Fond funciar. Decizia nr. 2098/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2098/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 11599/215/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 2098
Ședința publică de la 05 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. L. B. - judecător
Judecător D. G.
Judecător A. P.
Grefier A. B.
Pe rol, judecarea recursului formulat de recurentul petent P. F., împotriva sentinței civile nr._/05.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele C. JUDEȚEANĂ D. PT.APLICAREA LEGII 247/2005, C. L. ALMĂJ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat S. A., pentru recurentul petent P. F., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe recurs.
Avocat S. A., pentru recurentul petent P. F., solicită instanței admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate și pe fond admiterea plângerii. Arată că instanța de fond trebuia să verifice dacă petentul a făcut dovada dreptului de proprietate și dacă amplasamentul terenului este liber și îndeplinește condiția prevăzută expres de Legea nr. 193/2007, în sensul că pe acest teren se află pășuni și fânețe. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr._/215/2008, în data de 27 mai 2008, petentul P. F. a formulat plângere împotriva hotărârii nr. 773/3.04.2008 emisă de C. Județeană D., solicitând instanței, în contradictoriu cu intimate C. Județeană D., desființarea hotărârii și obligarea intimatei la validarea propunerii Comisiei Locale Almăj, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt, petentul a arătat că numita P. S., în calitate de moștenitoare a defunctei Agnostiade E. A. M., a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferența de 50 ha, în baza Legii 193/2007. Cererea a fost înregistrată sub nr.1/25.07.2007.
Numitei P. S. i se reconstituise anterior, în baza Legii 247/2005, dreptul de proprietate asura suprafeței de 50 ha, titlul de proprietate fiind emis pe numele petentului, întrucât și atunci, ca și în situația de față, petentul a cumpărat drepturile asupra terenului pentru care fusese depusă cerere.
Calitatea de unică moștenitoare a numitei P. S. a fost dovedită cu certificatul de moștenitor nr. 922/29.06.1984, emis de notariatul de Stat Local al sectorului 2, București.
S-a mai arătat că prin contractul de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 505/14.02.2008 de BNP C. M. P., din București, numita P. S. a înstrăinat petentului drepturile asupra terenului de 50 ha, situate în . la care a fost depusă cererea nr.1/25.07.2007, în temeiul Legii 193/2007.
Soluționând cererea depusă, C. L. Almăj a propus validarea în anexa 23 a numitei P. S..
La data de 3.04.2008, C. Județeană a hotărât respingerea, motivate de faptul că terenul nu are categoria de folosință "pășuni, fânețe".
A criticat petentul hotărârea Comisiei Județene, arătând că supărafața de 50 ha solicitată se circumscrie condițiilor legale instituite de art.3 alin.21 din Legea 1/2000, întrucât dincolo de evidențele scriptice privitoare la încadrarea terenului într-o categorie sau alta de folosință, relevant în speță este categoria de folosință în care se încadrează în fapt acest teren.
Raportând criteriile de clasificare a categoriilor de folosință, la situația de fapt ce rezultă din teren, reiese concluzia că terenul solicitat nu poate fi decât teren pășune, subcategoria tufărișuri și mărăciniș, aspect ce poate fi evidențiat printr-o expertiză de specialitate.
În concluzie, s-a solicitat admiterea plângerii.
Prin sentința civilă nr._ pronunțată la data de 23.07.2008, Judecătoria C. a admis excepția lipsei calității procesuale active, invocată din oficiu și a respins plângerea.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul, susținând că sentința pronunțată este neîntemeiată, nelegală și îi îngrădește accesul la justiție, garantat prin art. 21 din Constituția României.
Prin decizia nr. 1891 pronunțată la data de 16.10.2008 de Tribunalul D., a fost admis recursul, a fost casată sentința civilă și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru a fi analizată în fond cererea și pentru a se avea în vedere și celelalte susțineri din cererea de recurs, neanalizate de tribunal, având în vedere soluția pronunțată de prima instanță, în temeiul excepției.
În rejudecare, plângerea a fost înregistrată sub nr._/215/2008.
La data de 08.10.2009, cauza a fost repusă pe rol, și având în vedere că din conținutul expertizei și din planșele foto anexate la aceasta nu rezultă locația terenului aflat în litigiu, instanța a dispus completarea expertizei în sensul de a se identifica terenul prin dimensiuni și vecinătăți, poziționare, . se întocmească schița topo.
