Fond funciar. Decizia nr. 1966/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1966/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 1343/201/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1966/2013
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. L. Z.
Judecător G. C. F.
Judecător M. E. N.
Grefier C. C. S.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții A. C. si A. S. în contradictoriu cu pârâții C. R., C. A. M., C. R. I., C. E., P. C. NOI - COMISIA LOC .PT. APLIC. LEG. 18/91, P. D. - .. LEG. 18/91, împotriva sentinței civile nr. 2449 din 13 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar .
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 06 noiembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și când tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 260 C.p.civ., a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 13 noiembrie 2013 și pentru azi 20 noiembrie 2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea adresată Judecătoriei Calafat la 28.02.2011, reclamantii A. C. și A. S. au chemat în judecată pe pârâții C. E. și C. C., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 200 m.p. teren care face parte din suprafața totală de 1250 m.p. teren situată în intravilanul comunei C. Noi. T. 208, P. 303, având ca vecini N- M. E., E-DS 301, S-DS 381, V-C. G., iar pârâții să suporte cheltuielile de judecată.
Acțiunea a fost înregistrată la nr._ la Judecătoria Calafat.
La 06.04.2011 pârâții C. C. și C. E. au formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând sub aspectul întâmpinării respingerea acțiunii, iar sub aspectul cererii reconvenționale introducerea în cauză în calitate de pârâți a Comisiei Locale C. Noi și Comisiei Județene D. de Aplicare a Legii 18/1991, și să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 1889-_ din 30.08.2000 în ceea ce privește suprafața de 1250 m.p. teren situat în intravilanul comunei C. oi, T. 208, P. 303, radierea din titlul de proprietate a suprafeței de 200 m.p. teren care face parte din suprafața totală de 1250 m.p. și obligarea reclamanților pârâți reconvenționali la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reconvenționale s-a susținut că titlul de proprietate emis autorului reclamanților-pârâți A. P I., a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 2 din Legea 1/2000, care menționează că reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane. Titlul de proprietate al autorilor pârâților-reclamanți a fost eliberat la 02.06.1993, iar cel al autorilor reclamanților-pârâți la 30.08.2000.
Comisiile de fond funciar au întocmit o documentație incompletă, lipsind planul de situație, schița terenului cu dimensiunile acestuia și nu au făcut punerea în posesie efectivă. Dacă s-ar fi realizat aceste operațiuni nu se putea reconstituii autorului reclamanților drept de proprietate pe acel teren, deoarece acolo este construită casa de locuit a pârâților-reclamanți, în care aceștia și familia lor au locuit de peste 50 de ani.
Suprafața de 200 m.p. teren pe care reclamanții pârâți o revendică, face parte integrantă din suprafața de 500 m.p. teren aferent casei de locuit, a pârâților-reclamanți și este situată în T.208, P.304, iar pârâții reclamanți au titlul de proprietate pentru acest teren.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii 18/1991 și ale Legii 1/2000.
La 13 aprilie 2011, instanța, având în vedere cererea reconvențională a dispus disjungerea acesteia, a trimis cauza pentru repartizare aleatorie unui complet specializat în soluționarea cauzelor de fond funciar.
Astfel s-a format dosarul nr._ al Judecătoriei Calafat.
La 28.06.2011 au fost introduși în cauză moștenitorii pârâtului C. C. ,decedat la 16.06.2011 și anume: C. R., C. E., C. A. M. și C. R. I. .
În urma administrării probelor, Judecătoria Calafat, prin sentința civilă nr. 1569 din 06.12.2011 a respins cererea reconvențională formulată de pârâți privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate ce avea ca titular pe autorul reclamanților.
Tribunalul D., prin Decizia civilă nr. 393 din 29.02.2012 a admis recursul pârâților-reclamanți reconvenționali, a casat sentința Judecătoriei Calafat și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Tribunalul a reținut că instanța de fond a fost investită cu soluționarea unei cereri prin care s-a solicitat nulitatea titlului de proprietate al reclamanților-pârâți reconvenționali, întrucât la eliberarea acestuia au fost încălcat dispozițiile art. 2 alin . 1 și 2 din Legea 1/2000, care reglementează că reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane și că drepturile dobândite cu respectarea prevederilor legilor fondului funciar pentru care au fost eliberate titluri de proprietate, rămân valabile fără nici-o altă formalitate.
