Contestaţie la executare. Decizia nr. 1417/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1417/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 33149/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1417/2013
Ședința publică de la 11 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. C.
Judecător I. G. P.
Judecător M. N.
Grefier I. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent M. C. PRIN PRIMAR, recurent P. C.-DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE împotriva sentinței civile nr. 2434/13.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații B. B. T. și T. T., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat L.C. pentru intimatul T. T., lipsă fiind celelalte părți
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimatul T. T. a depus întâmpinare în două exemplare.
Apărătorul intimatului, av. L.C. învederează instanței că s-a comunicat întâmpinarea și prin poștă la data de 06.09.2013.
Se ia act că întâmpinarea a fost depusă la dosar în termen legal, respectiv cu 5 zile înainte de termenul de judecată, după care
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocat L.C. pentru intimatul T. T., solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instantei de fond ca temeinică și legală conform motivelor invocate prin întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 10.12.2012 sub nr._ contestatoarea M. C. prin Primar, P. C.-Direcția Impozite și Taxe în contradictoriu cu intimații B. B. T., T. T., a solicitat să se dispună anularea somației din 22.11.2012 a procesului verbal privind cheltuielile de executare și a încheierii de investire cu formulă executorie, efectuate în dosarul de executare nr. 180/E/2012 al B.E.J. B. T..
În motivarea contestației, a arătat că somația a fost emisă prematur, având în vedere dispozițiile OG 22/2002, potrivit cărora executarea silita este suspendată 6 luni, iar pe fond, arată că încheierea de investire cu formulă executorie este nelegală, deoarece P. C.-Direcția Impozite și Taxe nu are patrimoniu propriu, nu are cont, neputându-se executa silit, iar somația cuprinde un sediu nereal al debitorului menționat, care nu are personalitate juridică și nu are sediu, astfel că rezultă imposibilitatea executării contului Municipiului C. pentru debitorul P. C.- Direcția de Impozite și Taxe, care nu are cont propriu, bunuri proprii.
A menționat că procesul verbal privind cheltuielile de executare este nul, deoarece sediul debitorului este nereal, ce atrage sancțiunea nulității procesului - verbal, potrivit dispozițiile art. 388, alin.1, pct. 5 și alin. 2 C.p.c., iar cheltuielile de executare sunt exagerat de mari, în raport cu suma executată, onorariul avocatului de 3000 lei este exagerat, în raport cu munca prestată de acesta.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 399 și următoarele din Cod.proc.civ.
În dovedirea acțiunii a depus la dosar acte, în copie.
În ședința publică instanța a dispus conexarea dosarului_/215/2012 la prezenta cauză, cererea având același obiect, purtându-se între aceleași părți și cu aceeași cauză juridică.
Prin întâmpinare, intimatul T. T. a solicitat respingerea contestației, susținând că a fost tardiv formulată, somația fiind comunicată la 09.10.2012, iar cererea introductiva a fost formulata la data de 10.12.2012, depășindu-se termenul prevăzut de art. 401, lit. c C.
A solicitat intimatul respingerea excepției prematurității, susținând că executarea respectă dispozițiile legale în materie, iar pe fond contestația este neîntemeiată, deoarece debitorul și sediul acestuia sunt înscriși în titlul executoriu, iar onorariul de avocat este just convenit între părți, având în vedere dificultatea efectuării executării.
A mai invocat intimatul excepția autorității lucrului judecat, motivat de faptul că în titlul executoriu se menționează codul de identificare fiscală al debitorului.
În apărare, a depus la dosar, în copie, acte.
La prezenta cauză s-a dispus atașarea dosarului de executare nr. 180/E/2012 al B.E.J.B. T..
Prin sentința civilă nr. 2434/13.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorii M. C. prin Primar, P. C.-Direcția Impozite și Taxe, În Contradictoriu Cu Intimații B. B. T. și T. T..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat și reținut că prin s.c. nr. 2008/2012, pronunțată de Tribunalul D., debitoarea P. C.- Direcția de Impozite și Taxe a fost obligată să plătească creditorului T. T. suma de 3470lei impozit, suma de 1292 lei dobânzi și 1250 lei cheltuieli de judecată.
