzute din luna februarie și a excesului de umiditate, plantele de rapiță s-au necrozat și au dispărut în proporție de 85 – 90%, situație care a fost confirmată prin procesul-verbal întocmit și înregistrat la Primăria comunei Telsui.
În aceste condiții, a procedat la întoarcerea culturii și la reînsămânțarea terenului cu floarea-soarelui.
Ulterior, respectiv la data de 02.06.2008 reprezentantul A. în teritoriu a constatat inexistența culturii de rapiță pe suprafața de 25 ha și a întocmit procesul-verbal nr._, pe care petenta îl contestă.
În baza acestui proces-verbal, titlu de creanță, a fost emis de către AFP C. titlu executoriu și somația, a căror anulare se cere.
Referitor la cererea contestatoarei de anulare a procesului-verbal nr._/02.06.2008 emis de A. D., întrucât nu este titlu de creanță, se rețin următoarele:
Acest sprijin financiar își are izvorul primar în ordonanța de urgență nr. 123/2006, potrivit căreia statul oferă agricultorilor sprijin sub forma unei subvenții, iar beneficiarii subvenției pot fi persoane fizice sau juridice.
Potrivit art. 2 OUG 123/2006, sumele necesare acordării sprijinului financiar se asigură de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, iar potrivit art. 3 al. 2 din același act normativ, instituția responsabilă pentru implementarea sprijinului financiar este Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale prin A..
De asemenea, art. 17 al. 2 OUG 123/2006, arată că sumele încasate necuvenit de beneficiarii subvenției, se recuperează cu aplicarea dobânzilor și penalităților prevăzute de legislația în vigoare.
Așadar, sumele acordate cu titlu de sprijin financiar provin de la bugetul de stat, iar acordarea lor, verificarea utilizării lor, conform scopului pentru care au fost acordate și recuperarea lor, în cazul utilizării necorespunzătoare, cade în sarcina A., instituție publică care dispune de bani publici, în raport de disp. art. 3 al. 2 OUG 123/2006.
Prin urmare, neîndeplinirea obligației de către beneficiar conferă ajutorului financiar acordat, natura unei creanțe bugetare, sumele ce trebuie recuperate urmând a fi virate tot la bugetul de stat.
În atare condiții, devin aplicabile disp. art. 1 al. 2 C.Pr.Fisc., conform cărora prezentul cod se aplică și pentru administrarea creanțelor provenind din alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, în măsura în care prin lege nu se prevede altfel, respectiv ale art. 2 al. 2 din același act normativ, potrivit cu care prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea și a altor sume datorate bugetului general consolidat.
Având în vedere că noțiunea de administrare vizează și acțiunea de verificare și colectare a altor sume datorate bugetului general consolidat, potrivit art. 1 al. 3 lit. B C.Pr.Fisc., în lipsa unei dispoziții legale exprese, A. avea obligația de a aplica dispozițiile OG 92/2003 pentru recuperarea sumelor respective.
Ca atare, A. era obligată să stabilească prejudiciul cauzat prin act administrativ-fiscal, în speță procesul-verbal de recepție și restituire prevăzut de anexa 10 din Normele metodologice privind subvenționarea motorinei pentru lucrările din agricultură, aprobate prin OMADR 687/2007, care are natura unui titlu de creanță în sensul art. 110 al. 3 C.Pr.Fisc., fiind întocmit de organele competente potrivit legii, ce putea fi contestat în condițiile art. 205 C.Pr.Fisc. și care la momentul rămânerii sale definitiv, trebuie executat în condițiile prevăzute de art. 141 și urm. C.Pr.Fisc.
Referitor la forța majoră ori cazul fortuit invocate de contestatoare, instanța reține că acestea exonerează de răspundere pentru prejudiciul produs prin neexecutarea obligației, ca urmare a imposibilității fortuite, deci a unei cauze independente de orice culpă a vreuneia dintre părți.
Deși nu există o reglementare generală în Codul civil, s-a impus ca principiu de drept, regula potrivit căreia, în cazul în care una din părți este împiedicată de un caz fortuit sau de forță majoră, deci independent de orice culpă să își îndeplinească obligațiile asumate, riscul contractului este suportat de debitorul obligației, imposibil de executat.
Potrivit acestui principiu, debitorul obligației imposibil de executat, în cauză societatea contestatoare, nu va putea pretinde celeilalte părți să-și execute obligația corelativă, dar nici cealaltă parte nu va putea pretinde despăgubiri pentru neexecutare de la debitorul obligației imposibil de executat.