Instanța de fond a analizat cererea din prisma art. 53 din Legea 18/1991, reținând că titlul de proprietate a fost eliberat în conformitate cu actele premergătoare.
Comparând cererea cu care a fost investită și considerentele hotărârii se reține că instanța de fond a ignorat temeiul de drept invocat și criticile aduse titlului de proprietate. În acest fel instanța a încălcat principiul disponibilității în soluționarea cauzei.
În rejudecare, instanța a dispus efectuarea unei expertize care să identifice suprafețele de teren pe care le au în proprietate fiecare dintre părți, ce obiective se află pe aceste terenuri sau ce plantații, dacă există posibilitatea ca reclamanților-pârâți să li se atribuie întreaga suprafață de teren trecută în titlul de proprietate.
Prin sentința civilă nr.2449/13.12.2012 pronunțată de Judecătoria Calafat a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți reconvenționali C. R., C. A. M., C. R. I., C. E. împotriva reclamanților-pârâți reconvenționali A. C. și A. S., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală C. Noi pentru Aplicarea Legii 18/91 și Comisia Județeană D. pentru Aplicarea Legii 18/91 cu sediul în C., jud. D..
S-a constatat nulitatea parțială a titlului de proprietate nr. 1889-_ din 30.08.2000 având ca titular pe A. P I., în ceea ce privește terenul amplasat în T.208, P. 303 și în consecință dispune radierea din titlu a suprafeței de 123 m.p. pe care sunt amplasate construcțiile pârâților, suprafață ce face parte din suprafața totală de 1250 m.p. rezultată din titlu și 1102 m.p. rezultată din măsurători.
Au fost obligați reclamanți-pârâți reconvenționali la 300 lei cheltuieli de judecată către pârâți-reclamanți reconvenționali.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că A. P I., autorul reclamanților-pârâți reconvenționali, a primit în proprietate suprafața de 8 ha și 1000 m.p. teren, așa cum rezultă din titlul de proprietate nr. 1889-_ din 30.08.2000. Din totalul acestui teren, face parte suprafața de 1250 m.p. teren arabil intravilan, situat în T.208, P. 303, având ca vecini N- M. E., E-DS 301, S-DS 381, V- C. G.. C. I G. a primit în proprietate suprafața de 2500 m.p. teren în C. Noi, conform titlului de proprietate nr. 5-_ din 02.06.1993. Din această suprafață face parte și suprafața de 500 m.p. teren intravilan curți construcții situat în T.208, P.304, având ca vecini N- A 304/1, E- A. I., S- DC 381, V- C. I..
Din raportul de expertiză întocmit de expert C. B., a rezultat că terenul reclamanților-pârâți reconvenționali A. C. și A. S. are o suprafață de 1102 m.p. rezultată din măsurători, categoria de folosință a acestui teren este arabil, iar pe teren este plantată viță de vie și este și teren arabil.
Terenul pârâților C. este situat în T.208, parcelele 304, 304/1, 304/2, 304/3 și are o suprafață totală rezultată din măsurători de 2610 m.p. Categoria de folosință a ternului este curți construcții, vie și arabil.
Pe acest teren se află construcția cu destinație de locuință din bolțari de pământ, pe fundație de beton, cu acoperiși de țiglă, în continuarea acesteia este un grajd de vite și părul din chirpici și lemn, acoperite cu țiglă, care sunt situate la limita estică a terenului, în vecinătatea hotarului reclamanților-pârâți, la o distanță de circa 70 cm față de linia de hotar, și o altă construcție cu destinație de locuință în interiorul curții.
Distanța pe care se învecinează reclamanții cu pârâții este de 24,70 m și pe acest teren se află amplasate construcțiile pârâților-reclamanți reconvenționali.
Aceste construcții sunt pe suprafața de 123 m.p. teren așa cum rezultă din raportul de expertiză și anexele acestui raport.
