Revendicare imobiliară. Decizia nr. 741/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 741/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 154/183/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 741/2013
Ședința publică de la 22 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. F. S.
Judecător S. L. M.
Judecător L. A.
Grefier E. B.
Pe rol, judecarea cauzei Civile privind recursul declarat de recurenții reclamanți CIOCOȘ F., CIOCOȘ M., F. O. M., împotriva sentinței civile nr. 24 din 8 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât CIOCOȘ C., având ca obiect revendicare imobiliară .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns ; recurenta reclamantă CIOCOȘ F., asistată de avocat C. M., avocat C. M. pentru recurenții reclamanți CIOCOȘ M., F. O. M., și intimatul pârât CIOCOȘ C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
Avocat C. M., învederează că nu mai are cereri de probatorii de formulat.
Intimatul pârât CIOCOȘ C., învederează că nu mai are cereri de probatorii de formulat.
Nemaifiind cereri de probatorii de formulat, excepții de invocat și constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat C. M., având cuvântul solicită, admiterea recursului, casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, cu cheltuieli de judecată, depune chitanța onorariului de avocat.
Intimatul pârât CIOCOȘ C., având cuvântul solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, depune borderou cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
La 13 ianuarie 2012 reclamanții Ciocoș D. Ș. și Ciocoș F. au chemat în judecată pe pârâtul Ciocoș C. ,solicitând în mod explicit să fie obligat să le lase în proprietate posesie suprafața de 61 mp teren intravilan cu deschidere la stradă de 2,33 metri și în mod implicit să se stabilească un nou hotar despărțitor între părți, cu cheltuieli de judecată.
Au motivat că sunt proprietarii terenului în suprafață de 1000 mp situat în mun. Băilești, . (77) . vecini la N- J. I., E- S. E., S- . C., conform sentinței civile nr. 289/2007 pronunțată de Judecătoria Băilești și că prin încheierea nr._/2009 Oficiul de cadastru și publicitate Imobiliară le-a intabulat dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 1020 mp rezultată din măsurători.
Au mai arătat că au întocmit schiță cadastrală conform căreia terenul proprietatea lor are o deschidere la frontul stradal de 11,63 mp din care pârâtul ocupă suprafața de 61 mp cu deschidere la frontul stradal de 2,33 mp .
Au depus sentința civilă nr. 720/2010 pronunțată de Judecătoria Băilești, raport de expertiză întocmit în dosarul nr._ al Judecătoriei Băilești, schița întocmită de expert în același dosar, decizia civilă nr. 344/2011 pronunțată de Tribunalul D., decizia nr. 1569/2011 pronunțată de Curtea de Apel C., decizia nr. 552/2007 pronunțată de Tribunalul D., decizia nr. 1468/2008 pronunțată de tribunalul D. .
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și a motivat că a dobândit în proprietate prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 1836/2004 terenul în suprafața de 1447 mp situat în mun. Băilești, .-37 și . lățimea de 16 metri și lungimea de 90 metri de la autorul Ciocoș Ș. care la rândul său a dobândit terenul prin actul de donație din anul 1950, dimensiunile terenului fiind stabilite în actul de donație .
A mai arătat că prin sentința civilă nr. 250/13.02.2009 pronunțată de Judecătoria Băilești rămasă definitivă și irevocabilă s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților, avându-se în vedere titlul său de proprietate, respectiv contractul de întreținere precum și titlul de proprietate al pârâților reprezentând sentința civilă nr. 250/2009 prin care s-a stabilit dreptul de proprietate al acestora cu privire la suprafața de 1000 mp teren intravilan situat in Băilești, ., .-37.
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare prin care au arătat că sunt proprietarii suprafeței de 1000 mp teren intravilan cu o deschidere la stradă de 11,63 metri așa cum rezultă din documentația aferentă intabulării și au susținut că linia de hotar ,stabilită prin sentința civilă nr. 250/13.02.2009 pronunțată de Judecătoria Băilești, este greșită întrucât măsurătorile nu s-au efectuat conform unei expertize topometrice ci s-au efectuat cu ruleta de către expert Spînescu S. .