Acest principiu de drept a fost avut în vedere și la emiterea Ordinului 687/2007, în care sunt prevăzute obligațiile corelative, respectiv art. 1, art. 2, în sensul că sprijinul financiar se acordă beneficiarilor prin atribuirea gratuită de bonuri valorice nominale în valoare proporțională cu suprafața de teren pe care se înființează culturi agricole în toamna anului 2007, iar în continuare ar. 5 al. 4 prevede că încălcarea dispozițiilor privind calitatea sămânței și asigurarea culturilor atrage restituirea de către beneficiari a sumelor primite ca sprijin financiar, sub formă de bonuri valorice, deci restituirea contraprestației ca urmare a neexecutării obligației corelative asumate.
De altfel, art. 15 al. 3 din același act normativ, prevede că în cazul în care se constată că nu au fost realizate suprafețele de culturi, menționate în cererea de acordare a sprijinului financiar, beneficiarii vor restitui sumele aferente reprezentând sprijin financiar nejustificat, fiind tot o reglementare a principiului de drept enunțat anterior.
În speță, contestatoarea a solicitat acordarea sprijinului financiar în temeiul legii 125/2007 și al Ordinului 687/2007, ajutor ce i-a fost acordat pentru înființarea culturii de grâu și rapiță în toamna anului 2007.
Înființarea doar în parte a culturilor agricole face ca sprijinul financiar să fie acordat în valoare proporțională cu suprafața de culturi și specia de culturi înființate, cu consecința restituirii contraprestației, conform procesului-verbal de recepție și restituire întocmit.
Prin urmare, cazul fortuit ori forța majoră invocate de contestatoare drept cauze ce au făcut imposibilă executarea obligației, exonerează pe contestatoare de răspundere pentru prejudiciul produs prin neexecutare, nu pentru restituirea contraprestației.
Ori, în cauză prin procesul-verbal de recepție și restituire s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de restituire a ajutorului financiar acordat pentru suprafața de 25 ha necultivate cu rapiță, fără a fi individualizat vreun prejudiciu, ca urmare a neexecutării obligației pentru care ar interveni exonerarea de răspundere a contestatoarei.
Apărările contestatoarei, în sensul că a întocmit un proces-verbal împreună cu primarul comunei și reprezentanții societății de asigurare, care ar trebui să o exonereze de răspundere, nu prezintă relevanță în cauză, având în vedere și faptul că pentru constatarea forței majore sau a cazului fortuit era necesară constatarea și eliberarea unui certificat de atestare emis de către Camera de comerț și industrie Oltenia, instituție abilitată conform Decretului-Lege 139/1990, situație în care, așa cum s-a menționat, societatea contestatoare urma a fi exonerată pentru prejudiciul produs prin neexecutare, nu și de restituirea contraprestației.
Având în vedere cele menționate, instanța a reținut că somația nr._/21.11.2012 și titlul executoriu nr._/21.12.2012 emise de A.F.P. C., au fost emise în baza unui titlu de creanță perfect valabil, iar contestatoarea nu a făcut dovada nici unui motiv de nelegalitate a executării silite, prevăzut de art. 399 C.P.CIV.
Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile legale amintite, instanța a apreciat ca neîntemeiată cererea contestatoarei de anulare a procesului-verbal nr._/02.06.2008 emis de A. D. precum și a somației și a titlului executoriu emis de AFP D., acestea fiind întocmite cu respectarea dispozițiilor legale și, în consecință a respins contestația la executare ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare aceleiași instanțe iar în subsidiar admiterea recursului modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii contestației la executare și a contestației la titlu, constatarea nulității absolute a procesului-verbal de recepție și restituire nr._/02.06.2008 cu consecința anulării tuturor formelor de executare emise în dosarul de executare nr._/21.11.2012..
În motivarea recursului se arată că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, între considerentele sentinței atacate și soluția atacată există grave contradicții. Instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Astfel, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției de nulitate invocată de contestatoare privind așa-zisul titlu de creanță care a stat la baza emiterii titlului executoriu și a somației de executare emise de AFP C. și de asemenea între considerentele sentinței și soluția pronunțată există grave și inacceptabile contradicții.