În raport de concluziile expertului, instanța a apreciat că la eliberarea titlului de proprietate autorului reclamanților-pârâți A. P I., nu s-au avut în vedere prevederile art. 2 din Legea 1/2000 și anume că terenul a fost atribuit în proprietate altei persoane căreia i se eliberase titlul de proprietate și că, pe suprafața de 123 m.p. din acest teren este construită locuința pârâților-reclamanți reconvenționali.
Așa fiind, instanța a fost admisă în parte cererea reconvențională, să constate nulitatea parțială a titlului de proprietate nr. 1889-_, având va titular pe A. P I., în ceea ce privește terenul în suprafață de 123 m.p. pe care sunt amplasate construcțiile pârâților, suprafață care face parte din suprafața totală de 1250 m.p. rezultată din acte și 1102 m.p. rezultată din măsurători.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții A. C. și A. S., criticand-o ca fiind nelelgala si netemeinica.
In motivarea recursului s-a arătat in primul rand că hotărârea este lipsită de temei legal, intrucat in cauză nu este incident niciunul din motivelede nulitate absoluta prev. de art. III alin. 1 din Legea 169/1997, precum și nici vreun alt motiv de ordine publică, cu atât mai mult cu cât este vorba de ocrotirea unui interes privat, posibila acțiune civilă aplicabilă fiind nulitatea relativă, în condițiile în care ar putea fi identificat regimul juridic specific acesteia. Instanța nu avea nici un motiv legal să constate nulitatea absolută parțială, chiar în cazul ipotetic în care ar fi stabilit cu certitudine că suprafața de 123 mp înscrisă în titlul de proprietate emis pentru autorul lor fusese anterior reconstituită autorilor cererii reconvenționale, chestiunea proprietății urmând a fi soluționată în acțiunea în revendicare.
Se mai arată că instanța a interpretat eronat probatoriul administrat în cauză, respectiv din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că terenul lor are în fapt o suprafață de 1.102 mp, rezultată din măsurători, deci cu 148 mp mai puțin decât în acte), iar terenul pârâților are o suprafață totală rezultată din măsurători de 2610 mp. Din acest calcul simplu și schița anexă la raportul de expertiză rezultă cu evidență faptul că pârâții ocupă o suprafață de 110 mp din terenul autorului lor. Instanța de fond s-a limitat la a aprecia în modul cel mai laconic cum că eliberarea titlului de proprietate autorului reclamanților –pârâți A. P.I. nu s-au avut în vedere prevederile art.2 din Legea nr.1/2000 și anume că terenul a fost atribuit în proprietate altei persoane căreia i se eliberase titlul de proprietate și că pe suprafața de 123 mp din acest teren este construită locuința pârâților-reclamanți, acest teren este construită în condițiile în care nu a făcut nicio verificare pentru a stabili dacă suprafața menționată este inclusă în titlul de proprietate al pârâților.
Dispunând radierea din titlul de proprietate eliberat pe numele autorului lor a suprafeței de 123 mp. instanța de fond a încălcat dreptul lor de proprietate pentru suprafața de 1250 mp, drept reconstituit legal în conformitate cu dispozițiile Legii nr.18/1991.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 ind.1 C.pr.civ., Tribunalul constată că sunt intemeiate criticile formulate de recurenti privind solutionarea gresita a spetei de catre instanta de fond.
Astfel, se constata ca prin actiunea dedusa judecatii si care a investit instanta de fond, pârâții - reclamanti reconventionali C. C. și C. E. au solicitat sa se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 1889-_ din 30.08.2000 emis pe numele autorului reclamantilor parati A. C. și A. S. în ceea ce privește suprafața de 123 m.p. teren situat în intravilanul comunei C. T 208, si radierea din titlul de proprietate a acesteui suprafețe, invocand in fapt ca titlul de proprietate emis in anul 2000 autorului reclamanților-pârâți A. P I., a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 2 din Legea 1/2000, care menționează că reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane, ori acest teren a fost atribuit legal autorului paratilor Caramida G. inca din anul 1993 si face parte integrantă din suprafața de 500 m.p. teren aferent casei de locuit, a pârâților-reclamanți, situată în T.208, P.304 si inscrisa in titlul de proprietate nr. 5-_/02.06.1993, la emiterea titlului autorului Caramida G. tinandu-se seama atat de mentiunile din registrul agricol corespunzator anilor de referinta 1948-1955, cat si de prevederile art. 23 din Legea 18/1991, in plus invocandu-de ca la emiterea titlului de proprietate nr. 1889-_ din 30.08.2000 nu s-a intocmit documentatia prevazuta de Regulamantul de aplicare a legii 18/1991, respectiv planul de situatie si schita terenului cu dimensiunile acestuia.
