Fond funciar. Decizia nr. 1029/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1029/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 14961/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 1029
Ședința publică de la 30 Mai 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. M. - judecător
Judecător L. L. B.
Judecător D. G.
Grefier A. B.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă R. R. – Direcția Silvică D., împotriva sentinței civile nr. 4655/21.03.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. Județeană D. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar și intimații pârâți C. L. Sălcuța și B. Ș. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. De asemenea, învederează că s-au depus la dosarul cauzei, prin Serviciul registratură, întâmpinări formulate de intimații pârâți C. L. Sălcuța și B. Ș. I..
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține spre pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin cererea precizată, înregistrată la data de 14.06.2012 pe rolul Judecătoriei C. sub nr. de mai sus, reclamanta R. R. – Direcția Silvică D. în contradictoriu cu pârâtele C. L. de fond funciar a comunei Sălcuța și C. Județeană D. de fond funciar și pârâtul B. Ș. I., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze HCJ nr. 192 din 03.02.2006 dată de comisia Județeană D. în dosarul nr. 834/2006 pe baza actelor premergătoare întocmite de C. L. Sălcuța.
În motivarea acțiunii precizată la data de 13.09.2012 (v.f. 23), reclamanta arată că HCJ 192/03.02.2006 cu anexa nr. 13 este nelegală, întrucât prin aceasta s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră în suprafață totală de 7,50 ha, fără a se stabili amplasamentul acestui teren, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 5 lit. c HG 890/2005 privind atribuțiile Comisiei Locale de fond funciar, anexa 13 fiind întocmită fără consultarea Ocolului Silvic P., județul D. care are în administrare toate terenurile cu vegetație forestieră în județul D., ca subunitate a Direcției Silvice D., iar aceste terenuri sunt proprietatea publică a statului și nu pot face obiectul retrocedărilor sau constituirilor de drepturi de proprietate, așa cum prevăd expres disp. Art. 34 și art. 35 Legea 46/2008 privind Codul Silvic.
În dovedire, la cererea reclamantei s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de reclamantă cât și de pârâtele C. L. de fond funciar Sălcuța și C. Județeană D. de fond funciar, constând în Hotărârea nr. 192/03.02.2006 cu anexa 13 emise de C. Județeană D. de fond funciar în baza Legii 247/2005, cât și actele premergătoare privind validarea titularului pârât B. Ș. I., care a formulat cererea nr. 16 din 01.09.2005 la Legea 247/2005 de reconstituire a dreptului de proprietate după autorii săi (v.f. 75-109).
Prin sentința civilă nr.4655/21.03.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea în anulare precizată formulată de reclamanta R. R. Direcția Silvică D., în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană D. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, C. L. Sălcuța și B. Ș. I.,
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că cererea nr. 16 din 01.09.2005 formulată de pârâtul B. Ș. I. în baza Legii 247/2005 a fost validată prin HCJ 192/03.02.2006 cu anexa 13 emise de C. Județeană D. de fond funciar la propunerea Comisiei Locale de fond funciar Sălcuța, județul D. și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al pârâtului asupra terenului cu vegetație forestieră în suprafață de 7,50 ha după autorii săi defuncți B. G. N. A. și B. D. G. care au avut în proprietate „moșia M.” prin moștenire de la autorul comun B. D. și care le-a fost expropriată în baza Decretului nr. 83/1949, conform certificatului nr._/16.09.1991 emis de Ministrul de Interne – Direcția Generală a Arhivelor Statului cât și adresei nr. 2907/10.09.1991 emise de M.J. – Direcția Instanțelor Militare (v.f. 77, 81).
Observând conținutul HCJ 192/03.02.2006 s-a constatat că aceasta a fost adoptată după analizarea actelor premergătoare și propunerilor întocmite de C. L. de fond funciar a comunei Sălcuța de către întreaga Comisiei Județeană compusă din președinte, secretar și 12 membri din care au făcut parte și reprezentanții legali ai Direcției Silvice D., respectiv d-l. M. M. – inspector special la Inspectoratul Silvic Teritorial și d-l. D. P. – director la Direcția Silvică D., care și-au însușit propunerile formulate de C. L. Sălcuța și au fost de acord cu validarea pârâtului B. Ș. I. în anexa 13, cu teren de 7,50 ha cu vegetație forestieră.