Această hotărâre a fost învestită cu formulă executorie prin Încheierea din 08.08.2012 a Tribunalului D..
Deoarece obligația nu a fost executată de bunăvoie, în temeiul art. 371 1 alin. 2 Cod.proc.civ., s-a declanșat executarea silită a acestui titlu executoriu, formându-se dosarul de executare nr. 180/E/2012 al B.E.J.B. T..
La data de 22.11.2012 s-a emis somația de plată, la aceeași dată întocmindu-se și procesul verbal privind cheltuielile de executare, în care s-au prevăzut cheltuieli de executare în cuantum total de 6732 lei, din care onorariul de avocat de 3000 lei.
Potrivit art. 371 indice 1, al. 1 si 2 Cod proc. civ., obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar in caz contrar, prin executare silită.
În speță, instanța a constatat că debitoarea P. C.- Direcția de Impozite și Taxe nu a executat de bună voie obligația de plată, astfel că s-a început executarea silită a titlului executoriu.
Cu privire la excepția tardivității formulării prezentei contestații, instanța a reținut că M. C. prin Primar este terț față de prezenta executare silită, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 401, alin 2 C., termenul de 15 zile nu s-a împlinit, astfel că instanța a respins excepția invocată.
Cu privire la debitoarea contestatoare, acesteia i s-a comunicat somația contestată și procesul verbal privind cheltuielile de executare, la data de 23.11.2012, iar prezenta contestație a fost introdusă la 10.12.2012, astfel că s-a respectat termenul prevăzut de art. 401, alin. 1 lit a C., urmând a fi respinsă excepția invocată de intimat.
În ceea ce privește excepția prematurității executării silite în temeiul OG 22/2002, instanța a reținut că, în conformitate cu acest act normativ, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plata respectiva ,iar daca executarea creanței stabilita prin titluri executorii nu începe sau continua din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligata ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligația de plata, termenul de 6 luni urmând să curgă de la data la care debitorul a primit somația de plata comunicata de organul competent de executare la cererea creditorului.
În cazul în care instituția publica nu-și îndeplinește obligația de plata în termenul arătat, creditorul poate solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedura civila sau altor dispoziții legale aplicabile în materie. Analizând dosarul de executare nr. 180/E/2012, instanța a constatat că pentru executarea silită a titlului executoriu, potrivit dispozițiilor legii speciale, se impunea emiterea somației, implicit a procesului-verbal privind cheltuielile, astfel că aceste două acte de executare contestate în cauză au fost emise cu respectarea dispozițiilor legii speciale, instanța apreciind că excepția este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat raportat la sentința nr. 2008/2012, pronunțată de către Tribunalul D., instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsa, între cele doua cauze neexistând identitatea de părți, obiect și cauza, statuările din considerentele unei hotărâri având putere de lucru judecat și putând fi opuse ulterior, dar nu autoritate de lucru judecat.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că atât încheierea de investire cu formulă executorie, cât și somația și procesul verbal privind cheltuielile de executare cuprind sediul debitoarei din titlul executoriu ce trebuie dus la îndeplinire, sediu care, de altfel, este menționat și în prezenta contestație la executare, astfel că instanța constată că sunt îndeplinite condițiile legale, acest sediu fiind cel real.
În ceea ce privește faptul că debitoarea nu are personalitate juridică, nu are cont, număr de identificare fiscală și bunuri proprii, instanța constată că aceste aspecte nu au relevanță juridică, atâta timp cât titlul executoriu ce trebuie dus la îndeplinire cuprinde ca debitor pe P. C. - Direcția de Impozite și Taxe, astfel că acest debitor trebuie executat silit.