Se constata ca prin hotararea pronuntata la 13.12.2012, instanta de fond a admis in parte actiunea formulata si a dispus nulitatea parțială a titlului de proprietate nr. 1889-_ din 30.08.2000 având ca titular pe A. P I., în ceea ce privește terenul amplasat în T.208, P. 303 și în consecință radierea din titlu a suprafeței de 123 m.p. pe care sunt amplasate construcțiile pârâților, suprafață ce face parte din suprafața totală de 1250 m.p. rezultată din titlu și 1102 m.p. rezultată din măsurători, retinand in esenta ca actiunea in nulitatea titlului de proprietate al autorului reclamantilor A. este intemeiata, atat timp cat din raportul de expertiza intocmit in cauza rezulta ca la eliberarea titlului de proprietate autorului reclamanților-pârâți A. P I., nu s-au avut în vedere prevederile art. 2 din Legea 1/2000 și anume că terenul a fost atribuit în proprietate altei persoane căreia i se eliberase titlul de proprietate și că, pe suprafața de 123 m.p. din acest teren este construită locuința pârâților-reclamanți reconvenționali.
Tribunalul constata ca este gresita aceasta modalitate de solutionare a cauzei de catre instanta de fond, atat timp cat aceasta nu a lamurit – prin probe certe - situatia terenului in supraf. de 123 mp raportat la motivele de fapt si de drept invocate in actiunea dedusa judecatii, respectiv daca aceasta suprafata face parte integrantă din terenul de 500 m.p. teren aferent casei de locuit a pârâților-reclamanți, situată în T.208, P.304 si inscrisa in titlul de proprietate nr. 5-_/1993, asa cum au sustinut paratii - reclamanti reconventionali Caramida in actiunea dedusa judecatii, sau daca a fost atribuit legal autorului acestora anterior emiterii titlului de proprietate nr. 1889-_ din 30.08.2000 emis pe numele autorului reclamantilor parati A. C. și A. S., in situatia in care din cuprinsul titlului de proprietate nr. 5-_/1993 rezulta ca acesta a fost emis pentru un caz de constituire a dreptului de proprietate, iar nu reconstituire, iar paratii au invocat dobandirea dreptului autorului lor in baza art. 23 din Legea 18/1991, instanta de fond retinand fara un suport probator ca anterior emiterii titlului de proprietate nr. 1889-_ din 30.08.2000 terenul insupraf. de 123 mp fusese atribuit în proprietate altei persoane căreia i se eliberase titlul de proprietate, in conditiile in care raportul de expertiza mentionat de instanta nu a lamurit daca terenul in supraf. de 123 mp pe care se afla casa paratilor Caramida este inclus in titlul din 1993 sau a fost atribuit in alt mod autorului paratilor Caramida, expertul neavand de raspuns la un asemenea obiectiv pentru expertiza intocmita.
Tribunalul constata astfel ca instanta de fond a pronuntat o sentinta nelegala si netemeinica, fara a lamuri aspectele esentiale ale spetei si in baza unor probatoriu insuficient, sub acest aspect fiind fondate criticile recurentilor reclamanti A. privind gresita solutionare a cauzei în condițiile în care instanta de fond nu a fi făcut nicio verificare pentru a stabili dacă suprafața menționată este inclusă în titlul de proprietate al pârâților si nu a analizat valabilitatea titlului de proprietate nr. 1889-_ din 30.08.2000 emis pe numele autorului reclamantilor parati A. C. și A. S. in raport de motivele de nulitate absoluta invocate prin actiunea dedusa judecatii si dispoz. Lg. 18/1991 si 169/1997.