Dacă reprezentanții reclamantei ar fi avut obiecțiuni, au avut posibilitatea să formuleze plângere la judecătorie în termen de 30 de zile împotriva HCJ 192/03.02.2006 ceea ce nu au formulat, dovada că și-au însușit și au fost de acord cu această validare chiar dacă în cadrul Comisiei nu au pus problema stabilirii amplasamentului terenului validat, iar în prezent reclamanta, prin reprezentanții săi legali, nu se poate prevala la propria sa culpă în procedura de validare a cererii pârâtului și a emiterii HCJ precizată mai sus.
Pentru motivele arătate mai sus, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta R. R. Direcția Silvică D., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, recurenta arată că nu a fost stabilit amplasamentul de către C. L. Sălcuța, cu toate că s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament.
Prima instanță în mod eronat a reținut că recurenta nu se poate prevala de propria culpă, motivat de faptul că la validarea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului B. a participat și directorul Direcției Silvice.
Nu se poate reține în seama reprezentantului unității recurente întreaga culpă a Comisiei locale și Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră. În cazul dedus judecății culpa aparține Comisiei Locale de fond Funciar, care în urma documentației anexată cererii depusă pentru reconstituirea nu a reușit sau în mod vădit nu a stabilit amplasamentul pe cate urma să se facă reconstituirea dreptului de proprietate,
Recurenta precizează că odată cu . H.G. nr.890/2005 s-a trasat în mod clar atribuțiile comisiilor pentru reconstituirea dreptului de proprietate în cuprinsul art. 5, aceste Comisii desfășurându-și activitatea în ansamblul lor.
Prin punerea la dispoziție a suprafeței de teren validată, fără amplasamentul stabilit, recurenta ar fi pusă în situația de a comite o faptă ilicită, respectiv pârâtul se află în situația de reconstituire a dreptului de proprietate pe un teren cu vegetație forestieră inferior raportat la specia de arbori, consistență, vârstă fapt ce ar conduce la prejudicierea pârâtului sau pe un teren cu vegetație forestieră superior având drept rezultat îmbogățirea fără justă cauză a pârâtului și prejudicierea statului român.
Recurenta menționează că prima instanță nu a respins cererea de anulare a HCJ nr.192/2006 ca tardiv formulată, excepție care nu a fost invocată de părți și nici din oficiu și care nu a fost pusă în discuția părților potrivit principiului contradictorialității și
Recurenta arată că prima instanță a reținut că hotărârea amintită nu a fost contestată în termen de 30 de zile, fără a face dovada că recurenta nu a respectat termenul prevăzut de art. 53 alin.2 din Legea nr.18/1991 și face precizarea că a contestat HCJ nr.192/2006 în termenul legal de la data luării la cunoștință.
În drept, invică art. 299-316 C.pr.civ.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
La data de 27 mai 2013, intimata Primăria Comunei Sălcuța a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
In motivare, intimata a aratat ca recurenta nu poate invoca motivul că nu a avut cunoștință de dispozițiile Hotărârii nr.192/03.02.2006 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, atât timp reprezentanții săi și-au însușit propunerile Comisiei Locale de fond funciar de la nivelul comunei Sălcuța și în urma analizei documentației doveditoare depuse de petent și C. locală Sălcuța, au fost de acord cu validarea pârâtului B. în anexa nr.13, cu suprafața de 7,50 ha teren cu vegetație forestieră.