Cu privire la cheltuielile de executare, instanța a reținut că, în speță, contestatoarele debitoare contestă toate cheltuielile de executare, inclusiv onorariul avocatului, care nu sunt proporționale cu munca depusă și debitul ce urmează a fi achitat.
Instanța de judecată poate cenzura cuantumul cheltuielilor de executare, trebuind să verifice dacă aceste cheltuieli stabilite prin procesul verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare.
Întrucât executarea silită este considerată o parte a procesului civil, dispozițiile art.274 alin.3 C.proc.civ. sunt aplicabile și în faza executării silite. Prin aplicarea acestor dispoziții, instanța nu intervine în relația dintre avocat și client și nu cenzurează onorariul stabilit prin contractul de asistență juridică, nici cel al executorului judecătoresc, dar are posibilitatea de a micșora cuantumul cheltuielilor pe care și le recuperează creditorul cu acest titlu, în situația în care sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea creanței sau de munca îndeplinită de avocat sau executorul judecătoresc.
Or, în cauză, susținerea contestatoarei potrivit căreia onorariul perceput de avocatul creditorului ar fi disproporționat de mare nu este întemeiată. Executarea creanței a presupus activitatea avocatului împuternicit constând în obținerea titlului executoriu, respectiv copie legalizată a sentinței civile, consultații acordate creditorului, formularea cererii de începere a executării silite, plata taxelor aferente, deplasări la biroul executorului judecătoresc, urmărirea procedurii de executare. Totodată, față de valoarea creanței, onorariul avocatului creditorului nu apare ca fiind disproporționat.
Cu privire la cuantumul onorariului de executor, se reține că sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de dispozițiile art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, astfel cum a fost modificat prin OUG nr.144/2007, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește.
În cauză, instanța a constatat că onorariul de 673 lei stabilit prin procesul-verbal contestat, pentru activitatea depusă de către executorul judecătoresc s-a raportat la cuantumul debitului pentru care s-a început urmărirea silită și a fost determinat prin aplicarea corectă a dispozițiilor art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, astfel cum a fost modificat prin OUG nr.144/2007, situându-se sub limita de 10% din creanța pusă în executare. Nu putea fi avut în vedere plafonul maxim de 3% prevăzut de Ordinul Ministrului justiției nr.2550/2006, din moment ce există un act normativ ulterior și cu o forță juridică superioară-OUG nr.144/2007, prin care a fost modificat implicit plafonul respectiv.
De asemenea, trebuie avut în vedere și TVA-ul care, fiind o taxă pe care executorul nu o reține pentru el, ci o virează imediat la bugetul de stat, nu se include în cuantumul onorariului propriu-zis și nu se are în vedere la aplicarea algoritmului de calcul prevăzut de art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, dar se impută tot celui ce se face vinovat pentru declanșarea procedurii de executare silită. Instanța nu poate interveni pentru a mări sau micșora cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, având în vedere că legea a reglementat plafoanele minime și maxime între care trebuie să fie stabilit, oferind astfel protecție debitorului.
Onorariile executorului judecătoresc, calculate în limitele impuse de art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, cum este cazul în speță, nu pot fi disproporționat de mari față de munca depusă de executor, astfel cum a susținut contestatoarea, întrucât textul de lege menționat înlătură orice disproporție vădită.
De asemenea, instanța a reținut că nici pentru suma de 200 lei necesară întocmirii actelor execuționale nu s-au invocat motive temeinice în ceea ce privește faptul că ar fi nejustificat de mare, instanța apreciind suma justificată, precum și sumele necesare întocmirii și comunicării actelor de procedură.
Pentru aceste motive, contestația la executare formulată a fost respinsă.
Împotriva sentinței civile nr. 2434/13.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ recurenții M. C. prin Primar, P. C. - Direcția Impozite și Taxe, prin care au solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestației la executare și anulării somației emise în dosar nr.180/E/2012 la 26.11.2012, a procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, a încheierii de învestire cu formulă executorie și a anulării tuturor formelor de executare efectuate în dosarul de executare menționat.
