Contestaţie la executare. Sentința nr. 03/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 03/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 16901/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 167/2013
Ședința publică de la 06 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. N.
Judecător R. L. Z.
Judecător G. C. F.
Grefier C. C. S.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul S. V. împotriva sentinței civile nr._/03.10.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimata-contestatoare U. A. SA BUCUREȘTI, intimații B. B. T., S. G., R. B. SA BUCUREȘTI, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că ,potrivit referatului întocmit de C. Arhivă, s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru constatarea perimării, după care;
Instanța, din oficiu, invocă excepția perimării recursului, având în vedere că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 1 an, din vina părților, că a fost repus pe rol din oficiu pentru ca instanța să se pronunțe asupra perimării recursului și reține cauza spre soluționare pe această excepție.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
La data de 08 06 2011, contestatoarea U. ASIGURARI SA BUCUREȘTI, în contradictoriu cu intimații B. B. T., S. V., S. G. și R. B. SA Bucuresti, a formulat contestație la executare solicitând anularea tuturor actelor și formelor de executare din dosar de executare nr 104/E/2011 ( în subsidiar anularea procesului verbal de cheltuieli din 30 05 2011 cu reducerea onorariului pentru avocat din faza de executare silită) și întoarcerea executării efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale pentru suma ce reprezintă onorariu avocat cu obligarea la cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii contestatoarea arată că, în conformitate cu dispozițiile art 379 C pr civ, nicio executare silită nu poate începe decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar în cazul său creanța nu îndeplinește condițiile prev. de art 379 C pr civ, nefiind certă și exigibilă.
Arată contestatoarea că înțelege să conteste caracterul cert și exigibil al creanței, respectiv onorariu avocat, susținând că în mod nelegal s-a procedat la înființarea unei popriri, respectiv la indisponibilizarea unei sume care nu îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile legale.
Astfel, din totalul cheltuielilor de executare stabilite de B. B. T. prin procesul verbal din 30 05 2011 in dosarul de executare nr. 104/E/2011, consideră contestatoarea că este o suma exagerată. Mai mult decât atât, susține contestatoarea că hotărârea pusă în executare, respectiv Decizia nr. 156/2011 reprezintă o completare a dispozitivului Deciziei comerciale nr. 48/14 02 2011 în sensul că instanța a omis inițial să o oblige și la plata cheltuielilor de judecată.
Susține contestatoarea că, cuantumul cheltuielilor de judecată, conform deciziei, a fost de 2300 lei iar onorariu de avocat pentru punerea acesteia în executare în cuantum de 3 000 lei depășește debitul solicitat.
Mai arată contestatoarea că, temeiul includerii onorariului de avocat în cadrul cheltuielilor de executare ce cad în sarcina debitorului nu îl reprezintă contractul de asistență juridică încheiat între intimatul-reclamant și avocat ci temeiul juridic este dat de dispozițiile art 274 C pr civ.
Fiind vorba de o cheltuială de executare, în sensul art.371 pct 7 C., valoarea onorariului de avocat poate fi contestată pe calea contestației la executare
Din oficiu, instanța a dispus atașarea, în copie certificată, a dosarului de executare nr.104/E/2011 al B. B. T..
Prin sentința civilă nr._/03.10.2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea U. ASIGURARI SA BUCURESTI, în contradictoriu cu intimații B. B. T., S. V., S. G. și R. B. SA Bucuresti.
S-a dispus anularea procesului verbal privind cheltuielile de executare din dosar nr 104/E/2011 al B. B. T., din 30 05 2011, precum și toate actele de executare întocmite după aceasta data, inclusiv adresele de înființare ale popririi emise ulterior datei de 30 05 2011.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În dosarul de executare nr.104/E/2011 al B. B. T.,a fost declanșată executarea silită privind recuperarea de către creditorul Ș. V. a sumei de 2300 lei,sumă la care a fost obligată debitoarea prin titlul executoriu constituit de decizia 156/2011 a Tribunalului D..
În scopul executării silite,executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi, atât pentru suma din decizia amintită,dar și pentru suma ce reprezintă cheltuieli de executare,stabilită prin procesul verbal din 30.05.2011,proces verbal ce constituie, la rândul său, titlu executoriu.