Recurenta-contestatoare, prin contestația formulată, a arătat că procesul-verbal de recepție și restituire mai sus menționat nu îndeplinește condițiile formale de titlu de creanță așa cum acestea sunt impuse de Codul de procedură fiscală. În conformitate cu disp. art.43 din OG nr.92/2003,, conținutul și motivarea actului administrativ fiscal trebuie să cuprindă obligatoriu și sub sancțiunea nulității lui, data la care a fost emis și data de la care își produce efectele, în cauză, obiectul actului administrativ fiscal lipsește cu desăvârșire, suma ar fi trebuit inserată atât în coloana "suma nejustificată, care se restituie" dar și "sumele de restituit, care nu sunt completate și au fost semnate în această formă de beneficiarul ajutorului financiar căruia i s-a creat convingerea că nu are nimic de restituit. De asemenea, actul administrativ fiscal trecute să cuprindă în conținutul său posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația. Prezența beneficiarului la verificarea efectuată de reprezentanții A. în teritoriu este obligatorie pentru a da explicații și a prezenta înscrisurile doveditoare ale îndeplinirii criteriilor de elibilitate. Reprezentantul A. trebuia să dovedească faptul că sprijinul financiar a fost utilizat în ale scopuri decât pentru care a fost solicitat.
Recurenta consideră că, din expunerea considerentelor contradictorii din sentința recurată nu a înțeles dacă instanța a apreciat, analizând probele administrate, dacă a înființat sau dacă nu a înființat cultura de rapiță.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și prin raportare la dispozițiile art. 304 ind. 1 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
În privința motivului de recurs prin care se invocă nemotivarea hotărârii instanței de fond, tribunalul reține că, potrivit art. 304 pct. 7 C.pr.civ., se poate cere modificarea hotărârii dacă aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Dispozițiile art. 261 Cod procedură civilă prevăd că orice hotărâre judecătorească trebuie motivată în fapt și în drept, ceea ce presupune că judecătorii sunt obligați să arate în cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept care le-au format convingerea, să enunțe direct cele constatate și dovezile care au determinat această convingere.
Nu se poate reține însă incidența acestui caz de modificare a hotărârii, având în vedere că aceasta cuprinde motivele pe care este întemeiată, prima instanță analizând susținerile contestatoarei ce vizau legalitatea actelor de executare, argumentând înlăturarea acestora și fundamentând în drept soluția adoptată, fără a exista contradicții între considerente și dispozitiv.
Nici motivul reglementat de art. 304 pct. 8 C.pr.civ. nu este întemeiat.
Astfel, potrivit acestor dispoziții legale, hotărârea este susceptibilă de modificare atunci când, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, instanța a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Tribunalul constată că recurenta-contestatoare s-a limitat la a invoca acest motiv de modificare a hotărârii, fără însă a-l argumenta. Oricum, dispozițiile legale menționate nici nu ar fi aplicabile în cauză, având în vedere că acestea vizează încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. 1 C.civ., potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, și nicidecum executarea silită a creanțelor bugetare.
Nu se poate reține nici incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., hotărârea recurată nefiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, ci prima instanță a identificat în mod corect dispozițiile legale incidente, aplicându-le în mod judicios în cauză.
În privința celorlalte motive de recurs, se constată că acestea reprezintă de fapt reiterarea motivelor din contestația la executare, dar vor fi analizate de tribunal, având în vedere dispozițiile art. 304 ind. 1 C.pr.civ.
Prin contestația formulată, recurenta-contestatoare .. a solicitat anularea somației nr._/21.11.2012, a titlului executoriu nr._/21.11.2012 emise de Administrația Financiară a Municipiului C. și a procesului-verbal nr._/02.06.2008 emis de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean D..
În mod corect a reținut prima instanță faptul că procesul-verbal menționat anterior reprezintă titlu de creanță.
Astfel, potrivit art. 17 alin. 2 din O.U.G. nr. 123/2006, art. 1 din C.pr.fiscală și art. 14 din O.G. nr. 14/2010, constatarea ajutorului financiar necuvenit, calculul și individualizarea acestuia se efectuează de organele competente ale instituției responsabile pentru implementarea ajutoarelor de stat, respectiv Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, iar documentul prin care se constată și se individualizează obligațiile de plată privind cuantumul creanței bugetare rezultate din ajutorul necuvenit reprezintă titlu de creanță.
Potrivit art. 19 din O.G. nr. 14/2010, creanțelor bugetare rezultate din derularea OUG nr. 123/2006 li se aplică prevederile art. 14-18 din ordonanță, astfel că procesul-verbal nr._/02.06.2008 emis de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean D., este titlu de creanță și, fiind comunicat debitorului, constituie titlu executoriu.
