Pretenţii. Decizia nr. 1062/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1062/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 3243/183/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1062/2013
Ședința publică de la 04 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. O.
Judecător J. S.
Judecător M. R. H.
Grefier L. E. C.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor, care au avut loc în ședința publică de la 28 mai 2013 și consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea recursului, formulat de reclamanții P. I. și P. A. împotriva sentinței civile nr.830 din 28.02.2013 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât D. A. I., având ca obiect pretenții.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiune a înregistrată la 10.10.2012 reclamanții P. I. și P. A. au chemat în judecată pe pârâtul D. A. I. solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat acesta să le restituie suma de 2700 Euro și 1400 lei pe care i-a luat de la nepoata, respectiv fiica lor, minora P. D. F., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii au arătat că la data de 15.03.2012 au observat că le-a dispărut din casă portofelul cu acte și suma de 2700 Euro și 1400 lei, 3 perechi de cercei și două inele de aur, iar ulterior minora P. D. F. a recunoscut că a luat banii și i-a dat prietenului său D. A. I..
Au mai arătat că la data de 18.03.2012 minora a plecat cu pârâtul la C., fără consimțământul părinților, că tatăl P. A. și soția sa au găsit-o pe minoră împreună cu pârâtul, iar acesta a recunoscut că a luat sumele de bani sus menționate de la fiica reclamantului și a fost de acord să le restituie în termen de 2 luni, încheindu-se cu această ocazie un înscris sub semnătură privată.
În drept au invocat dispozițiile art. 998-999 Cod civil.
Au depus la dosar înscrisul sub semnătură privată încheiat la 18.03.2012, chitanța privind achitarea taxei de timbru, timbru judiciar, copie de pe declarația pârâtului dată în dosarul nr. 607/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Băilești, adresa nr. 607/P/2012 și Ordonanța nr. 607/P/2012 din 18.07.2012 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Băilești.
La data de 15.11.2012 reclamanții au depus precizare de acțiune prin care au arătat că temeiul juridic al acțiunii îl constituie art. 1357-1371 Noul Cod Civil.
În cauză s-a luat interogatoriu pârâtului la solicitarea reclamanților, au fost audiați martorii P. M., M. M. V. și C. L. și a fost atașat dosarul nr. 607/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Băilești.
Prin sentința civilă nr. 830/28.02.2013, pronunțată de Judecătoria Băilești, în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea civilă în pretenții așa cum a fost precizată formulată de reclamanții P. I. și P. A. împotriva pârâtului D. A. I.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
La data de 18.03.2012 fiica, respectiv nepoata reclamanților în vârstă de 17 ani a plecat la C. împreună cu pârâtul cu care era prietenă de mai mult timp, fără consimțământul părinților, intenționând să se căsătorească cu acesta după terminarea liceului.
Anterior acestei date și anume la 13.03.2012 reclamatul P. A. a formulat plângere penală împotriva fiicei sale P. D. F. pentru că aceasta i-ar fi sustras din locuință suma de 2700 Euro și 2700 lei.
Din cercetările efectuate de Poliția Plenița a rezultat faptul că în perioada decembrie 2011 – 13 martie 2012 numita P. D. a sustras în mod repetat diferite sume de bani din locuința părinților săi, sume pe care le-a folosit pentru cumpărarea diferitelor produse, iar suma de 900 Euro ar fi fost împrumutată prietenului său.
La data de 20 iunie 2012, P. A. a declarat că își retrage plângerea penală formulată împotriva fiicei sale P. D. F., iar prin ordonanța din 18.07.2012, P. de pe lângă Judecătoria Băilești a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita P. D. F. cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt între rude, infracțiune prevăzută de art. 210 Cod penal.
La data de 18.03.2012 părinții numitei P. D. F. în vârstă de 17 ani s-au întâlnit cu pârâtul în apartamentul martorei C. L. din C.. La acea dată P. D. F. se mutase cu pârâtul. Fiind amenințat de părinții minorei că vor formula plângere penală împotriva sa pentru săvârșirea infracțiunii de raport sexual cu o minoră, pârâtul de teamă a dat o declarație în care a menționat că a primit de la D. suma de 2700 Euro și 1400 lei, că este de acord să o înapoieze familiei P. și să se căsătorească cu minora întrucât a întreținut relații sexuale cu aceasta.
Martora C. L. a declarat că din discuțiile purtate între părinții Deliei și pârât a înțeles că banii dispăruseră cu mult timp înainte "ca fata să fugă cu pârâtul" cu care a stat circa 2 luni și că părinții acesteia l-au obligat să menționeze în declarație că o va lua de soție pe minoră întrucât a întreținut relații sexuale cu ea.
Martorul M. M. V. a declarat că părinții Deliei nu au fost de acord cu relația pe care aceasta o avea cu pârâtul, că au lovit-o și l-au obligat pe pârât să dea o declarație și să recunoască că ar fi primit de la aceasta suma de 2700 Euro.