Apărătorul petentului s-a opus la completarea expertizei susținând ca nu este utilă soluționării cauzei deoarece a solicitat numai validarea in anexa 23 la HG 890/2007.
Prin sentința civilă nr._ din 17.12.2009 a Judecătoriei C. a fost respinsă plângerea formulată de petentul P. F..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că petentul a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Judetene de aplicare a Legii nr 247/2005 prin care s-a respins solicitarea având ca obiect validarea în Anexa nr 23 la HG 890/2007 la poziția 52, hotărârea s-a emis pe numele petentului, acesta fiind îndreptățit astfel sa conteste legalitatea și temeinicia acestui act.
S-a reținut că numita P. S., în calitate de unică moștenitoare, fiica numitei Agnostiade E. A. M. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferența de teren de 50 ha in baza Legii nr 193/2007, cerere înregistrată sub nr. 1/25.07.2007 la dosarul de reconstituire fiind depus și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr 505/14.02.2008 prin care P. S. i-a înstrăinat petentului P. F., drepturile asupra terenului aflat in litigiu.
C. L. Almăj de Aplicare a Legii fondului funciar a constatat că numita P. S. este persoana îndreptățită la reconstituire precum și că cererea îndeplinește condițiile prevăzute de lege, motiv pentru care a propus Comisiei Județene D., validarea petentei în anexa 23.
Prin hotărârea nr. 773 pronunțată la data de 03.04.2008 C. Județeană D. a respins solicitarea formulată de C. L. Almăj întrucât s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute expres de art. 3 alin 2 ind 1, terenul nu are categoria de folosință ”pășuni, fânețe”.
Susținerile petentului au fost în sensul că suprafața de 50 ha teren cu privire la care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate se circumscrie condițiilor legale instituite de art. 3 alin 2 ind. 1 alin. 2 Lg 1/2000 astfel cum a fost introdus prin Legea nr 193/2007, în sensul că atât la data intrării în vigoare a Legii 193/2007, cât și in prezent, terenul se încadra și se încadrează în categoria de folosință pășuni, fânețe.
Potrivit art. 3 alin 2 ind. 1 din Legea nr 1/2000 astfel cum a fost introdus prin Lg 193/2007 ”pentru terenurile proprietarilor deposedați, persoane fizice, pe care se află pășuni și fânețe, reconstituirea se face pentru diferența dintre suprafața de 50 ha de familie și cea adusă în cooperativa agricolă de producție sau preluată prin acte normative speciale ori prin orice alt mod de la membrii cooperatori sau de la orice altă persoană fizică deposedată dar nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat”.
Față de aceste dispoziții legale s-a constatat că din probele administrate, respectiv concluziile raportului de expertiză și actele înaintate de C. L. Almăj nu a rezultat că la data intrării în vigoare a Legii 193/2007 și nici în prezent, pe terenurile proprietarului deposedat Agnostiade E. A. M., pentru care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate moștenitoarea acesteia P. S., în temeiul Legii 193/2007 se afla pășuni, fânețe.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul P. F., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se arată că la art. I pct.1 din Legea 193/2007 legiuitorul a dispus introducerea alineatului 21 la art.3 din Legea 1/2000, cu următorul cuprins."pentru terenurile proprietarilor deposedați, persoane fizice, pe care se află pășuni și fânețe, reconstituirea se face pentru diferența dintre suprafața de 50 ha de familie și cea adusă în cooperativa agricolă de producție sau preluată prin acte normative speciale ori prin orice alt mod de la membrii cooperatori sau de la orice altă persoană fizică deposedată, dar nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat".
Astfel, Legea 193/2007 a dat posibilitatea formulării de noi cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafață doar cu privire la terenurile proprietarilor deposedați, persoane fizice, pe care se află pășuni și fânețe.
Se arată că probele administrate în cauză au confirmat faptul că terenul cerut spre reconstituire se încadrează în ipoteza textului Legii 193/2007, în sensul că pe acesta se aflau pășuni și fânețe, atât la data intrării în vigoare a Legii 193/2007, cât și în prezent.
Prin decizia nr. 473/17.03.2010 pronunțată de Tribunalul D., Secția Civilă, s-a admis recursul declarat de petentul P. F. în contradictoriu cu intimatele C. JUDEȚEANĂ D. PT.APLICAREA LEGII 247/2005, C. L. ALMĂJ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, împotriva sentinței civile nr._ din 17 decembrie 2009, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2008, a fost casată sentința civilă atacată și a fost trimisă cauza spre rejudecare.
