Contestaţie la executare. Decizia nr. 2127/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2127/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 09-12-2013 în dosarul nr. 32250/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2127/2013
Ședința publică de la 09 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător D. F. S.
Judecător S. L. M.
Grefier E. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurentul contestator S.N.T.F.M. C. MARFĂ SA, împotriva sentinței civile nr._ din 20.09.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul G. D., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
- contestatoarea S.N.T.F.M. C. MARFĂ SA, a formulat recurs în termen, motivat; au fost comunicate motivele de recurs către intimat.
- se solicită judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 C.pr.civ.
Constatându-se dosarul în stare de judecată, instanța reține cauza în pronunțare .
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 03.12.2012, contestatoarea S. C. MARFĂ SA a formulat contestație la executare împotriva popririi înființate de către Birou executor judecătoresc I. M. în dosarul de executare nr.260/E/2012, în contradictoriu cu intimatul G. D., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună admiterea contestației și anularea în parte a actelor de executare în ceea ce privește cheltuielile de transmitere prin poștă în cuantum de 500 lei, în sensul de a se diminua aceste cheltuieli și să se restabilească situația anterioară executării silite .
În motivarea contestației, contestatoarea S. C. MARFĂ SA arată că prin sentințan nr.6658/05.10.2012 a Tribunalului D. s-a admis acțiunea formulată de către G. D., fiind obligată societatea la plata către acesta a diferentei dintre drepturilor salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei și drepturi efectiv plătite pe perioada 06.08._10, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, dobânda legală, precuim și 250 lei, cheltuieli de judecată .
Mai arată că, intimatul G. D. s-a adresat executorului judecătoresc solicitând punerea în executare a sentinței menționate fiind format dosarul de executare nr.260/E/2012, iar la data de 15.11.2012 a fost emisă adresa de înființare a popriri asupra conturilor societății pentru acoperirea sumei de 4586,75 lei, iar prin procesul verbal anexat B. I. M. a stabilit cheltuieli de executare în sarcina sa în cuantum de 1623,75 lei, din care onorariu avocat de 500 lei.
În dovedirea contestației sunt depuse la dosar: copia sentinței nr.6658/05.10.2012 pronunțată de către Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/63/2012, procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare emis în dosarul de executare nr. 260/E/2012 din data de 15.11.2012, înștiințarea de înființare a popriri nr. 260/E/2012, încheierea nr. 6488/02.11.2012 emisă de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2012, copia dosarului de executare nr.260/E/2012 al B. I. M., ordinul de plată nr. 1136/18.07.2013, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 194 lei .
În susținerea contestației, contestatoarea S. C. MARFĂ SA, prin reprezentantul legal, solicită proba cu înscrisurile depuse.
În apărare, intimatul G. D. depune la dosar; împuternicirea avocațială nr._/31.10.2012, întâmpinare în 2 exemplare, din care un exemplar se comunica contestatoarei .
La termenul de judecată din data de 25.01.2013, intimatul G. D., prin apărător a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată .
Instanța din oficiu a dispus emiterea unei adrese către B. I. M., pentru a ne comunica dacă au fost respectate dispozițiile Legii nr.188/2000, modificată și completată prin Legea nr.332/2006, fiind depus la dosar răspunsul la relațiile solicitate.
Prin sentința civilă nr._/20.09.2013 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă contestația la executare formulată de către contestatoarea S. C. MARFĂ SA, împotriva adresei de înființare a popririi emisă în dosarul de executare nr.260/E/2012 emisă de B. I. M. la data de 12.11.2012 și a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare în contradictoriu cu intimatul G. D., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.399 Cod pr. civilă, împotriva executării silite, precum și
împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare .
Din interpretarea acestor dispoziții legale, instanța a constatat că pe calea contestației de executare se pot invoca neregularități privind nerespectarea formelor prevăzute de lege pentru încunoștințarea debitorului, alegerea formei de executare, prescripția dreptului de a cere executarea silită, precum și alte motive de nulitate a actelor de executare .
Așa cum rezultă din motivele precizate de către contestatoare, instanța constată că aceasta nu invocă cauze de natură să atragă anularea actelor de executare, ci vizează însăși executarea silită, pornită în condițiile în care contestatoarea nu a respectat dispozițiile legale menționate .
Prin încheierea nr.6488 din Camera de Consiliu din data de 02.11.2012 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul nr._/215/2012 s-a admis cererea formulată de către B. I. M., în sensul că s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu, reprezentat de sentința nr.6658 din data de 05.10.2012 a Tribunalului D., pronunțată în dosarul nr._/63/2012 .