Martorul P. M. a declarat că pârâtul și minora P. D. au fost prieteni și că aceasta s-a mutat la pârât intenționând să se căsătorească. Același martor a declarat că după ce minora a plecat cu pârâtul, pârâtul și părinții acesteia s-au întâlnit în apartamentul martorei C. L. unde l-a însoțit pe pârât dar nu i s-a permis să intre în apartament, dar că împreună cu celălalt prieten l-au așteptat în fața blocului întrucât cunoșteau faptul că părinții Deliei sunt firi violente. Când pârâtul a coborât din apartament, le-a spus că a fost amenințat de părinții acesteia "că va face pușcărie" și "că de frică a semnat o chitanță în care a recunoscut că D. i-ar fi dat o sumă de bani".
La interogatoriul luat la cererea reclamantului P. A., pârâtul a arătat că a semnat înscrisul sub semnătură privată din data de 18.03.2012 întrucât a fost amenințat.
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1357 - 1371 Cod civil.
Potrivit art. 1357 alin. 1 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție este obligat să îl repare, iar potrivit alineatului 2 autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Din întregul material probatoriu aflat la dosar nu rezultă că pârâtul ar fi creat vreun prejudiciu reclamanților și că sumele de bani au fost sustrase din domiciliul acestora de P. D. F., fiica, respectiv nepoata reclamanților împotriva căreia au și formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de furt între rude, plângere retrasă ulterior.
În consecință, instanța având în vedere dispozițiile legale menționate, a respins acțiunea așa cum a fost precizată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții P. I. și P. A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurenții arată că în mod greșit prima instanță a apreciat acțiunea formulată ca fiind neîntemeiată și a făcut o analiză greșită a probatoriului administrat în cauză.
Mai arată că în mod greșit s-a consemnat că au mai fost și alți martori la primirea sumei și la încheierea actului.
Prima instanță nu a motivat hotărârea, făcând vorbire decât de existența unui dosar penal în care reclamanții au făcut plângere împotriva fiicei pentru sustragerea sumelor și la care ulterior au renunțat.
Recurenții precizează că nu s-a dovedit cu probe directe că pârâtul a fost amenințat să scrise declarația sau în ce constă aceste amenințări, că acesta a recunoscut că a scris-o, a semnat-o în fața organelor de cercetare penală și că a luat bani de la minoră, nu se poate reține că nu există un prejudiciu.
Recurenții menționează că au solicitat restituirea întregii sume recunoscute de pârât, 900 EURO și 1400 lei.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Se constată că prin acțiunea introductivă și prin precizarea depusă la data de 15.11.2012, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la restituirea sumei de 2700 Euro și 1400 lei, în temeiul art. 1357-1371 Noul Cod civil, invocând în acest sens un înscris sub semnătură privată prin care pârâtul s-a obligat să restituie o sumă de 2700 EURO și 1400 lei, pe care ar fi primit-o de la P. D. F., fiica respectiv nepoata recurenților.
Potrivit art. 1349 Cod civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Conform art. 1357 alin. 1 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție este obligat să îl repare, iar potrivit alineatului 2, autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Pe de altă parte, potrivit art. 1350 Cod civil, orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat. Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.
Noul cod civil păstrează viziunea dualistă asupra formelor răspunderii civile contractuale și delictuale, definind fiecare formă și reglementând, ulterior, în chip unitar, clauzele exoneratoare de răspundere.
Răspunderea civilă delictuală alcătuiește dreptul comun al răspunderii civile, pe câtă vreme răspunderea contractuală este o răspundere cu caracter special, derogator. Deci, ori de câte ori în dreptul nostru civil nu avem de-a face cu o răspundere contractuală, vor fi aplicabile regulile privitoare la răspunderea civilă delictuală. Pe când în cazul răspunderii delictuale, obligația încălcată este o obligație legală, cu caracter general, care revine tuturor - obligația de a nu vătăma drepturile altuia prin fapte ilicite -, în cazul răspunderii contractuale, obligația încălcată este o obligație concretă, stabilită prin contractul preexistent, încheiat între cele două subiecte ale răspunderii: cel păgubit și cel care și-a încălcat obligațiile contractuale.
În cazul în care se invocă de către recurenți existența unei obligații asumate de pârât printr-un contract, respectiv înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 18.03.2012, din a cărui neexecutare au rezultat prejudicii, nu este posibil să se apeleze la răspunderea delictuală, calea de ales fiind aceea a răspunderii contractuale.
De la acest principiu al neadmiterii opțiunii între cele două acțiuni, cea delictuală sau contractuală, cea mai importantă excepție o constituie cazul în care neexecutarea contractului constituie, în același timp, și o infracțiune, prevăzută în legea penală, ceea ce nu este cazul în speță.
Pe de altă parte, din probatoriul administrat, nu rezultă că pârâtul ar fi încălcat vreo obligație extracontractuală, pentru a putea fi invocată răspunderea civilă delictuală.
În consecință, în mod corect prima instanță a respins acțiunea formulată, având în vedere temeiul juridic invocat.
Față de considerentele mai sus menționate, tribunalul reține că recursul declarat de reclamanți este nefondat și, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a C.p.civ., urmează a fi respins și menținută ca temeinică și legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții P. I. și P. A. împotriva sentinței civile nr.830 din 28.02.2013 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât D. A. I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2013.
Președinte, D. O. | Judecător, J. S. | Judecător, M. R. H. |
Grefier, L. E. C. |
Red.jud.J.S.
Tehn.F.M./2 ex.
Jud.fond.V.P.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3127/2013. Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Decizia nr. 1966/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