Întrucât la 13.06.2012 a decedat reclamantul Ciocoș D. Ș. acțiunea a fost continuată de moștenitorii acestuia, respectiv de Ciocoș F., Ciocoș M. și F. O. M. .
Prin concluziile scrise și prin concluziile orale din timpul dezbaterilor pârâtul a invocat excepția puterii lucrului judecat, susținând că problema juridică a liniei de hotar dintre părti a fost rezolvată prin sentința civilă nr. 250/2009 a Judecătoriei Băilești .
A făcut referire de asemenea si la sentința civilă nr. 1301/2011 pronunțată de Judecătoria Băilești în procesul de partaj dintre părti .
Prin sentința civilă nr.24/08.01.2013 pronunțată de Judecătoria Băilești a fost admisă excepția puterii lucrului judecat, excepție invocată de pârâtul Ciocoș C. în cauza civilă privind pe reclamanții Ciocoș F., Ciocoș M. și F. O. M. și a respins pe excepție cererea reclamanților pentru stabilirea unui nou hotar între părți.
A fost respinsă ca nefondată acțiunea în revendicare imobiliară formulată de reclamanții Ciocoș F. și Ciocoș D. și continuată de Ciocoș F. și Ciocoș M., împotriva pârâtului Ciocoș C..
Au fost obligați reclamanții la 500 lei cheltuieli de judecată către pârât .
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanta Ciocoș F. și soțul său Ciocoș D. Ș. sunt proprietarii terenului intravilan în suprafață de 1000 mp situat în mun. Băilești, . ( fost 77), dreptul de proprietate fiind stabilit prin sentința civilă nr. 289/15.03.2007 a Judecătoriei Băilești .
Pârâtul este proprietarul terenului intravilan învecinat în suprafață de 1447 mp dobândit de la autorul comun al părților prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 1836/06.10.2004.
Prin sentința civilă nr. 250/13.02.2009 pronunțată de Judecătoria Băilești, definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și respectiv recursului declarat de către reclamanți conform deciziei nr.674/2010 a Curții de Apel C., s-a stabilit hotarul despărțitor dintre părți, conform variantei a IIa a raportului de expertiză întocmit de expert Spînescu S. și schiței corespunzătoare, avându-se în vedere contractul de întreținere autentificat sub nr. 1836/06.10.2004, sentința civilă nr. 289/2007 a Judecătoriei Băilești și contractul de donație nr. 50/07.03.1950 transcris la Grefa Tribunalului D. la nr. 266/14.03.1950, contract prin care autorul Ciocoș Ș. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafața de 1447 mp cu dimensiunile de 90 metri lungime și 16 metri lățime, teren pe care ulterior l-a transmis in proprietate pârâtului prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 1836/2004 .
Prin sentința civilă nr.1301/2011 pronunțată de Judecătoria Băilești în procesul de partaj dintre părți s-a menținut contractul de întreținere cu privire la terenul intravilan .
Sentința civilă nr.250/2009 pronunțată de Judecătoria Băilești a fost pusă în executare de către pârât prin executorul judecătoresc așa cum rezultă din interogatoriile părților și din declarațiile martorilor care au confirmat că în prezenta executorului judecătoresc s-au efectuat măsurătorile și s-a montat gard de scândură de către pârât.
Tot din declarațiile martorilor audiați rezultă că de la data de când a fost montat gardul nu s-a modificat linia de hotar de către niciuna din părți.
În raportul de expertiză întocmit in cauză se constată că raportat la hotarul stabilit prin sentința civilă nr. 250/2009 și la gardul amplasat efectiv pe hotarul dintre părți, pârâtul nu ocupă nici o suprafață din terenul proprietatea reclamanților ci dimpotrivă la montarea gardului pârâtul a lăsat în folosința reclamanților o suprafață de 25 mp din terenul său între punctele 5-4 din schița întocmită de același expert .
Constatarea expertului se coroborează cu schițele depuse la dosar precum și cu declarația martorei M. M. care a precizat că pârâtul a permis ca montarea gardului să se facă în interiorul proprietății sale la circa 1 metru de casa reclamanților pentru a lăsa acestora alee de acces pe lângă casă.