La aceeasi data a depus intampinare si intimatul B. Seban I., solicitand respingerea recursului ca neintemeiat, prima instanta pronuntand o hotarare legala si temeinica.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, cu luarea în considerare și a prevederilor art. 304 ind. 1 C.pr.civ., tribunalul constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele motive:
O precizare prealabila se impune a fi facuta in legatura ca sustinerile intimatei C. Locala Salcuta din cuprinsul intampinarii in sensul ca prezentul recurs nu este lovit de nulitate intrucat nu a fost redactat de un consilier juridic sau de un avocat, sustineri pe care tribunalul le apreciaza ca nefondate, atat timp cat prevederile legale invocate, respectiv art 82 din Noul Cod de Procedura Civila nu este aplicabil in cauza, acesta dobandind aplicabilitate doar cu privire la litigiile introduse pe rolul instantelor judecatoresti dupa data de 15.02.2013, conform art 24 si 25 din NCPC, ceea ce nu este cazul in speta.
Asadar, sub imperiul vechii reglementari nu era obligatorie redactarea recursului pentru persoanele juridice de catre un consilier juridic sau avocat, neexistand nici un text de lege care sa prevada acest lucru.
Sustinerile recurentei in sensul ca HCJ nr 192/03.02.2006 este nelegala, intrucat nu este stabilit amplasamentul terenului forestier in suprafata de 7,50 ha, teren cu privire la care s-a reconstituit intimatului B. S. I. dreptul de proprietate in anexa 13, sunt nefondate, atat timp cat potrivit art 25 din Legea 1/2000 reconstituirea dreptului de proprietate și punerea în posesie a titularilor, în cazul terenurilor forestiere, precum și eliberarea titlurilor de proprietate se fac de comisiile locale și, respectiv, comisiile județene, în condițiile și cu procedura stabilite de Legea fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, de Legea nr. 169/1997, de Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 1172/2001, cu modificările și completările ulterioare, și conform prezentei legi.
Asadar, punerea in posesie asupra terenurilor forestiere se realizeaza in condfitiile art 27 din Legea 18/1991, dar si cu respectarea dispozitiilor speciale prevazute de art 71 si urmatoarele din HG 890/2005.
Potrivit acestor dispozitii legale (art 27 din Legea 18/1991) punerea in posesie si eliberarea titlurilor de proprietate celor indreptatiti nu poate avea loc decat numai dupa ce s-au facut in teren delimitarile necesare pentru masuratori, stabilirea vecinatatilor pe temeiul schitei, amplasamentului stabilit si intocmirea documentelor constatatoare prealabile.
Potrivit art. 34 alin. 4 Regulamentul de aplicare a Legii 18/1991 (HG 890/2005) punerea in posesie se face prin intocmirea si prin semnarea procesului verbal, un exemplar al acestuia fiind inmanat proprietarului, iar potrivit art. 36 din acelasi regulament, titlurile de proprietate se emit de catre comisia judeteana de fond funciar pe baza documentatiilor intocmite de catre comisiile locale de fond funciar, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere in posesie si schitele terenurilor.
Din intreaga economie a Legii 18/1991 rezulta in mod evident ca punerea in posesie este ulterioara intocmirii si validarii de catre C. Judeteana D. a anexei in care intimatul nr 13 in care intimatul B. S. I. figureaza cu suprafata de 7,50 ha teren forestier.
Prin urmare, la momentul validarii acestei anexe nr. 13, prin HCJ 192/03.02.2006, nici nu era necesar a fi stabilit amplasamentul terenului cu privire la care intimatului i s-a reconstituit dreptul de proprietate, asa cum in mod eronat sustine recurenta, aceasta operatiune fiind ulterioara validarii dreptului de proprietate reconstituit .
Prin urmare, tribunalul constata ca potrivit art 26 din HG 890/2005 terenurile cu vegetație forestieră - păduri, zăvoaie, tufărișuri, pășuni împădurite - care au aparținut persoanelor fizice se restituie, la cerere, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, într-o suprafață egală cu cea trecută în proprietatea statului, și se înscriu în tabelul prevăzut în anexa nr. 13. Aceste terenuri vor fi puse la dispoziție de unitățile silvice care le dețin. Stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere solicitate în baza Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, și a Legii nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, se face în conformitate cu prevederile cap. VIII.