În motivare, tribunalul a constatat că față de obiectul acțiunii și prevederile Legii 193/2007, instanța de fond trebuia să verifice dacă petentul a făcut dovada dreptului de proprietate al autoarei sale asupra terenului solicitat și dacă amplasamentul terenului este liber și îndeplinește condiția prevăzută expres de Legea 193/2007 în sensul ca pe acest teren se află pășuni și fânețe.
Sub acest aspect s-a reținut că prin art. I pct. 1 din Legea 193/2007 legiuitorul a dispus introducerea alineatului 21 la art. 3 din Legea 1/2000, cu următorul cuprins: "Pentru terenurile proprietarilor deposedați, persoane fizice, pe care se află pășuni și fânețe, reconstituirea se face pentru diferența dintre suprafața de 50 ha de familie și cea adusă în cooperativa agricolă de producție sau preluată prin acte normative speciale ori prin orice alt mod de la membrii cooperatori sau de la orice altă persoană fizică deposedată, dar nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat". Rezultă că Legea 193/2007 a dat posibilitatea formulării de noi cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafață doar cu privire la terenurile proprietarilor deposedați, persoane fizice, pe care se află pășuni și fânețe, condiția impusă de legiuitor referindu-se în mod evident la starea faptică a terenului la momentul intrării în vigoare a Legii 193/2007, respectiv dacă pe el se află pășuni și fânețe, iar nu la încadrarea scriptică formală a respectivului teren în vreo categorie de folosință, ori la încadrarea în categoria de pășuni și fânețe a terenului la momentul deposedării.
S-a constatat că prima instanță nu a analizat aceste condiții în raport de dispozițiile legale menționate de aceasta și nici nu a lămurit cauza sub toate aspectele deduse judecații, în sensul că prima instanță nu a solicitat și nu a stabilit actele care au stat la baza emiterii propunerii comisiei locale Poiana M. de validare a terenului în supraf. de 50 ha solicitat de petenti, pentru a putea verifica legalitatea hotărârii comisiei județene atacate in raport de motivele invocate de aceasta (in sensul ca pe terenul solicitat nu se afla pășune) si nici nu a pus in discuția părților necesitatea administrării probelor necesare in vederea identificării terenului solicitat de petenti si avut in vedere de comisia locala la data emiterii propunerii de validare, sub aspectul întinderii și dimensiunilor acestuia si stării faptice actuale, respectiv dacă terenul este liber si dacă pe terenul respectiv se afla pășuni si fânețe.
Pentru considerentele expuse, constatând că prima instanță a interpretat în mod greșit condițiile impuse de legea 193/2007 si nu a lămurit aspectele de fapt si de drept pe care le implica speța dedusa judecății, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, tribunalul a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a se verifica pe baza probelor corespunzătoare, dacă pentru terenul solicitat de petent se poate face reconstituirea în natură în condițiile legii 173/2007, urmând a se pune in discuție suplimentarea probatoriului, în sensul că vor fi solicitate și verificate actele care au stat la baza propunerii Comisiei Locale Poiana M. de validare a terenului in suprafața de 50 ha, acte ce privesc amplasamentul (dimensiuni si vecinatati) terenului propus spre validare și situația juridică a acestuia (daca terenul este liber în înțelesul Legilor Fondului Funciar și este la dispoziția comisiei locale pentru a putea fi restituit în natura) si proba cu înscrisuri si expertiza tehnica pentru a se verifica terenul solicitat de petenti, respectiv amplasamentul acestuia si situația sa de teren liber - in raport de actele de proprietate invocate de petent - si condiția ca pe el se afla pășuni și fânețe (la momentul intrării în vigoare a Legii 193/2007).
În rejudecare, dosarul a fost înregistrat sub nr._ .