Conform art. 172 alin. 1 din Codul de procedura fiscala:"Persoanele interesate pot face contestatie impotriva oricarui act de executare efectuat cu incalcarea prevederilor prezentului cod de catre organele de executare,precum si in cazul in care aceste organe refuza sa indeplineasca un act de executare in conditiile legii".
Contestatoarea nu invoca in motivarea contestatiei sale faptul ca executarea silita a fost efectuata cu nerespectarea legii, ci contesta practic titlul de creanță reprezentat de procesul-verbal nr._/02.06.2008 emis de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean D. și sumele de plata stabilite in sarcina sa prin acesta.
Conform art. 172 alin. 3 din OG nr. 92/2003 rep,privind Codul de procedura fiscala:"Contestatia poate fi facuta si impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea,in cazul in care acest titlu nu este o hotarare data de o instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege".
In consecinta,acest text de lege nu prevede posibilitatea anularii unui act de executare pentru nedatorarea sumelor stabilite printr-un act administrativ ce constituie titlu de creanță în sarcina unui contribuabil, atata timp cat legea prevede o procedura speciala pentru anularea acestora.
Legalitatea si temeinicia obligatiilor fiscale stabilite in sarcina contestatoarei nu pot face obiectul unei contestatii la executare, intrucat impotriva acestora contestatoarea se poate indrepta cu o contestatie ce face obiectul unei proceduri speciale.
Ca urmare, posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal.
Ori, sub acest aspect, este de observat că, legiuitorul a prevazut o procedura speciala astfel cum reiese din disp.art.205 si urm. din OG nr.92/2003 republicata cu modificarile ulterioare.
Potrivit art. 205 alin. 1, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Dispozițiile art. 218 stabilesc: (1)Decizia privind soluționarea contestației se comunică contestatorului, persoanelor introduse, în condițiile art. 44, precum și organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
(2)Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă.
Recurenta-contestatoare s-a adresat intimatei Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean D., contestând titlul de creanță, însă nu a atacat ulterior soluția de respingere a acesteia la instanța de contencios administrativ, potrivit dispozițiilor art.218 din O.G. nr.72/2003.
Prin urmare, în mod corect s-a apreciat de către prima instanță că titlul de creanță a devenit titlu executoriu, astfel că executarea declanșată în baza acestuia este legală.
Motivele care vizează legalitatea și temeinicia titlului de creanță nu puteau fi analizate decât în contestația prevăzută de art. 205 și urm. Din O.G. nr. 72/2013 și nu pe calea contestației la executare, așa cum reiese din dispozițiile art. 172 alin. 3.
În categoria apărărilor ce puteau fi invocate pe calea contestației introduse la instanța de contencios administrativ intră "excepția de nulitate" a titlului de creanță, ca urmare a lipsei vreunuia dintre elementele obligatorii ale acestuia, referitor la care tribunalul arată că, deși nu poate analiza legalitatea titlului de creanță în cadrul contestației la executare, totuși din contestația formulată de recurentă la organul emitent (fila 12 din dosarul de fond) se observă că aceasta a avut cunoștință atât de obiectul actului administrativ – obligarea la restituirea sumei de 10.000 lei, cât și de posibilitatea de a-l contesta, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația.
Cum instanța de executare nu putea decide cu privire la legalitatea sau temeinicia titlului de creanță, nu are relevanță faptul că aceasta în fapt a analizat parte din criticile contestatoarei vizând aceste aspecte și pe altele nu s-a pronunțat, câtă vreme, în mod corect, a reținut că procesul-verbal nr._/02.06.2008 emis de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean D. are natura unui titlu de creanță în sensul art. 110 al. 3 C.Pr.Fisc., fiind întocmit de organele competente potrivit legii, ce putea fi contestat în condițiile art. 205 C.Pr.Fisc. și care la momentul rămânerii sale definitiv, trebuie executat în condițiile prevăzute de art. 141 și urm. C.Pr.Fisc.
F. de aceste considerente, tribunalul apreciază că recursul este nefondat, astfel că, în baza art. 312 C.pr.civ., va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta contestatoare ., împotriva sentinței civile nr. 7045/29.04.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Octombrie 2013.
Președinte, A. P. | Judecător, L. L. B. | Judecător, D. G. |
Grefier, A. B. |
Red.jud.D.G.
Tehn.S.V./2 ex., 21.11.2013
Jud.fond-L.C.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 03/2013. Tribunalul DOLJ | Partaj judiciar. Decizia nr. 233/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