În esență, recurenții au formulat mai multe critici:
Referitor la sediul contestatoarei P. C. - Direcția Impozite și Taxe, au arătat că este neîntemeiată motivarea instanței de fond că sediul real este situat în C., ., nr.7 întrucât la această adresă este sediul persoanei juridice de drept public M. C., sediul contestatoarei fiind în C., ..51C.
Referitor la cheltuielile de executare, recurenții au apreciat că suma de 3000 lei reprezentând onorariul stabilit de avocat pentru executarea efectuată de B. B. T. este exagerată comparativ cu prestația avocatului de a asista creditorul în formularea cererii de executare silită.
Referitor la lipsa capacității de folosință, a contului bancar și a patrimoniului debitorului-contestator, recurenții au arătat că actul de înființare a somației cuprinde sediul nereal al debitorului Primarul C.-Direcția de Impozite și Taxe întrucât acest debitor nu este persoană juridică înființată potrivit legii și nu are sediu stabilit potrivit legii, este un mixaj între autoritatea executivă a administrației publice locale – Primarul Municipiului C. și Direcția de Impozite și Taxe, structură în aparatul de specialitate al Primăriei C., ambele structuri neavând cont fiscal, cont bancar ori patrimoniu propriu pentru a răspunde în fața unor creditori. În acest sens au fost invocate dispozițiile art.23 din Legea nr.215/2001, art.25, 187, 200 C.civil. S-a arătat de asemenea că potrivit art.21 alin.1 din Legea nr.215/2001 singura persoană juridică constituită este unitatea administrativ-teritorială M. C., titulară a dreptului și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor ce aparțin domeniului public și privat.
Referitor la nepronunțarea instanței asupra petitului privind anularea încheierii de învestire cu formulă executorie, recurenții au arătat că instanța de învestire nu a analizat calitatea debitorului dacă este o persoană juridică înființată potrivit legii, dacă are cont ori dacă are un patrimoniu propriu. În speță, față de dispozițiile art.399, 372 și 379 C.proc.civ., debitorul P. C. P. C. - Direcția Impozite și Taxe nu are patrimoniu propriu, nu are cont pentru a fi îndeplinite condițiile legale privind executarea silită și învestirea cu formulă executorie a sentinței nr.1192/18.06.2009 a Tribunalului D..
Referitor la excepția prematurității cererii de executare recurenții au arătat că executarea silită promovată apare ca prematur introdusă față de prevederile OG nr.22/2002 care conferă debitorului un termen de grație pentru lipsa de fonduri, respectiv o amânare a executării silite pe o perioadă de 6 luni. Somația emisă de executor marchează începutul curgerii acestui termen.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9, art.3041 C.proc.civ.
Intimatul T. T. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
În esență, a arătat că recurenții aveau posibilitatea să combată excepția tardivității contestației la executare pe care a invocat-o prin întâmpinare iar în ceea ce privește cuantumul onorariului avocațial, a considerat că acesta este modest față de volumul consistent de activitate prestat de apărător în cele trei contestații la executare formulate de către debitoare.
Referitor la neanalizarea altor critici de fond de către prima instanță, intimatul a arătat că era inutil ca instanța să analizeze celelalte pretinse apărări de vreme ce s-a pronunțat cu prioritate asupra unor excepții absolute și peremtorii.
În ceea ce privește nepronunțarea instanței pe excepția prematurității executării, a arătat că în lumina jurisprudenței CEDO, accesul liber la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a statului contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă să rămână inoperantă în detrimentul uneia dintre părți.
Intimatul a arătat de asemenea că recurenta nu motivează deși critică admiterea excepției privind tardivitatea formulării contestației la executare. Instanța a aplicat dispozițiile legale, constatând tardivitatea contestației având în vedere data comunicării somației debitorului – 09.10.2012, data comunicării adresei de înființare a popririi – 22.11.2012 și data înregistrării contestației la executare pe rolul Judecătoriei C. – 19.12.2012.