Potrivit îndrumărilor deciziei de casare, s-a dispus suplimentarea probatoriului și s-a dispus în cauză efectuarea probei cu expertiza agricolă prin care expertul să stabilească dacă terenul solicitat de petent este liber și dacă la momentul intrării în vigoare a Legii 193/2007 avea în fapt categoria de folosință pășuni și fânețe și, efectuarea unei adrese la C. L. Almăj de Aplicare a Legii Fondului Funciar pentru a înainta toate actele care au stat la baza propunerii de validare a petentului cu suprafața de 50 ha având categoria de folosință pășuni și fânețe (cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, actele primare de proprietate, schițe parcelare sau planuri cadastrale) să se înainteze acte din care să rezulte categoria de folosință a suprafeței propusă spre validare și să precizeze dacă acest teren este liber și la dispoziția Comisiei Locale.
A fost desemnat pentru efectuarea expertizei, expert V. L. care a întocmit și a depus raportul de expertiză la data de 04.09.2012, iar relațiile de la C. L. Almăj de Aplicare a Legii Fondului Funciar au fost comunicate instanței la data de 05.09.2012.
În ședința publică de la data de 10.09.2012, instanța a dispus efectuarea unei adrese la Administrația Domeniilor Statului pentru a se comunica regimul juridic al suprafeței de 50 ha, teren situat în T 62, parcelele A337, A329, A367, A351, A367, A379 și A 385, parte din fosta moșie Almăj, respectiv dacă se află în domeniul public sau poate fi retrocedat, cu indicarea categoriei de folosință a acestuia și a dovezilor din care rezultă categoria de folosință, răspuns înaintat la instanță la data de 22.10.2012.
Prin sentința civilă nr._/05.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă cererea formulată de reclamantul P. F. în contradictoriu cu pârâtele C. L. ALMĂJ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR și C. JUDEȚEANĂ D. DE APLICARE A LEGII 247/2005.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin acțiunea introductivă de instanță petentul P. F. a contestat hotărârea nr. 773/03.04.2008 a Comisiei Județene D. de aplicare a Legilor Fondului Funciar, prin care s-a respins propunerea formulata de C. Locala Almaj de validare a suprafeței de 50 ha la Lg. 193/2007, Anexa 23, pe motiv că acest teren nu are categoria de folosință pășuni și fânețe, în înțelesul Legii 193/2007.
Art. 3 alin. 2 ind 1 din Legea nr. 1/2000 (alineat introdus prin art. I pct. 1 din Legea nr. 193/2007) prevede că pentru terenurile proprietarilor deposedați, persoane fizice, pe care se află pășuni și fânețe, reconstituirea se face pentru diferența dintre suprafața de 50 ha de familie și cea adusă în cooperativa agricolă de producție sau preluată prin acte normative speciale ori prin orice alt mod de la membri cooperatori sau de la orice altă persoană fizică deposedată, dar nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat.
Potrivit art. 315 C.p.c., instanța era obligată să verifice dacă petentul a făcut dovada dreptului de proprietate al autoarei sale asupra trenului solicitat, precum și dacă amplasamentul terenului este liber și îndeplinește condiția prevăzută expres de Legea 193/2007 în sensul dacă pe acest teren se află pășuni și fânețe, astfel cum s-a stabilit de instanța de recurs prin decizia nr. 473/17.03.2010.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert V. L. se reține că terenul solicitat de petent reprezintă parte din vechiul amplasament al moșiei Almăj, ce a aparținut defunctei Agnostiade E. A. M.. Aceasta din urmă este autoarea numitei P. S., cea care a transmis petentului P. F. drepturile sale privind terenul în suprafață de 50 ha situat în Almăj, prin contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase autentificat sub nr. 505/14.02.2008 de BNP P. C. M..
Din adresa emisă de Agenția Domeniilor Statului rezultă că din terenul identificat de expert suprafața totală de 30,07 ha reprezintă teren aflat în evidența ADS la ., în domeniul privat al statului și poate face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, fiind teren arabil.
Instanța nu a putut reține că terenul solicitat de petent avea la data intrării în vigoare a Legii nr. 193/2007 categoria de folosință pășuni, fânețe, ci pe aceea de teren arabil, astfel cum figurează în evidențele Comisiei locale Almăj și cele ale ADS.
De altfel, concluzia subliniată de expertul V. L. în sensul că terenul "se poate încadra" în categoria de folosință pășuni, subcategoria de folosință tufărișuri și mărăciniș (iar nu în sensul că terenul are categoria de folosință pășuni) nu este de natură a stabili o situație de fapt diferită de cea scriptică. Mai mult, același expert a precizat că terenul "se poate încadra" în categoria de folosință pășuni ca urmare a nelucrării acestuia (lăsării în paragină), iar nu ca urmare a folosirii acestuia cu o altă destinație decât cea rezultând din evidențele cadastrale. Or, este inadmisibil ca schimbarea categoriei de folosință a unui teren să se realizeze tocmai prin lipsa de folosință.