Astfel, instanța a apreciat că prin adresa de înființare poprire nr.260/E/2012 din 12.11.2012, emisă de către B. I. M. s-a dispus darea în debit a contestatoarei S. C. MARFĂ SA, prin reprezentantul legal, cu suma de 4586,75 lei, care este compusă din suma de 1623,75 lei cheltuieli de executare, conform procesului verbal de cheltuieli nr.260/E/2012 emis B. I. M., acte de executare care au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de art.141 și urm. Cod.pr.fiscală și comunicate contestatoarei în termen legal, conform înscrisurilor depuse.
Conform art.371 ind.7 alin. 2 Cod pr. civilă cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel.
De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară.
Sub aspectul cuantumului cheltuielilor de executare astfel stabilite, instanța reține că în suma totală de 1623,75 lei s-au reținut, 10 lei, taxă judiciară de timbru, 100 lei, timbre poștale cu TVA, 296,30 lei, onorariu executor judecătoresc cu TVA, 200,00 lei, onorariu consultanță executare cu TVA, 210,80, cheltuieli de executare cu TVA, 500 lei onorariu avocat, fiind sub limita maximă prevăzută de Ordinul MJ nr.2550/2006, privind onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești .
Astfel, art.37 alin.1 din Legea 188/2000, modificată și completată prin Legea nr.332/2006 stabilește că executorii judecătorești au dreptul pentru serviciile prestate la onorarii minimale și maximale stabilite de Ministrul Justiției, cu consultarea Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.
Instanța a apreciat că executorul judecătoresc și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de executare silită, deoarece a întreprins mai mult decât o somație, contrar susținerilor contestatoarei, cuantumul onorariilor fiind stabilit prin contractul de executare civilă, acesta cuvenindu-se executorului judecătoresc în baza contractului încheiat și a Legii nr.188/2000, modificată și completată prin Legea nr.332/2006 .
În sensul celor reținute mai sus, instanța a respins contestația la executare formulată de către contestatoarea S. C. MARFĂ SA împotriva adresei de înființare a popririi emisă în dosarul de executare nr.260/E/2012 emisă de B. I. M. la data de 12.11.2012 și a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, în contradictoriu cu intimatul G. D., ca neîntemeiată .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea susținând, în esență, că nu se justifică cheltuielile de executare stabilite de executorul judecătoresc prin procesul-verbal contestat, apreciind că, onorariul avocatului de 500 lei este nejustificat de mare în raport de munca depusă de acesta.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor recurentei și în raport cu prevederile legale incidente, incluzând art.3041 C.pr. civ., Tribunalul reține următoarele aspecte:
Cheltuielile de executare reprezintă totalitatea sumelor de bani care sunt avansate de/pentru creditorul urmăritor și suportate de debitorul urmărit în vederea executării silite a unei obligații sau a realizării unui drept de creanță corelativ.
Cheltuielile de executare sunt reglementate de art. 3717 Cod proc. civ.
Potrivit art. 3717 alin. 3 Cod proc. civ. sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin procesul-verbal pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii.
Se regăsesc în cuantumul final al cheltuielilor de executare valori al taxei judiciare de timbru, timbru judiciar, onorariu executor, alte cheltuieli de executare, onorariu de avocat, onorariu de expert, cheltuieli avansate de stat în contextul acordării ajutorului public.
Astfel, prin procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare contestat, s-au stabilit de către executorul judecătoresc cheltuieli de executare silită în cuantum total de 1623,75 lei, din care onorariu avocat în cuantum de 500 lei ce face obiectul contestației la executare.
Tribunalul constată că, în cauză s-a făcut dovada achitării de către creditor a onorariului de avocat în cuantum de 500 lei, iar instanța nu apreciază că această sumă este disproporționat de mare, față de complexitatea muncii avocatului în cadrul executării silite.
Prin prisma considerentelor dezvoltate anterior, Tribunalul urmează să concluzioneze asupra proporționalității cheltuielilor de executare menționate în procesul-verbal contestat cu lucrările activității de executare silită atât ale executorului judecătoresc cât și ale avocatului, astfel încât, pe cale de consecință, în aplicarea art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat, menținând ca legală și temeinică soluția atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul contestator S.N.T.F.M. C. MARFĂ SA, împotriva sentinței civile nr._ din 20.09.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul G. D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Decembrie 2013.
Președinte, L. A. | Judecător, D. F. S. | Judecător, S. L. M. |
Grefier, E. B. |
Red.jud.D.F.S.
Tehn.F.M./2 ex.
Jud.fond-C.C.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 27-05-2013, Tribunalul DOLJ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 546/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