Or, capitorul VII din HG 890/2005 reglementeaza procedura retrocedurii terenurilor forestiere, art 71 prevazand ca punerea în posesie se va face cu respectarea prevederilor art. 35 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare. Deținătorul actual al terenului forestier care face obiectul retrocedării pune la dispoziție comisiilor locale sau județene, după caz, terenurile validate, în vederea punerii în posesie a persoanelor îndreptățite, în termen de ce mult 30 de zile de la validarea cererilor de către comisia județeană.
F. de toate aceste prevederi legale invocate, tribunalul apreciaza ca este evident ca in HCJ 192/2006 contestata in cauza, hotarare prin care au fost validate propunerile Comisiei Locale Salcuta, nu era necesar sa se mentioneze amplasamentul terenului in suprafata de 7,50 ha pentru care intimatului B. S. I. i-a fost recunoscut dreptul de proprietate, stabilirea amplasamentului acestui teren si punerea in posesie fiind operatiuni ulterioare celei de validare a dreptului de proprietate.
Acest lucru este confirmat si de prevederile art 72-74 din HG 890/2005, dispozitiile art 75 din acelasi act normativ venind sa intareasca aceasta concluzie: după operațiunile de validare și punere în posesie, pe baza documentațiilor înaintate de comisiile comunale, orășenești sau municipale, comisia județeană emite titluri de proprietate conform modelului prezentat în anexa nr. 45, aceasta fiind ordinea fireasca in derularea procedurii reconstituirii dreptului de proprietate, atat in cazul terenurilor agricole, cat si in cazul celor forestiere.
Mai mult decat atat, potrivit art 69, al 3 din HG 890/2005 persoanele fizice și juridice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenuri forestiere pe care nu se poate face punerea în posesie pe vechiul amplasament se înscriu împreună cu datele corespunzătoare în anexa nr. 43.
Asadar, daca ulterior validarii, punerea in posesie nu se poate face pentru persoana indreptatita pe vechiul amplasament, aceasta fiind regula in materia retrocedarilor terenurilor forestiere-art 24 din Legea 1/2000-persoanei indreptatite i se va oferi un nou amplasament.
F. de toate aceste considerente, tribunalul apreciaza ca sustinerile recurentei reclamante in sensul ca HCJ 192/2006 este nelegala intrucat nu a fost stabilit amplasamentul terenului forestier in suprafata de 7,50 ha, astfel incat aceasta nu stie unde trebuie pus in posesie intimatul B. Srbal I. apar ca neintemeiate, stabilirea amplasamentului fiind, asa cum s-a aratat, ulterioara validarii dreptului de proprietate.
Faptul ca la emiterea acestei HCJ 192/2006 au participat si domnii M. M. din partea Inspectoratului Silvic Teritorial si D. Purcarin din partea Directiei Silvice D. nu are relevanta in cauza in ceea ce priveste acordul acestora pentru determinarea unui anume amplasament, atat timp cat determinarea acestui amplasament nici nu era necesara la momentul validarii dreptului de proprietate.
In ceea ce priveste mentionarea de catre prima instanta a faptului ca aceasta HCJ 192/2006 putea fi contestata de recurenta reclamanta in termen de 30 de zile de la data la care a luat cunostinta de aceasta hotarare, este de retinut ca Judecatoria C. a respins actiunea dedusa judecatii, analizand fondul acesteia, asa cum rezulta din considerentele hotararii, iar nu in baza vreunei exceptii care ar fi trebuit pusa in prealabil in discutia partilor.
Pentru toate aceste motive, in baza art 312 C., tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă R. R. – Direcția Silvică D., împotriva sentinței civile nr. 4655/21.03.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. Județeană D. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar și intimații pârâți C. L. Sălcuța și B. Ș. I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Mai 2013.
Președinte, L. M. | Judecător, L. L. B. | Judecător, D. G. |
Grefier, A. B. |
RED. L.L.B.
Tehn.F.M./2 ex.
03.06.2013
Jud.fond:M.V.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1588/2013. Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Decizia nr. 2098/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