Pe cale de consecință, constatând că terenul solicitat de petent nu are categoria de folosință pășuni și fânețe, în înțelesul Legii 193/2007, instanța a respins plângerea formulată de petent împotriva hotărârii nr. 773/03.04.2008 a Comisiei Județene D. de aplicare a Legilor Fondului Funciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul P. F., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii.
În motivare se arată că instanța de fond, în mod greșit a reținut că terenul solicitat de petent nu are categoria de folosință pășuni și fânețe în înțelesul Legii nr.193/2007 ci pe aceea de teren arabil, astfel cum figurează în evidențele Comisiei Locale Almăj și cele A.D.S. Judecătorul a avut în vedere doar încadrarea scriptică, formală a terenului în categoriile de folosință, încălcând în mod evident obligativitatea hotărârii de casare cu privire la modul în care aceasta a rezolvat problema de drept din speță, respectiv cu privire la modul în care a interpretat conținutul Legii nr.193/2007. toate cele trei expertize administrate în cauză au relevat faptul că terenul cerut spre reconstituire este liber și se încadrează în ipoteza textului Legii nr.193/2007 în sensul că pe acesta se aflau pășuni și fânețe.
Cu privire la calitatea de persoană îndreptățită la reconstituire a recurentului, acesta arată că este succesorul fostului proprietar – Madeleine Anagnostiade, având în vedere că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 505/14.02.2008 la BNP C. M. București, P. S. – unica moștenitoare a acesteia, i-a înstrăinat recurentului drepturile asupra terenului în suprafață de 50 ha situat în . cu privire la care a fost depusă cererea de reconstituire în temeiul Legii nr.193/2007. Dovada că autoarea sa Anagnostiade M. a fost proprietara suprafeței de teren revendicate a făcut-o cu mai multe înscrisuri, respectiv actul de partaj, actul de vânzare al moșiei Almăj, copie de pe fișa de definitivare a moșiei de la arhivele statului.
Analizând recursul, în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată că acesta nu este fondat.
Prin art. I pct. 1 din Legea 193/2007 legiuitorul a dispus introducerea alineatului 21 la art. 3 din Legea 1/2000, cu următorul cuprins: "Pentru terenurile proprietarilor deposedați, persoane fizice, pe care se află pășuni și fânețe, reconstituirea se face pentru diferența dintre suprafața de 50 ha de familie și cea adusă în cooperativa agricolă de producție sau preluată prin acte normative speciale ori prin orice alt mod de la membrii cooperatori sau de la orice altă persoană fizică deposedată, dar nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat"
Prin decizia nr. 473/17.03.2010 pronunțată de Tribunalul D., Secția Civilă, s-a admis recursul declarat de petentul P. F. în contradictoriu cu intimatele C. JUDEȚEANĂ D. PT.APLICAREA LEGII 247/2005, C. L. ALMĂJ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, împotriva sentinței civile nr._ din 17 decembrie 2009, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2008, a fost casată sentința civilă atacată și a fost trimisă cauza spre rejudecare.
În motivare, tribunalul a constatat că față de obiectul acțiunii și prevederile Legii 193/2007, instanța de fond trebuia să verifice dacă petentul a făcut dovada dreptului de proprietate al autoarei sale asupra terenului solicitat și dacă amplasamentul terenului este liber și îndeplinește condiția prevăzută expres de Legea 193/2007 în sensul ca pe acest teren se află pășuni și fânețe.
S-a constatat că prima instanță nu a analizat aceste condiții în raport de dispozițiile legale menționate de aceasta și nici nu a lămurit cauza sub toate aspectele deduse judecații, în sensul că prima instanță nu a solicitat și nu a stabilit actele care au stat la baza emiterii propunerii comisiei locale Poiana M. de validare a terenului în supraf. de 50 ha solicitat de petenti, pentru a putea verifica legalitatea hotărârii comisiei județene atacate in raport de motivele invocate de aceasta (in sensul ca pe terenul solicitat nu se afla pășune) si nici nu a pus in discuția părților necesitatea administrării probelor necesare in vederea identificării terenului solicitat de petent si avut in vedere de comisia locala la data emiterii propunerii de validare, sub aspectul întinderii și dimensiunilor acestuia si stării faptice actuale, respectiv dacă terenul este liber si dacă pe terenul respectiv se afla pășuni si fânețe.