Având în vedere aceste probe instanța a constatat că pârâtul nu ocupă nici o suprafață din terenul intravilan proprietatea reclamanților astfel că este nefondată acțiunea în revendicare imobiliară.
În ceea ce privește stabilirea unei noi linii de hotar motivată de faptul că măsurătorile efectuate în dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 250/2009 prin care s-a stabilit hotarul despărțitor dintre părți, nu au fost corecte din punct de vedere tehnic, instanța a apreciat că operează excepția puterii de lucru judecat întrucât problema de drept în discuție a fost rezolvată în mod definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr. 250/2009 pronunțată de Judecătoria Băilești .
Sub același aspect este irelevantă și susținerea reclamanților în sensul că au intabulat dreptul de proprietate dobândit prin sentința civilă nr. 289/2007 a Judecătoriei Băilești, conform încheierii nr._ a OCPI D. și că potrivit documentației cadastrale posedă o suprafața de 1020 mp cu alte dimensiuni decât cele avute În vedere de instanță la pronunțarea sentinței civile nr. 250/2009, pentru că potrivit art. 33 alin 3 din Legea 7/1996 coroborat cu art. 32 din aceeași lege înscrierile în cartea funciară nu sunt opozabile terților în ceea ce privește suprafața și dimensiunile terenurilor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții susținând, în esență, că în mod greșit prima instanță a admis excepția puterii lucrului judecat, situația de fapt și de drept invocată în prezenta cauză nemaifiind soluționată prin nicio altă hotărâre judecătorească, fiind elemente noi față de s.c. nr. 250/13.02.2009 Judecătoriei Băilești privind, atât grănițuirea, cât și revendicarea; în ceea ce privește soluția dată în fond cererii în revendicare, a expus amplu istoricul litigios, criticând soluția de respingere dată acestui capăt de cerere și prin prisma faptului că expertiza efectuată în cauză nu a avut în vedere actele de proprietate ale acestora din care reiese că frontul stradal este de 12,5 m., situație de fapt consfințită prin s.c. nr. 289/15.03.2007 a Judecătoriei Băilești și având în vedere că în documentația cadastrală întocmită cu prilejul intabulării dreptului lor de proprietate s-a constatat o deschidere de 11,36 m., reiese că pârâtul le ocupă la frontul stradal 2,33 m, iar în total 61 m.p.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Instanța de recurs constată că prima instanță, în mod corect a analizat și interpretat materialul probator administrat în cauză, corelativ cu aplicarea conformă a dispozițiilor legale incidente în materie.
Astfel, instanța de fond, în mod just, a constatat că, într-o primă judecată, prin sentința civilă nr. 250/13.02.2009 pronunțată de Judecătoria Băilești, în dos. nr._, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 674/12.05.2010 a Curții de Apel C., s-a stabilit hotarul despărțitor dintre proprietățile părților ce au avut calități inverse în acel proces, față de prezentul litigiu, conform variantei a II a a raportului de expertiză întocmit de expert Spînescu S. și schiței corespunzătoare, avându-se în vedere contractul de întreținere autentificat sub nr. 1836/06.10.2004 la BNP B. A., pentru reclamantul din acel proces, respectiv Ciocoș C. și sentința civilă irevocabilă nr. 289/15.03.2007 a Judecătoriei Băilești, pronunțată în dos. nr._, pentru pârâții din acel proces, respectiv Ciocoș D. Ș. și Ciocoș F..
Ulterior, titlul executoriu reprezentat de sentința civilă irevocabilă nr. 250/13.02.2009, pronunțată de Judecătoria Băilești, în dos. nr._, a fost pusă în executare, conform procesului-verbal încheiat în prezența părților litigante la data de 16.09.2010, în dos. nr. 167/EB/2010 al B. I. C. (fila 131 dos. fond), grănițuirea fiind finalizată prin edificarea unui gard din scândură și realizată dimpotrivă, chiar cu o retragere din partea creditorului Ciocoș C., înspre proprietatea sa, astfel cum rezultă din schița întocmită cu acel prilej, aflată pe verso-ul respectivului act de punere în executare. Această stare de fapt este pe deplin confirmată și de raportul de expertiză topografică întocmit în prezenta cauză de expert M. G. P., care a confirmat că pârâtul Ciocoș C. nu ocupă nicio suprafață din terenul proprietatea reclamanților Ciocoș D. Ș. și Ciocoș F., mai mult, prin montarea gardului pârâtul a lăsat în folosința reclamanților o suprafață de 25 m.p. din terenul său, conform schiței-anexă 2 la același raport.