Astfel, fata de motivele de fapt si de drept invocate de paratii reclamanti reconventionali in cuprinsul actiunii deduse judecatii si inscrisurile depuse de acestia la dosar - titlul de proprietate nr. 5-_/1993 si certificatul nr. 1827/28.03.2011 emis de Primaria Ciuperceniii Noi din care rezulta ca terenul in supraf. de 500 mp din T 208 P 304 a fost constituit autorului Caramida G. intrucat pe acesta exista casa construita din anul 1970 si schita de amplasament anexa a terenului cu nr. 1827/2011 ( filele 39-41 din dossarul de fond), tribunalul constata ca pentru justa solutionare a cauzei era necesar ca instanta de fond sa lamureasca - pe baza de probe certe – daca terenul in supraf. de 123 mp. in litigiu si pe care se afla casa paratilor Caramida este inclus in titlul de proprietate nr. 5-_/1993 sau a fost atribuit in mod legal autorului Caramida in baza art. 23 din Legea 18/1991, anterior emiterii titlului de proprietate nr. 1889-_ din 30.08.2000 emis pe numele autorului reclamantilor parati A. C. și A. S., probele administrate in fata instantei de fond nefiind suficiente si lamuritoare, si ca se impune suplimentarea probatoriului prin efectuarea unui supliment la raportul de expertiza intocmit in cauza in vederea identificarii terenului de 123 mp si stabilirii imprejurarii daca este inclus in titlul de proprietate nr. 5-_/1993, asa cum sustin paratii Caramida - in supraf. de 500 mp din T 208 p 304, potrivit schitei de amplasament anexa a terenului cu nr. 1827/2011 ( filele 39-41 din dossarul de fond), sau este inscris doar in titlul de proprietate nr. 1889-_ din 30.08.2000, cu luarea in considerare si verificarea tuturor actelor care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 5-_/1993 si titlului de proprietate nr. 1889-_ din 30.08.2000, acte ce se gasesc la comisia locala de fond funciar, nefiind suficiente actele depuse la dosar de una dintre parti la dosarul de fond, precum si verificarea planurilor parcelare cu dimensiunile si vecinatatile terenurilor din T 208 P 304 si 303 in litigiu, iar dupa administrarea tuturor probatoriilor se poate analiza valabilitatea titlului contestat in raport de motivele de nulitate deduse judecatii.
Pentru considerentele expuse, constatand ca prima instanta nu a lamurit aspectele de fapt si de drept pe care le implica speta dedusa judecatii si nu a administrat toate probele necesare lamuririi aspectelor mentionate mai sus, retinand o stare de fapt in lipsa unui probatoriu suficient, ceea ce echivaleaza cu necercetarea fondului cauzei si atragand casarea hotararii si rejudecarea cazuei in temeiul art. 312 alin. 5 C.pr.civ. si avand in vedere dispoz. art. 312 alin. 5 si 6 indice 1 C.pr.civ., potrivit carora casarea cu trimitere poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului pentru cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, in cazul în care, după casarea cu trimitere, intervine o nouă casare în aceeași cauză, tribunalele urmand sa rejudece în fond cauza, tribunalul urmeaza sa admita recursul promovat de reclamantii A. C. și A. S., să caseze sentința și să retina cauza spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții A. C. și A. S. în contradictoriu cu pârâții C. R., C. A. M., C. R. I., C. E., P. C. NOI - COMISIA LOC.PT.APLIC.LEG. 18/91, P. D. - ..LEG. 18/91, împotriva sentinței civile nr. 2449 din 13 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._ .
Casează sentința civilă recurată și reține cauza spre rejudecare .
Stabileste termen de judecata la 15 ianuarie 2014, cu citarea partilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Noiembrie 2013.
Președinte, R. L. Z. | Judecător, G. C. F. | Judecător, M. E. N. |
Grefier, C. C. S. |
Red. jud. M.E.N.
Tehn SV – 3 ex.
06.01.2014
Jud. fond D.S.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1062/2013. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Decizia nr. 130/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