În rejudecare, referitor la calitatea de persoană îndreptățită, în mod corect a apreciat prima instanță că aceasta este dovedită de către petent, având în vedere că, din concluziile raportului de expertiză reiese că terenul solicitat de petent reprezintă parte din vechiul amplasament al moșiei Almăj, care, așa cum reiese din înscrisul de la fila 68 din dosarul de fond, eliberat de Arhivele Statului, a aparținut defunctei Agnostiade E. A. M.. Aceasta din urmă este autoarea numitei P. S., conform certificatului de moștenitor nr. 922/29.06.1984, cea care a transmis petentului P. F. drepturile sale privind terenul în suprafață de 50 ha situat în Almăj, prin contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase autentificat sub nr. 505/14.02.2008 de BNP P. C. M..
Tribunalul reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, în mod corect fiind respinsă plângerea petentului împotriva Hotărârii Comisiei Județeane de aplicare a legilor fondului funciar nr. 773/2008, prin care s-a respins propunerea Comisiei Locale Almăj de validare a suprafeței de 50 ha la Legea nr. 193/2007, întrucât terenul solicitat nu are categoria de folosință "pășuni și fânețe", în sensul acestei legi.
Susținerile recurentului în sensul că, prin condiția impusă de prevederile art. I pct. 1 din Legea nr. 193/2007 ca pe terenurile solicitate să se afle pășuni și fânețe, se are în vedere situația reală, faptică, și nu cea scriptică, în sensul încadrării formale într-o anumită categorie de folosință sunt corecte.
Însă, din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în rejudecare de dna. expert V. L. nu reiese că terenul solicitat de petent are categoria de folosință "pășuni și fânețe", ci că terenul nu este lucrat, pe acesta aflându-se buruieni și plante din flora spontană de proastă calitate, mărăcinișuri, tufărișuri, subarbuști, arbuști de talie mică și diferite arborete, expertul concluzionând că terenul "se poate încadra" în categoria de folosință "pășuni și fânețe" (concluzie la care a ajuns și dna. expert G. A., în cadrul primei rejudecări, dar și dl. expert Ș. M. care a efectuat raportul de exepertiză extrajudiciară), nu că are această folosință, schimbarea categoriei de folosință a unui teren neputându-se realiza prin lipsa de folosință.
Față de aceste concluzii, tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că terenul solicitat de petent nu avea la data intrării în vigoare a Legii nr. 193/2007 categoria de folosință pășuni, fânețe, ci pe aceea de teren arabil, astfel cum figurează în evidențele Comisiei locale Almăj și cele ale ADS.
Potrivit art. 315 alin. 1 C.pr.civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Sunt neîntemeiate susținerile recurentului în sensul încălcării de către prima instanță a îndrumărilor deciziei de casare și a prevederilor legale menționate, instanța verificând dacă petentul a făcut dovada dreptului de proprietate al autoarei sale asupra trenului solicitat, precum și dacă amplasamentul terenului este liber și îndeplinește condiția prevăzută expres de Legea 193/2007 în sensul dacă pe acest teren se află pășuni și fânețe, astfel cum s-a stabilit de instanța de recurs prin decizia nr. 473/17.03.2010.
Prima instanță nu a avut în vedere la aprecierea categoriei de folosință în care se încadrează terenul solicitat numai starea scriptică a acestuia, cum susține greșit recurentul, ci și starea faptică, astfel cum reiese din cele două rapoarte de expertiză efectuate în cauză și menționate anterior, precum și din raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de dl. expert Ș. M..
Pentru aceste considerente, tribunalul apreciază că recursul este nefondat, astfel că, în baza art. 312 C.pr.civ., îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul petent P. F., împotriva sentinței civile nr._/05.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele C. JUDEȚEANĂ D. PT.APLICAREA LEGII 247/2005, C. L. ALMĂJ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 05 Decembrie 2013.
Președinte, L. L. B. | Judecător, D. G. | Judecător, A. P. |
Grefier, A. B. |
Red.jud.D.G.
Tehn.S.V./2 ex., 16.12.2013
Jud.fond-O.M.P.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1029/2013. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Decizia nr. 1036/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