De asemenea, potrivit depozițiilor ambilor martori propuși de părți, respectiv R. M., propusă de reclamanți și M. M., propusă de pârât, în mod cert, de la punerea în executare a titlului executoriu menționat, gardul edificat nu a mai suferit absolut nicio modificare, din partea niciuneia dintre părți.
Așadar, în speță, în concret, este cât se poate de evident că reclamanții nu au invocat o nouă stare de fapt care s-ar fi petrecut ulterior punerii în operă a grănițuirii, în condițiile expuse anterior, neputând indica elemente noi care să contureze exercitarea unor acte de ocupațiune abuzivă din partea pârâtului, asupra terenului reclamanților sau de modificare a semnelor materiale de hotar, mai precis a gardului edificat ca urmare a punerii în executare a respectivului titlu executoriu, ce ar fi avut loc după finalizarea punerii sale în executare.
În consecință faptul că, anterior finalizării irevocabile a procesului de grănițuire, ambele părți în litigiu își intabulaseră deja fiecare dreptul de proprietate în cartea funciară ( reclamanții Ciocoș D. Ș. și Ciocoș F., potrivit încheierii nr._/04.09.2009 a OCPI D. și pârâtul Ciocoș C., potrivit încheierii nr._/09.11.2009 a OCPI D.), aflându-se concomitent și într-o altă dispută judiciară în rectificare carte funciară purtată în dos. nr._, nu face să schimbe cu nimic datele problemei invocată în prezentul litigiu în revendicare și grănițuire. Aceasta întrucât, este evident că toate acele inadvertențe dintre suprafețele din actele de proprietate ale ambelor părți și cele găsite în teren în urma măsurătorilor efectuate cu prilejul întocmirii documentațiilor cadastrale, premergătoare înscrierilor în cartea funciară, au fost descoperite și cunoscute anterior tranșării irevocabile a procesului în grănițuire și punerii în executare din data de 16.09.2010, ambele părți consfințind din acel moment asupra amplasamentului hotarului despărțitor al proprietăților acestora, materializat prin gardul de scândură edificat, ce continuă să existe și în prezent exact așa cum a fost stabilit a fi amplasat, de către executorul judecătoresc, fără ca între timp să fi survenit vreo modificare.
Așadar, incontestabil, prin acțiunea dedusă judecății reclamanții nu fac nimic altceva decât o încercare hazardată de a repune în discuție o stare de fapt anterioară soluționării irevocabile și punerii în executare a hotărârii judecătorești dată în grănițuire, astfel că o nouă grănițuire, în condițiile în care nu s-a clintit niciun semn material al aliniamentului asupra căruia înșiși reclamanții au consfințit cu prilejul punerii în executare, nu mai poate fi solicitată fără încălcarea puterii de lucru judecat, reglementată de dispozițiile art. 1201 C.civ., cum de altfel în mod just a constatat și instanța de fond.
Conchizând, Tribunalul constată că acea diferență de teren de 2,33 m.p., despre care reclamanții pretind că le lipsește la frontul străzii Progresul, nu constituie rezultatul niciunei acțiuni de ocupare abuzivă exercitată de pârât, situație în care în mod legal și temeinic prima instanță a respins capătul de cerere în revendicare imobiliară.
Pentru aceste considerente legale, instanța de recurs, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ., urmează să respingă recursul dedus judecății, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții reclamanți CIOCOȘ F., CIOCOȘ M. și F. O. M. împotriva sentinței civile nr. 24 din 8 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât CIOCOȘ C..
Obligă recurenții-reclamanți către intimatul-pârât la 49,95 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2013.
Președinte, D. F. S. | Judecător, S. L. M. | Judecător, L. A. |
Grefier, E. B. |
Red.jud.D.F.S.
Tehn.F.M./2 ex.
Jud.fond-Fl.B.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6634/2013. Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Decizia nr. 2152/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