Analizând motivul invocat de contestatoare, cu privire la cuantumul sumelor stabilite în acest proces verbal, instanța a constatat că, printre cheltuielile de executare, se regăsește și onorariul de avocat,în cuantum de 3000 lei.
Este indiscutabil dreptul oricărei persoane de a-și angaja un avocat pe parcursul derulării oricărui proces, în orice fază a lui,deci și în faza de executare silită, însă, ca orice drept, el trebuie exercitat cu bună credință, în contextul general al respectării drepturilor și celorlalte părți ale procesului respectiv.
Exercițiul abuziv a oricărui drept subiectiv nu poate avea ca și consecință decât invalidarea sa de către instanța care este sesizată cu un asemenea aspect,situație pe care o regăsim și în prezenta cauză.
Regula cu valoare de principiu,instituită de dispozițiile art.371 indice 7 cpc, stabilește că toate cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului, însă ele trebuie evidențiate de executorul judecătoresc în procesul verbal de cheltuieli,act care este supus cenzurii instanței, ca orice alt titlu executoriu care nu este constituit de o hotărâre judecătorească.
În acest context, și onorariul avocatului angajat în faza de executare silită, reprezintă o ,,cheltuială de executare,,, iar acest onorariu este stabilit de avocat și client în mod liber,fără ca instanța de judecată să poată să intervină în acest acord de voințe,aceasta fiind abilitată doar,,în temeiul art.274 cpc, să cenzureze cuantumul acestui onorariu ,însă numai în ce privește acordarea cheltuielilor de judecată.
Tocmai din această perspectivă, analizând actele dosarului de executare, instanța a reținut o exercitare abuzivă din partea creditorului a dreptului de a cere includerea în cadrul cheltuielilor de executare a unui onorariu de avocat în cuantum de 3000 lei.
Pentru a aprecia astfel, instanța a avut în vedere faptul că obiectul efectiv al executării silite îl constituie recuperarea sumei de 2300 lei, executarea urma să se facă prin modalitatea mai simplă a popririi, singura activitate desfășurată de avocat fiind formularea cererii de executare silită.
Așa cum s-a menționat, mai ales în procedura contestației la executare, instanța a făcut constatările de mai sus doar în mod incidental și cu referire strictă la titlul executoriu constituit de procesul verbal de cheltuieli,fiind vădit faptul că onorariul solicitat a fi consemnat ca cheltuială de executare este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită, de avocat,astfel cum statuează dispozițiile art.274 cpc.
Cu alte cuvinte, din cele expuse, transpare cu evidență faptul că perceperea unui asemenea onorariu s-a făcut doar în prefigurarea ideii că el va fi pus în seama debitorului,ca și cheltuială de executare, ceea ce se traduce prin abuz de drept,abuz ce va fi sancționat de instanță cu anularea titlului executoriu constituit de procesul verbal de cheltuieli, încheiat la 30.05.2011.
Cu privire la cererea subsidiară privind întoarcerea executării, cu privire la această sumă, din analiza actelor existente în dosarul de executare, nu a rezultat că executarea silită s-a încheiat, respectiv această sumă a fost efectiv executată, situație în care cererea apare ca fiind prematur formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul S. V..
Prin încheierea de ședință de la 15 decembrie 2011 instanța a dispus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.1 pct.2 C.pr.civ., constatând lipsa nejustificată a părților.
Cauza a rămas în nelucrare mai mult de un an și a fost repusă pe rol din oficiu pentru constatarea perimării .
Potrivit art.248 C.pr.civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, mai mult de un an „.
În speță, se constată că termenul de perimare a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății, cauza rămânând în nelucrare mai mult de un an, din culpa părții.
Culpa părții s-a apreciat prin prisma faptului că în tot acest timp, nu a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
Pentru aceste considerente, se va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul declarat de formulat de recurentul S. V. împotriva sentinței civile nr._/03.10.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimata-contestatoare U. A. SA BUCUREȘTI și intimații B. B. T., S. G. și R. B. SA BUCUREȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Februarie 2013.
Președinte, M. E. N. | Judecător, R. L. Z. | Judecător, G. C. F. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.M.E.N.
Tehn.S.V./2 ex.
15.02.2013
Jud.fond. M. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1036/2013. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1592/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