În legătură cu apărările invocate privind lipsa calității procesuale a debitoarei P. C.-Direcția Impozite și Taxe, intimatul a arătat că petenta nu a formulat asemenea apărări în fața instanței de fond iar în ceea ce privește lipsa contului, chiar pe antetul deciziei de restituire se află trecut codul de identificare fiscală.
Intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 C.proc.civ.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor recurenților și în raport cu prevederile legale incidente, incluzând art.3041 C.proc.civ, Tribunalul reține următoarele:
Criticile privind reținerea greșită de către instanța de fond a sediului contestatoarei P. C.-Direcția de Impozite și Taxe nu pot fi primite întrucât acest aspect invocat nu are relevanță în economia soluției date.
Cuantumul onorariului nu este exagerat raportat la complexitatea cauzei și a prestației întreprinse de apărătorul ales în faza de executare silită ținând cont și de împrejurarea că procedura de executare silită a urmărit un debitor cu poziție de autoritate publică. În plus activitatea avocatului nu s-a limitat doar la formularea unei cereri de învestire cu formulă executorie ci a vizat și întreaga corespondență cu contestatoarea în vederea soluționării pe cale amiabilă, în acest sens existând la dosar mai multe memorii redactate de avocatul creditorului și adresate Primăriei C.-Direcția Impozite și Taxe în vederea achitării sumei datorate în cadrul dosarului de executare silită.
Nu pot fi primite nici criticile referitoare la lipsa capacității de folosință, a contului bancar și a patrimoniului debitorului-contestator P. C.-Direcția de Impozite și Taxe, în mod corect, instanța de fond reținând calitatea de debitor a Direcției în considerarea faptului că aceasta figurează în titlul executoriu-sentința nr.2008/15.05.2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2011, ca pârâtă, obligată să restituie reclamantului impozitul și dobânda aferentă, fiind evident necesară existența unei corespondențe între debitorul obligației și persoana/instituția urmărită în demersul execuțional. Stabilirea unei alte autorități publice decât cea contestată ar fi putut forma obiectul unei discuții legate de cadrul procesual cu prilejul soluționării litigiului pe fond și nicidecum în faza de executare silită, părțile având în procesul respectiv posibilitatea legală de a participa în mod activ la desfășurarea judecății și stabilirii corecte a cadrului procesual-în raport cu autoritatea publică care a refuzat remiterea impozitului.
Sunt nefondate de asemenea, criticile prin care recurenta invocă nepronunțarea primei instanțe asupra cererii de anulare a încheierii de învestire cu formulă executorie întrucât instanța a analizat încheierea respectivă, reținând în cuprinsul considerentelor că atât încheierea cât și somația și procesul-verbal privind cheltuielile de executare cuprind sediul debitorului din titlul executoriu ce trebuie dus la îndeplinire.
În ceea ce privește excepția prematurității emiterii somației, în mod legal, instanța de fond a reținut că în conformitate cu OG nr.22/2002, instituția debitoare este obligată ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru îndeplinirea obligației de plată dacă executarea creanței stabilită prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, dând totodată eficiență și jurisprudenței CEDO conform căreia în cazul refuzului organelor administrației publice ale statului de a executa o hotărâre judecătorească garanțiile conferite de art.6 din Convenție pierd orice rațiune de a exista.
Având în vedere considerentele mai sus menționate, în baza art.312 C.pr.civ, Tribunalul va respinge ca nefondat recursul.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții M. C. PRIN PRIMAR, P. C.-DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE împotriva sentinței civile nr. 2434/13.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații B. B. T. și T. T..
Se ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Septembrie 2013.
Președinte, L. C. C. | Judecător, I. G. P. | Judecător, M. N. |
Grefier, I. C. |
Red.jud.I.G.P.
24.09.2013
Tehn.S.V./2 ex.
Jud.fond:Cl.M.R.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1336/2013. Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Sentința nr. 16/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
